SACCSIV – blog ortodox

Crestin acuzat de blasfemie impotriva islamului, ucis in inchisorile pakistaneze. DACA NU SUNT ORTODOCSI, CEI CA EL, SUNT OARE MUCENICI?

Posted in mucenici by saccsiv on septembrie 24, 2011

Citez din articolul Încă un mucenic creştin în închisorile pakistaneze:

Conform Asociaţiei „International Christian Concern” (Grija Creştină Internaţională) un creştin acuzat de blasfemie în Pakistan a murit în închisoare în ziua de 9 septembrie 2011.

Aslam Masih a murit de o „boală tratabilă”, după ce oficialii închisorii au refuzat în mod sistematic cererea sa de tratament şi apelurile disperate ale organizaţiilor umanitare de a avea acces la servicii medicale. Conform raportului ICC, acesta a murit de o boală numită „virusul Dengue”, o infecţie tropicală.
„Încă o dată Pakistan a arătat dispreţul său pentru viaţa celor de altă religie decât cea islamică” a spus Jonathan Racho, managerul regional al ICC pentru Asia de Sud. „Chemăm comunitatea internaţională să pună presiune pe Pakistan pentru ca acest stat să protejeze drepturile creştinilor şi altor grupuri vulnerabile în această ţară”.
Masih a fost arestat în 2010 cu acuzaţia de blasfemie, pe care i-au adus-o doi membri ai unui grup misionar islamic Tablighi Jammat. Poliţia l-a eliberat iniţial din arest din cauza lipsei probelor, dar l-a arestat din nou din cauza presiunilor comunităţii islamice radicale din zonă. ICC a afirmat faptul că mulţi creştini arestaţi sunt forţaţi să spună blasfemii despre Hristos şi să se lepede de credinţa lor, cu promisiunea că vor fi eliberaţi.
Un alt creştin pakistanez, Qamar David, a murit în martie în închisoare, datorită torturii şi condiţiilor oribile de detenţie. ICC vorbeşte chiar de faptul că a fost omorât în închisoare. Doi alţi creştini acuzaţi de blasfemie au fost împuşcaţi în iulie 2010 de extremiştii musulmani în Faisalabad.
Cazurile de ucidere a creştinilor sunt mult mai multe, dar sunt muşamalizate de poliţie, fiind declarate accidente sau boli incurabile. Asfel, Falish Masih, un creştin arestat în 2009, a fost găsit mort în celula sa, având multiple răni pe toată suprafaţa corpului. Poliţia pakistaneză a spus că acesta s-a sinucis.
Creştinii din Pakistan sunt potenţiali mucenici în fiecare zi a vieţii lor. Astfel, conform legii absurde şi ucigaşe a blasfemiei, dacă un om invidios sau care vrea să îţi ia casa te întreabă: crezi că Hristos este Dumnezeu? şi tu răspunzi Da, pentru că aceasta este credinţa ta, eşti acuzat de blasfemie şi arestat. De cele mai multe ori, cei arestaţi sunt ucişi de facţiunile extremist islamice din închisori, unele de o violenţă greu de găsit în neamul omenesc.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa: http://www.christianpost.com

   Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

AFGANISTAN: Doi barbati acuzati de convertire la CRESTINISM risca CONDAMNAREA LA MOARTE

O femeie crestina din Pakistan, condamnata la moarte pentru defaimarea profetului Mahomed

ARTICOLUL ANULUI: Crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume

Sunt unii frati care ma critica atunci cand postez astfel de articole. Cum ca respectivii nu sunt ortodocsi si ca atare nici mucenici si nici in Rai nu ajung.

Ei bine, stim de exemplu ca:

Unii pagani vor ajunge in Rai. Dar vor fi orbi …

Si mai stim din Vietile Sfintilor ca multi necredinciosi au ajuns mucenici. De exemplu, au fost martori la chinurile crestinilor si marturisind si ei, au fost la randul lor torturati pana la moarte. Dar fusesera pagani nebotezati pana la acel moment si nici dupa aceea n-au mai apucat sa fie botezati. Au primit insa cununa muceniciei.

Ce va fi insa cu cei ce-si zic crestini dar nu sunt ortodocsi, insa sunt ucisi caci nu se leapada? Ii rog pe preoti si pe cei cu solide cunostiinte teologice sa-si spuna o parere.

Consider ca daca erau nascuti in, sa-i zicem, confesiunea lor si nici macar nu auzisera de ortodoxie, un locusor undeva in Rai tot vor primi.

Dar daca erau pastori ce atacau ortodoxia? In cazul acesta, nu stiu. Inclin sa cred ca nu. Si il rog pe bunul Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc.

28 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on septembrie 24, 2011 at 5:30 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

    • IOAN said, on septembrie 25, 2011 at 4:40 pm

      …păgânii care mărturiseau şi ei pe HRISTOS erau acei păgâni care credeau în HRISTOS cel PROPOVĂDUIT DE SFINŢI…astfel se mântuiau căci SFINŢII le-au descoperit drumul ce ADEVĂRAT al MÂNTUIRII…
      ….păgânii de azi primesc pe HRISTOS in mare parte de la ERETICI începând ca catolicii, protestanţii etc..dar ce HRISTOS propovăduiesc aceştia ?…PRIN URMARE ACEŞTIA FIIND RĂTĂCIŢI NU POT PROPOVĂDUI ADEVARUL şi deci RĂTĂCESC LA RÂNDUL LOR ŞI PE ACEI PĂGÂNI…
      …deci păgânii care primesc ALTE CREDINŢE DECÂT CREŞTINISMUL ORTODOX NU SE POT MÂNTUI…
      …căci numele de CREŞTIN a lui HRISTOS este numai in ORTODOXIE….CEILALŢI SUNT FALŞI ŞI MINCInOŞI care se folosesc de numele de creştin….deci EI NU SUNT CREŞTINI… deci calea lor este pentru drumurile pierzării veşnice…
      …in final CUM POT RĂTĂCIŢII SĂ AJUTE LA MÂNTUIREA PĂGÂNILOR ? …nu cumva acestia fiind ORBI ii orbesc si pe altii…astfel BATATORESC drumul spre PRAPASTIE…

      Apreciază

  2. Marcel said, on septembrie 24, 2011 at 5:44 pm

    Eu cred ca asemenea articole sunt bine venite. De asemenea eu cred ca acesti mucenici se mantuiesc deoarece au murit pentru ca nu s-au lepadat de Hristos, si mai mult, au marturisit ca Hristos este Dumnezeu, nu au murit pentru ca papa este infailibil sau o alta erezie, ci pentru Hristos. Ar fi binevenita o explicatie teologica.

    Apreciază

  3. colaps said, on septembrie 24, 2011 at 6:21 pm

    Nu sunt.

    Canonul 34 al Sinodului al cincilea local de la Laodiceea ( http://crucea-ortodoxa.it.cx/canoane/?sr=martiri&si=false&ss=true ) :

    Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia suni străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânşii să fie anatema.

    Apreciază

    • saccsiv said, on septembrie 24, 2011 at 6:33 pm

      colaps

      Consider ca se refera la cei ce au murit „martiri” pentru erezia lor. De exemplu daca erau luptatori impotriva icoanelor, degeaba mureau pentru a-si sustine ratacirea. Si evident, nu poti parasi Sfintii ortodocsi pentru a merge dupa astfel de „martiri”.

      Deci nu stiu daca e cazul cu exemple precum cel din articol. Mai ales ca nu se pune problema de a merge cumva dupa ei.

      Apreciază

  4. STOP RFID 666 said, on septembrie 24, 2011 at 6:38 pm

    Cei care te critica sunt din galeria celor super corecti care au doar litera dar nu si duhul. Regula este ca paganii si ratacitii nu se mantuiesc, dar exista si exceptii de la regula. Nu trebuie cazut in nici o extrema si este foarte greu. Cararea Imparatiei este cararea din mijloc. Cu acesti super-corecti si aceia care respectau canoanele la sange a avut de luptat si Parintele Serafim Rose. Cel mai important este sa-l marturisesti pe Hristos ca Dumnezeu si sa nu te lepezi. Daca reusesti esti mantuit.

    Martirul Sfintei Lumini – din anul 1326

    In anul 1326 erau trei sultanate turcesti, unul in Damasc, unul in Egipt si unul in Babilon. Ce au zis turcii? Cand vin crestinii la Ierusalim sa serbeze Pastile sa nu le dam voie sa slujeasca, pana ce nu vor plati taxa de 9.000 bani de aur, caci turcii nu cred in Hristos.

    Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde sa plateasca suma pentru ca crestinii ortodocsi erau putini in Ierusalim si doar 100 de preoti, caci erau religii altele, de tot felul. Dar sunt doua strazi de armeni in Ierusalim, mosieri, bogati mari, ei au zis: Platim noi taxa!

    Dar turcii i-au intrebat: “De ce iese Sfanta Lumina numai la ortodocsi si nu iese si la voi?” Armenii au zis: “Pentru ca ortodocsii numai ei slujesc la Mormantul lui Hristos si pe noi ne-au dat la o parte”. “Dar, daca veti sluji voi va veni Lumina?” Noi platim si taxa – au zis armenii – Lumina va veni la noi la armeni!” Turcii au zis: “De nu iese lumina la voi o s-o patiti!” Noi ii scoatem pe ortodocsi din Mormant – si l-au luat pe Patriarhul Ioachim si l-au inchis in Manastirea Sfantul Sava, din Ierusalim, cu toti preotii.

    A zis Patriarhul: „Daca nu ne lasati sa facem, slujba la Mormantul lui Hristos, o sa facem la Biserica Sfantul Iacob, care este aproape de Mormant”, iar turcii le-au dat voie ortodocsilor la aceasta. Dar, turcii au pus de paza peste ei doi turci, generali de armata, ca sa nu vina vreun crestin la Mormant. Crestinii au inceput a plange si au zis ca s-a suparat Dumnezeu pe ei si I-a indepartat de la Mormantul lui Hristos, dar patriarhul le-a zis: “Nu va temeti, ca are sa se faca minune mare.”

    Armenii ziceau, ca Lumina la ei o sa vina. Iar Patriarhul zicea, ca de va vrea Hristos sa iasa Lumina la ei n-avem noi ortodocsii ce face. Armenii au facut slujba si ziua si noaptea, dar n-a mai venit Sfanta Lumina. Turcii le-au zis: De ce n-a venit Sfanta Lumina, ca ati platit taxa? In acelasi timp, ortodocsii faceau slujba tocmai a doua zi, pe cand rasarea soarele si cand a zis patriarhul: “Hristos a inviat!” un stalp de marmora din Biserica Sfantul Iacob a crapat si a iesit Sfanta Lumina in varful Stalpului. Patriarhul a pus o scara si au luat Sfanta Lumina din varful stalpului si in acest fel Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi.

    Generalul turc de pe varful stalpului, care pazea acolo pe stalp, a strigat: “Cred in Hristos!” Celalalt general de langa el i-a si taiat pe loc cu sabia capul, celui ce a strigat ca crede in Hristos. Moastele acestui general turc convertit si martir al Sfintei Lumini le-am sarutat si eu, sunt acolo in Ierusalim si acest turc este „Martirul Sfintei Lumini”.

    Vazand turcii ca Sfanta Lumina a iesit tot la ortodocsi, au pus un ciuber cu murdarie inaintea usii Sfantului Mormant si fiecare armean trebuia sa manance cate o lingura de murdarie si in acest fel i-au spurcat turcii pe armeni.

    Apreciază

  5. TheSpiritOfCaptain said, on septembrie 24, 2011 at 6:44 pm

    @colaps

    esi tu Dumnezeu sa judeci,sa sti sigur ca nu sunt martiri ?

    Ba eu cred ca sunt !
    Una e sa fi rauintentionat in privinta credintei,ecumenist,sectar,atitudine anti ortodoxe,fariseistice,alta e sa fi crestin,asa in putinul tau,intr-un mediu strain,protestant sau catolic,ai pe Hristos,care ,parerea mea e mai presus de religii !

    Nu voi fi ca noi,daca vom ajunge in rai,sa aiba bogatiile noastre,asa cum noi mirenii nu putem avea bogatiile pe care le au calugarii acolo,sau pustnicii,dar va da fiecaruia dupa cum a inmultit talantul !
    Eu cred ca un crestin,chiar daca e nascut intr-un mediu eretic,daca are credinta dreapta,cauta adevarul pana la capat,si de este in erezie el tot va fi iertat !

    Daca el traia,se boteza ortodox,si murea la adanci batraneti,sau dupa ce se boteza,cadea si murea in pacat ?
    Asa e decis Dumnezeu sa-l ia la el,cu cununa de martir !

    Nu trebuie sa va smintiti,si sa incepeti sa acdeti in extreme,sa vedeti ceva rau in parerea mea,daca am gresit sa am ierte Dumnezeu ! PArintele ARsenie ,in vorbele adresate calugarilro tineri,dupa ce le spunea despre trairea permanenta,ascultare,post,rugaciuni,spunea ca Dumnezeu tine cont si poate mantui un pacatos care s-a rugat si odata in viata,dar le spunea calugarilro sa nu se sminteasca !
    Nu pot fi martiri sarbatoriti de biserica ortodoxa dreptmaritoare, dar putem pomeni jertfa lor si altora,ca exemplu,daca dorim,desi indicat ar fi sa vorbim de sfintii ortodoxi ami mult,apoi si un exemplu de genul asta daca se paote !

    Imi povestea un preot,care a facut misionarism in Africa,si care este imptriva catolicilor,dar a vazut acolo un calugar carmelit care l-a impresionat ! Toti preotii ortodoxi si un episcop de acolo,abia crestinau 10 africani pe an,iar el atrasese sute,era acolo de zeci de ani,traia in saracie ca ei, manca cu ei,le-a tradus o biblie in limba lor,un dialect african ciudat,si toti mergeau la el pentru ca le era exemplu,in schimb cei ortodoxsi,nu mancau cu ei la masa,se fereau,cautau intotdeauna confortul si igiena…..preotul de care va zic,de mi-a povestit,mi-a spus ca le-a facut observatie,nu e bine,si-l chema la masa pe episcop ,sa manance la gramada cu amaratii aia,ca asa trebuie !
    Acum nu trebuie luat exemplu asta si spus la toti ca pe cine stie ce fapta martirica pe care o savarsea catolicul,dar daca e adevarat,el,in ratacirea lui,umbla dupa adevar,si cauta sa traiasca dupa ecanghelie,in saracie,vai de el ! Asta e uin caz izolat,pentru ca,imi povestea acelasi preot,catolicii atrag in AFrica peste tot membrii cu bani,increstineaza si zeci de negri intr-o zi,in timp ce ortodocsii abia 10-20 pe ani in unele parti,pentru ca nu plateesc sa vina la Hristos,Hristos nu e de vanzare !

    Acum,Dumnezeu sa judece pe toti,fiecare are rostul lu aici ! Tot raul ,tot ecumenismul,toata lucrarea diavoleasca,si instaurarea forata a catolicior si protestantior cu scopuri ascunse a evangheliilor,sau pseudo evangheliilor,se va transforma in bine,cu voia Domnului,ce va birui pe vrajmas !
    Doamne ajuta !

    Apreciază

  6. danutza said, on septembrie 24, 2011 at 6:55 pm

    eu cred ca n-ar trebui sa ne pronuntam. nu stim judecatile lui Dumnezeu si nu suntem in masura sa facem presupuneri. sa ne cautam mantuirea proprie.

    Apreciază

  7. Raluca said, on septembrie 24, 2011 at 8:03 pm

    Nu e bine sa analizam ipoteze .Ca nu facem test grila de mantuire.
    Undeva am citit, dar nu-mi mai amintesc unde ca un ucenic al unui calugar sau pustic ortodox s-a intalnit in drumul sau cu „preot” catolic. Acela expunadu-si ratacirea doctrinara ucenicului ortodox, insuficient intarit duhovniceste, acesta din urma din politete fata de catolic a spus cam asa :”POATE ca ai dreptate aici”.
    Pustnicul (monahul)cand s-a intors ucenicul , avand darul inaintevederii a spus: pentru acel POATE azi ti-ai pierdut mantuirea, numai mila lui Dumnezeu, daca-ti mai ingaduie zile mai poate schimba aceasta. NU EXISTA „POATE” cand vine vorba de ADEVAR, in numele politetei fata de propovaduitorii neadevarului! (Acesta a fost un caz real)
    Deci blogerul sigur se mantuieste. Catolicul din testul grila nu stiu sigur .
    Duhovnicul meu a spus despre cazul unei prietene care a refuzat invitatia unei cunostinte de-a ei la o duminica sectara, ca a facut pacat greu detot declinandu-i cu o minciuna politicoasa invitatia. Trebuia sa-i spuna simplu: „nu vin, pt ca sunt ortodoxa””

    Apreciază

    • STOP RFID 666 said, on septembrie 24, 2011 at 8:25 pm

      @Raluca

      Acesta este cazul real.

      CE ÎNSEAMNĂ O CLĂTINARE DIN RĂDĂCINA CREDINŢEI

      Acum vreo şaisprezece veacuri în urmă strălucea în părţile Egiptului ca o stea luminoasă Cuviosul Paisie cel Mare.
      Din numărul cel mare al ucenicilor săi, Cuviosul Paisie avea pe unul mai de-aproape pe care îl iubea mult pentru nerăutatea şi pentru simplitatea lui. A mers odinioară acest ucenic în cetate spre a vinde rucodelia (lucrul mâinilor). Întorcându-se în schit după câteva zile, vede cu mirare ucenicul că duhovnicescul lui Părinte (adică Paisie), care îl avea la atâta dragoste, acuma nu-i mai dă nici o atenţie.

      Nici măcar blagoslovenia obişnuită nu i-o mai dă bătrânul, ba încă se fereşte de el ca de un străin. Se uită lung la el ca şi cum nu l-ar cunoaşte. Mirat de această străină schimbare, ucenicul îl întreabă:

      “Părinte, de ce te fereşti aşa de mine ?”

      “Dar cine eşti tu, că eu nu te cunosc?”, îi răspunde bătrânul.

      “Cum nu mă cunoşti, nu sunt eu cutare ucenic, pe care îl iubeai asă de mult?”

      “Ucenicul acela era creştin (răspunde el) nu aşa cum eşti tu. Chipul tău din afară seamănă cu dânsul, dar sufletul tău a murit duhovniceşte. Semnele credinţei celei vii s-au pierdut de la tine şi eşti ca un mort între noi. Spune-mi, ce ai păţit pogorându-te în cetate?”

      “N-am păţit nimic şi n-am săvârşit nici un rău” (răspunse ucenicul).

      “Ticălosule (îi zice bătrânul), ai suferit cea mai mare pagubă şi mai zici că n-ai păţit nimic! Atâta de nesimţitor eşti! Fugi acum de la mine căci nu mai pot sta de vorbă cu cel care s-a lepădat de Hristos!”

      “Cum părinte, eu m-am lepădat de Hristos!” (a strigat cu spaimă ucenicul şi a început a plânge cu suspinuri).

      Apăsat de mustratea cea aspră, bietul ucenic şi-a adus aminte despre o îmtâmplare pe care a avut-o când mergea spre cetate. Şi anume s-a întâlnit în cale cu un evreu foarte meşter la cuvânt şi viclean. Acesta se arăta a fi un om învăţat şi iscusit în cuvintele Scripturii. Văzând el pe ucenic că este simpluţ şi cam sfios a început să discute despre Domnul nostru Iisus Hristos.

      Între altele, jidovul cel viclean şi-a vărsat veninul lui de şarpe, zicând că nu este Hristos adevărat acela pe care îl cinstesc creştinii, ci altul este Hristos, adică acela pe care îl aşteaptă jidovii.

      La aceste vorbe hulitoare, ucenicul din cauza prostimii lui, n-a îndrăznit să mustre pe spurcatul nepot al lui Iuda, nici nu şi-a astupat urechile şi nici nu s-a tulburat ca să se depărteze de el, ci a mers cu el înainte pe cale.

      S-a sfiit de vicleanul jidov şi în loc să-l mustre, a căutat să-i ţină hangul la vorbă şi anume a rostit că poate să fie aşa cum zice el.

      Prin cuvântul “poate” ucenicul a dat să înţeleagă că nu este nici el sigur de venirea Domnului, ca şi cum ar zice că nici el nu este departe de părerea jidovului necredincios.

      Îndoiala cea de o clipă, care s-a strecurat în mintea lui cea proastă, a fost socotită ca o lepădare de Hristos şi Cuviosul Paisie a cunoscut cu duhul căderea ucenicului şi s-a tulburat.

      Nepăsarea şi sfiala pe care a arătat-o ucenicul faţă de jidovul hulitor a fost ca o trădare a sfintei credinţe; pentru asta se ferea cuviosul de ucenic. Abia după o pocăinţă cu multe lacrămi fierbinţi (ca şi oarecând Sf. Apostol Petru) a fost primit ucenicul iarăşi în slujbă de către Sf. Paisie.

      Din această pildă putem cunoaşte câtă cumpătare aveau Sfinţii Părinţi când era vorba de taina Credinţei. Lepădarea ucenicului s-a făcut prin neştiinţă, din cauza prostimii lui. Iar dacă se întâmpla cumva ca cineva să tăgăduiască cu bună ştiinţă sfânta şi dreapta Credinţă, atunci toţi se tânguiau pentru el, ca şi pentru cel mort, şi nimeni dintre credincioşi nu aveau voie să facă legături cu cel lepădat.

      Mai tare se fereau de el, decât de cel bolnav de ciumă. În asemenea cazuri Biserica punea legătură de afurisenie pentru cel căzut din credinţă şi numai după o lungă pocăinţă era primit din nou printre credincioşi, însă nu avea voie să se împărtăşească până în ceasul morţii, iar dacă era cumva cleric, atunci pierdea dreptul la slujbă pentru toată viaţa. Aşa era în vremea veche.

      Dar astăzi, ce ne este dat să vedem în lumea creştinilor noştri? Cutare frate sau cutare cleric predică învăţătura comunistă, laudă dogmele cele fără Dumnezeu (ale ateilor), ba fac şi tovărăşie cu dânşii şi nimeni nu se fereşte de el şi nici nu i se dă pedeapsa cuvenită.

      Unii se mai feresc puţin de cei înşelaţi, alţii însă se sfiesc, temându-se de răzbunare, iar alţii mai habotnici îi laudă pe unii ca aceştia că au îndrăzneală şi sunt râvnitori pentru dreptate. (Dumnezeu Sfântul să ne păzească de asemenea înşelăciune!)

      Dacă socotim bine, vedem că înşelăciunea comunistă, cu întunericul masoneriei şi cu toată ceata ateilor din Apus nu este altceva decât o lepădare de Credinţă. Ca să fie protejaţi de guvernul ateilor, păstorii cei duhovniceşti ascund astăzi toiagul mustrării şi pleacă steagul credinţei în faţa stăpânirii lumeşti. Ba unii îi laudă pe stăpânitorii comunişti şi le fac paradă (Te deumuri). Se tem păstorii să nu jignească pe fiarele cele cuvântătoare.

      Apreciază

  8. Raluca said, on septembrie 24, 2011 at 8:09 pm

    Bine ca l-ai sters frate ca deja intrasem in fibrilatii si crede-ma nu intru usor. Insa cand vad limba serpeasca pe un blog ortodox e greu.

    Apreciază

  9. colaps said, on septembrie 24, 2011 at 8:16 pm

    Treaba-i destul de îmbârligată. Putem fi siguri că acel om a crezut în Hristos cel Adevărat şi nu într-un hristos personal sau într-un hristos creat şi propagat de către „biserica” catolică ? Ziceţi că dacă păzeşte calea cea dreaptă se poate mântui. E oare însă cu putinţă ca un catolic, încolţit din toate părţile de otrăvurile catoliceşti şi poate chiar protestante, sectare, ateiste etc., să găsească calea cea dreaptă sau chiar să o ţină ?

    Poate că graniţa dintre martir şi pseudomartir este una foarte subţire, ce depinde foarte mult şi de măsura în care acel om a păzit legile conştiinţei sale în favoarea legilor eresului ce i se impunea sau îl înconjura.

    Dacă el a urmat conştiinţa sa, nu s-a lăsat ispitit sau rătăcit de către vrăjmaşul diavol şi a căutat întotdeauna calea cea dreaptă cu toate că nu a dat de ea atunci nu ştiu în ce măsură se poate numi acel om eretic (desigur asta numai în cazul în care nu a trecut pe lângă Ortodoxie de i-a venit în cale). Şi prin urmare nu ştiu în ce măsură se poate numi un martir pentru erezie.

    Poate că a rămas un biet om amărât în căutarea adevărului şi în ultima clipă a vieţii lui a avut inspiraţia de a-L mărturisi pe Hristos şi atât. Atunci da, parcă mai merge, pentru că nu a susţinut nici o erezie, ci a fost un căutător. Dar dacă omul acela toată viaţa a fost în duhul catolic şi a crezut în toate eresurile şi adăugirile sale, ignorând glasul conştiinţei ce îi striga să cerceteze mai mult, nu prea cred eu ca în ultima clipă să fi avut cum să lepede atât de adânc înrădăcinatul crez rătăcitor şi să se gândească mai bine la Hristos.

    Dacă-i aşa, atunci acel martir nu a fost de fapt un martir catolic, ci un simplu martir în căutarea lui Hristos. Dar oare nu sunt foarte rare asemenea cazuri ? Par a fi mai degrabă nişte cazuri aparte decât ceva obişnuit.

    Apreciază

    • saccsiv said, on septembrie 24, 2011 at 8:23 pm

      colaps

      Despre cei precum cel din articolul de mai sus, ucis in puscarie, ce parere ai?

      Apreciază

      • colaps said, on septembrie 24, 2011 at 9:05 pm

        Saccsiv, uite aici scrii „Si mai stim din Vietile Sfintilor ca multi necredinciosi au ajuns mucenici. De exemplu, au fost martori la chinurile crestinilor si marturisind si ei, au fost la randul lor torturati pana la moarte. Dar fusesera pagani nebotezati pana la acel moment si nici dupa aceea n-au mai apucat sa fie botezati. Au primit insa cununa muceniciei.”

        Da, dar observă că acei păgâni au avut lângă ei Sfinţi ortodocşi, împuterniciţi de Dumnezeu şi în plinătatea Duhului. Poate prin rugăciunile acestora cei din preajmă au avut şansă să simtă Duhul dintrânsul. Se şi spune că acolo unde vieţuieşte Sfântul, simţi pacea Duhului – oarecum în ideea că „Omul sfinţeşte locul”. Sincer cred că acei necredincioşi şi păgâni nu s-ar fi îndreptat dacă în loc era torturat, spre exemplu, un arian secătuit de rătăcire.

        Probabil dacă cei din închisoare au purces sincer, gândindu-se numai la Hristos, opunându-se luptei pentru o confesiune anume, vor avea parte „„oarecum”” de milostivirea Domnului. Dacă însă au mărturisit în virtutea unei exaltări pe moment, pricinuită de vrăjmaşul diavol şi s-au lepădat în timpul chinurilor de ultima rămăşiţă de speranţă din sufletul lor – atunci răspunsul e clar.

        Dar uite – nu ştiu în ce măsură e adâncit conceptul de confesiune într-o ţară arabă, aşa că poate pentru ei noţiunea de creştin să nu fie complet definitorie, ci ceva într-un sens larg şi general. Aşa că în viziunea lor să nu fie decât o luptă împotriva falsului islam prin primirea adevăratului Dumnezeu – Hristos, lucru dealtfel ignorant dar cel mai important – sincer. Or Dumnezeu iartă ignoranţa (în sensul în care apare acest cuvânt în dicţionar – lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură).

        Poate acei arabi se aseamănă la nivel de cateheză cu copiii din clasele începătoare, care nu cunosc prea multe dar vor tare şi sincer să Îl cunoască pe Hristos.

        Apreciază

  10. Raluca said, on septembrie 24, 2011 at 8:57 pm

    Asta e frate stop! 🙂
    Scuze de mici inexactitati, dar ideea e aceeasi , in rest achiesez intr-u totul comentariului fratelui saccsiv. Daca n-a fost hulitor fatis de ortodoxie va avea un locsor in rai.

    Apreciază

  11. NUMASONERIEI said, on septembrie 24, 2011 at 9:05 pm

    Mai aproape de noi ar fi „mucenicii si martirii” greco-catolici. Sunt acestia cu adevarat mucenici? Cred ca Ioan Ianolide ar zice da!

    Apreciază

    • Ioan C. said, on septembrie 25, 2011 at 5:33 am

      Eh, greco-catolicii puteau sa se intoarca acasa in Ortodoxie, ca doar de acolo au si plecat la sfarsitul secolului al XVII-lea.

      Apreciază

  12. Ioan C. said, on septembrie 25, 2011 at 5:18 am

    Domnul Iisus l-a mantuit pe talharul de pe cruce, chiar daca acela era nebotezat, pentru ca a marturisit Adevarul.
    Asa si martirii pentru Hristos sunt mantuiti, chiar daca nu sunt ortodocsi, dar, prin chinurile si moartea lor pentru Domnul Iisus Hristos au aratat ca il iubesc mai mult chiar decat propria viata:
    ” iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.” ( Marcu 8: 35).

    Apreciază

  13. Raluca said, on septembrie 25, 2011 at 5:40 am

    Un tigan care nu face nici o fapta buna( infiere) insa ajunge sa nu fure sau nedreptateasca pe nimeni, desi in acest mediu explicit traieste de o viata se va mantui probabil. (S-ar putea sa cunosc un asemenea caz). Apropo de omul cu blogul, ii va judeca mantuirea dupa talantul lui. Poate ca nu are talant ca: bani, sanatate sa infieze si talantul lui e inteligenta, cuvantul ,intelepciunea ,curajul. Nu e ca la maraton aceasta e linia cine trece de ea e mantuit automat.

    Apreciază

  14. […] Potrivit interpretării și paradigmei lor, unii se întreabă dacă un martir creștin (care n-a fost ortodox) are vreo șansă să ajungă în…. Se pare că părerile sunt împărțite… Rate this: Share […]

    Apreciază

  15. lucian said, on septembrie 25, 2011 at 1:21 pm

    Interesante comentarii la articolul mai sus postat, dar ceea ce face diferenta este dragostea si marturisirea Lui Hristos. Eu din afara locului de infierare si prigoana care constituie o inchisoare in Islam pentru un crestin, pot fi cum cred ca as fi in acelasi context dar acest fapt nu inseamna ca chiar a-si fi marturisitor precum cred.Cred, marturisesc si imi iubesc credinta stramoseasca drept maritoare a Rasaritului, dar cred ca acel frate mai mic sau mai mare al meu, care a murit marturisindu-L pe Hristos Domnul, a facut-o din dragoste pentru Iisus Hristos, iar masura cu care va fi judecat va fi masura dragostei, iar acest fapt este o realitate descoperita in Sfanta Evanghelie de catre Domnul Insasi.
    Cu respect tuturora

    Apreciază

  16. razvanrinder said, on septembrie 25, 2011 at 1:24 pm

    Catolicismul a depasit demult stadiul de religie si a devenit mai degraba ceva asemanator unei doctrine politice. Numai polticienii mai atrag voturi cu bani. Asa si misionarii catolici din Africa, atrag negrii fara stiinta de carte cu bani sau alte cadouri si ii crestineaza.
    Mai important am invatat eu este sa crezi Tu in Dumnezeu. Preotii sau misionarii nu cred ca pot face mai mult decat a creste cantitativ numarul credinciosilor. Mai conteaza si calitatea celor care accepta crestinismul.

    Apreciază

  17. Ioan Dan said, on septembrie 25, 2011 at 1:44 pm

    Un islamic sincer ar gasi si in Coran Adevarul despre Hristos despre care se spune si in aceasta carte ca va veni la sfarsitul lumii si va judeca pe toata lumea. Ori daca Iisus va judeca lumea inseamna clar ca El nu e un om obisnuit, nici chiar un profet cum zic ei ca ar fi, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu. In alt loc in Coran scrie ,,Un unur teruh Allah,, ceea ce inseamna Un Dumnezeu in trei straluciri.

    A lasat cineva saptamana asta un link spre un documentar facut de un jurnalist american ce avea si facultatea de drept in care arata cum dupa ce sotia lui a devenit crestina si el a inceput sa cerceteze toate ,,dovezile,, evolutioniste, in final devenind crestin dupa ce s-a convins ca Dumnezeu a creat Universul. Te rog sa-l mai postezi o data. Multumesc si Dumnezeu sa-ti ajute!

    Apreciază

    • STOP RFID 666 said, on septembrie 25, 2011 at 6:43 pm

      INCREDIBILA CONVERTIRE A UNUI ISLAMIST RADICAL

      Afşin, născut în Iran, era militant islamist. Făcuse stagiul de pregătire în taberele Hezbollah. Sensul vieţii lui era moartea „necredincioşilor”. Pentru cauza Islamului, era gata de jertfa supremă! Plecat în misiune, în Malaysia, a fost prins şi închis. Temniţa n-a făcut decât să-i ascută zelul pentru Islam. La fiecare zece zile, Afşin termina de citit integral Coranul. Cu un puternic simţ al misiunii, zilnic îi strângea pe deţinuţi ca să-i îndoctrineze în islamism. Dedicarea sa excepţională i-a adus puteri paranormale. Blestemele lui loveau nemilos. Devenise de temut.
      Într-o zi, pe când era la izolare, singur în celulă, Afşin l-a văzut pe
      Satana venind spre el. Îngrozit şi prins la colţ, a strigat fără să se gândească: „Iisuse, dacă exişti, scapă-mă!” Pe loc, Satana a dispărut. În clipa următoare, Afşin a rămas consternat: „Oare de ce-oi fi strigat eu la Iisus, şi nu la Mahomed? Şi”, ceea ce l-a mirat şi mai mult, „de ce m-a ajutat Iisus pe mine, un musulman?”
      Timp de două săptămâni s-a zvârcolit, postind şi cerându-i lui
      Allah să-l lumineze. La sfârşitul postului, o prezenţă supraomenească i-a umplut celula. Copleşit de slava divină, Afşin s-a aruncat la pământ. Dar o povară ciudată, povara vinovăţiei, îl apăsa cumplit. Simţea că va muri. „Allah! Iartă-mă, iartă-mă!” a continuat el să implore, minute în şir. Pe când era cu faţa la pământ, a simţit pe umăr atingerea divină. Şi o voce i-a vorbit: „Te iert!”.
      Instantaneu, apăsarea vinei i-a fost ridicată. Numai că Afşin şi-a amintit de un text din Coran care spune că nimeni nu ştie dacă este
      iertat până în clipa morţii. Şi-atunci, confuz, a întrebat: „Cine eşti Tu care ierţi de pe acum?” Vocea i-a răspuns: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). „Dar care-Ţi este numele?” „Numele Meu este Iisus Hristos.”
      Ajuns în punctul acesta, filmul se rupe. Afşin, care-şi povesteşte convertirea în faţa camerei de luat vederi, începe să plângă. Printre lacrimi, poţi auzi: „Au trecut optsprezece ani de-atunci… Dar nu pot să uit iubirea Sa… Sunt iertat!”

      Apreciază

    • kifa7 said, on octombrie 19, 2011 at 6:52 pm

      documentarul se numeste „Dovezi pentru Creator”

      http://stagevu.com/video/qsdqjbddavkn

      Apreciază

  18. CristinaM said, on octombrie 20, 2011 at 8:32 am

    vai de noi! am uitat de mantuirea noastra si ne ocupam de a altora!

    Apreciază

  19. […] Potrivit interpretării și paradigmei lor, unii se întreabă dacă un martir creștin (care n-a fost ortodox) are vreo șansă să ajungă în…. Se pare că părerile sunt […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: