Saccsiv – Weblog

Pr. Mihai-Andrei Aldea: ROMANI, SECUI SI UNGURI IN TRANSILVANIA – SCURTA PRIVIRE ISTORICA

Posted in preotul Mihai Andrei Aldea, UNGARIA by saccsiv on August 25, 2011

Citez din articolul ROMÂNI, SECUI ŞI UNGURI ÎN TRANSILVANIA – SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ:

După cincizeci şi cinci de ani de luptă, Ungurimea din România, sprijinită copios de Ungaria, diaspora ungurească şi multe alte puteri anti-româneşti, se crede la un pas de refacerea Regiunii Autonome Maghiare a lui Stalin.

La o primă vedere, pentru a înţelege valoarea morală a proiectului, ar fi de ajuns o înşiruire a câtorva din cei mai celebri susţinători ai acestei idei, precum: Horthy, Stalin, Hitler, Wass şi alţi monştri din istoria recentă a umanităţii, alături de urmaşii lor din Ungaria – şi nu numai – de astăzi.

Dar, din nefericire, mulţi sunt atât de lipsiţi de cele mai elementare cunoştinţe istorice, încât chiar nu înţeleg ce se petrece.

De aceea, să vedem o scurtă istorie a Românilor, Secuilor şi Ungurilor în Transilvania, după documentele vremii şi istorici recunoscuţi internaţional şi chiar mondial[1]. Şi, prin prisma ei, să vedem în ce măsură este potrivită autonomia cerută azi de U.D.M.R. din punctele de vedere politic, istoric, economic şi, evident, al drepturilor omului.

Originile şi teritoriul Românilor

După cum spune Părintele Dumitru Stăniloae, Românii sunt urmaşii traco-ilirilor latinizaţi prin Evanghelie. Că Românii sunt urmaşii traco-ilirilor latinizaţi sau romanizaţi apare limpede în documentele istorice şi faptul este consemnat de numeroşi lingvişti şi istorici[2]. Deosebiri apar la factorii de romanizare[3] şi la întinderea teritoriului în care s-a format Neamul Românesc. În această ultimă privinţă întinderea schiţată de Nicolae Iorga (din Carpaţii Beschizi în Peloponez şi de la Marea Adriatică la Marea Neagră[4])  ni se pare a fi un minim de bun-simţ[5].

Prezenţa Românilor atât la nord cât şi la sud de Dunăre este, oricum, limpede atestată înainte de venirea Ungurilor în Europa, după mijlocul secolului IX d.Hr. Românii erau, după cum arată istoricul Nicolae Iorga în chiar locul mai sus citat, urmaşii şi moştenitorii Imperiului Roman, şi mai ales ai Imperiului Roman de Răsărit, cel care avea capitala aşezată de un străromân, Sfântul Constantin cel Mare, pe ţărmurile Bosforului. Deşi foarte departe de puterea sau ocrotirea propriu-zisă a Constantinopolului, Românii nordici se simţeau atât de legaţi de acesta încât şi conducătorii lor – de multe ori urmaşi ai unora sau altora dintre migratori – ajungeau să adopte ca firească aceeaşi legătură. Simplul fapt că primele creştinări ale Ungurilor s-au făcut de către clericii Imperiului roman şi nu de agenţii papismului, sau că Menumorut se socotea vasal şi reprezentant al Împăratului de la Constantinopol, este de ajuns pentru a demonstra acest punct.

Până în secolul IX d. Hr. Românii dăduseră lumii şi Europei foarte mult. De la „călugării sciţi” la sfinţi ca Dionisie Exiguul sau Ioan Casian, de la Constantin cel Mare sau Iustinian la Niceta de Remesiana, şirul personalităţilor stră-române şi române este foarte lung. Şi, spre deosebire de alte naţii, Românii ştiau nu doar să lupte şi să se jertfească pentru Imperiu, ci şi să întindă mereu mâna celorlalţi. Mari ctitorii ale românităţii, precum Sfânta Sofia sau Vlahernele, s-au ridicat de către Români într-o frăţească unire cu alţi constructori (în cazurile amintite împreună cu Armenii). O altă pildă sunt trupele din Sciţia Mică sau Dicia[6] – cum se numea pe atunci Dobrogea[7] – care apărau nu doar acel ţinut, ci şi calea cea mai scurtă către Constantinopol pentru invaziile migratorilor, dar şi gurile Dunării. Astfel apărau, de fapt, întregul Imperiu. Fericitul Ieronim[8], Sfântul Ioan Casian[9], Dionisie Exiguul[10] şi Niceta de Remesiana[11], ca să amintim numai patru nume, au ştiut să devină punţi între Răsăritul şi Apusul Romanităţii, dar şi între Romanitate şi celelalte naţiuni creştine – Greci, Armeni, Egipteni şamd. Existenţa lor a însemnat atât de mult pentru unitatea Creştinătăţi cât aproape nu se poate spune. Atât de mult, încât atunci când invazia slavă rupe – la începutul sec. VII – legătura Românităţii cu Apusul, începe şi ruptura între Apus şi Imperiul de Constantinopol. Imperiul roman – devenit de limbă greacă şi numit romaic[12] – şi Occidentul, rămas de limbă latină, ajung să nu se mai înţeleagă. Mijlocirea Românilor încetase, iar preţul plătit de Europa – şi chiar de întreaga omenire – va fi cumplit.

Sunt doar câteva din realizările extrem de numeroase pe care Neamul Românesc deja le dăruise lumii.

Invazia ungurilor în Panonia

Şi vine mijlocul secolului IX. Ungurii apar la nord de Marea Neagră apoi, înfrânţi la Dunărea de Jos, ocolesc cetatea Carpaţilor – Transilvania – şi se aşează stăpâni peste Românii şi Slavii din Panonia, oameni paşnici care se îndeletniceau cu păstoritul şi pescuitul şi ţineau spiritual de Imperiul roman[13].

Ce au adus Ungurii la venirea lor în Europa? Oricât de dureros ar fi adevărul, trebuie spus: crimă, jaf, teroare. Ce-i drept, fără discriminare. Oriunde li se părea că ar fi bogăţie, Ungurii se repezeau să ucidă, să nimicească şi să jefuiască. Pentru bestialitatea lor au fost asemănaţi cu dispărutul trib al hunilor, un neam turcic de o sălbăticie inimaginabilă[14], ce răvăşise Europa câteva secole mai devreme[15]. Aceeaşi neomenie a însoţit primul secol al Ungurilor în Europa. O dâră de dureri cumplite, de sânge şi foc rămânea în urma fiecărei acţiuni[16] sau năvăliri a lor, până când germanii aproape îi nimicesc în bătălia de la Lechfeld (955).

În aceeaşi vreme însă, o ramură începuse a se depărta de păgânismul inuman care era la originea cruzimilor nesfârşite săvârşite de Unguri. Sub influenţa Românilor din Panonia, şi poate şi a Secuilor, unii dintre războinicii unguri, şi chiar şi căpeteniile Bulcsu şi Gyula se creştinează. Ultimii doi sunt chiar botezaţi la Constantinopole, devenind apostolii Credinţei şi civilizaţiei într-un neam sălbatic şi aducând pe ierarhul Ierotei – hirotonit, desigur, la Constantinopole – ca prim episcop al Ungariei.

Ungurii – unealtă sângeroasă a papalităţii

Între timp însă, între Apus şi Biserica lui Hristos apăruse o adâncă ruptură. Papismul, devenit de la Nicolae I doctrina dominantă a Romei, era tot mai mult şi mai violent impus apusenilor. Căzută sub barbari, ruptă de Imperiul roman ce îşi mutase capitala şi inima la Constantinopole, Roma voia să redevină o mare putere şi un mare centru al lumii. Dacă se putea, chiar unica putere şi unicul centru al lumii. Falsificarea unor documente istorice – ca celebrele „Donaţii Constantiniene” – au fost doar un pas pe această cale. De la care s-a trecut la falsificarea Învăţăturii de Credinţă. Secolul IX a marcat o culme a încercării de întoarcere a Apusului la ceea ce fusese cândva, la Ortodoxie. Sfântul Fotie a fost punctul cel mai înalt al acestei culmi, dar nici el nu a izbutit ceva permanent pentru apuseni. Deşi Papa Ioan al VIII-lea va recunoaşte oficial Sinodul de la Constantinopol din 879, care însemna lepădarea de rătăcirile papilor dinainte, această recunoaştere a fost fără urmări efective. Politica era prea mult pentru Roma ca să poată fi supusă Adevărului. Şi ereziile papiste – de la supremaţia papală asupra Bisericii lui Hristos până la Filioque şi Purgatoriu – au fost impuse manu militari întregului Occident[17].

În acelaşi timp însă, Papalitatea căuta o putere care să-i ajute la supunerea părţilor de Răsărit ale Europei, chiar şi a Imperiului roman pe care acum îl renega pentru a i se putea substitui. Orice forţă a putut fi folosită, a fost folosită. Cruciade care au însângerat ţările şi popoarele ortodoxe, Inchiziţia, păgâni plătiţi să-i atace pe ortodocşi, mijloace de corupere şi promovare a corupţilor în ţările ţintă… Şi, în acelaşi timp, clerici şi călugări cu masca pioşeniei şi vorbe meşteşugite care să culeagă roadele acestor politici.

Aceasta este pricina pentru care, după victoria de la Lechfeld (955), aliaţii germani – sau supuşii germani… – ai Papalităţii nu se străduiesc să nimicească pe Unguri. Cei zece până la douăzeci de mii de războinici cruzi erau o unealtă ce putea folosită împotriva Românilor, Sârbilor, Bulgarilor şi celorlalte popoare non-papiste – fie ele creştine sau păgâne – din Răsărit[18].

O vreme cumpăna istoriei se tot mişcă nehotărâtă pentru Unguri. Păgânismul cu care veniseră? Creştinismul primit de la Constantinopole? Papismul roman?

Ultimul era mult urât de Unguri, atât din pricina autoritarismului trufaş – care venea în conflict cu mândria ungurească – dar şi din pricină că în spatele presiunilor germane împotriva Ungariei stătea Papalitatea. Ungurii de rând, începând de la slugile războinicilor şi mergând până la robii de felurite naţionalităţi, înclinau spre mângâierea şi pacea Ortodoxiei. Urmele se mai văd până astăzi, atât în limba cât şi în obiceiurile ungureşti, în care se poate recunoaşte cu uşurinţă pecetea Ortodoxiei şi mai cu seamă a Ortodoxiei româneşti. De la preluarea numelui de Crăciun pentru Naşterea Domnului şi până la cel de săptămâna laptelui (a brânzei, la Români) pentru săptămâna dinainte de Postul Mare, aceste urme sunt mai mult decât lămuritoare pentru ceea ce fusese voia Poporului Ungar în secolele IX-X. Dar, ca de atâtea ori în istoria Ungurimii, nu voia poporului, ci voia nemeşimii, a celor bogaţi, avea să prevaleze.

Cea mai mare nenorocire pentru Ungaria şi pentru multe alte naţii avea să fie un apostat. Voiteh, fiul lui Geza, se căsătoreşte cu Ghizela, fiica lui Henric al II-lea de Bavaria. Şi, în loc să îşi aducă nevasta la Credinţă, se leapădă de Ortodoxie şi devine slugă a Papei. Ajunge până acolo încât îşi masacrează compatrioţii nobili care nu îi urmează apostazia sau care încearcă să rămână păgâni. Practicile violente ale propagandei romano-catolice sunt folosite din plin.

De la Voiteh cel devenit Ştefan – pentru Papalitate „Sfântul” Ştefan, sfânt catolic precum foarte mulţi alţi criminali notorii şi ideologi ai crimei religioase[19] – a devenit Ungaria unealta Papalităţii. Au urmat mai bine de 1000 de ani de persecuţii religioase, rapturi, torturi, jafuri, crime.

Este poate locul în care se cuvine să cităm pe marele istoric Şerban Papacostea:

Simbolul în numele căruia s-a desfăşurat impulsul cuceritor al lumii latine în Răsărit a fost credinţa romano-catolică şi expresia sa militară, cruciata. Forţa care a dirijat şi coordonat expansiunea a fost Biserica romano-catolică, puterea cu tradiţii şi veleităţi universale a papalităţii… Instrumentele de căpetenie ale acestui vast efort de integrare, urmărit deopotrivă cu mijloacele militare şi cu cele ale misiunilor şi persuasiunilor, au fost ordinele călugărilor cavaleri şi ordinele călugărilor misionari. Valul uriaş dezlănţuit de expansiunea Apusului în Europa Răsăriteană nu a ocolit nici lumea românească. Aici, principala forţă de percuţie a fost Regatul ungar…[20]

Aşa cum am amintit, primul popor persecutat de Voiteh-Iştvan (Ştefan) a fost chiar Poporul Ungar. Libertatea pe care Ortodoxia o lăsa alegerii credinţei a fost inacceptabilă atât pentru noul trecut la romano-catolicism cât şi pentru urmaşii săi. Prin confiscarea averii, arestare, tortură şi execuţii publice el „a convertit” pe toţi nobilii din nucleul central al Ungurimii. Pentru aceste „realizări”, de altfel, a fost şi felicitat în viaţă şi canonizat după moarte de Papalitate.

Foarte mulţi dintre urmaşii săi au mers pe aceeaşi linie. O vreme destul de îndelungată principalii vizaţi de presiunea papistă au fost nobilii – Unguri, Români, Slavi – aflaţi sub controlul coroanei ungar. Se credea că oamenii de rând vor fi siliţi de stăpâni să treacă şi ei la papism, sau o vor face din loialitate faţă de stăpâni.

Acest lucru s-a întâmplat prea puţin. Mai mult, unii dintre nobili au trecut formal la Romano-catolicism, dar în fapt au ţinut mai departe de Ortodoxie, chiar ascunzând prigoanei catolice preoţii şi chiar episcopii ortodocşi de pe moşiile lor. Totuşi mulţi dintre nobilii Români şi Slavi s-au integrat atât papismului cât şi ungarismului, pierzându-şi identitatea etnică precum şi-o pierduseră şi pe cea religioasă.

Roadele rasismului şi persecuţiilor ungureşti

Într-un fel sau altul, prigoana a devenit mai aprigă. La început numărul mic al nobililor unguri supravieţuitori impusese o oarecare măsură în persecuţii. Cu timpul însă, numărul lor a crescut prin asimilarea nobililor slavi – mai ales în părţile Croaţiei şi Dalmaţiei – şi a celor români – mai ales în Panonia şi regiunile Tisei. Ca urmare, şi persecuţiile au devenit din ce în ce mai puternice şi sistematice. Între altele, ele erau şi un mijloc de creştere a puterii şi averii, slujitorii Papalităţii obţinând numeroase avantaje.

Oricât de trist ar fi, trebuie să spunem adevărul: foarte mulţi Români au trădat. Au trădat mai ales de frică şi din oboseala de a mai rezista prigoanei, dar unii şi din lăcomie. Şi-au trădat Credinţa, şi-au trădat Neamul. Au devenit întâi catolici, iar apoi şi unguri. Înaintarea Catolicismului în Românime a însemnat şi deznaţionalizare, nu doar apostazie. Românii trecuţi la Catolicism îşi pierdeau rădăcinile şi intrau în puterea unui cler superior în întregime străin şi duşman Neamului Românesc. Totodată prin trecerea la Catolicism Românii căpătau, în teorie, cale liberă către structurile superioare ale societăţii. Dar şi aici domnea un feroce rasism anti-românesc. Deci, şi în religia nou căpătată, şi în straturile sociale nou accesibile, Românul era privit ca un nimic, doar Ungurul însemna ceva, urmat de Neamţ şi, la urmă, de Secui. Ca urmare, mulţi, foarte mulţi dintre Românii ce îşi pierduseră Credinţa îşi pierdeau şi Neamul, maghiarizându-se. Rezultatele? Să le vedem!

Populaţia ungurească nu depăşea, pe la anul 960 d.Hr., un maximum de 100.000 (o sută de mii) de oameni, foarte mulţi dintre aceştia nefiind de fapt Unguri propriu-zişi, ci feluriţi străini adăugaţi grupului unguresc de războinici jefuitori. Aceştia nu depăşeau un maximum de 50-60 de mii de oameni. Dar să luăm cifra maximă, de 100.000 de oameni. În acelaşi secol X, numărul Românilor de la N de Dunăre este de minimum 1.500.000 (un milion cinci sute de mii) de oameni. Totdeauna sporul natural al Ungurilor a fost mult sub sporul natural al Românilor. Dar hai, de dragul demonstraţiei, să punem egalitate între aceste două sporuri naturale. În secolul XX, Ungurii au ajuns la o populaţie de 10.000.000 (zece milioane) oameni. Proporţional, Românii ar fi trebuit să fie 150.000.000 (o sută cincizeci de milioane)!!! Însă, în statisticile vremii, Românii apar ca fiind, la nord de Dunăre, cca. 20.000.000 (douăzeci de milioane). Cum se explică această diferenţă? Cum se explică faptul că o naţiune având un spor natural mai mic ajunge de la o sută de mii la zece milioane de oameni, iar o naţiune având un spor natural mai mare ajunge de la un milion şi jumătate la douăzeci de milioane de oameni, în aceeaşi perioadă? Răspunsul este foarte simplu: prima naţiune a crescut mai puţin prin spor natural, dar a crescut foarte mult prin asimilări forţate!

Este de ajuns să amintim că numele Satu Mare sau Sătmar, nume tipic românesc[21], a fost maghiarizat sub numele Szatmar, Szathmar, Szathmary şamd, ca să se ascundă originea sa reală. Totuşi toate familiile ungureşti care poartă asemenea nume – şi sunt destule! – sunt la izvoare familii de Români deznaţionalizaţi.

Acestea sunt roadele rasismului şi persecuţiilor ungureşti de peste o mie de ani asupra Românilor şi altor popoare: crime, jafuri, rapturi, împopoţonarea cu meritele altora, genocid şi asimilare forţată.

[1] Ca, de pildă, Nicolae Iorga sau Gheorghe Brătianu, P. P. Panaitescu şi alţii asemenea.

[2] Amintim în grabă pe Constantin Giurescu, Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Gheroghe Brătianu, Nicolae Iorga, Theodor Capidan, Constantin Papanace, Silviu Dragomir, Ovid Densuşianu, P. P. Panaitescu şamd.

[3] Uneori se pune accentul pe creştinare, alteori pe cucerirea şi administraţia romană, alteori – foarte general – pe elementul cultural şamd. Credem că singurul factor esenţial ce explică unitatea lingvistică a limbii române – care unitate implică o etnogeneză simultană şi relativ omogenă pe o întindere foarte mare – este, desigur, răspândirea Învăţăturii lui Hristos. Ea s-a făcut în vremea Sfinţilor Apostoli şi ucenicilor lor în mai tot spaţiul traco-ilir aflat sub stăpânire sau influenţă latină, atât de la sud cât şi de la nord de Dunăre. În afara fâşiilor litorale greceşti, limba propovăduirii şi cultului a fost, fireşte, latina.

[4] Istoria românilor, vol. II, p. 102 în ediţia 1992.

[5] Până la urmă şi cei care, asemenea lui Ovid Densuşianu sau Ferdinand Lot, încearcă să plaseze centrul de greutate al formării Poporului Român la S de Dunăre sunt nevoiţi – de fapte lingvistice şi istorice incontestabile – să admită existenţa unor ramificaţii (de mare influenţă, însă!) şi la N de acest fluviu. Ceea ce – chiar fără a recurge la alte numeroase argumente – le anulează apriori propria teză.

[6] Dicia, de la Dacia.

[7] De unde şi numele de dician pentru dobrogean în Limba română a secolelor XVI-XIX.

[8] Străromân de la graniţa dintre Panonia şi Iliria, primul care dă o traducere integrală a Sfintelor Scripturi în limba latină (aşa numita Vulgata, din pricina elementelor de limbaj popular din vocabularul şi gramatica traducerii, elemente de altfel foarte utile pentru studiul fazelor timpurii ale Limbii române).

[9] De fel din Dobrogea – Sciţia Mică / Dicia – adevăratul întemeietor al monahismului apusean – deformat mai târziu de racilele papismului – şi mare ascet şi teolog.

[10] De asemenea din Dobrogea, mare ascet şi teolog, autorul calendarului folosit astăzi de întreaga omenire.

[11] Episcop din Timoc – pe atunci Dacia Aureliană – şi mare teolog. Va aduce la Hristos şi latinitate pe mulţi dintre acei daci încă rămaşi păgâni la sud şi mai ales la nord de Dunării. Printre altele a fost unul din cei mai mari imnografi ai istoriei creştine, fiind şi cel care a creat primele Te Deum-uri (toate care au urmat fiindu-i, evident, tributare). A ştiut să ţină o legătură strânsă între Dacia şi Dardania şi Italia.

[12] Prin această denumire – de romaic sau romei – grecii din Imperiul roman voiau să arate că nu au legătură cu vechii elini şi păgânismul lor, ci sunt, în lipsa Românilor, continuatorii şi moştenitorii Romanilor şi Romanităţii răsăritene.

[13] Fapte atestate chiar de cronicile ungureşti cele mai vechi. Imperiul roman era cel cu capitala la Constantinopole.

[14] Să amintim ca pildă fie şi numai că numele hun Atila înseamnă „Ucigaşul” sau „Asasinul”.

[15] Trebuie să spunem însă că, în afara neomeniei fără margini, nu exista nicio legătură între huni, neam turcic – ai căror urmaşi cei mai apropiaţi sunt ciuvaşii din Rusia – şi unguri, neam fino-ugric sau de altă origine, dar în nici un caz turcică.

[16] Aici intră şi, trebuie spus, acţiunile făcute „la comandă”, adică actele de mercenariat militar comandate lor de câte o ţară sau putere împotriva alteia.

[17] Pentru cei care doresc să ştie mai multe – şi documentat! – în această privinţă, recomandăm cărţile Papalitatea schismatică şi Papalitatea eretică ale istoricului – fost istoric romano-catolic – Wladimir Guettée, Căderea Angliei ortodoxe de Vladimir Moss (scriitor şi istoric britanic), Vieţile sfinţilor ortodocşi din Apus. Sfinţii Insulelor Britanice, de Vlad Benea, Românii în secolul al XIII-le. Între cruciată şi Imperiul mongol de Şerban Papacostea şamd.

[18] Să nu se creadă că un asemenea număr, ce pare foarte mic astăzi, era de neglijat. Hunii îngroziseră întreaga Europă cu armate de „doar” 30.000 de luptători.

[19] Unul dintre ultimii criminali odioşi „beatificaţi” de Papalitate este Cardinalul Aloisije (Alois) Stepinac, un mare sprijinitor al ustaşilor, şovinişti croaţi ce au masacrat în 1941-1945 cel puţin 500.000 sârbi, au expluzat cel puţin 250.000 şi au silit să devină catolici încă pe atâţia. De asemenea, conform aceleiaşi surse – Centrul Simon Wiesenthal – ustaşii au masacrat mii şi mii de evrei (se estimează la peste 30.000 numărul total al victimelor evreieşti) şi ţigani (cifrele variază între 40 şi 100 de mii de oameni ucişi) tot pe considerente etnice. Deşi, conform principiilor iezuite, Aloisije Stepinac se manifesta politicos faţă de orice „minoritar” care îi cerea ajutorul, el încuraja totodată pe ustaşi în lucrarea lor, adică în măcelărirea aceloraşi „minoritari”. De asemenea acest cardinal avea o atenţie deosebită pentru Ortodoxie, faţă de care nutrea un dispreţ şi o ură fără margini. Prin acţiunile sale consecvente, dincolo de unele circumstanţiale şi ceva discursuri iezuite, Alois / Aloisije Stepinac este un complice – dacă nu chiar autorul moral – al monstruoaselor crime ale ustaşilor.

[20] Şerban Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea…, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 7.

[21] Deşi cele mai cunoscute toponime cu această formă sunt oraşul Satu Mare şi ţinutul sau judeţul cu acelaşi nume, sunt departe de a fi singurele din Românime şi, mai mult, sunt incontestabil de origine latină (atât substantivul „sat” cât şi adjectivul „mare” având această origine).

articol aparut in Atitudini, nr. 17, continuarea in nr. 18

   Cititi va rog si:

Articolul zilei (22.08.2011): Cum a construit Parintele Mihai Andrei Aldea biserica? Incepand sa slujeasca in doua garaje

Anunțuri

30 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on August 25, 2011 at 7:52 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. Toma said, on August 25, 2011 at 9:42 pm

    Eu sa zic sincer mi-ar fi placut sa fiu dac sau trac. Hai si traco-ilir sau vlah. Dar nu roman.
    Sa porti numele Romei care te-a invins si te-a transformat in sclav mi se pare o rusine.

    Cat despre daci sunt foarte mandru. Aici a fost Sfantul Andrei. Spre deosebire de alte natii, localnicii nu l-au batut, nu l-au pus pe cruce si nici alt rau nu i-au facut. A fost bine primita invatatura lui.
    Nu stiu daca „romanii” l-ar primi la fel de bine daca ar veni acum?!

    Stiu ca o sa ma judecati dar eu asta simt. Nu pot sa accept numele Romei in ruptul capului.
    Si desi am fost in Italia, imi place tara aia, sunt frumosi si oamenii lor (galagiosi si prietenosi), nu ma vad neam cu ei. Nu mi-ar placea sa locuiesc acolo si nu imi place italiana.

    Uitati-va la nemti. Erau triburile germanice si asa au ramas. Britanicii la fel. Grecii la fel. Evreii tot asa. Egiptul la fel. Si-au pastrat identitatea. Noi in schimb am imbracat o haina de la Roma.
    Ca lui Mihai Viteazul nu de pomana i-a spus hotul de imparat austriac Malus Dacus (Dacul cel rau). Stiau bine prefacutii cine sunt dacii si se temeau de ei.

    Ar trebui sa ne declaram la recensamant daci. In masa.

    Apreciază

    • saccsiv said, on August 25, 2011 at 9:55 pm

      Toma

      Britanicii sau egiptenii la fel?

      Apreciază

      • Toma said, on August 26, 2011 at 7:59 am

        Da britanicii au stat sub imperiul roman aproape 1 mileniu, si totusi au ramas britanici.
        Au limba lor si numele lor de britanici. N-au renuntat la ele.

        De egipteni nu mai zic. Nu numai ca nu au renuntat la numele lor dar sunt mandrii de inaintasii lor.
        Egiptul a avut roluri multiple de la cel rau (cand Dumnezeu i-a pedepsit) pana la cel bun, cand Sfanta Fecioara s-a refugiat in Egipt pentru a salva Pruncul.

        Ideea e ca nu poti intoarce spatele trecutului tau, fie el bun sau rau. Alegi Calea, dar nu iti schimbi numele.
        Dacii au luptat cu un curaj iesit din comun cand au venit talharii Romei sa fure bogatiile acestor pamanturi.
        Mihai Viteazu era Malus Dacus. Recunoscut de perfizii din apus dupa sangele lui. Si s-au temut de el, ca au trimis tradatori si asasini.

        Cum spunea si Tudor Gheorghe in cantec:
        “Patriotismul nu-i bratara, sau papion, sau palarie.
        Sa-l porti sau, sa ti se pare ca-ti vine sau nu-ti vine tie.
        Te nasti cu el, ti-e datul sortii, n-ai cum sa-l lepezi de pe tine.
        Il porti ca pe o camasa a mortii, nu-l cumperi de la curti straine.
        Si de vandut n-ai cum sa-l vinzi.
        E un fel de suferinta crestata dur pe grinzi de suflet vechi si de credinta.
        Aud si vad, citesc si tac, cuprins de-o sila ancestrala,
        Plang de rusine c-am fost dac si c-am ajuns acum zabala,
        In gura stirba a nu stiu cui care-mi molfaie mandria
        Si-mi bate lacrimile-n cui,
        Si-mi rastigneste poezia!”
        (Tudor Gheorghe)

        Dacul a primit ortodoxia direct in inima lui. Si-a plecat capul in Fata Domnului fara sa prigoneasca pe cel ce i-a adus Cuvantul.
        Recensamantul satanistilor care ne-au luat deja numele, vor sa ne ia si ultima picatura de viata, CREDINTA NOASTRA. Acest recensamant nu e facut ca sa stie „ei” cine suntem si unde locuim sau cat castigam.
        Stiu toate acestea. Vor sa arate rezultatul si sa spuna, uite multi dintre „romani” nu mai simt ortodox. S-au declarat cutare si cutare.

        Suntem obligati sa reparam greselile parintilor nostri. Atata timp cat spinarea nu se indreapta vom fi ingenuncheati mereu. Mie imi vine sa plang cand vad cum sunt distruse ruinele dacilor. Dar la Roma se duc toti idiotii si platesc ca sa viziteze Colosseumul. Si apoi Vaticanul.
        Adica ti-au furat aurul si bogatiile, ti-au luat poporul sclav ca sa construiasca porcariile alea si apoi te duci ca sa platesti sa le vezi? Este umilitor.

        Brancoveanu a spus sultanului ca bogatia mi-ai luat-o toata cata am avut. Dar credinta nu mi-o vei lua!

        Stiu ca multi se vor uita urat la mine scriind aceste randuri, dar eu ma consider dac. Scuip pe hartiile europenilor care vor sa ma numesc roman. Am fost destul sclavii jegurilor astora. Si sa ii fereasca Dumnezeu de razbunarea sclavului, caci tasni-va sange de pagan cand oamenii isi vor imbraca la loc numele de dac. Mantie de aur e numele stramosilor.

        Apreciază

    • Cosmin said, on August 26, 2011 at 10:32 am

      Toma,

      Sa stii ca ceea ce simti tu nu e ceva anormal sau gresit, simti tu ceva in sufletul tau. Ceea ce iti voi spune eu, o sa vada multi si o sa priceapa putini (desii am observat caici pe acest blog sunt multi cu mintea treaza si probabil vor pricepe toti): niciodata un popor nu va purta numele unui oras, in schimb un oras poate purta numele unui popor(aviz Roma). Si nu intamplator in Forumul lui Traian din Roma, se afla ori s-au aflat, peste 180 de statui de daci. Nu pui la rang de respect un popor infrant nu-i asa? Iar de limba nu mai vorbim, caci e ” o comoara in adancuri infundata”, mai degraba latina e o romana stricata decat invers. Nu e curios ca pe teritoriul Italiei de azi nu se mai vorbeste latina ci peste 1500 de dialecte, dialecte care de multe ori nu se pricep intre ele dar noi romanii le pricepem de cele mai multe ori. Istoria ce am invatat-o la scoala cu romanizarea dacilor, nu sunt atat de convins ca a avut loc, probabil ea se petrece azi cand vin italienii aici la agatat si se mai si casatoresc cate unii. Exemplele pot continua caci coplesesc ca si cantitate, dar nu-i nici timp si nici loc suficient de asternut atata informatie. Secretul e sa conectam logic prezentul de trecut, pentru a avea o imagine de ansamblu cat mai obiectiva. Doamne ajuta!

      Apreciază

      • chris said, on August 26, 2011 at 3:33 pm

        Dacia Preistorica a lui Nicolae Densusianu ar trebui invatata la scoala,dar neoamenii care sunt la conducere n-au treaba cu neamul nostru.
        Daci sa ne declaram atunci la recensamant.Trebuie raspandit acest lucru la toti cunoscutii.

        Apreciază

      • Paul Mogosanu said, on August 31, 2015 at 4:40 pm

        Cosmin si Toma,Sunt de acord cu afirmatiile voastre,in integralitatea lor.Am afirmat aceleasi lucruri de nenumarate ori si ma revolta faptul ca istoria adevarata a poporului nostru este distorsionata de alogeni si chiar de conationali ignoranti,sau rau intentionati.Limba pe care o vorbim nu a fost invatata de stramosii nostri in timpul ocupatiei romane,pe un teritoriu restrans,care nu cuprindea Maramuresul,Bucovina,Basarabia pana la Bug etc.Corect suntem urmasii dacilor,a caror limba, cu mici influente lexicale,o vorbim astazi si sa nu lasam o serie de rataciti sa ne rescrie istoria,asa cum o face Lucian Boia,un „istoric” aparut ca un virus,care ne spune ca de fapt Romania este ca o misada,alcatuita din regiuni distincte, cu o populatie fara prea multe legaturi si traditii comune,un fel de federatie,ignorand omogenitatea limbii vorbita in actualul teritoriu al tarii noastre,in regiuni din Ungaria,Serbia,Bulgaria,Ucraina,Basarabia,Transnistria.Suntem romani si nu ne lasam infestati de morbul Internationalismului,iar Romania este patria noastra,componenta a UE,dar nu se confunda cu UE.Istoria noastra este milenara,distincta si poporul nostru nu poate fi confundat cu popoarele migratoare venite de aiurea.

        Apreciază

    • Cosmin said, on August 26, 2011 at 10:57 am

      Completare:

      Am fost ascunsi sub mantia coincidentelor: exista si pe internet harti unde veti gasii denumirea de „Dacia care se numeste Danemarca” sau o alta coincidenta DACI – DEUTSCHE(pronunta nemteste) – DUTCH (olandez).
      Sa nu mai vorbim de alte cuvinte…. cuvant original dacic branza se pronunta in slovaca identic si alte mii de cuvinte. Crucile „celtice” din piatra din Maramuresul istoric, motivele „celtice” de pe bisericile de lemn din Maramures, comportamentul cat si asemanarea fizica a populatiei din Irlanda si nu numai, cu populatia din Negresti Oas si Maramuresul istoric…. Coincidentele astea ne ingroapa pe noi si trecutul nostru….Dar afirm ca cei ce-si uita originile si isi batjocoresc parintii, stramosii, (aviz popoarelor europene) nu vor avea zile pe pamant. Printul Charles a fost intrebat de presa, de ce a cumparat gospodarii in Maramuresul istoric, un tinut izolat si uitat de lume? Raspunsul sau a fost simplu: originile. Doamne ajuta!

      Apreciază

      • a said, on Septembrie 1, 2013 at 5:15 pm

        nu va mai faceti iluzii in legatura cu printul charles, el bate mai mult inspre new age decat spre ortodoxie. Mi se si zbarleste parul in cap gandindu-ma ca se tot invarte pe la noi. El vine chiar din inima strambatatii acestei lumi. Ar fi o minune de la Dumnezeu sa gaseasca tocmai el calea, ar trebui sa se fi rugat pentru el toti sfintii lui Dumnezeu.

        Apreciază

  3. codin said, on August 25, 2011 at 10:30 pm

    Romania e un nume de imprumut, si nu e bine. Nu e firesc si te ajuta eventual sa iti pierzi adevarata identitate. Ar fi interesant si foarte util sa se relateze de catre istorici adevaratele circumstante in care Vlahia, Dacia – tara noastra lasata de strabunii nostri daci – a devenit peste noapte Romania. Cand apare in istorie prima data denumirea Romania si cine a decis asta, si de ce? Asa cum astazi vandutii tarii se tarasc in genunchi pentru a fi „acceptati” de o „Europa” degenerata si muribunda chinuindu-si propriul popor, cumva si atunci, intro nebuloasa istorica, dorind a fi pe plac si a dovedi radacinile nobile ale latinitatii care se identifica in mod absurd cu Roma, s-a acceptat denumirea de Roma-nia. O ratacire care inca ne costa.

    Apreciază

    • Toma said, on August 26, 2011 at 8:35 am

      @ codin said, on august 25, 2011 at 10:30 pm

      Si tu simti la fel. E bine.
      Stiu ca sunt multi care in inima simt la fel. Nu trebuie sa ne fie rusine sa ridicam numele stramosilor nostri din mizerie. E ca un scut care doar s-a prafuit dar a ramas intact caci e de aur. Cu cat vom fi mai multi, nu putem fi ignorati. Pamanturile pe care stam ne apartin, caci pe ele au murit stramosii nostri. Minele de aur, petrolul, gazele si toate bunatatile au ajuns in mainile celor ce nu si-au tradat stramosii. Acestia poarta aceleasi nume de mii de ani si noi am ajuns venetici cu nume de imprumut.

      Odata si o data o trebuiasca sa spunem GATA in fata astora. Roma a venit si ne-a luat aurul si ne-a dat in schimb un nume umilitor de Romania, turcii ne-au luat femeile si copiii, rusii ne-au adus comunismul, ungurii spun ca le apartine centrul nostru economic si spiritual, se pusera stapani pe apele noastre si muntii nostri, care erau ai carpilor. Ba chiar cand am dat din suflet am fost luati de prosti. Pai stii cate manastiri de pe Sfantul Munte au fost facute de noi si domnitorii nostri? Iar acum se schimbara toti.

      Iar acum nu le-a mai ramas decat sa ne ia ultima parte, credinta. Dar acest popor e profetit sa renasca. Noi nu trebuie sa fim extraordinari ca sa intram in Imparatia Vesnica. Noi trebuie doar sa iertam.
      In fata credintei multi s-au intors si au plecat, dar noi am stat. Am rezistat in tot acest timp.

      Trebuie sa renastem! Trebuie sa renastem!
      Nu de pomana a trimis Dumnezeu pe Sfantul Andrei la noi. Sa nu uitam ca Primul Chemat a venit la noi. Iar noi l-am ascultat si nu am facut ca altii. Dumnezeu stia ca Il vom urma. Cat sa stam cu spatele la El si la strabunii nostri?

      Apreciază

    • Alexandru(Fulger) said, on August 26, 2011 at 9:02 am

      Am auzit ca un roman care va candida la presedintie va dori sa schimbele numele actual al Romaniei in numele vechi ,Dacia. 🙂

      Apreciază

      • Toma said, on August 26, 2011 at 9:17 am

        Ar fi un lucru bun.
        Dar daca nu vom putea evita acest recensamant ce vine, sa ne declaram daci.
        Si foarte important declaratia sa fie in dublu exemplar, cu copia cartii de identitate a operatorului de recensamant atasata.
        Asa e corect, ca sa ai dovada propriei declaratii si datele persoanle a celui care mi-a preluat datele personale.

        Apreciază

    • mihai-cristian said, on August 26, 2011 at 11:32 am

      Frate Codin,in „Izvoare Istoriei Romaniei” ,editia 1964 foarte documentat,repet foarte documentat se arata faptul ca Romania era numele obisnuit sub care era cunoscut Imperiul Bizantin.Cetatenii lui isi spuneau romei si tarii lor ei ii spuneau Romania….Parerea mea este ca numele de roman sau romeu nu este un nume de ocara ,al stapanitorului venit din Italia peste daci,ci este un nume dat celor care mult timp dupa aceea se credeau ,si chiar erau (chiar daca intre timp limba greaca era limba vorbita in tot imperiul roman de rasarit si chiar de apus) in toata zona locuita de daci adevaratii descendenti ai Imperiului Roman si care vorbeau limba latina.Numele de vlah este un alt nume sub care era cunoscut romanul de catre straini,dar noi intre noi ne spuneam ruman sau roman..apropo,seful meu e grec ,si el si acuma ne zice noua vlahi,cu toate ca sta de 20 de ani in Romania….La ei in Grecia cuvantul vlah e sinonim cu crescatorii de animale,vlahii traiesc in comunitati izolate acolo si sunt foarte bogati si temuti vlahii din Grecia,cel putin din ce imi povesteste el…Doamne ajuta!

      Apreciază

      • codin said, on August 26, 2011 at 1:22 pm

        Am inteles perfect ceea ce spui,si iti multumesc pentru interventie, doar ca denumirea de dac este cu mult anterioara celei de care spui tu, iar denumirile care au aparut vremelnic, tacit acceptate sau nu, in unele imperii sau locuri, sau asupra unor popoare nu au puterea si nu pot anula markerul original prin care isi face cunoscuta prezenta in istorie un neam. Imperiul Bizantin era alcatuit dintro multitudine de natii. Eu nu cred, si practic nu are cum din senin Imperiul Bizantin sa isi spuna „Romania” din marea dragoste fata de fonetica. In fapt, un cuceritor isi va impune termenii acolo unde calca, dar asta nu inseamna ca eu trebuie sa o si iau de buna. E ca si cum ai spune ca termenii impusi de Imperiul Austroungar asupra locurilor si locuitorilor nu sunt o ocara, „ci este un nume dat celor care mult timp dupa aceea (duoa invazie) se credeau, si chiar erau in toata zona locuita de daci adevaratii descendenti ai Imperiului Austroungar si care vorbeau limba maghiara”. Eu de aspectul asta vorbeam. Si este adevarat, caci altfel cum poti stapani o tara daca nu ii asimilezi cetatenii. Nu comentez „Izvoarele Istoriei Romaniei” deoarece nu are relevanta in ceea ce doresc eu sa afirm. Importanta este perceptia realitatii, cum privesti lucrurile, din care parte a gardului? Numele cuceritorului pamantului meu nu imi place, sincer. Stiu la fel de bine ca totul are un sens in lumea asta, are un talc ascuns, o fi avut si acceptarea asta un scop bine definit. Dar ce este mai important rezida din ceea ce crezi tu ca reprezinti, fara sa iti spuna nimeni cum sa te numesti si ce nume de tara sa iti pui, ca vezi Doamne ei sunt cuceritori si sunt trendy. Da, consensual si in acte sunt roman, categoric. Insa stramosii mei sunt daci, au stat prin munti inca si inainte de a se naste Imperiul Bizantin, iar mai apoi au coborat mai la vale si s-au trezit in Romania. Ce este etern aici este sangele stramosilor nostrii. Poate sa nege cineva? Dar continentul american cum s-a numit inainte? Indienii nu se numeau americani decat dupa ce au descins englezii si spaniolii si altii pe acolo. Asta inseamna ca nu mai erau indieni? Dar acuma saracii, cati or mai fi ramas, isi spun americani, dar ei de fapt sunt indieni, asta e ideea.

        Apreciază

  4. Alexandru(Fulger) said, on August 26, 2011 at 8:59 am

    Mi-a placut foarte mult articolul , si un lucru l-ar spune oricine daca ar fi intrebat acela ca istoria se repeta.
    Ura ungurilor exista si acuma si este indreptata asupra romanilor , doresc dezbinarea poporului nostru crestin si asta demonstraza ca fac parte din acel mecanism antihristic. Nu ii vom lasa sa ne ia Ardealul , vom tine si cu dinti de el !

    Apreciază

    • codin said, on August 26, 2011 at 10:06 am

      Da, sunt dac, stau pe pamantul strabunilor mei daci si sunt la mine acasa. Le onorez memoria si imi cer iertare fata de ei si fata de Dumnezeu ca m-am lasat amagit uitand cine sunt. Si vreau ca ei sa fie auziti cand spun ca nu mai vor ca pamanturile lor sa poarte numele dusmanilor de moarte.

      Apreciază

  5. Ramona said, on August 26, 2011 at 11:37 am

    Din pacate in capul multor romani a ramas ideea ca dacii au fost niste barbari, nespalati si ca ne-au scos romanii din mizerie si barbarie…….

    Apreciază

    • chris said, on August 26, 2011 at 3:30 pm

      din pacate multi romani sunt inculti.dupa limba lui herodot barbar inseamna strain de neamul sau nu salbatic cum cred multi.

      Apreciază

      • Aquarius said, on August 26, 2011 at 3:45 pm

        Nu. Doar tiganii sunt inculti. Nu amesteca simplitatea cu prostia.

        Apreciază

      • chris said, on August 26, 2011 at 5:05 pm

        da,tiganii in majoritate sunt inculti pentru ca trec pe langa scoala,dar romanii care o practica si ies aproape la fel din ea precum au intrat ?nu sunt tigan si nici antiroman.

        Apreciază

  6. Raluca said, on August 26, 2011 at 12:53 pm

    Multumesc pt articol si posturile tuturor fratilor!!!
    Doamne miluieste!!!

    Apreciază

  7. Adrian said, on August 26, 2011 at 7:04 pm

    Eu zic ca nu e intamplatoare cucerirea DACIEI! DACIA a fost cucerita dupa ce PETRU a crestiat Roma iar ANDREI Dobrogea iar acestia(PETRU SI ANDREI) erau frati. Asa cred ca a dorit DUMNEZEU!
    Doamne Ajuta!

    Apreciază

  8. Ramona said, on August 27, 2011 at 12:57 pm

    Va amintiti probabil celebra replica ”un dac s-a coborat de pe columna” . este destul ca ei, italienii, au remarcat izbitoarea asemanare a mosului nostru care s-a dus pe jos la roma, in costumul lui de toate zilele, cu dacii. Oare de ce nu au spus un roman s-a coborat din columna? Chiar putem sa ne declaram daci la recensamant?

    Apreciază

  9. codin said, on August 28, 2011 at 12:17 am

    Pe asta s-au bazat toti, ca ne pierdem radacinile, si numele, si calitatea de proprietari, dar daca ne luam numele inapoi… gata, acolo in scripte se vede clar ca dacii au fost si sunt proprietarii de drept pe tinuturile astea. Deci ce vor mai spune de romani ca au fost, ba n-au fost, ba ca nu se stie cand si cum au aparut…ca de aici apare toata polemica asta.

    Apreciază

  10. Dan said, on Septembrie 4, 2011 at 5:10 pm

    Să vedeţi şi documentarul

    A fost odată în Transilvania

    În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Nemzetőrség (“Straja naţiunii”) au declanşat un holocaust în comuna Ip din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri.

    NU UITA! Masacrele comise de unguri asupra romanilor

    Un documentar cutremurator: A fost odata (in) Transilvania – de Manuela Morar. Marturii si filmari despre atrocitatile maghiare la ocuparea Ardealului. VIDEO

    Apreciază

  11. irismister said, on August 30, 2013 at 5:14 pm

    Reblogged this on Temeiurile iar nu Arătările unui Bun Început !.

    Apreciază

  12. […] Pr. Mihai-Andrei Aldea: ROMANI, SECUI SI UNGURI IN TRANSILVANIA – SCURTA PRIVIRE ISTORICA […]

    Apreciază

  13. Paul Mogosanu said, on August 31, 2015 at 4:54 pm

    Numele de ROMANIA pentru tara noastra este impropriu.Teritoriul in care traim de milenii s-a numit DACIA si ne-a dat identitatea ca popor.Trebiue sa revenim la origini si sa ne redobandim adevarata identitate si cerem ca tara noastra sa numeasca DACIA,asa cum a fost randuit in istorie.Deranjeaza pe cineva?

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: