Saccsiv – Weblog

Mitropolitul IPS Andrei motiveaza participarea la sfintirea bisericii romano-catolice Sfantul Stefan: „Cand fratii nostri romano-catolici au reusit sa faca o biserica e inca o poarta spre cer” …

Posted in IPS Andrei by saccsiv on August 22, 2011

Citez din articolul Mitropolitul Clujului, IPS Andrei, a participat la sfintirea bisericii romano-catolice Sfantul Stefan:

Mitropolitul Clujului, IPS Andrei, a participat la sfintirea bisericii Romano-Catolice Sfantul Stefan, la invitatia Arhiepiscopului romano-catolic de Alba Iulia, IPS Gyorgy Jakubyini.

Mitropolitul Clujului, IPS Andrei, a participat sambata seara la sfintirea bisericii romano-catolice Sfantul Stefan de pe strada Donath din Cluj.

„Sunt doua motivele prezentei mele aici. Motivul oboiectiv este acela ca e absolut necasara intarirea solidaritatii crestine si atunci canbd fratii nostri romano-catolici au reusit sa faca o biserica e inca o poarta spre cer si inca un mijloc de a se intari in sufletele lor. Solidaritatea crestina trebuie sa se manifeste intr-o lume in care e prezenta si secularizarea si rautatea. Al doilea motiv, am fost vecin cu arhiepiscopul romano-catolic, Gyorgy Jabubyini, 21 de ani. Este un om de o calitate aparte si pentru el a meritat sa vin”, a declarat IPS Andrei, mitropolitul Clujului.

Biserica a fost sfintita in ziua in care maghiarii il sarbatoresc pe sfantul rege Stefan.

Cititi va rog si:

Mitropolitul Clujului ANDREI ANDREICUT recunoaste: VA FI UN ZIDAR AL ECUMENISMULUI …

Mitropolitul Andreicut: criza spirituala este evidentiata de slabul progres al miscarii ecumenice …

PAPA, BUSH si GORBACIOV (principale instrumente ale NOII ORDINI MONDIALE) pictati in Biserica infratirii din Petresti. IPS Andrei nu vede nici un lucru rau …

Mitropolitul Andrei i-a acordat “Crucea Transilvana” premierului Emil Boc

Anunțuri

51 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on August 22, 2011 at 6:49 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. OG said, on August 22, 2011 at 6:58 pm

    După cazul Corneanu, sinodalii au fost limpezi : Nicio taina sau ierurgie impreuna cu eterodocsii. Cine nu va tine cont de asta, va fi caterisit. Il anunta cineva pe patriarh?

    Apreciază

  3. STOP RFID 666 said, on August 22, 2011 at 7:07 pm

    DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA

    – Exista purgatoriu, precum zic catolicii ?

    – Purgatoriu nu este. catolicii zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul cateva sute de ani si se curata acolo, apoi trece in Rai. Nu exista asa ceva. Noi avem Evanghelia Judecatii, pe care o au si ei, dar nu arata trei locuri, ci numai doua – raiul si iadul. Mantuitorul, cand va sta pe scaunul slavei Sale si va aduna toate popoarele de la zidirea lumii sa le judece, ii va desparti pe dansii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune pe drepti de-a dreapta Sa si pe pacatosi de-a stanga Sa … Si vor merge pacatosii in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica.
    Deci nu putem zice ca sunt trei locuri, ci numai doua : munca vesnica sau viata vesnica.

    Cei mai mari dusmani ai catolicilor sunt protestantii si calvinii. Ei s-au rupt de Biserica Catolica la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin si Hus.
    Care sunt punctele principale care ne despart de catolici ?

    Invataturile principale care ne despart dogmatic si canonic de catolici sunt :
    1 – Intai este filioque. Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul Evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin Fiul. ( Ioan )

    2 – Al doilea este suprematia papala. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant ! Mai mare decat toti patriarhii ! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul Sfantului Petru !

    3 – Infaibilitatea papala. Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el, ceea ce este iarasi o dogma noua respinsa de Biserica Ortodoxa.

    4 – Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se duce in rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura.

    5 – Azimile. Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii.

    6 – Catolicii mai au o dogma noua : imaculata conceptie. Ei zic ca Maica Domnului ar nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat. Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii.

    7 – Au substantialitatea. La sfintirea Sfintelor Daruri, catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice : Luati, mancati … si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant, peste Daruri.

    8 – Celibatul preotilor; preotii catolici nu se casatoresc. Sunt celibatari, impotriva Sinoadelor Ecumenice, care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie.

    9 – Ei au si indulgentele papale. Alta ratacire. Papei, daca ii dai parale multe, poti sa faci oricate pacate, te iarta, te dezleaga. Sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.

    10 – Si mai este un punct important : mirungerea. Catolicii nu miruiesc copiii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc.

    Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfantului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul si Sfantul Ioan Gura de Aur, iar catolicii au liturghia romana si cea ambroziana.
    Iata acestea sunt punctele dogmatice si canopnice principale care despart Biserica Ortodoxa de cea Romano-catolica.

    Iar cu protestantii nu avem nimic in comun. Ei au reformat total dogmele stabilite de Sfintii Parinti si au renuntat la cele sapte Sfinte Taine. Ei nu au ierarhie si taine si nu se pot mantui. Din cele sapte Taine mai au doar doua : Botezul si Euharistia, pe care o fac cu paine nedospita ca si catolicii. Din protestanti s-au nascut toate sectele neoprotestante care ataca tarile ortodoxe astazi.

    Apreciază

  4. Ioan C. said, on August 22, 2011 at 7:12 pm

    Nu cred ca biserica catolica e eretica, dar schismastici catolicii sunt sigur:
    I. Ei sustin existenta purgatoriului, desi aceasta idee n-are nicio baza in Sfanta Scriptura
    II. Ei impartasesc cu azima ( paine nedospita)
    III. Ei sustin primatul papal, uitand ca numai Hristos e capul Bisericii: “Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este.” ( Efeseni 5: 23).
    IV. Ei sustin ” filioque”, chiar daca sfanta Scriptura arata altceva: ” Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.” ( Ioan 15- 26).

    Apreciază

    • saccsiv said, on August 22, 2011 at 8:28 pm

      Ioan C.

      Sunt eretici frate. Sa-ti dau niste link-uri?

      Apreciază

    • Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 4:49 am

      @Ioan C

      Citeste cartile lui Vladimir Gueett, Papalitatea eretica si Papalitatea schismatica si ai sa intelegi ca Biserica romano-catolica este plina de toate ereziile condamnate la cele 7 sinoade ecumenice.
      Apoi poti citi „Catehismul catolic conra invataturii Sfintilor Parinti”, carte aparuta la editura Deisis.

      Pr. Vasile

      Apreciază

      • Ioan C. said, on August 23, 2011 at 6:23 am

        Multumesc fratelui saccsiv si parintelui Vasile, ma pun pe citit!

        Apreciază

      • Ioan C. said, on August 23, 2011 at 6:28 am

        Mda, infailibilitatea papala e o mare prostie, numai Domnul Iisus n-a gresit in nimic, noi, oameni, cu totii suntem pacatosi si gresim, chiar si papa.

        Apreciază

      • STOP RFID 666 said, on August 23, 2011 at 7:06 am

        @Ioan C.

        Frate nu conteaza ca tu crezi in Sfanta Treime conteaza ce crezi despre Sfanta Treime. Nu conteaza ca tu crezi in Fecioara Maria conteaza ce crezi despre Ea. Nu conteaza ca tu crezi in Hristos ci ce crezi despre Hristos. Acest DESPRE face diferenta intre dreapta credinta si erezie. Asa sunt monofizitii, catolicii si alte secte. Nu conteaza sa cinstesti sau sa te inchini, conteaza cum o faci. Nu conteaza ca postesti ci cum postesti si pentru ce postesti. Si yoghinii postesc si toate fatucile. Dar yoghinii postesc pentru a se unii cu diavolul, iar fatucile pentru a slabii. Asadar nu conteaza actiunea ci rezultatul ei.

        Apreciază

      • STOP RFID 666 said, on August 23, 2011 at 7:25 am

        @Ioan C.

        Spui……………,,Mda, infailibilitatea papala e o mare prostie, numai Domnul Iisus n-a gresit in nimic, noi, oameni, cu totii suntem pacatosi si gresim, chiar si papa,,.

        Baga pe you tube ecumenismul crestin al Vaticanului si vezi ce face PAPA la Assisi. Acest ,,om al pacii,, care este PAPA conduce Babilonul contemporan. Si mai spui ca si papa poate gresii. Pai papa e omul diavolului pe fata si e in iadul cel mai de jos. Si stiu ca multi o sa-mi sara in cap. Si sa nu uitam ceea ce spunea parintele Paisie Aghioritul ca…………………..evrei primesc mesaje de la diavol, PAPA face planurile iar musulmanii le executa. Frate nu e suficient sa citim DOAR Biblia ci si Sfintii Parinti. Poate te-ai suparat pe mine cand ti-am spus sa mai bagi si de la tine.

        Apreciază

    • un alex said, on August 23, 2011 at 12:41 pm

      @ Ioan C.

      sau

      http://www.youtube.com/watch?v=iQsSr3TQHOo&list=FLh7OZmTu9WDBcTTC5yHx4ow&index=64 (de la minutul 5)

      Apreciază

      • Ioan C. said, on August 23, 2011 at 1:21 pm

        Multumesc la fratii ” STOP RFID” si ” Un Alex” pentru lamuriri!

        Apreciază

    • duhovnic said, on Aprilie 11, 2014 at 11:01 pm

      este singura aberatie si pagana si eretica:

      http://cunoasteadevarul.webs.com/

      Apreciază

  5. kosk said, on August 22, 2011 at 7:55 pm

    „Nu cred ca biserica catolica e eretica..” ba sa crezi.
    „Asadar ei ne-au dat pricini de schisma, proclamand pe fata adausul la Crez pe care il graiau mai inainte pe ascuns.Si noi ne-am despartit primii de ei, ba mai degraba i-am despartit si i-am taiat de la trupul comun al Bisericii. Spuneti-mi, de ce i-am despartit? Oare fiindca tin dreapta credinta sau pentru ca au dat la iveala in chip drept adausul la Crez? Nu, ci pentru ca gandesc lucruri absurde si rau-credincioase si fiindca au facut adausul fara temei. Asadar i-am lepadat ca pe niste eretici si de aceea ne-am despartit de ei (…)atunci sunt eretici, si ca pe niste eretici i-am taiat”
    Sfantul Marcu Evghenicul (al Efesului), marturisitor al credintei la sinodul talharesc de la Ferrara/Florenta.

    Apreciază

  6. BOTOSANEANUL ORTODOX said, on August 22, 2011 at 8:18 pm

    ma intreb a cui Cruce au facut-o a Crestinilor ortodocsi sau a catolicilor?care crez l-au spus a Crestinilor Ortodocsi sau a catolicilor.?pentru cine a predicat Mitropolitul Andrei Andrecut pentru Ortodocsi sau pentru catolici?Si el pe cine recunoaste ca Biserica poarta spre cer?ce facem cu canoanele Sfintilor Parinti impotriva celor care se roaga impreuna cu ereticul? dupa unii sa le stergem ca trebuie sa ne facem relatii internationale si frate cu necuratul.pacat unde sa ajuns.http://botosaneanulortodox.blogspot.com/

    Apreciază

  7. acelas said, on August 22, 2011 at 8:43 pm

    sa mai spunem ca IPS Andrei a scris de asemenea un elogiu – prefata la cartea scrisa de Virgil Ghiorghiu : Viata patriarhului athenagoras.

    nu inteleg cum un hulitor si un prigonitor al Sfantului Nectarie poate fi elogiat intr-o carte, in primul rand de scritorul si teologul Virgil Gheorghiu, care e raposat – Dumnezeu sa-l ierte, si apoi la fel , de cate IPS Andrei Andreicut ? E halucinant, bulversant, de neconceput …

    deci, pe de o parte Biserica l-a sfintit pe unul dintre cei mai sfinti ai sec. XX, sfant chiar din timpul vietii dupa cum se stie, iar pe de alta parte unii „ortodocsi” ii ridica luade si elogii dintre cele mai bizare celui care l-a hulit si prigonit pe sfantul pe care Biserica l-a numit si il cinsteste asa, cu mare evlavie – dar si cu mare ajutor din partea lui catre oamenii ce s-au rugat la el, Sfantul Nectarie Taumaturgul. Sa se decida grabnic !! incotro ??

    sa vedem insa ce scrie de exemplu IPS Andrei in prefata cu pricina (citez cu ajutorul unui alt frate de pe alt blog ortodox):

    “Patriarhul Athenagoras ramane o figura memorabila a Bisericii Ortodoxe si un mare vizionar. Visul lui era refacerea unitatii Bisericii lui Hristos. Cu aces vis neimplinit a plecat din lumea aceasta. Gestul simbolic de ridicare a anatemelor, pe care l-au facut la Ierusalim Patriarhul Ecumenic Athenagoras si Papa Paul al VI-lea, este expresia unei dorinte sincere de netezire a drumului inspre unitate. Din pacate, dialogul iubirii initiat de el, insuficient secondat de dialogul teologic, aproape s-a stins. Orice crestin realist, chiar si cei entuziasti constata ca dialogul ecumenic nu mai este in centrul atentiei. Nu putem spune ca a disparut, dar parca are “aripile frante”

    provine IPS Andreicut pana la urma dintr-o familie de greco-catolci , asa cum se aude ? Oricum, asta nu conteaza prea mult, ci cum gandeste el pt mine astazi. Adica, sprijina ereticii, sau trimite peste ei anatemele date de Biserica Ortodoxa dintotdeauna ? Asta conteaza.

    http://www.librariasophia.ro/carti-Viata-patriarhului-Athenagoras-Gheorghiu-Virgil-so-3987.html

    Doamne miluieste !

    Apreciază

    • acelas said, on August 23, 2011 at 11:59 am

      errata: „scriitorul”

      „…pe unul dintre cei mai MARI sfinti.. ”

      pe de alta parte, nu inteleg cum, pe langa faptul ca IPS Andrei poate da binecuvantare pentru o asemenea carte si sa mai si scrie prefata-elogiu numitului athenagoras, mai pot exista in acelasi timp si edituri ortodoxe care sa o publice, dar si chiar librarii care sa o vanda !! Nu stiu, nu am vazut-o parca la libraria Sophia – posibil orice, dar este totusi pe site-ul lor online !

      bun, bun, vor zice unii , dar poate a existat pocainta. Caci pare-se ca au mai existat in istoria crestinismului ca si sfantul cat si prigonitorul lui sa ajunga la Dumnezeu, mantuindu-se. Dar asta se stie f bine, ca respectivul s-a convertit, a marturisit acest lucru, in vazul tuturor, s-a consemnat de catre istorici, izvoare, iar viata lui a cunoscut o schimbare radicala si f vizibila. Deci totul a fost la vedere si stiut. Pe cand la numitul athenagoras, nici vorba. Nimeni nu a auzit nimic, patriarhul nu a vorbit nimic, tot ceea ce se stie e ca a murit in acel „grad 33” , neimpacat cum zice si IPS Andrei ca nu a facut acea unire contra naturii … . Plus de asta nici macar cartea respectiva nu mentioneaza abolut nimic, sint aproape sigur – caci s-ar fi stiut cu siguranta – , nici macar ca l-a prigonit sau ca l-a necajit cu ceva pe Sfantul Nectarie. Pai daca nici macar nu consemna istoric ca ar fi fost vreo problema, atunci e mincinoasa din start, daramite sa mai si spui ca a existat o pocainta sau intoarcere a lui athenagoras, din moment ce nici macar nu accepta istoric asta. Si atunci, ce a binecuvantat IPS Andrei ?

      orice editura dar si librarie cu minima frica de Dumnezeu ar trebui sa sisteze si sa scoata de la comercializare o asemenea carte !

      Apreciază

      • Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 5:17 pm

        Frate, multe edituri si librarii se gandesc doar cum sa-si mareasca profiturile. Cate edituri crestine ai vazut sa ofere pe siteurile lor cartile editate si in format digital?

        ATENAGORA I
        (1886 – 1972)

        Patriarhul Ecumenic Atenagora I (născut Aristoklis Spyrou) s-a născut pe 25 martie 1886 în satul Vasiliko, Pogoni (lângă Ioannina). Atenagora a fost fiul unui medic. El a urmat seminarul de pe insula Halki, în apropiere de Constantinopol, şi a fost hirotonit diacon în 1910. Apoi s-a mutat la Atena, unde a devenit mason, şi acolo a servit ca arhidiacon la infamul arhiepiscopul şi coleg mason Meletie Metaxikis, care mai târziu a devenit patriarh, a pus în aplicare noul calendar şi alte inovaţii, şi a început demersurile „pentru unirea” cu ereticii. Atenagora a fost ridicat la treapta de arhiepiscopia al Americii în 1930 şi a continuat în acestă funcţie acolo până în 1948 când a fost ales patriarhul ecumenic. În 1952, el a emis o enciclica în care aproba oficial participarea ortodoxă la mişcarea ecumenică şi calitatea de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor, în anumite condiţii. În 1960, el a organizat Conferinţa pan-ortodox din Rhodos, care a început relaţia ecumenică „tot mai adâncită” cu monofiziţii. În 1964, el s-a întâlnit cu papa Paul VI la Ierusalim pentru a se ruga împreună cu el. La 7 decembrie 1965, el a „ridicat” anatemele Bisericii Ortodoxe asupra papismului cu toate ereziile sale inerente („Papa este Hristos pe pământ”, Filioque, harul creat, purgatoriu etc.), şi a declarat unitatea Ortodoxia şi papismului. Unul dintre canoniştii săi, Pr. Theodore T. Thalassinos, a scris la acea vreme: „Eliminarea excomunicărilor reciproce dintre cele două Biserici restabileşte relaţiile canonice dintre Roma şi Noua Roma. Restaurare aceasta este o necesitate canonică, de vreme ce nu există nici o a treia posibilitate între comuniunea eclesială şi negarea ei: excomunicarea eclesială.” Mai târziu Atenagora a confirmat acest lucru, începând, de fapt, să dea Sfintele Taine la romano-catolici şi anglicani.
        A avut o moarte nefericită pe 17 iulie 1972 la Constantinopol, şi, contrar obiceiului, ci din necesitate, a fost înmormântat într-un sicriu închis.

        CRONOLOGIE

        1886 – 25 martie se naşte în satul Vasiliko, Pogoni;
        1910 – hirotonit diacon;
        intră în masonerie;
        arhidiacon al arhiepiscopului Meletie Metaxakis;
        1930 – arhiepiscop al Americii până în 1948;
        1948 – Atenagora, fost arhiepiscop al Americii de Nord şi de Sud,
        ajunge patriarh al Constantinopolului după ce patriarhul
        Maxim este declarat „necorespunzător psihic” şi silit să se
        retragă. Atenagora declară: „Greşim şi păcătuim dacă
        gândim că credinţa ortodoxă a venit din ceruri şi că
        celelalte dogme (religii) sunt nevrednice. Trei milioane de
        oameni au ales mahomedanismul drept cale către
        Dumnezeu, şi încă câteva sute de milioane sunt protestanţi,
        catolici şi budişti. Ţelul fiecărei religii este să îl facă pe
        om mai bun”.
        1952 – emite o enciclică în care aprobă oficial participarea
        ortodocşilor la mişcarea ecumenică;
        1960 – organizează conferinţă pan-ortodoxă de la Rhodos;
        1964 – 6 ianuarie: patriarhul ecumenic Atenagora şi papa Paul VI
        se întâlnesc la Ierusalim şi se roagă împreună în Sfântul
        Mormânt. La intrare, izbucneşte un incendiu, provocând o
        pană de curent în întreaga biserică.
        1965 – 7 decembrie patriarhul ecumenic Atenagora şi papa Paul
        VI, în mod simultan, „ridică anatema de la 1054”.
        Anatema a fost dată asupra ereziilor papale pentru a-i
        ocroti pe ortodocşi de învăţăturile ce nu duc la mântuire, ci
        la pieire. Prin „ridicarea” anatemei, Atenagora proclamă că
        papa şi cei ce îl urmează au fost afurisiţi (excomunicaţi) pe
        nedrept, că Biserica a greşit atunci când a susţinut că
        învăţăturile papale sunt mincinoase şi că, cu adevărat,
        papalitatea latina este parte a Ortodoxiei. „Îndepărtarea
        excomunicărilor reciproce restabileşte relaţiile canonice
        dintre Roma şi Noua Romă. Aceasta restabilire este o
        necesitate canonică…”, se spune într-o declaraţie a
        Patriarhiei. Din acest moment, mai multe mânăstiri şi
        schituri din Muntele Athos încetează să-l mai pomenească
        pe patriarhul Atenagora.
        1967 – 26 octombrie: patriarhul ecumenic Atenagora merge la
        Roma şi se aşază pe un scaun arhieresc la aceeaşi înălţime
        cu papa, şi se roagă împreună.
        1968 – în Pastorala de Crăciun, patriarhul ecumenic Athnagora
        afirmă că „poporul lui Hristos” – romano-catolicii şi
        ortodocşii – se vor uni fără ajutorul ierarhilor sau
        teologilor. Mai declară că a introdus numele papei Paul VI
        în dipticele Patriarhiei Ecumenice. (Dipticele sunt lista de
        episcopi ortodocşi pomeniţi în timpul Dumnezeieştii
        Liturghii).
        1971 – februarie: papa şi patriarhul ecumenic Atenagora schimbă
        scrisori de recunoaştere reciprocă a Bisericilor lor.
        Patriarhul Atenagora anunţă public că dă Sfânta
        Împărtăşanie romano-catolicilor şi protestanţilor.
        1972 – iulie: patriarhul ecumenic Atenagora moare şi este
        îngropat; o înmormântare cu sicriul închis (fapt neobişnuit
        pentru un episcop ortodox). Este urmat de Dimitrie* , care
        promite să continue „politica ecumenică” a predecesorului
        său.

        ––––
        * Dimitrios a fost si el mason.

        Pr. Vasile

        Apreciază

  8. OG said, on August 22, 2011 at 8:56 pm

    ….Aşadar, Sinodul BOR adunat in vara lui 2008 (dupa cazul Corneanu-Drincec) „a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte. Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni”.
    Deci?

    Apreciază

  9. Aurora said, on August 22, 2011 at 8:59 pm

    Mare uraciune a facut acest ierarh ecumenist Andreicut. El mai mult il iubeste pe vecinul sau papistas decat pe turma sa pe care i-a incredintat-o Hristos s-o pastoreasca. Pe zi ce trece ies la iveala nelegiuirile episcopilor vanduti. Eu nu pot sa-mi sterg din minte episodul cu Teofan al Moldovei, cenzurand citatul din invataturile sfantului Maxim Marturisitorul . Daca i-a fost asa frica sa nu-i supere pe catolici si si-a intins mana peste preotul care citea, te duce cu gandul ca poate il au intunecatii la mana cu ceva. Ma intreb daca mai exista vreun episcop care sa nu poata fi santajat, intimidat. Oare toti or avea scheleti in dulap ?

    Apreciază

    • Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 4:59 am

      @Aurora

      Nu fi asa aspra in judecarea IPS Teofan. Nu este vorba de frica, ci de dreapta socoteala. Sa nu uitam ca Romania nu este Grecia. In Romania IPS Serafim de Pireu nu ar avea zile multe.

      Toti ierarhii sunt educati in spirit ecumenist, altfel nimeni nu ajunge ierarh daca nu se dovedeste mai intai ca este devotat cauzei ecumeniste.

      Pr. Vasile

      Apreciază

      • acelas said, on August 23, 2011 at 11:41 am

        nu inteleg ca inseamna „dreapta socoteala” in aceasta situatie ? Pai daca se conduceau dupa aceasta „dreapta socoteala” pe care o descrieti, inseamna ca inca din primele secole nu mai aveam martiri (caci ei ar fi avut zilele numarate de catre prigonitori, si chiar au avut dar INTRU MARTURISIRE – astfel au devenit ceea ce au devenit) si am fi fost si astazi pagani, dupa cum zice intr-al loc fratele Saccsiv.

        pai marurisirea ce inseamna de fapt, nu sa-L slavesti si marturidesti pe Domnul nostru Iisus Hristos IN CIUDA tuturor detaliilor de context si oprelistilor istorice de la acel moment? Pai excat esta este si talcul. Caci doar nu-L martutisim si devenim martiri in niste vremuri de dolce vita si de bunastare, pe Hristos !

        chiar daca este si ditamai ierarhul si trebuie sa faca „dovada” ca este un bun ecumenist, atunci posibil ca la iad cu toti, cu ierarhi, cu preoti, calugari, mireni. Nu vom avea nici o „scuza” .

        Apreciază

      • Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 5:23 pm

        @acelas

        Nu fi asa aspru la judecata. Fii aspru cu tine si ingaduitor cu ceilalti. Este foarte usor sa arati cu degetul de pe margine.

        Spune, frate, tu duci o viata crestina ireprosabila dupa toate randuielile canonice si morale ale Sf. Parinti? Nu ai sa-ti reprosezi chiar nimic? Cum atunci poti sa judeci faptele parintelui tau? Stapanul nostru este cel in drept sa ne judece faptele noastre.

        Pr. Vasile

        Apreciază

    • STOP RFID 666 said, on August 24, 2011 at 12:10 pm

      @Pr. vasile

      Dumneavoastra faceti confuzie de termeni. Al judeca inseamna sa-i judec pacatele ceea ce noi nu facem aici. Dar daca e vorba de a fi ecumenist asta e deja altceva. El trebuie judecat pentru ca duce poporul in ratacire. Daca nu poate sa nu fie ecumenist sa fie un simplu calugar. Sau sa intre in ilegalitate cum indeamna ucenicul Cuviosului Paisie Aghioritul. Dar mandria nu-l lasa, pentru ca vrea onorurile acestei lumi. A venit timpul cand nu mai merge cu lucrurile caldicele. Luati indemnul celor de la RIC si veniti cu duhul acesta………..taci din gura ca esti pacatos. Da frate sunt pacatos si ce vrei? Sa stau sa ascult toate mizeriile pe care le indruga unul si altul? Matale vii cu lucruri caldicele dar Dumnezeu ii va arunca din gura Sa pe cei caldicei. Nu merge si cu Dumnezeu si cu mamona.

      Apreciază

  10. MIshu said, on August 23, 2011 at 5:56 am

    salut Saccsiv, te-as ruga de ai pune in tema pe cei care iti viziteaza blogul si despre scrisoarea Parintelui Paisie Aghioratul intr-un nou post pe blogul tau, poti da un copy paste de pe adresa asta in caz ca nu ai scrisoarea : sufletbun.wordpress.com , cum doresti si tu ca oamenii sa fie informati despre realitatea tot mai cruda in care ne aflam. Fiindca cred ca toti oamenii ar trebui sa afle de la un pustnic adevarul despre vremurile in care traim. Multumesc si sper sa iei in considerare mesajul meu. Cu stima Mishu.

    Apreciază

  11. Raluca said, on August 23, 2011 at 12:37 pm

    Multumesc pt articol si cartile recomandate, Bine marcata argumentarea fratilor!
    Nu pot sa concep ecunenismul sau ereziile din sange!!! Desfranarea desfranarilor !
    Iertare!

    Apreciază

  12. Aurora said, on August 23, 2011 at 12:48 pm

    Parinte, dreapta socoteala nu spune sa-i cenzurezi pe sfinti. Ce a facut Teofan este lasitate de iepure fricos.De ce nu a avut curajul de care a dat dovada PS Artemie din Serbia ? Pentru ca e iepure si Hristos n-are nevoie de iepuri care sa pasca turma Lui, ci de barbati puternici, marturisitori adevarati. Noi, mirenii, suntem ingretosati de cedarile si slabiciunile acestor ierarhi de carton, corupti ca si politicienii.

    Apreciază

    • Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 5:32 pm

      @Aurora

      Ai sa ai mai multa pace daca nu judeci. Dreapta socoteala te face sa cantaresti mereu castigul si paguba duhovniceasca. Daca stii care este invatatura de credinta ortodoxa, urmeaz-o fara sa judeci. Este usor sa-ti dai cu parerea de pe margine.

      Oricine ar intrea in ierarhia BO din Romania nu va putea fi un Serafim de Pireu sau un Artemie. La noi in BOR este dictatura comunista si securista, care te poate reduce la tacere in cateva zile.

      Soro, adevarul se poate marturisi si propovadui in multe feluri. Important este ca el sa ajunga acolo unde trebuie, in sufletele oamenilor. Acum in aceste timpuri nu este cazul sa bravam.

      Pr. Vasile

      Apreciază

      • saccsiv said, on August 23, 2011 at 5:47 pm

        Pr. vasile

        V-ati cam schimbat … A facut cineva bau si v-ati speriat?

        Una e sa nu marturisesti (adica sa taci, ceea ce oricum e grav) si cu totul alta e sa ratacesti poporul, cum face IPS Andrei. Sau cum a facut IPS Teofan cenzurand.

        Si n-am inteles ce-i opreste pe ierarhi sa fie precum Mitropolitul Serafim de Pireu. Situatia din Romania? Mai sa fie. E mai grea decat cea din timpul Sfantului Maxim Marturisitorul, caruia i s-a taiat limba si mana dreapta?

        Sa nu bravam? Asta a ajuns marturisirea? Bravada?

        Apreciază

      • Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 6:43 pm

        Frate, saccsiv, nu m-am schimbat deloc. Cunosc sistemul din interior si stiu ce vorbesc. De pe margine este foarte usor sa judeci si sa critici ca altii nu fac ce trebuie sau cum trebuie.

        Nu poti cere tuturor sa fie ca Maxim Marturisitorul. Si pe vremea lui au existat multi preoti si ierarhi ortodocsi, chiar daca nu au avut curajul de a infrunta pe imparat.

        Este greu sa facem evaluari fara a stabili masura. Insa putem constata ca pe vremea Sf. Maxim Marturisitorul imparatia era crestina, asemenea si imparatul, pe cand astazi statul este anticrestin, iar presedintele, guvernantii si parlamentarii sunt adeptii principiilor masonice anticrestine, chiar daca in particular sunt religiosi (unii sunt ortodocsi, altii catolici altii protestanti, neoprotestanti, evrei sau de alte credinte).

        Ce-i opreste pe ierarhii nostri sa fie ca Serafim de Pireu sau Artimie sau altii asemenea lor! Sistemul comunist si securist care a pus stapanire pe administratia patriarhala si Sf. Sinod. In BOR nimeni nu ajunge ierarh daca refuza sa sustina ecumenismul.

        Stii prea bine ca sunt antiecumenist si antisistem. ceea ce am cerut a fost doar sa nu judecam pripit, de pe margine, fara sa intelegem contextul.

        Sa tinem minte un lucru foarte important: nu ierarhii singuri tin Biserica si dreapta credinta (ca doar nu suntem catolici), ci Hristos si fiecare crestin in parte prin educatie pe care o da copiilor sai in cei 7 ani de acasa. Asa s-a transmis dreapta credinta din neam in neam si asa se va transmite si de acum in inainte.

        Asadar, te rog sa nu te superi pentru cele afirmate. Sa marturisim, dar sa nu judecam!

        Pr. Vasile

        Apreciază

  13. Fabian said, on August 23, 2011 at 2:22 pm

    Deci, IPS Andrei „a participat la sfintirea bisericii romano-catolice…”. Ce inseamna a participat? a slujit cu ei sau a asistat fara nici o rugaciune comuna? asemenea invitatii oficiale se fac frecvent intre culte cand moare vreun ierarh, cand e instalat, la o sfintire, la o serbare oficiala sau alt eveniment. Aceste lucruri le-au facut toti, pot fi vazute poze cu patriarhul Justinian Marina si oficialii tuturor cultelor din Romania in catedrala patriarhala din Bucuresti. Deci n-au slujit cu ei ci doar au fost oaspeti de asistenta ai BOR. La fel ierarhii nostri erau invitati la evenimente ale celorlalte culte fara a sluji cu ei.
    Desigur, nu e bine ca IPS Andrei a participat cu papistasii care ne-au distrus bisericile din Trasnilvania si ne-au maghiarizat sute de ani, dar trebuie facuta precizarea: s-a rugat, a slujit impreuna, sau doar a asistat fara nici un gest liturgic?

    Apreciază

  14. Fabian said, on August 23, 2011 at 4:51 pm

    Da, e strigator la cer- „poarta spre cer”, mijloc de intarire…- cand capistile catolice de-a lungul istoriei au fost guri de iad si porti de prozelitism unguresc, si nicidecum mijloc de intarire ci de dezbinare continua intre români. Ma doare sufletul de uitarea istoriei…

    Apreciază

  15. Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 5:35 pm

    MELETIE IV METAXAKIS
    MITROPOLIT, ARHIEPISCOP, PAPA ŞI PATRIARH
    (1871 – 1935)

    Începutul modernismului în sânul Bisericii de la Constantinopol coincide cu primii ani ai secolului XX, „atunci când patriarhii de Constantinopol obişnuiau să meargă în Anglia pentru studii teologice şi unde s-au alăturat loji masonice.”
    Fraţii succesorii asemenea lui, au fost masoni de mare rang. Vasile III (Georgiadis) a fost membru al lojii engleze „Valewood”; Atenagora (Spire) (cel care pretinde că a ridicat anatema contra latiniilor) a fost de mason grad 30 în Loja „Athenian East” (Orthodoxos Typos, 16.07.1982); Dimitrios (Papandopulos), de mai târziu, de asemenea, a fost unul dintre ei.
    Actualul „patriarhul” Bartolomeu (Archondonis) a fost ales preşedinte al lojii masonice „H.A.N”.
    În luna iulie al anului 1935, în oraşul Zurich din Elvetia, după o agonie de şase zile, moare o persoană destul de controversată a istoriei milenare a Ortodoxiei. Trupul lui este dus apoi în Egipt, la Cairo, unde este înmormântat în cea mai mare cinste. Acest reformator al Bisericii Ortodoxe, a lăsat în urma sa o situaţie tulbure, iar urmările acţiunilor sale se simt peste decenii şi, probabil, pentru mult timp de acum înainte.
    Patriarul Meletie Metaxakis s-a născut în insula Creta, în satul Parsas, la data de 21 septembrie 1871. La botez a luat numele de Emanuel. A intrat în Mânăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim, în anul 1889. La călugărie a primit numele de Meletie şi în anul 1892 a fost hirotonit ierodiacon. Când a terminat şcoala, a fost numit secretar al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, de către patriarhul Damian. La moartea patriarhului, opt ani mai târziu, Meletie a fost alungat din Ţara Sfântă, fiind acuzat de activitate împotriva Sfântului Mormânt.
    După spusele istoricului mason Alexandru Zervuldakis, ce a făcut parte din Ministerul Britanic de Externe în perioada 1944-1950, Meletie, în timpul unei vizite în insula Cipru, în anul 1909, a intrat în Loja Masonica Britanică , cu încă două înalte feţe bisericeşti. Imediat după aceasta, în anul 1910, Metaxakis este numit Mitropolitul Kitionului şi al Ciprului, iar doi ani mai târziu, ajunge să candideze pentru tronul Patriarhiei de Constaninopol.
    Din monografia lui Zervuldakis ştim că Meletie s-a întâlnit prima dată cu masonii la Constantinopol în 1906. O cooperare deplină între Meletie şi masonii greci de la Constantinopol a început în 1908. Masonii cu care el s-a întâlnit au început să acţioneze în forţă, cu scopul de a face, „ca spiritul de investigaţie şi curios al lui Meletie … să se decidă… să urmeze exemplul multor episcopi străini englezi şi … de a se dedica tainele ascunse ale masoneriei.” Meletie a fost înregistrat în Loja „Armonia” din Constantinopol ca nr. 44. El a fost iniţiat în 1909. În ceea ce priveşte acest lucru, Zervuldakis accentuează: „Îmi amintesc bucuria şi mândria exprimate de către toate fraternitatea privitor la iniţierea lui Meletie, atunci când a fost ales în loja noastră.” „După iniţierea lui”, continuă Zervuldakis: „Frate Meletie răspândirea activitate masonică pretutindeni.” „Există foarte puţini masoni”, conchide masonul grec, „care, ca şi fratele Meletie, să accepte masoneria ca pe experienţa vieţii lor. A fost o mare pierdere pentru noi că a fost aşa de repede chemat în eternitate.”
    Ambiţia sa politică, caracterul autoritar, dar, mai ales, modernismul, pe care-l propovăduia, a făcut ca această încercare să fie un eşec. Dezamăgit, el a părăsit turma sa din Cipru, şi a plecat în Grecia, unde, cu ajutorul rudei sale, Venizelos, un revolutionar ce ajunsese la conducerea Greciei, a fost numit Arhiepiscop de Atena şi al întregii Grecii. Când, un an mai târziu, Venizelos a fost alungat de la conducerea Greciei, la fel şi Meletie şi-a pierdut tronul său.
    În timp ce era Arhiepiscop de Atena, Meletie a vizitat Anglia cu încă un grup de susţinători. Această vizită a fost făcută pentru a discuta unirea între anglicanism şi Biserica Ortodoxă. Ca Arhiepsicop al Atenei, Meletie a întemeiat „Arhiepiscopia Bisericii Ortodoxe a Americii de Nord”. Până atunci erau diferite parohii, din care făceau parte etnii diferite, inclusiv greci, şi care erau sub juridicţia episcopului rus. După căderea şi preluarea puterii de către bolsevici, Biserica Rusă a fost izolată, iar eparhiile din afara Uniunii Sovetice şi-au pierdut susţinerea. Întemeierea unei eparhii exclusiv greceşti în America, din partea Arhiepiscopului Meletie, i-a oferit dreptul de a se implica în afacerile externe.
    Înainte de detronarea din Atena, în 1921, Meletie a renunţat la America, unde, după decizia luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, de la data de 10 decembrie 1920, i s-a dat Sfântului Episcop Nicolai Velimirovici să aibă în grijă Biserica Ortodoxă Sârbă din Statele Unite. La înştiinţarea sa de către Sfântul Sinod, Sfântul Vladică Nicolae a declarat despre Meletie următoarele:
    „Mitropolitul Meletie al Atenei a explicat poziţia grecilor din America. El a lăsat turma greacă din America în seama episcopului Alexandru al Rodostolului”;
    „Totodată, printr-o scrisoare directă, el a cerut ca supravegherea Bisericii din America să fie predată Patriarhului de Constantinopol. El a făcut apel la canonul 28 al Sinodului al patrulea Ecumenic, conform căruia, toate bisericile de pe teritoriile „barbare”, să treacă în custodia Patriarhului de Constantinopol”

    Fără îndoială, a doua ştire adusă de către Sf. Nicolae a fost de o deosebită importanţă, căci, după cunoştintele Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe, nimeni nu a interpretat astfel canonul 28 al Sinodului al Patrulea Ecumenic. Căci, astfel, reieşea că toate Bisericile din străinătate, treceau sub oblăduirea Patriarhului de Constantinopol, nu doar cea grecească. Nici un patriarh de până la Meletie nu a îndrăznit să schimbe întâietatea puterii sau sobornicitatea Bisericilor, folosindu-se de un mit al unui judecator suprem pământesc.
    Pe lângă faptul că a încercat să impună un nou regim între Bisericile Locale şi diaspora lor, Meletie a mai produs o tulburare, prin simpatia arătată anglicanilor. Ambasadorul grec la Washington a anunţat Prefectura din Salonic că Meletie a participat la o slujbă anglicană, s-a închinat cu anglicanii la rugăciune, s-a sărutat cu preotul lor, binecuvântând această întâlnire. Când Sfântul Sinod al Bisericii Greceşti a fost anunţat de această activitate a lui Meletie, în 1921, a fost formată o comisie, care să investigheze acest caz. Între timp, cu totul pe neaşteptate şi nesperat, Meletie a fost ales Patriarh al Constantinopolului. Comisia Sinodală a depus Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Greceşti constatările sale pe 21 decembrie 1921, condamnându-l pe Meletie pentru încălcarea sfintelor canoane şi ca provocator de schismă. În pofida acestei decizii, Meletie, pe 24 ianuarie 1922 a fost însă instalat pe tronul Constantinopolitan, iar, mai târziu, după o imensă presiune politică, acuzaţiile aduse lui Meletie au fost retrase, şi el a fost reabilitat, la data de 24 septembrie acelaşi an.
    Mitropolitul Ghermanos Karavanghelis, care fusese ales în mod corect arhiepiscop al Constantinopolului, a explicat în ce fel s-a ajuns la această întoarcere a situaţiei şi la alegerea lui Meletie:
    „În 1921, a fost o mare dilema, în ce priveşte alegerea pentru scaunul ecumenic. Din şaptesprezece voturi, şaisprezece mi-au fost acordate mie. Atunci, mi s-a propus, din partea unui laic, suma de 10 mii de funzi, pentru a acorda voturile mele lui Meletie Metaxakis. În timpul nopţii premergătoare alegerilor, m-a vizitat o delegaţie din partea „Ligii Naţiunilor” şi cu multă energie încercau să mă convingă să-mi retrag candidatura, în favoarea lui Meletie Metaxakis.
    Delegaţia mi-a vorbit şi despre cum Meletie a adus 100 mii de dolari Patriarhiei, cum a reuşit să lege o relaţie de prietenie cu pastorul protestant al Angliei şi Americii, cum a făcut să crească importanţa internaţională a grecilor şi cum toate interesele internaţionale sunt pentru alegerea lui Meletie ca patriarh. Mai mult încă, de aceeaşi părere era şi Elefterios Venizelos (conducătorul Greciei).”
    „Am stat toată noaptea şi m-am gândit la propunerile ce mi s-au făcut. Patriarhia era într-un adevărat haos economic. Datoriile patriarhiei erau imense. Bunăstarea patriarhiei era într-o stare critică. Pentru binele patriarhiei şi pentru binele poporului, am fost nevoit să accept propunerea lor.”
    Conform acestei înţelegeri, pe 23 noiembrie 1921 a fost propus Sinodului Constantinopolitan ca alegerea patriarhului să fie amânată. Astfel, două zile mai târziu, cu acordul episcopilor, pe 25 noiembrie, a fost ales Meletie ca patriarh, iar peste două luni, a fost aşezat pe scaunul Patriarhal.
    Aceasta nouă alegere, a adus şi o nouă conducere pentru Ortodoxie. Ca un luptător pentru ideea politică despre panelenism, şi energic reformator şi modernizator al Bisericii, Meletie a luat nişte decizii ce au avut consecinţe profunde. În 1922, Sinodul noului patriarh a dat o enciclică, prin care se recunoştea validitatea hirotoniei anglicane.
    Din iniţiativa lui Meletie, între 10 mai şi 10 iunie 1923, la Constantinopol a avut loc aşa-numitul „Sinod panortodox”, care, în ciuda deciziilor luate la soboarele din 1583, 1587 si 1593, au luat decizia schimbării calendarului în cadrul Bisericii Ortodoxe. La acest „Sinod Panortodox” au luat parte doar trei reprezentanţi ai Bisericilor locale, şi anume: a României, Greciei şi a Serbiei, iar reprezentanţii Bisericilor apropiate: a Antiohiei, Alexandriei şi a Ierusalimului n-au luat parte. Ca patriarh ecumenic, Meletie a invitat la această şedinţă pe episcopul anglican Charles Gor, care, la dorinţa lui Meletie, a stat de-a dreapta lui.
    Introducerea noului calendar a fost o grea lovitură pentru popor, dar mai ales pentru monahism. Acest gest a fost privit ca un semn clar pentru apropierea de Apus, în detrimentul unităţii Bisericilor Ortodoxe. Acest „Sinod Panortodox”, format doar din reprezentanţii a trei Biserici, a reuşit să introducă noul calendar, care a fost „judecat” şi respins de către sinoadele anterioare.
    Ulterior, istoricii l-au catalogat pe Meletie ca un personaj ce a îngreuiat viaţa Bisericii. Ajuns la neînţelegere cu Sinodul, în ceea ce priveste introducerea calendarului nou sub un pretext politic, Meletie nu a reuşit să evite revolta din rândul poporului. Poporul nu era mulţumit de modernizarea şi reformarea Bisericii, căci poporul dorea continuitatea şi Tradiţia Sfinţilor Părinţi. Această tulburare l-a forţat pe Meletie să abdice în septembrie 1923.
    După principiile sale, Patriarhul Meletie avea marile sale planuri. Până la încercarea schimbării calendarului, Meletie cocheta cu ideea de a pune o dată fixă serbării Paştelui (Primul Sinod Ecumenic cateriseşte pe cel ce ar dori să schimbe Pascalia), apoi dorea să acorde accederea la căsătorie a ierodiaconilor şi preoţilor, a doua căsătorie a preoţilor, „îmblânzirea” posturilor, mutarea sărbătorilor din cursul săptămânilor duminica etc.
    În ceea ce priveste aceasta situaţie, Arhimandritul Dr. Iustin Popovici, în prezentarea făcută Sfântului Sinod al B.O. Sârbe din 7 iunie 1977, preciza:
    „Încercarea de a pregăti şi a ţine un nou „Sinod Ecumenic”, n-ar fi ceva nou în Istoria Bisericii Ortodoxe. Aceasta chestiune a fost ridicată în mod deosebit de Patriarhul Meletie Metaxakis al Constantinopolului, cunoscut fiind ca un modernist, reformator şi provocator de revoltă în cadrul Ortodoxiei, la aşa-zisul său sinod panortodox din Constantinopol în anul 1923.”

    Ca patriarh ecumenic, Meletie a intervenit între relaţiile dintre Biserici, dar mai ales dintre relaţiile Bisericilor cu diaspora lor. Meletie nu a recunoscut autocefalia Bisericii Albaneze, a lovit în Biserica Rusă, prin ruperea Bisericii Poloneze şi alipirea ei la Constantinopol.
    Sfântul Nicolae Velimirovici spunea despre Meletie că a încercat să-şi lărgească „turma”, încercând să-şi subordoneze alte Biserici, fără acordul Sinodului. De exemplu, neţinând cont de acordul Sinodului Atenian, Meletie şi-a subordonat Biserica greacă din America. Apoi, a luat decizia de a forma arhiescopia Americilor la New-York, cu trei episcopii: la Boston, la Chicago şi la San-Francisco. Totodată, şi-a subordonat şi alte biserici, ce erau sub ascultarea altor patriarhii. În 1922, a numit un exarh al Bisericii Ortodoxe a Europei Centrale şi de Vest, cu titlul de Mitropolit de Thyateira, având sediul la Londra. În acest fel, a trecut peste Mitropolitul Evloghie, care păstorea parohiile ruse din Europa de Vest.
    Pe data de 9 iulie 1923, Meletie şi-a subordonat eparhiile Bisericii Ortodoxe Ruse din Finlanda, sub motivul autonomiei Bisericii Finlandeze. Peste o lună, pe data de 23 august 1923, Sinodul Constantinopolului, sub conducerea sa, a alcătuit o misivă, prin care eparhiile ruse din Estonia treceau la Patriarhia Constantinopolului, sub denumirea de Biserica Autonomă.
    Tot sub prezidarea lui Meletie, Sinodul a cerut Diasporei din Australia să formeze o nouă eparhie, cu catedra la Sidney, supusă Constantinopolului.
    Din cauza acţiunilor lui Meletie, şi Biserica Sârbă a intrat în conflict cu Patriarhia Constantinopolului. Biserica Sârbă avea deja o eparhie în Cehoslovacia, începând cu 25 septembrie 1921, când Patriarhul Serbiei, Dimitrie a hirotonit un episcop al Ceho-Moraviei, cu centrul în oraşul Pavliko (pe acest episcop l-au împuşcat nemţii, în 1942). În ciuda existenţei unei episcopii în Cehoslovacia, Patriarhul Meletie l-a hirotonit pe arhimandritul Savaţie, ca arhiepiscop al Pragăi şi a toată Cehoslovacia, şi a scris o enciclică, în care spunea că reactualizează vechea arhiescopie a lui Chiril şi Metodie, care era sub jurisdicţia Constantinopolului. Deci, şi Bisericile din Moravia ar trebui să fie sub jurisdicţia patriarhului de Constantinopol.
    Acţiunile lui Meletie nu s-au oprit doar aici. Prin recunoaşterea harului Bisericii Anglicane, Meletie a stârnit revolta, nu doar în sânul turmei ortodoxe, ci chiar a pus pe jar şi Vaticanul.
    Prin reformele sale, Meletie a stârnit o mare tulburare şi întristare în rândul credincioşilor şi monahilor ortodocşi, iar prin introducerea noului calendar, a dus chiar la revoltă. Aceste acţiuni n-au rămas fără urmări. La Constantinopol, pe 1 iunie 1923, un mare sobor de preoţi, monahi şi creştini, au forţat Fanarul, cu scopul de a-l alunga pe Meletie. În această încercare, Meletie s-a ales cu răni şi cu lovituri. Într-o astfel de atmosferă tensionată, Meletie nu a rezistat decât o luna, şi, la 1 iulie 1923, sub pretextul unei boli şi a necesităţii unui tratament, Meletie a părăsit Constantinopolul. Mai târziu, la data de 20 septembrie 1923, sub presiunea creştinilor, a conducerii greceşti şi Arhiepiscopului Atenei, Meletie a fost nevoit să abdice.
    Noul calendar, care sub insistenţa sa, a fost adoptat doar de trei biserici: a Constantinopolului, a Greciei şi a României. Celelalte Biserici n-au acceptat calendarul, de frica unei revolte. Patriarhul Ierusalimului nu a acceptat noul calendar şi pentru a evita prozelitismul şi unionismul în Ţara Sfântă. Cea mai puternică opoziţie de a accepta noul calendar a venit din partea Patriarhiei Alexandriei, al cărei patriarh, Fotie, a întrunit un sinod la care au venit Patriarhul Antiohiei, Grigorie, Patriarhul Ierusalimului, Damian şi Arhiepiscopul Ciprului, Chiril, şi care au căzut de acord să nu accepte sub nici o forma noul calendar. Ei au afirmat ca acceptarea noului calendar reprezintă un imens pericol nu doar pentru Biserica greacă, ci pentru întreaga Ortodoxie.
    Mai târziu, Patriarhia Alexandriei a avut multe de suferit. În acea vreme, Egiptul era sub jurisdicţie engleză, iar conducerea engleza avea dreptul ca din doi candidaţi la patriarhie, să aleagă unul. Astfel, sub presiunea Puterii engleze, pe 20 mai 1926, Meletie a fost ales papă şi patriarh de Alexandria. Sub pretextul unităţii diasporei greceşti, (în Grecia, noul calendar deja fusese impus de către conducere), Meletie a introdus noul calendar şi în Alexandria. Astfel, grija pentru diaspora etnicilor greci a dat la o parte grija pentru unitatea Bisericii şi grija pentru respectarea tuturor Sfintelor Sinoade anterioare.
    Într-o conferinţă a Bisericilor, Meletie Metaxakis a participat la Conferinţa de la Lambet, în 1930, unde a dus discuţii destul de înaintate în ceea ce priveşte uniunea Bisericii Ortodoxe cu anglicanii.
    Viaţa întreagă a lui Meletie Metaxakis ne prezintă un om instabil, ambiţios. După ce a fost alungat din Ţara Sfântă, din Kition, din Atena şi din Constantinopol, Meletie nu a renunţat şi a încercat să candideze şi pentru Patriarhia Ierusalimului. Acest gând nu l-a mai dus la îndeplinire, căci, pe 28 iulie 1935, după o agonie de şase zile, Meletia moare. A fost înmormântat la Cairo. În urma sa, a lăsat o perioadă tulbure, instabilă. A deschis porţile forţărilor politice şi jocurilor diplomatice în cadrul Bisericii lui Hristos, atât de dăunătoare Duhului.

    CRONOLOGIE

    1871 – 21 septembrie, s-a născut în insula Creta, în satul Parsas;
    1892 – a fost călugărit;
    1906 – se întâlneşte prima dată cu masonii în Constantinopol.
    1909 – Cipru; intră în masonerie;
    1910 – numit mitropolit al Kitionului şi al Ciprului;
    1912 – după moartea lui Ioachim III, candidează pentru ocuparea tronului de la Constantinopol;
    Ajunge pentru scurt timp arhiepiscop al Atenei cu ajutorul masonului Venizelos;
    1919 – 20 mai, Sinodul Bisericii din Grecia acceptă în unanimitate părerea lui Meletie că „statul este liber să accepte calendarul gregorian ca fiind cel european, iar până la crearea unui nou calendar ştiintific, pentru Biserică rămâne valabil calendarul iulian”.
    1921 – detronat din Atena;
    1921 – 23 noiembrie propus pentru patriarh ecumenic;
    1921 – 25 noiembrie ales patriarh ecumenic;
    1921 – 21 decembrie se depune o plângere împotriva lui;
    1922 – 24 ianuarie instalat ca patriarh al Constantinopolului;
    1922 – 24 septembrie reabilitat în urma presiunilor politice;
    1922 – emite o enciclică prin care recunoaşte validitatea hirotoniilor anglicane;
    1922 – numeşte un exarh peste Europa Centrală şi de Vest;
    1923 – 10 mai – 10 iunie convoacă o conferinţă „pan-ortodoxă”;
    1923 – 1 iunie: revolta preoţilor şi credincioşilor în urma căreia Meletie scapă uşor bătut;
    1923 – 1 iulie, părăseşte Constantinopolul pe motiv de boală;
    1923 – 9 iulie subordonează eparhiile Bisericii Ortodoxe Ruse din Finlanda;
    1923 – 23 august subordonează eparhiile ruse din Estonia; Subordonează diaspora din Australia; imixtiuni şi în Cehoslovacia (Moravia);
    1923 – 20 septembrie obligat să abdice;
    1926 – 20 mai este ales patriarh al Alexandriei cu sprijin politic; Introduce şi aici noul calendar;
    1930 – tratative pentru unirea Bisericii Ortodoxe cu anglicanii;
    1935 – 28 iulie – moare la Zurich, Elveţia; înmormântat la Cairo cu insemnele masonice. Înnebuneşte şi după şase zile de chinuri şi remuşcări profunde, moare spunând: „Vai, am dezbinat Biserica, am distrus Ortodoxia!”

    Apreciază

  16. Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 5:38 pm

    DIMITRIOS
    (1914 – 1991)

    – patriarh ecumenic 1972 – 1991.
    – mason.

    Născut la Constantinopol, în 1914, el a frecventat Liceul francez din cartierul Galata din Constantinopol şi a absolvit Şcoala de Teologie de la Halki. A fost hirotonit preot în 1942. A servit ca administrator de parohie în Grecia de Nord şi mai târziu, a servit ca preot al comunităţii elene în Teheran. Hirotonit episcop în 1964, a fost numit Mitropolit al Imroz Adasi şi Bozca Ada, insulele turceşti din Marea Egee, fostele insule greceşti (Imbros etc.), care, la momentul respectiv, au avut o populaţie grecească considerabilă.

    Ales Patriarhul în 16 iulie 1972, el a continuat activitatea predecesorului său, Atenagoras, spre unirea cu romano-catolici, monofiziţii etc. În 1975, el a stabilit relaţii oficiale strânse cu Biserica romano-catolică „prin iconomie”. Concelebrările şi epistolele frăţeşti au urmat anual. După ce a primit şi co-slujirea cu papa şi cardinali săi la Fanar în 1979, Dimitrie a anunţat formarea „Comisiei mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica romano-catolică şi Biserica Ortodoxă”, din care recentele declaraţii sau „descoperiri” cum ar fi papismul şi ortodoxia constituie Biserica împreună, Filioque este învăţătură ortodoxă real etc. sunt urmările acestor dialoguri. De asemenea, el a supervizat munca şi culegerea de roade a „Comisiei mixte pentru Dialogul Teologic Ortodox şi ortodox oriental” care a inclus recunoaşterea reciprocă de la Chambessy, Elveţia, în 1990, cum că ortodoxie şi monofizismul reprezentă o singură credinţă şi Biserică.

    După a şasea Adunare a Consiliului Mondial al Bisericilor, Vancouver, Canada, în 1983, cu mediatizarea liderilor ortodocşi în slujiri pan-religioase, cu indienii americani păgâni şi predicarea universalismului religios, Dimetrios şi protejatul său mitropolitul [acum-Patriarhul] Bartolomeu de Calcedon au fost susţinătorii cei mai vehemenţi ai continuării participării în Consiliul Mondial al Bisericilor.

    În acelaşi an, la 20 iulie 1990, într-o „doxologie ecumenică” la Davies, Symphony Hall, la San Francisco, Dimitrie s-a rugat cu numeroşi romano-catolici, monofiziţi, eretici şi protestanţi, precum şi rabinii evrei şi imami musulmani.

    El a avut o moarte nefericită şi misterioasă, în 1991. Din nou, înmormântarea a fost într-un sicriu închis.

    Deşi Dimitrios nu a mers aşa departe, ca Atenagora, în mediatizarea apostaziei sale, cu toate acestea, din acţiunile şi cuvintele blasfemitoare făcute publice, el apare un om nu mai puţin indiferent de Hristos şi Biserica Sa, ca predecesorul. Atenagora, care „a ridicat” anatema dată asupra papistaşilor. Dimitrios a instituit relaţii strânse oficiale cu catolicii; Atenagora a slujit împreună cu monofiziţii, Dimitrios s-a pronunţat că ultimile patru sinoade ecumenice sunt în eroare şi părinţii monofizitismului sunt Părinţi ai Bisericii.Atenagora a zis că toate religiile sunt la fel de bune şi au acelaşi scop, Dimitrios a declarat că creştinii ortodocşi şi musulmanii se închină la acelaşi Dumnezeu. Aşa cum Caiafa a succedat lui Ana ca arhiereu, tot aşa Dimitrios a succedat lui Atenagora ca patriarh. Programul ecumenist prin „dialogul dragostei” a continuat în acelaşi ritm „lărgirea minţilor” şi secarea conştiinţelor tot mai mult în rândul turmei vrednice de milă prin aceşti înşelători cu sânge rece şi falşi păstori.

    CRONOLOGIE

    1914 – anul naşterii;
    1942 – hirotonit preot;
    1964 – hirotonit episcop;
    1972 – 16 iulie ales patriarh al Constantinopolului;
    1975 – stabileşte relaţii strânse cu catolicii;
    1979 – slujeşte împreună cu papa şi cardinalii acestuia în Fanar; Anunţă formarea „Comisiei mixte de dialog teologic dintre ortodocşi şi catolici”
    1983 – împreună cu mitropolitul Bartolomeu de Calcedon susţin cu putere continuarea participării la CMB;
    1990 – 20 iulie: „doxologie ecumenică” la Davies, Symphony Hall, San Francisco, împreună cu toţi ereticii şi păgânii;
    1991 – moare în mod misterios şi este înmormântat în sicriu închis;

    Apreciază

  17. Pr. vasile said, on August 23, 2011 at 6:06 pm

    BARTOLOMEU I

    – mason.

    Patriarhul Bartolomeu s-a născut pe 29 februarie 1940, în satul Aghioi Theodoroi pe insula din Marea Egee de Imvros (Turcia), pe care Christos şi Meropi Archontonis l-au botezat Dimitrios. Tatăl său a fost bărbier şi proprietar al unei cafenele. În urma studiile la Imvros şi Constantinopol, s-a înscris la Şcoala Teologic din Halki. După ce a absolvit Academia Teologică din Halki în 1961, el a fost hirotonit ierodiacon şi numit Bartolomeu în 13 august 1961, de super ecumenistul Meliton de Calcedon, la acea vreme de Mitropolitul de Imvros şi Tenedos. Apoi, contrar rânduielilor canonice, ierodiaconul Bartolomeu a servit timp de doi ani, ca ofiţer în forţelor armate turce. Apoi a revenit la studii teologice, de data aceasta la scoala unită a Institutului Oriental Pontifical de la Universitatea gregoriană din Roma, unde a studiat între 1963-1968. El a continuat apoi studiile la Institutul Ecumenic din Bossey, Elveţia, precum şi la Universitatea din München. A fost hirotonit preot în 1969. În 1970, Patriarhul Athenagoras l-a făcut pe Bartolomeu arhimandrit şi în 1972 Patriarhul Dimitrios l-a făcut pe Bartolomeu şeful cabinetului personal. El a fost curând hirotonit Mitropolit al Philadelfiei şi apoi de Calcedon [un transfer anti-canonic], şi a fost timp de 8 ani vicepreşedinte al Comisiei Faith and Order din cadrul CMB.

    În 1991, Bartolomeu conduce delegaţia Patriarhiei la cea de a 7-lea infamă Adunare Generală a CMB de la Camberra, Australia, şi, după scandalul de utilizare în CMB a unei ceremonii şi teologii păgâne, a fost adeptul şef al continuării participării în adunările CMB. Bartolomeu, vorbeşte şapte limbi. El citează frecvent, în mod favorabil, din Coran, Tora, şi diverşi mistici musulmani [o altă încălcare canonice]. El a fost înscăunat pe 2 noiembrie 1991, şi, în biografia sa oficială se specifică că, „el a urmat neobosit viziunea mesajului de la înscăunarea sa privind… toleranţa religioasă şi coexistenţa, protecţia mediului şi o lume unită în pace, justiţie, solidaritate şi dragoste”.

    Acum, luând locul predecesorilor săi masoni, el afirmă în mod explicit aceiaşi politică ecumenică şi lucrează practic pentru realizarea unităţii omenirii şi a tuturor religiilor, condamnând toate eforturile de misiune ca păcat; lucrează cu organizaţiile pan-religioase ca instrument de propagandă pliabil şi mecanism de control al guvernării mondiale în slujba ONU.
    El este implicat puternic în promovarea politicii pentru o nouă ordine mondială şi instaurarea unui guvern mondial.

    Pe siteul oficial al patriarhiei ecumenice găsim:
    „Rolurile Patriarhul Bartolomeu ca lider spiritual principal al lumii creştin-ortodoxe şi o figură transnaţională de semnificaţie globală continuă să devină mai vitală în fiecare zi. El a co-sponsorizat Conferinţa pentru pace şi toleranţă de la Istanbul (1994) care a reunit creştini, musulmani şi evrei. Cele mai remarcate sunt eforturile sale de conştientizare a protecţiei mediului, care i-au adus titlul de „patriarhul verde”. El a organizat seminarii de mediu în co-sponsorizare cu Alteţa Sa Regală Prinţul Philip, şi simpozioane internaţionale de mediu, la Patmos (1995) şi în jurul Mării Negre (1997). Începând cu anul 1999 trei alte simpozioane internaţionale Religie, Ştiinţă şi mediu, au avut loc sub auspiciile comune ale Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I şi Excelenţa Sa, domnul Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene. … Aceste eforturi, împreună cu eforturile sale inspirate în numele libertăţii religioase şi a drepturilor omului, gradul Patriarhulului Ecumenic Bartolomeu printre cei mai importanţi apostoli din lume, pentru dragoste, pace şi reconciliere pentru omenire, au fost un motiv pentru care a fost distins cu Medalia de Aur de către Congresul SUA.”

    CRONOLOGIE

    1940 – 29 februarie s-a născut în satul Aghioi Theodoroi, Imvros; din botez s-a numit Dimitrios;
    1961 – a absolvit Academia Teologică din Halki;
    1961 – 13 august hirotonit ierodiacon de super ecumenistul Meliton de Calcedon; 1961 – 1963 activează doi ani ca ofiţer în armata turcă (contrar canoanelor);
    1963 – îşi continuă studiile la Institutul Oriental Pontifical al Universităţii gregoriene de la Roma până în 1968, apoi la Bossey, Elveţia şi München;
    1969 – este hirotonit ieromonah;
    1970 – este hirotesit arhimandrit;
    1972 – patriarhul Dimitrios îl face şeful cabinetului personal; hirotonit mitropolit de Philadelfia, apoi transferat (contrar canoanelor) ca mitropolit de Calcedon; 8 ani activează ca vice-preşedinte al Comisiei Faith and Order din cadrul CMB;
    1991 – după a şaptea Adunare generală a CMB susţine fervent continuarea participării la CMB;
    1991 – 2 noiembrie este înscăunat patriarh al Constantinopolului;
    1995 – 11 decembrie face o vizită la Conferinţa Bisericilor Europene, Geneva unde lasă o lungă scrisoare. În această adresă îşi exprimă încrederea şi aprecierea sa pentru obiectivele şi acţiunile CBE, care, în opinia sa, „sunt cu adevătar alese şi în acord cu rugăciunile de zi cu zi ale Bisericii ortodoxe”.
    1995 – este invitat de mitropolitul ecumenist Daniel al Moldovei şi Bucovinei, împreună cu alţi ierarhi să sfinţească Centrul ecumenic de la Durău, Judeţul Neamţ. După această vizită în România pleacă la o întâlnire cu preşeditele SUA.
    1997 – 3 noiembrie în timpul unei vizite în SUA, Bartolomeu a „binecuvântat” ca Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din America să continue participarea în Parlamentul Religiilor Lumii, o organizaţie extrem de sincretistă care militează pentru unitatea tuturor religiilor în slujirea unui socialism „verde” şi instaurarea unui guvern mondial. Şi în cuvântul său a lăudat activitatea acestui Parlament sincretist.
    2009 – 3 noiembrie întâlnire cu Barack Obama pentru organizarea unui simpozion pe probleme de mediu;

    Apreciază

  18. Alexandru(Fulger) said, on August 23, 2011 at 6:51 pm

    Ma ,,bucur” pentru Mitropolitul IPS Andrei si pentru diavolul care il indeamna la acestea pentru sfintirea biserici romano-catolice 🙂 . Ecumenismul nu mai are limite.

    Apreciază

  19. acelas said, on August 23, 2011 at 9:08 pm

    @ pr. Vasile

    in primul rand multumesc pentru prezentarea facuta, in care se vedea confuzia mea intre athenagoras, despre care am scris ca l-a prigonit pe Sfantul Nectarie, cu meletie metaxakis, „mai marele” lui, pentru care a si lucrat, ca diacon. In sfarsit, dupa unele scrieri, amandoi s-ar fi dus cel putin o data impreuna – ca sa-l ameninte pe Sfantul Nectarie cu cuvinte gen „o sa se aleaga praful de manastirea ta”. Amandoi au fost contemporani si au lucrat impreuna pt mai multe „unificari”, „agiornamente” ori alte rataciri …

    in ce priveste parerea dvs, cum ca daca nu ai o viata sfanta, sau oricum daca ai pacate, nu se cuvine si te risti sufleteste, adica sa faci marturisire (chiar daca chipurile „il judeci” involuntar pe un om), nu cred ca lucrurile sunt chiar atat de simple.

    sfantul Nicolae l-a „judecat” pe saracul arie? si trebuia sa stea de-o parte, ca sa nu-l judece si astfel sa nu cada si el in osanda, si sa isi piarda prin aceasta „osanda” sfintenia? asa trebuia?

    bun, si daca numai sfinti precum sfantul Nicolae, veti spune, au dreptul si nu se risca a judeca pe unul sau pe altul, caci ei au ajuns la sfintenie, va spun „pr Vasile” ca in istoria crestinismului nu numai sfintii au luat atitudine de blestematii sau rataciri facute de vreun patriarh sau sinod talharesc, sau vreun imparat vandut cu ereticii vremii. Ci au luat atitudine si oameni cu pacate !

    Im primul rand voiam sa va raspund ca trebuie toata lumea credinciosilor implicata, indiferent daca cineva mai e pacatos sau nu, atunci cand se pun in discutie chestiuni grave de dogma, de natura Dumnezeirii, sau a Fiului lui Dumnezeu, sau alte canoane si dogme precise. Fiindca daca nu s-ar fi actionat astfel, de catre toata lumea, atunci mai mult ca sigur crestinismul nu ar fi razbit in istorie si s-ar fi stins treptat, in cateva secole doar.

    Dar va spun parerea mea, ca nu numai in cazurile de abatare grava de la dogme sau in ce-L priveste pe Mantuitorul Hristos direct, trebuie actionat de catre toti oamenii, ci trebuie actionat asa si in alte cazuri , de abatere a unor fete bisericesti (tocmai ei ??) de la anumite lucruri vizibil urate, gresite si paguboase. Caci va intreb, daca acel „lucru mic” repetat de atatea si atatea ori, si trecut cu vederea de atatea si atatea ori (ca si cum noi am fi orbi, nu am vedea – cata ipocrizie, si mai ales iresponsabilitate) , acel lucru devine in timp o „problema mare” , care aduce mari prejudicii si rataciri in Biserica? Mai puteti spune ca aunge ne-critica si doar rugaciunea „de pe margine” si „gandul blajin” ? Evident nu.

    altfel, se stie doar de cazuri de sfinti, de oameni normali anterior, cu pacate, ba chiar pagani !, care au avut un moment de puternica credinta si marturisire, si care nu erau botezati, si care au primit prin marturisire botezul sangelui ! Va intreb, cum erau acesti oameni inainte de marturisire, care nu erau nici macar botezati – ci doar pagani, aveau pacate ? Si au facut rau daca i-a „judecat” pe prigonitorii lor, spunandu-le ca nu fac deloc bine ceea ce fac, ca se pun impotriva Adevarului si pot merge la Iad, i-a judecat prin asta? sau au facut marturisire? in Adevar, spunand realitatea. Ei si-au mai rsicat sufletul, „judecand” ?

    Si nu intelegm cum sta treaba cu marturisirea crestina intr-o anumita epoca, si cum sta ea intr-o alta epoca, ori chiar in aceeasi epoca dar in alta tara? Parca n-ar fi acelasi CRESTINISM, ori aceeasi ortodoxie in ambele tari, in cazul din urma . De ce ma rog, daca „sistemul sercurist si bolsevic” de la noi iar distruge in cateva zile (spre deosebire de Grecia?), , nu mai trebuie sa marturiseasca si ca e „riscant” ? Nu intelegem deloc de ce, la prima „adiere de vant” ar trebui sa ne indoim sau sa cadem secerati, ca niste non-crestini ? Chiar nu inteleg deloc. Aliluia Doamne!, daca lucrul acela duce la mantuire si la Imparatia Cerurilor, da Doamne si slava Tie !

    Apreciază

    • Pr. vasile said, on August 24, 2011 at 5:20 am

      @acelas
      Sa nu ma intelegi gresit. De marturisit oricine poate marturisi, daca stie sa o faca. Iar a marturisi dreapta credinta nu este tot una cu a cvondamna sau respinge o ratacire sau alta de la adevarul de credinta. Fiecare crestin este dator sa marturiseasca dreapta credinta si sa o duca mai departe, in primul rand prin copii sai, insa astazi nu oricine este capabil sa o faca.

      Si daca vrem sa fim cu adevarat crestini ortodocsi, atunci sa respectam si sfintele canoane in intregul lor.
      Precizez ca a judeca este una, iar a marturisi este altceva.

      Destul ne ataca ereticii si necrestinii! Nu trebuie sa le mai dam si noi apa la moara dezbinarii!

      Pr. Vasile

      Apreciază

      • STOP RFID 666 said, on August 24, 2011 at 1:20 pm

        @Pr. vasile

        Lasa-ne cu filozofii de-astea. Adica sunt antiecumenist dar tolerez lupul in turma. Ca poate va da Dumnezeu sa nu manance prea multe oi pentru ca eu sunt baiat bun si ma rog mult si postesc. Haida haida. Frate nu merge cu lupul in turma chiar daca el se afla in zgarda. Si sa nu uitam ceva…………..chiar cu scarba si fortat daca ma inchin la antihrist tot osanda primesc. Asa ca ori suntem crestini ori nu mai suntem.

        Apreciază

      • Pr. vasile said, on August 25, 2011 at 4:46 pm

        @STOP RFID 666

        De ce nu-ti vezi de treaba ta si te bagi in discutie doar ca sa inpungi? Si mai termin-o cu isteriile tale. Incearca sa fii un pic mai echilibrat si mai calculat.

        Tu crezi ca in clampaneala din gura sau din tastatura sta viata crestina? Apoi invata sa vorbesti civilizat, ca tot aminteai de smerenie.

        Pr. Vasile

        Apreciază

  20. Raluca said, on August 24, 2011 at 3:01 pm

    Bine punctat frate stop.
    🙂
    Cum zicea un frate ,nu mai tin minte care ,ca lepadarea la pecetluire (implant) e doar pt crestini! Celorlati (necrestini) nu li se va socti ca lepadare.

    Apreciază

    • saccsiv said, on August 24, 2011 at 4:28 pm

      Raluca

      Dar cum li se va socoti?

      Apreciază

      • STOP RFID 666 said, on August 24, 2011 at 5:38 pm

        @saccsiv

        O sa socoteasca in mintea lor ca nu are legatura pecetea cu Dumnezeu si semnul fiarei. O sa zica in felul urmator………..asta e numai pentru simplificarea vietii caci noi suntem moderni. Sfintii Parinti spun ca cu cat vor pacatui mai mult cu atat vor socotii ca-si lucreaza mantuirea. Invatatura este asta………….cu cat omul este mai aproape de Dumnezeu cu atat se vede mai pacatos. Caci cum putem oare sa ne socotim noi in comparatie cu Lumina. Povesteste Cuviosul Paisie Aghioritul ca odata, cand era in chilie noaptea a vazut Lumina Necreata. Dupa aceea cu toate ca era lumina afara el vedea ca este noapte. Apoi a avut o stare de smerenie unica. Se socotea pe sine ca un animal. Cel mai mare dar este sa-ti vezi pacatele tale si sa te socotesti ca praful de pe drum. Cel mai bine a explicat Doamna Aspazia care a suferit in inchisorile comuniste despre sofism si 666. Asta este sunt sofisti. Cu mintea poti crea orice mai putin Adevarul.

        PS. Frate saccsiv cred ca ar trebui sa vorbim si despre sofism. Ca si despre legatura dintre anarhism si nihilism. Pentru ca in curand o sa fim catalogati la gramada………….anarhisti, nihilisti, anti-stat etc.

        Apreciază

  21. Raluca said, on Septembrie 11, 2011 at 1:49 pm

    Poate nu m-am exprimat corect. Li se va socoti tot lepadare, (necrestinilor) deoarece traim in era in care cu un singur clik puteau sa afle de Hristos, de crestinism. In al doilea rand ontologic fiinta umana este purtatoare a scanteii Divine ce salasluieste in constiinta fiecaruia. Deci constiinta le va grai clar: nu primi acel implant( care va insemna sub o forma sau alta renuntarea la liberul arbitru), pt confort sau altceva.! Insa ei (brobabil nu toti necrestinii ) nu vor asculta nici macar de constiinta.
    Acestea nu sunt de la mine. ci ce am auzit de la Duhovnic, monahi si inca cineva scolat (sa zic mai groso-modo), frate saccsiv.

    Apreciază

  22. duhovnic said, on Aprilie 11, 2014 at 11:03 pm

    arhiereu eretic!

    Apreciază

  23. […] „Cand fratii nostri romano-catolici au reusit sa faca o biserica e inca o poarta spre cer” […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: