Copiii timizi risca sa fie diagnosticati cu tulburari mentale. Sute de mii de copii sunt deja indopati cu medicamente psihotropice …

Citez din articolul ‘Shy’ children at risk of being diagnosed with mental disorder:

Copiii care sunt foarte timizi sau supăraţi riscă să fie diagnosticaţi cu tulburări mentale şi li le pot administra medicamente puternice, avertizează experţii.

Psihologii spun că aceste noi principii dezvoltate în America vor face ca mulţi tineri să privească problemele comune drept boli care trebuie tratate, mai degrabă decât să caute ajutor. Si se tem că acei copii care sunt liniştiţi la şcoală pot fi diagnosticaţi cu „tulburare de anxietate socială” (fobie socială)[1], în timp ce acei copii care se simt izolaţi după ce suferă pierderi grele sunt consideraţi drept copii cu „tulburări mentale”.

Copiii care răspund obraznic adulţilor sau îşi pierd cumpătul în mod obişnuit, pot fi diagnosticaţi cu „tulburare de sfidare” (tulburare opoziţională)[2]. Ca rezultat, acelor copii diagnosticaţi cu tulburări mentale li se prescriu medicamente puternice, cum ar fi Prozac[3] sau Ritalin[4] pentru a le controla sau altera comportamentul. Acuma, presiunea crescând este asupra analizei naţionale a folosirii medicamentelor la copiii de şcoală dar şi a mai multor cercetări asupra efectelor pe termen lung, urmând ca propunerea să fie votată de Congresul TUC miercuri.

Kate Fallon, secretar general al Asociaţiei Psihologilor Educaţionali, a spus delegaţilor: „Comportamentele se dezvoltă într-o perioadă mare de timp, deseori cu o gamă de  cauze complexe; noi nu putem „vindeca” comportamentele care nu ne plac cu o doză rapidă de medicament. Comportamentele cer deseori o atenţie deosebită a tuturor adulţilor care se află în preajma copilului.

„În 2013 ne aşteptăm ca noi critetii pentru definiţia bolilor mentale să fie adoptate aici în Marea Britanie. Aceste criterii vor face ca mai mulţi copii să fie diagnosticaţi drept bolnavi mentali, pe baza rapoartelor asupra comportamentelor lor.”

„Un copil timid poate fi diagnosticat cu anxietate socială, un copil supărat sau retras în sine temporar poate fi diagnosticat cu depresie. Acestea sunt condiţiile care, cel mai probabil, vor fi tratate cu medicamentaţie – şi în aceste circumstanţe, Congresul va administra medicamente puternice copiilor, fără a înţelege prea mult efectele acestora asupra copiilor.”

Este foarte tentant ca o societate care doreşte rezultate rapide să folosească medicamente pentru a îmbunătăţi comportamentul. Dar, există şi alte căi prin care se poate îmbunătăţi comportamentul copiilor, care de obicei implică timp şi energie din partea adulţilor.

Cercetătorii care au descoperit că acei copii sub 6 ani cărora le este prescris Ritalin pentru tulburarea deficitului de atenţie, au atras atenţia Departamentului de Sănătate pentru investigarea pe scală largă a problemei şi a pericolului posibil pe termen lung pe care-l poate cauza. Cifrele recente indică 650.000 de copii cu vârste între 8-13 ani care iau medicamente psihotropice[5] faţă de 9.000 de copii care luau astfel de medicamente cu 20 de ani în urmă, în timp ce altora li se administrează Prozac pentru depresie sau anxietate.

Temerile sunt în creştere pentru că numărul copiilor diagnosticaţi cu tulburări mentale şi medicamentele prescrise vor creşte şi ele chiar şi după 2013, când o nouă „biblie” a profesiei psihiatrice va fi publicată. Cunoscută ca DSM-5[6], cartea amplifică criteriile pentru presupusele condiţii ce includ tulburarea de anxietate socială, cunoscută mai bine ca timiditate, şi cu siguranţă va fi adoptată de către autorităţile de sănătate din Marea Britanie după ce va apărea mai întâi în SUA. Noua definiţie propusă pentru tulburarea de anxietate socială afirmă că tulburarea este marcată de „teama sau anxietatea faţă de una sau mai multe situaţii sociale în care o persoană este expusă cercetării atente a celorlalţi. Exemplele includ interacţiuni sociale (de exemplu: purtarea unei conversaţii), observaţiei (de exemplu, faptul de a mânca sau bea) sau interpretării în faţa celorlalţi (de exemplu, ţinerea unui discurs).”

La copii această frică poate fi exprimată prin „plâns, bâţâieli, frisoane, contracţii, prin faptul că se agaţă de părinţi sau prin refuzul de a vorbi în situaţii sociale.”

Persoanele tinere sunt considerate că au tulburare de sfidare dacă arată vreunul dintre simptomele: pierderea cumpătului, disputele cu adulţi, enervarea voită a celorlalţi sau faptul că sunt „răuvoitori sau răzbunători cel puţin în ultimele 6 luni” cu celelalte persoane, altele decât fraţii sau surorile lor.

Societatea Britanică de Psihologie (The British Psychological Society) şi-a arătat îngrijorarea asupra revizurilor propuse pentru DSM. Societatea Britanică de Psihologie nu ia în dezbatere faptul că unii copii pot avea probleme emoţionale sau comportamentale dar, spune că pacienţii şi publicul sunt „afectaţi negativ” de „medicalizarea” continuă a comportamentelor naturale şi publice asupra experienţei lor iar, catalogarea acestor probleme drept „boli” ignoră cauzele reale.

Profesorul Peter Kinderman, preşedintele Diviziei Clinicii de Psihologie (Division of Clinical Psychology), spune: “Nu suntem siguri că un diagnostic şi un răspuns medical sunt cele mai bune căi pentru a-i ajuta pe copii. În mod cert trebuie să înţelegem şi să ajutăm, nu este necesar să diagnosticăm şi să tratăm.”

Cititi va rog si:

MISCARE DE MAESTRI: Conform DSM, toti oamenii vor putea la nevoie sa fie diagnosticati cu un tip de TULBURARE MINTALA. Extrem de necesar SISTEMULUI politic corect in lupta impotriva crestinilor

VIDEO – G. Edward Griffin: Oponentii SISTEMULUI sunt considerati BOLNAVI MINTALI … 

---

[1] Anxietatea socială, cunoscută şi sub numele de fobie socială, se caracterizează prin frica intensă de a fi privit şi evaluat negativ de către ceilalti in situaţii sociale. Cele mai răspândite manifestări somatice observabile ale fobiei sociale sunt înroşirea feţei, tremorul, ameţeala, bâlbâiala, vocea slabă, înmuierea picioarelor, uscarea gurii, palpitaţiile, transpiraţia rece, micţiunile imperioase, nervozitatea, stângăcia, senzaţia de penibil şi disconfort.

[2] Acest tip de tulburare se observă la copiii de 9-10 ani. Este definită prin prezenta unui comportament sfidător, de nesupunere şi provocator şi prin absenţa unor acte disociale şi agresive severe care încalcă legea sau drepturile celorlalţi.

[3] Prozac – cunoscut sub numele de Fluoxetine, Sarafem, Fontex – puternic anti-depresie prescris în tratementul de depresie severă. Cele mai întâlnite efecte secundare ale consumului de Prozac sunt insomnia, durerile de cap, greaţa, gura uscată şi scăderea aptitului sexual. Alte posibile efecte secundare ar fi erupţiile cutanate şi lipsa de coordonare în mişcări. Unii invocă efectele secundare negative iar alţii impactul asupra stării de spirit. Este îngrijorător numărul celor care se sinucid sau au un comportament violent sau agitat.

[4] Ritalin (methylphenidate) este un stimulent tip amfetamină folosit în mod curent pentru tratarea ADHD (Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie). Guvernul american a încadrat medicamentul în clasa medicamentelor pshico-active, tip cocaină sau morfină pentru că duce la dependenţă foarte mare. Printre efectele secundare se numără: dependenţă, nervozitate (inclusiv agitaţie, anxietate, iritabilitate), insomnie, dureri de cap şi de stomac, greaţă, ameţeli, palpitaţii, încetarea creşterii la copii, vedere înceţoşată, sentimente de suspiciune şi paranonia, halucinaţii, depresie, dermatite, infecţii urinare, virale.

[5] Medicament psihotropic sau pshiofarmaceutic sau psihoactiv – este un medicament fabricat dintr-o substanţă chimică care ajunge în sânge şi în creier şi acţionează mai întâi asupra sistemului nervos central, afectând funcţiile creierului şi ducând la schimbări de percepţie, comportament, stare.

[6] DSM-5 – Cea de-a cincea ediţie a Manualului de Diagnoză şi Statistică a Tulburărilor Mentale publicat de către APA – Asociaţia Psihiatrilor Americani.