SACCSIV – blog ortodox

Sa intre bine in capatani: FARA SEX in afara casatoriei

Posted in curvie, ORTODOXIE by saccsiv on iunie 21, 2011

Vorbesc unii de ortodoxie, de Sfinti Parinti, de avort sau de homosexualitate. Si atat. Niste vuvuzele.

Stiu oleaca de teorie, stiu de desfranare, dar ii conduc hormonii si organele genitale.

Pai mai baiatule cu chip frumos, daca esti insurat, de ce cauti femeie in alta parte? Iar tu fata nauca, daca stii ca e insurat, ce cauti sa te combini cu el? Stiti bine ca e o uraciune in fata bunului Dumnezeu …

Nici ce fac porumbeii nu sunt in stare. Aceia isi sunt fideli pana la moarte.

Imi amintesc de un documentar despre columbofili si cum isi pregateau porumbeii masculi pentru concursurile de viteza. Fiecare “cuplu” de porumbei stau in mod normal in cate o cusca, cu posibilitatea libera de a iesi. Cu cateva zile inaintea competitiei, femela e luata de langa el si acesta intra intr-un soi de “dor”, de neliniste. Porumbitele tinere ii tot dau tarcoale si vin la cusca lui, dar el le alunga foarte suparat. Apoi, cand mai e o zi pana la concurs, i se aduce “soata” si amandoi sunt tare fericiti. Dar nu apuca sa se bucure prea mult de ea, caci este dus la multi kilometri departare, de unde mai apoi i se da drumul spre a zbura acasa. Si este cronometrat. Si zboara mititelul cat poate de iute, caci de abia asteapta sa ajunga la “sotia” lui.

Pai se compara sotul adulter (sau sotia adultera) cu acei porumbei?

Era vorba sa ne intalnim pentru a ne cunoaste. Mare atentie. Caci vin ispitele si dracul nu doarme. Din pacate unii deja au inceput desfranarea. Precum exemplul de mai sus. Nu dau nume, dar primesc mesaje ce ma intristeaza.

Pe de alta parte, e o boala veche si nu-i vorba doar de cititori ci si de crestini cu nume cunoscute, oameni ce scriu carti sau tin conferinte sau au bloguri. Unii isi lasa neveste cu copii pentru fete tinere. Altii se cupleaza si fac sex fara a fi casatoriti. Unii se caiesc. Altii nu. Unii pana la urma se casatoresc. Altii rup cuplul.

Unele turbeaza de furie daca ei se trezesc din uraciune. Altele turbeaza de gelozie ca au fost lasate pentru altele, care altele sunt numite “curva dracului”. Desigur, doar aia e curva, ea nu …

Mai sunt si dintre cele ce motiveaza ceva de genul: el a inceput. Pai mai fete habauce, neinteresant ca ei au vrut, important e ca voi ati stat. Ei vor fi judecati pentru pacatul lor, voi insa nu veti putea vantura aceasta “scuza”. Ei vor fi iertati daca se trezesc. Voi?

Si daca le mustru, sar in sus si jura razbunare, ca imi vor face si imi vor drege.

Am obosit sa tot fiu bombardat de mesaje. Sunt cateva fete care n-au liniste. Si-mi tot scriu. Iar eu am si alta treaba.

Acest articol este un soi de raspuns, pentru acestea, dar si pentru oricine mai e in mlastina asta, barbat sau femeie.

Nu vreau sa mai stiu detalii. Nu mai vreau sa mai citesc copy paste dupa mesaje private. Nu ma intereseaza cine a inceput. Nu mai intereseaza pentru cine v-au parasit.

Un lucru sa va fie limpede: ce ati facut se cheama curvie. Si daca nu va pocaiti si nu vedeti partea voastra de vina se cheama ca sunteti … Cu totul neinteresant ca i-ati iubit. A fost in afara casatoriei. Si nu e voie. V-au parasit si sunteti disperate? Si daca nu va paraseau era bine?

Degeaba ma acuzati. Degeaba vreti sa va razbunati pentru ca va spun adevarul.

Rugati-va cu lacrimi si spovediti-va. Dar la duhovnici adevarati, nu la preoti ce va canta in struna. Nu va mai comportati precum sotia lui faraon cu Iosif. Nu mai cautati vinovati pe oricine, doar pe voi nu.

Si cum se leaga firesc lucrurile … Fetele astea au comentat o vreme pe blogul meu. Dar cam bateau campii. Si atunci pana la urma nu-i de mirare reactia lor. Degeaba zici ca esti ortodox, daca nu traiesti in ortodoxie. Degeaba iti dai cu presupusul pe diverse teme, daca nu ai fundatia. Degeaba stii oleaca de teorie daca nu ai fapte.

 

119 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on iunie 21, 2011 at 10:16 am

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

    • Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 5:16 pm

      O dovada in plus pentru pastrarea fecioriei este telegonia…

      https://saccsiv.wordpress.com/2010/06/30/video-telegonia-%E2%80%93-explicatia-aparitiei-corciturilor-importanta-virginitatii/

      Apreciază

    • Veaceslav said, on iunie 22, 2011 at 4:16 pm

      După părinţii Cleopa Ilie şi Arsenie Papacioc numărul 666 simbolizează trei defecte morale şi păcate capitale care vor bântui lumea:
      „1. Pofta fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fost niciodată pe pământ;
      2. Mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie, răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie;
      3. Închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de tot felul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere;
      Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin numărul 666 stăpânesc astăzi tot pământul, până când va veni sfârşitul lumii şi judecata de apoi. Atunci fiecare va lua după faptele sale.”

      Apreciază

  2. Alexandru said, on iunie 21, 2011 at 10:24 am

    Adevarat, daca iti pasa de cititori poti sa ii si indrepti…

    Apreciază

  3. Raluca said, on iunie 21, 2011 at 10:37 am

    Uau!!!!!!!!!!!!!
    Demult asteptam articolul acesta( nu pt. cei de pe blog deoarece nu-i cunosc, ci asa in general)! Multumesc!
    Harul Domnului sa ne pazeasca!!! Nu e usor, la ce vremuri traim! Rugaciune curata!

    O sa usture, frate!

    Apreciază

  4. Crestina said, on iunie 21, 2011 at 10:44 am

    Nu mai intrati in discutii private cu respectivele doamne sau domnisoare,decat daca sunt referitoare la subiectele dezbatute.
    In rest e bine ca le-ati sfatuit sa-si aleaga duhovnici buni.Daca se vor caii ,se vor aseza lucrurile si pt ele.In rest rugati-va pt ele.
    Sau verificati daca cineva nu le-a jucat vreo festa si a vrut sa le denigreze.In ziua de azi e posibil orice,mai ales ca pe cei ce vor sa se indrepte ,lumea ii judeca si le scorneste povesti mai abitir decat celorlalti.Poate nu au scris ele,sau daca da…..ori s-au incurcat cu cineva….atunci rugati-va pt ele.Oricine poate gresi…cu atat mai mult daca sunt in stadiul de teorie.Oricum e bine ca amintiti de aceste pacate….

    Apreciază

  5. sol said, on iunie 21, 2011 at 10:51 am

    deci am si eu o nelamurire…. si tot incerc sa aflu raspunsul. au fost persoane care au incercat sa ma „lumineze” dar n-au facut decat sa ma deruteze si mai mult. ba, chiar, si-au permis sa ma ameninte cu tot felul de pedepse „dumnezeiesti” daca nu iau de bun raspunsul lor. si mi-am asumat riscul, cautand in continuare, caci nu cred ca ceea ce mi-au spus e corect. si acest articol este un bun exemplu pentru nedumerirea mea, de aceea imi permit sa scriu aici. e vorba de pacat, de oricare, dar de unul dintre cele capitale. cel dat exemplu de saccsiv mai sus e reprezentativ. eu cred ca sunt multi care isi afiseaza credinta in mod ostentativ, sau intra in polemici „grele” cu citate din dogmatica, sau judeca pe altii fara sa fie cazul, dar in fapt, sau in fapta sunt repetenti, ei pacatuind grav in fiecare zi. si logica lor ar fi urmatoarea : daca spun de mii de ori Crezul, si ma rog, si merg la Biserica, si ma spovedesc… si fac tot ceea ce cere Sfanta Biserica, sunt protejat si mantuit. nu mai conteaza ce pacate comit, caci ma rog la Dumnezeu si la Sfinti si El ma iarta, scap repede. caci orice pacat se iarta daca e recunoscut si regretat. exemplul il avem : cel cu talharul pe cruce. si atunci intervine PREMEDITAREA. adica…. premeditez sa pacatuiesc, pentru ca apoi ma rog sa fiu iertat si scap caci pe acest drum imi e permis orice. si atunci intreb…. pe cei ce stiu mai bine decat mine: cine se mantuieste dintre doi: cel ce pacatuieste premeditat sau cel ce n-a pacatuit niciodata?

    Apreciază

    • Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 11:08 am

      Frate, numai Mantuitorul a fost fara de pacat. Nu exista sa nu fi pacatuit. E important sa nu premeditam pacatele caci nu avem de unde sti cand moartea vine si cum ne prinde asa ne va fi noua. Sa ne ferim cu ajutorul Lui Dumnezeu de pacatele mari si incetul cu incetul sa ne luptam si cu cele cu gandul. Nu e usor dar nici imposibil, o arata miile de sfinti care ne-au si lasat cale intru aceasta.

      Apreciază

      • sol said, on iunie 21, 2011 at 11:19 am

        Omule, eu nu vorbesc despre pacate in general, caci e evident ca toti pacatuim la un moment dat…. ci, dupa cum am spus mai sus… de pacate capitale. eu la acelea m-am referit…. adica una e sa nu fi comis desfrau ( de exemplu, ca tot s-a scris despre acesta aici ) si alta este sa te bati cu pumnul in piept ca esti crestin, ca-l marturisesti pe Hristos, si, in virtutea acestui drept…. sa desfranezi azi, caci maine mergi la duhovnic, te spovedesti, te mai si rogi sa fii iertat si devii curat ca lacrima. deci…. cum e?

        Apreciază

      • Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 11:33 am

        A fi crestin e o mare indatorire care ne obliga la afi asa cum trebuie. Nu e un „drept”. Ti-am mai raspuns intre pacat si ajunsul la duhovnic poti pati multe, nu trebuie sa ne jucam cu Dumnezeu… in putina noastra minte trebuie sa ascultam de Sfintii Parinti si sa ne inarmam cu armele duhovnicesti: postul, spovedania cu RANDUIALA, rugaciunea, Sfintele Taine si vor pleca incet si ispitele de la noi.

        Apreciază

      • sol said, on iunie 21, 2011 at 11:40 am

        @Ciprian
        pai judecand dupa raspunsul dvs, ( si e un raspuns crestineste corect…) cei care gandesc asa cum am dat eu exemplul mai sus…. nu-s crestini deloc, pentru ca, intr-adevar, a fi crestin nu e un drept ci o indatorire. iar pacatele celor ce gandesc altfel nu pot fi mantuite prin spovedanie sau prin rugaciune. caci sinceritatea lor nu mai poate fi posibila, cainta implicand hotararea ferma de a nu mai pacatui… si acest lucru inlatura automat premeditarea. deci nu poti fi crestin decat cu vorba si cu fapta. fara fapte nu e posibil drumul catre Dumnezeu.

        Apreciază

      • sol said, on iunie 21, 2011 at 11:47 am

        scuze, nu am exercitiul limbajului … „pacatele nu pot fi iertate prin spovedanie si rugaciune „…. am gresit cand am scris „mantuite”… iertare!

        Apreciază

      • Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 12:07 pm

        sol nu trebuie sa judecam noi cine e crestin sau nu, noi sa ne vedem de ale noastre si sa ne rugam pentru cei ce vedem ca gresesc. Cunosc oameni cu cancer care nu vor sa se lase de curvit iar la spovedanie nu ajung. Sa nu ii judecam, necuratul le-a intunecat mintea si doar prin rugaciune Dumnezeu se va milostivi cumva si de ei. Noi vedem pacatul unora dar pocainta nu le-o stim si nici izbavirea caci toate de la Dumnezeu sunt lasate. Chiar si „premeditarea” tot o ispita a necuratului este. Chiar si mergerea la preoti „soft” tot o ispita a necuratului este. De aici rezulta impartasirea cu nevrednicie iar din asta indracirea (chiar daca nu vazuta ca in Biblie), intunecarea mintii. Viclenia in savarsirea pacatului e o „facultate” demonica de aceea nu trebuie sa judecam aproapele ci sa ne rugam pentru el. Tot pacatul e de la demoni si e comis din cauza departarii noastre de Dumnezeu. Viata intreaga e o lupta de despatimire si un exercitiu de iubire al aproapelui. Pe cat reusim sa ne desavarsim in acestea pe atat ne meritam sau nu calitatea de crestini.

        Apreciază

      • sol said, on iunie 21, 2011 at 3:40 pm

        „nu trebuie sa judecam cine e crestin sau nu”….hm! argumentul acesta apare de obicei in autoaparare. adica… atunci cand noi insine suntem judecati ne amintim brusc de „sa nu judecam”, iar cand e vorba sa privim pe altii, trecem in extrema cealalta. Ciprian, imi cer scuze daca te-am ofensat in vreun fel… eu am spus, nu ma pricep, nici nu am cunostintele necesare… caut si eu raspunsuri dupa puterea mea de intelegere…. si nu caut sa judec pe nimeni , ci doar incerc sa ma feresc de cei ce se pretind de partea Adevarului , iar in realitate ei doar inseala.

        Apreciază

      • Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 4:29 pm

        @sol
        ai spus „cei care gandesc asa cum am dat eu exemplul mai sus…. nu-s crestini deloc” de aceea am zis sa nu judecam deoarece catalogandu-i i-ai si judecat. Fiecare semen al nostru cu siguranta are un ceva in care e mai bun, desavarsit decat noi, de aceea e important sa nu ne batem capul cu altii ci cu noi insine. In rest numai de bine.

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 21, 2011 at 7:44 pm

        Pe undeva @sol are dreptate, si pe altundeva si @ciprian are dreptate.

        Este adevarat este necrestineste a judeca, insa la fel de necrestineste este a trece sub tacere atunci cand vezi ca se lucreaza faradelegea.
        Crestinii nu trebuie sa se intalneasca intre ei pentru a lucra faradelegi sau a lua lectii in acest sens.

        Sfantul Apostol Pavel spune ca „Tovarasiile rele strica obiceiurile bune” (1Cor. 15:33)
        Critica in general este buna numai atunci cand cel care o face nu cauta ale sale. Nu are intentii ascunse de a ponegri pe unul sau pe celalalt si este sincera si doreste binele si mantuirea aproapelui sau. De cele mai multe ori ea nu trebuie indreptata in mod expres asupra unei persoane si trebuie sa vizeze adeseori o situatie deplorabila, si anume atunci cand se lasa loc pacatului.
        Cu siguranta ca omul care face acest lucru trebuie sa fie sincer si in sinea lui si constient de neputintele sale si de faptul ca poate cadea si el oricand in acelasi pacat, dar in acelasi timp este incredintat de responsabilitatea pe care o implica aceasta atitudine si datoria sa de crestin fata de sine si de ceilalti frati ai sai, ceea ce il face sa se straduiasca mai mult a trai crestineste si a lucra virtutea si a se feri de pacat nepunandu-si nadejdea in sine ci in puterea lui Dumnezeu care poate El toate.Iar Dumnezeu care vede toate vazandu-i dragostea sa fata de ceilalti frati si faptul ca el le doreste mantuirea cu siguranta il va ajuta in atitudinea iar un astfel de om care lucreaza dupa legea dragostei poate vedea cu ochii sau intoarceri minunate ale unor oameni catre Dumnezeu. De aceea in unele cazuri extreme cand nu se poate altfel este chiar indicat a se lua o atitudine crestina si a atrege atentia direct persoanei in cauza, Insa daca acesta tine cu orice pret sa continue cu deprinderile sale este bine ca dupa a doua si a treia mustrarea sa te departezi de el pentru ca exista riscul ca sa ii sminteasca si pe altii.

        Dar am mai spus-o si mai sus in ce mod trebuie fact acest lucru.

        De aceea exista la Sfintii Parintii scrieri referitoare la o falsa smerenie, smerenia neroditoare. Mai este si smerenie fatarnica de care se folosesc unii oameni pentru a ascunde in spatele ei unele faradelegi sau interese sau tradari sau slabiciuni ale lor sau in unele situatii la care iau parte aleg sa fie „smeriti” pentru a sta linistiti si a nu intra in dispute cu cei care orice altceva numai cea ce este crestin nu. Si oare de ce asa ? Asa, pentru ca e foarte greu sa fii cu adevarat crestin si de cele mai multe ori insusi viata de crestin ca sa nu zic insusi prezenta unui crestin adevarat deranjeaza pe ceilalti din jurul sau care gandesc si traiesc dupa obiceiurile lumii acesteia Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte(Ioan 15, 18,19)

        Sfintii Parintii aveau expresia ca si in inima smeritului sade dracul greceste. De ce aceasta, pentru ca dracul te imbobodeste cu o smerenie falsa atunci cand ai datoria de crestin sa iei atitudine, iar atunci cand chiar este nevoie de smerenie indeamna la trufie la mandrie si la ingamfare si la alte faradelegi.

        Este foarte buna smerenie, dar este foarte greu ca cineva sa ajunga la ea. Adevarata smerenie nu sta neaparat in vorbe, nici in modul imbracamintii, nici in vocea duioasa, si in general in ceea ce tine de exteior. sunt foarte putini si foarte rari oameni care au smerenie adevarata, pe acestia numai Dumnezeu ii cunoaste. Mantuitorul Hristos spune „invatati de la Mine ca Eu sunt bland si smerit cu inima”

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 21, 2011 at 7:53 pm

        Corectie:
        Mai este si o smerenie fatarnica de care se folosesc unii oameni pentru a ascunde in spatele ei unele faradelegi sau interese sau tradari sau slabiciuni ale lor sau in unele situatii la care iau parte aleg sa fie “smeriti” pentru a sta linistiti si a nu intra in dispute cu cei care fac orice altceva numai ceea ce este crestineste, nu.

        Imi cer scuze comentariu are mai multe greseli !

        Apreciază

      • agerstress said, on iunie 23, 2011 at 9:06 pm

        @sol,
        Mantuirea vine prin har nu prin merite ca nu se va gasi nici unul sa o merite, nici macar unul singur. Poti fi pacatos o viata intreaga si te poati mantui intr-o clipa (vezi cazul talharului de pe cruce) dar tot la fel poti fi aproape sfant o viata intreaga si te poti pierde intr-o clipa. Cauta pe Dumnezeu in tot timpul si nu te multumi niciodata cu ceea ce esti si deasemenea, nu ramane niciodata fara nadejde oricat de pacatos ai fi. Lasa filosofia intr-un plan secund si deschide-ti inima ca daca astepti sa intelegi Lumina va trece pe langa tine inainte sa o fi simtit-o. In teorii si sofisme s-au inecat si evreii si a trecut Mantuitorul pe langa ei fara ca acestia sa-i fi simtit prezenta. Priveste un copil cu cata indarjire incearca sa se ridice pe propriile picioare desi este stiut lucru, niciodata nu va reusi din prima incercare. Va cadea de nenumarate ori, se va tara, se va lovi dar pana la urma se va ridica. Pastreaza in tine spiritul inaltarii si alunga-l cu tarie pe cel al caderii. Si un singur lucru mai pot adauga: conteaza de unde ai plecat si unde ai ajuns, nu etapele internediare.
        Premeditarea insa… este un lucru rau dupa cum au explicat si ceilalti frati. Premeditarea tradeaza lipsa de sinceritate, fatarnicia, indrazneala de a specula voia Lui Dumnezeu.

        Apreciază

    • Marturiseste said, on iunie 21, 2011 at 12:20 pm

      Felul in care exprimi tu aici pacatul cu premeditare, dupa intelegerile mele pana in prezent, se incadreaza la hula impotriva Duhului Sfant despre care nu cred ca e nevoie sa mai dezvolt atata timp cat Mantuitorul ne-a spus in clar despre asta (Matei 12:31-32). „Hai sa fac asta, ca stiu ca Dumnezeu ma va ierta”. Daca fereasca Dumnezeu, este cerut sufletul omului in intervalul de timp in care s-a savarsit pacatul premeditat (ucidere, desfranare, sau alt pacat capital) si pana in momentul in care vrea omul sa se spovedeasca ce s-a ales de sufletul acelui om? Deci nu e nimic crestineste in acest lucru.
      Cat despre „cel ce n-a pacatuit niciodata” e de inteles ca ai vrut sa spui de fapt: cel ce e mai drept in fata lui Dumnezeu. Ca fara de pacat stim bine ca numai Mantuitorul a fost pe pamant.
      Deci din punctul meu de vedere se compara aici doua extreme: una in care clar nu este mantuire si una in care nu se poate ajunge niciodata.
      Daca raspunsul meu e gresit , rog fratii si parintii sa ma corecteze, ca mai am multe de invatat si eu.
      Iertati-ma.

      Apreciază

      • sol said, on iunie 21, 2011 at 3:50 pm

        nu pricep deloc ce-i cu intervalul ala de timp. cum adica? daca omul se spovedeste planuind sa repete pacatul…. este iertat de pacatul respectiv? si numai intervalul acela de timp e problema?

        Apreciază

    • comentator said, on iunie 21, 2011 at 3:14 pm

      @sol
      ai raspuns la intrebarea ta in Evanghelie: Pilda fiului ratacitor!

      Apreciază

      • sol said, on iunie 21, 2011 at 3:53 pm

        nu seamana deloc cu pilda de care amintesti. doar daca vrei sa o transformi intr-una noua… in care fiul ratacitor nu pleaca de-acasa, ci ramane in batatura tatalui, fura animalele din grajd si le vinde pe ascuns. apoi, cand e prins, isi cere iertare cu lacrimi amare… pentru ca a doua zi s-o ia de la capat. in cazul acesta…. care crezi ca va mai fi finalitatea pildei? intreb si eu…

        Apreciază

    • Florin said, on iunie 22, 2011 at 5:48 am

      Adevarata pocainta este ca dupa ce ai pacatuit si te-ai spovedit, sa nu mai repeti pacatul.

      Apreciază

  6. Ovidiu said, on iunie 21, 2011 at 10:54 am

    Prima mea reactie dupa citire a fost tot „Wow”.
    Bravo! De asta aveam nevoie ca sa prin putere si curaj!

    Doamne ajuta!

    Apreciază

  7. Ioan C. said, on iunie 21, 2011 at 10:59 am

    ” părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare:
    29. Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate ŞI DE DESFRÂU, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!” ( Faptele Apostolilor 15, 28- 29).

    Apreciază

    • Ioan C. said, on iunie 21, 2011 at 11:01 am

      ” 9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: NICI DESFRÂNAŢII, nici închinătorii la idoli, NICI ADULTERII, nici malahienii, nici sodomiţii,
      10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

      Apreciază

      • Ioan C. said, on iunie 21, 2011 at 11:05 am

        ” 3. Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare,
        4. Ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste,
        5. Nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.” ( I Tesaloniceni 4, 3- 5).

        Apreciază

      • Ioan C. said, on iunie 21, 2011 at 11:10 am

        Mai sus era un citat din I Corinteni 6, 9- 10.

        Apreciază

  8. Alex said, on iunie 21, 2011 at 11:15 am

    daca nu esti casatorit, e pacat sa faci sex cu mai multe fete?
    e pacat sa folosesti prezervativ?
    scuzati-mi indiscretia

    Apreciază

    • Student said, on iunie 21, 2011 at 11:41 am

      e pacat sa faci sex si cu o singura fata daca nu esti casatorit cu ea. si discutia cu prezervativul este mai complicata, dar da, este pacat sa-l folosesti. ideea este urmatoarea. plecand de la premisa ca nu faci sex decat cu sotia ta, orice forma de combatere a sarcinii este considerata pacat. practic, crestinul poate face dragoste cu sotia sa in zilele in care nu se posteste si in zilele in care nu este sarbatoare plus zilele in care femeia are menstruatia. asta lasa cam 1/3 din an cred, nu am stat sa calculez exact.

      Apreciază

    • Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 11:50 am

      Alex, e pacat. E pacat si sa folosesti prezervativ chiar in casatorie si orice alte mijloace de contraceptie. Eu pacatosul care in nemintea mea am ignorat invataturile inaintasilor cum ca ar fi „invechite” aveam sa ma dau cu capul de pereti ceva mai tarziu. Una din ratiuni dincolo de pacat e si faptul ca intotdeauna vei fi momit sa crezi ca urmatoarea partenera va fi mai satisfacatoare si astfel intri intr-o cautare a acului in carul cu fan care isi pune amprenta pe sufletul tau pentru mai tarziu. Adicatelea cand vrei sa te asezi si tu la casa ta vin amintirile tuturor „calitatilor” gasite in „cautari” si niciodata nu vei fi satisfacut…. dar e o momeala a necuratului …. si astfel sunt cazuri cand tinerii se tot incearca cu anii si tot nu isi dau seama ca au inceput cu stangul. Partenerii pentru viata nu sunt masini sa le luam in „test drive”. Pune-te tu in situatia asta ti-ar comveni sa tot fii luat la incercat? nu e firesc. Mai apoi crezand ca au gasit partenerul ideal se casatoresc, puiaza sau nu dar tot nesatisfacuti vor fi. Necuratul, prin pacatul dinainte de casatorie care cel mai multi il iau in derizoriu, unii nici nu il spovedesc, castiga „drepturi” asupra pacatosilor si astfel o casatorie ce ar trebui sa fie o intruchipare a raiului devine un infern propriu deoarece i s-a dat intaietate celui rau si nu Lui Dumnezeu. De acici certurile, bataile, divorturile etc… Solutia in caz ca s-a ajuns cu pacate e curatirea vietii prin spovedanie la DUHOVNIC (unul incercat, cu referinte), post, rugaciune, Sfantul Maslu si cand e ingaduita Sfanta Impartasanie.

      In caz ca nu s-a ajuns la pacat sa se ocoleasca ispitele gen reviste deocheate, TV, energizante, sa se purifice sufletul si cu rugaciune se va gasi perechea ideala.

      Despre anticonceptionale ceam ami clara dovada e ca sunt multe cupluri in care femeia a folosit tot felul de anticonceptionale si cand mai vrea copii nu mai vin, asta pentru ca au avortat prin anticonceptionale toti copii randuiti de Dumnezeu sa ii aiba si acum sufera de tot felul de boli pentru ca femeia prin nastere se regenereaza. Minim trei nasteri sunt necesare unei femei pentru a trece cu usurinta peste bolile specifice.

      Sunt mult de spus recomand sa citesti cartea RIDICAREA CASATORIEI LA INALTIMEA DE TAINA A PARINTELUI ARSENIE BOCA . Acolo vei gasi explicat atat din punct de vedere medical cat si duhovniceste toate acestea si te vei lamuri. Parintele a urmat si cursrile facultatii de medicina. O alta carte ce merita este „Cararea Imparatiei” acolo sunt explicate si vremurile pe care le trecem.

      Apreciază

  9. Preoteasa Alexandra said, on iunie 21, 2011 at 11:36 am

    Alex, este pacat, desigur. Numai dupa nunta savarsita in biserica este ingaduit a avea relatii intime. Si DOAR CU SOTUL TAU / SOTIA TA.
    Prezervativul nu are ce cauta in poseta unei femei casatorite sau in diplomatul unui sot. La ce bun? Doar nu are boli venerice. Cat despre copii, sa-i lasam sa vina la Hristos!

    Apreciază

  10. IOAN said, on iunie 21, 2011 at 11:45 am

    Alex
    da…e păcat foarte greu…
    … sex este doar pentru a perpetua creaţia umană…nu pentru alte scopuri
    …a face sex în afara de copii este DESFRÂNARE în CĂSĂTORIE…
    … a face sex în afara CĂSĂTORIEI este DESFRÂNARE chiar dacă ai făcut copii….căci copii sunt născuţi din DESFRÂU nu din CĂSĂTORIE…
    …PREZERVATIVELE …sunt CURVII de PROTECŢIE… deci ele ţin lumea ocupată cu DESFRÂUL şi se cheamă „EDUCAŢIE SEXUALĂ”
    …deci să fie CLAR….că numai după CUNUNIA la BISERICĂ se poate face sex doar pentru a ”crea” copii…ce este mai mult decât aceasta este CURVIE….

    Apreciază

  11. mircea said, on iunie 21, 2011 at 12:03 pm

    Tare de tot. Si adevarat!!!!

    Apreciază

  12. Raluca said, on iunie 21, 2011 at 12:19 pm

    sol
    e cam greu sa ramani asa fara pacate capitale cum spui, inafara Bisericii!
    Harul coborat prin Sfintele Taine iti ofera sanse superioare sa lupti victorios cu pacatul capital(daca iti doresti sincer) . Cea de-a doua optiune pe care o prezinti e mai mult teoretica se intalneste extrem de rar: cel inafara Tainelor, Bisericii care nu are pacate capitale. Vorbesc si dintr-o experienta vasta de viata, sau cu oamenii.
    INSA, ca sa fac o oarecare analogie, Parintele Paisie Aghioritul relateaza un caz despre o fem. f. bogata din Australia, care desi nu credea in Hristos, si-a dat toata averea ei saracilor, ajungand cu Mila Domnului si cativa prieteni intr-un azil elegant la batranete. Vizitand-o acolo un cunoscut de-al Parintelui, ii vorbea despre Hristos, insa ea evita subiectul. In cele din urma i s-a aratat Insusi HRISTOS. „Nu in vedenie, ci la aratare”, povesteste Parintele Paisie .
    „Apoi sa fi vazut la ea plans si pocainta.
    – Cum de n-am crezut atunci cand imi vorbeai despre HRISTOS? spunea ea cunoscutului meu.”
    Din cartea „Parintele Paisie mi-a spus…”

    Apreciază

    • sol said, on iunie 21, 2011 at 3:47 pm

      mie mi se pare relatarea ta extraordinara… adica femeia aceea a fost atat de vrednica in fata lui Hristos, incat El Insusi i s-a aratat…. iti inchipui ce minune?ca sa o indrepte pe calea Sa. sau cel putin asa vad eu intamplarea.
      multumesc pentru cuvinte.

      Apreciază

  13. STOP RFID 666 said, on iunie 21, 2011 at 12:52 pm

    Am o cunostinta care zice…..apropos de ,,el a inceput,,. Zice…….,,ce sa fac daca EL mi-a bagat mana in pantaloni,,? Cat de tare e asta. Ati mai auzit asa ceva?

    Apreciază

  14. MIhaela said, on iunie 21, 2011 at 2:41 pm

    Saccsiv,
    Noi, cativa frati, am reusit sa ne intalnim, si nu s-a pus vreo problema de acest fel ;intalnirea a fost foarte placuta si am ramas prieteni, ne mai sunam ,deci cred ca nu a fost in zadar!

    Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 21, 2011 at 4:38 pm

      MIhaela

      Am aflat si ma bucur. Sa va ajute bunul Dumneze!

      Apreciază

  15. floarea said, on iunie 21, 2011 at 3:48 pm

    „Iisus Hristos se refera in patru sau cinci cazuri la dragoste – eros, tratand, in aceste situatii atunci cand tine sa vorbeasca despre ele, comportamentul erotic deviat cu multa indulgenta.. Insa chiar si atunci cand abordeaza pacatele legate de eros, precum face cu orice pacat uman, este interesat aproape in mod absolut de DISPOZITIA INTERIOARA, de motivatie, mai mult decat de comportamentul exterior. Astfel, femeii adulterecare , in conformitate cu legea mozaica trebuia sa fie ucisa cu pietre ii spune : ” Nici Eu nu te judec. Du-te, si de acum sa nu mai pacatuiesti”.

    Despre desfranata care i-a uns cu mir picioarele a spus : ” Iarta-se pacatele ei cele multe, ca a iubit mult”.
    Fata de samarineanca care traia in pacat s-a purtat foarte cald, i-a cerut mai intai apa, pentru a-i insufla in mod evident un sentiment de importanta, descoperindu-i in continuare cateva dintre invataturile cele mai inalte. Nu a ignorat, nici nu a trecut sub tacere situatia ei personala, dar nici nu a insistat pe aceasta, neimpiedicandu-L acest motiv ca sa si-o apropie.
    Arhiereilor si tuturor conducatorilor religiosi ai epocii Lui, care se presupune ca nu erau vinovati de niciun pacat erotic, Hristos le-a repetat continuu :” Amin va spun voua ca vamesii si desfranatele vor intra inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu”- si era vorba de fapt de prostituate – caci asta e traducerea corecta.

    Este adevarat ca in Predica de pe Munte spune si urmatoarele : Auzit-ati ca s-a zis celor de demult : sa nu preacurviti. Iar eu va zic voua : ca oricine cauta la femeie spre a o pofti pe ea, iata, a preacurvit cu dansa in inima sa” . Acesta este inca un exemplu la care a apelat pentru a arata ca in FATA LUI CEEA CE AVEA IMPORTANTA nu era comportamentul exterior al omului, ci dispozitia sa interioara. Dintr-o parcurgere chiar nesistematica a Evangheliei, apare clar ca Hristos nu ar fi spus vreodata ca cel mai mare pacat uman ar fi legat de dragostea trupeasca. pentru El pacatul este in esenta lipsa dragostei de Dumnezeu si de om; orice manifestare sau lucrare umana devenind pacatoasa atunci cand nu apare ca o expresie a dragostei.

    Felul in care Hristos vede dragostea, nu se limiteaza la cele de aici, intrucat El este Cel care conduce dragostea spre tinta ei, care este o CAUTARE, O INTALNIRE SI O UNIRE LIBERA cu cel gasit si ales. Erosul este un elan catre celalalt, care atunci cand ramane la nivelul instinctului nu-si atinge propriul lui scop. … Omul a carei dragoste ramane doar un elan instinctual nu se intereseaza de celalalt, de ceea ce este el cu adevarat, ci de ceea ce el – cel patimas- isi inchipuie ca este. Celalalt apare ca o simpla extensie a sinelui sau, fiind vrednic de interesul lui atata timp cat prezinta importanta pentru folosul sau personal. Inaltimea la care Hristos ridica interesul pt celalalt : Il vede pe celalalt asa cum este, cu greselile si lipsurile lui, precum si cu calitatile si capacitatile lui. Il iubesti pe celalalt pentru el insusi, asa cum este, cum este perceput si recunoscut la modul integral.
    Asa cum legea a ramas folositoare pentru aceia pentru care nu a venit implinirea vremii, ca sa intre in zodia harului si a libertatii, asa si dragostea trupeasca – eros.- ar putea ajuta pe cineva care este atat de incremenit in egocentrismul sau incat nu mai are nici o putere dea descoperi iubirea – agape- si de a-l descoperi pe celalalt.

    Dragostea – agape la care ne conduce HRISTOS intretine permanent pasiunea si flacara iubirii – eros ; nu este rece si intelectuala, nu este dualista, adica fara trup, NU ESTE o iubire „duhovniceasca” . Termenul insusi de dragoste duhovniceasca
    tradeaza o erezie.. Este o sugestie clara de dualism neoplatonic. ”

    Cartea din care am extras fragmentul se numeste ” FIREA DRAGOSTEI” de Parintele Filothei Faros.
    Este utila pentru a nu cadea in extreme daunatoare.

    Cat despre articol, foarte frumos, saccsiv. Ce pot sa completez si eu, este o intrebare : In cazul in care sunt ca porumbelul din povestioara ta, ce imi recomanzi?

    Apreciază

    • theonlychurch said, on iunie 21, 2011 at 4:14 pm

      ” Iarta-se pacatele ei cele multe, ca a iubit mult”.
      Mantuitorul se referea la iubirea ei pentru El ,nu pentru cei cu care a pacatuit !

      Dupa parerea mea,iubirea nu are nici o legatura cu trupul, nu exista „dragoste trupeasca”.
      „Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace;Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu”.

      Apreciază

      • floarea said, on iunie 21, 2011 at 6:37 pm

        Nu exista dragoste trupeasca, aceasta afirma si autorul cartii. Asa cum nu exista nici ” dragoste duhovniceasca”. Cu toate acestea, iubirea are mare legatura cu trupul, adica se manifesta psihosomatic
        Si iata ce spune in continuare :

        „In epoca noastra exista trei categorii de oameni ale caror pareri despre iubire se situeaza fie de partea dragostei, fie impotriva ei. Cei care apartin primei categorii au acceptat, mai mult sau mai putin constient, ca existenta umana este alcatuita din doua elemente ce nu pot fi confundate, duhul si materia, sau sufletul si trupul; acestia considera duhul si sufletul intr-un anumit fel superioare, nobile, in timp ce materia si trupul daca nu le dispretuiesc, le privesc in cel mai mult caz cu ingaduinta. Aceasta pozitie poate fi exprimata in doua moduri ; – ori printr-un laxism aducator de stricaciune morala
        – ori prin accentuarea unei „vieti duhovnicesti” netrupesti si imateriale. Aceste doua pozitii diferite nu sunt decat doua fatete ale aceleiasi monede, desconsiderand atat materia cat si trupul, chiar daca intr-un mod diferit; ambele reusind sa aiba acelasi rezultat ; trivializarea trupului si a materiei. Este evident ca cei care care apartin acestei categorii, intr-un fel sau altul, promoveaza si trivializarea dragostei. Aceasta categorie este si cea mai numeroasa, fiind compusa, pe de o parte, de aceia care se raporteaza la dragoste in mod cinic, iar pe de alta, de cei ” evlaviosi”, care o considera rezultatul unui impuls pacatos, tolerand manifestarea ei doar pentru perpetuarea neamului omenesc.

        In cea de-a doua categorie, care nu este, desigur, tot atat de larga ca prima, dar careia ii apartin suficient de multi oameni, in special tineri, sunt cuprinsi toti cei ce bajbaie ca pe intuneric in privinta dragostei, traind fara vreun motiv serios un chin insuportabil; ceea ce li se intampla, de altfel, si celor din prima categorie, al caror chin nu e mai usor de suportat.

        Celei de a treia categorii ii apartin aceia care traiesc constient sau inconstient unitatea firii umane, care nici nu impart, nici nu despart diferitele ei lucrari si perspective, traind in acest sens dragostea ca un proces nificator ce devine pentru om izvor de creatie si cauza cresterii si dezvoltarii umane, Cei care se incadreaza in aceasta categorie sunt dezamagitor de putini.”

        Puritanismul care isi trage seva din dualismul elenistic, nu are nimic in comun cu invatatura crestina. Dar fiecare e liber sa se incadreze unde vrea.

        Apreciază

    • natalia said, on iunie 21, 2011 at 7:02 pm

      Floarea ,sper sa nu ma urasti sau se consideri ca dau cu piatra in tine sau ceva de genul asta,insa n-am mai vrut sa mai continui cu tine discutie de pe blogul „deveghepatriei”,insa trebuie sa iti spun ceea ce cred sincer.Vorbele tale din finalul comentariului care l-ai postat adreaste lui saccsiv:”Cat despre articol, foarte frumos, saccsiv. Ce pot sa completez si eu, este o intrebare : In cazul in care sunt ca porumbelul din povestioara ta, ce imi recomanzi?” arata faptul ca esti o fire destul de orgolioasa,nu ai dispozitia de a accepta o critica din partea cuiva,si mai ales iti place ca tu sa ai de spus ultimul cuvant.Din pacate nu demonul curviei, ci Ego-ul orgoliul acela incepe sa te domine si nu e bine.N-am vrut sa-ti raspund caci m-am gandit ca ai suferit destul ca sa te mai amarasc si eu insa nu stiu ce ai invatat din aceasta suferinta .
      Si mai vreau sa pun asa o intrebare retorica persoanelor care ati cazut in pacat daca v-ati spovedit pe bune la duhovnic si prin asta inteleg daca ati primit canon de pocainta.Pt curvie este randuita oprirea de la impartasanie cativa ani si trebuie facut canon…trebuie pocainta nu e indeajuns ca Domnul te-a iertat atunci la marturisire, trebuie facuta pocainta constanta ca sa intelegi gravitatea pacatului fara a cauta scuze si justificari.Asa a randuit Biserica…Iar daca v-ati impartasit fara conon de pocainta imediat dupa marturisire…eu nu-s teolog sau preot dar cred ca nu-i de bine…pot veni ispite mari.

      Ceea ce am scris a fost cu cea mai buna intentie pt ca imi doresc indreptareaa voastra nu sa atac sau sa judec caci am si eu slbiciunile si pacatele mele si Isipit CURVIEI POATE VENI ORICUI SI CU TOT FELUL DE PRILEJURI

      Apreciază

      • floarea said, on iunie 21, 2011 at 7:14 pm

        natalia,
        mai scuteste-ma cu ” ispita curviei” ca nu asta e problema mea. Sunt singura si nu ies din casa cu lunile si nu am nevoie sa vad pe nimeni, pt ca iubesc. Cam greu sa intelegi, asa-i? Lasa-l pe Hristos sa ma certe si sa ma judece si sa ma iertesi sa faca ce stie El cu mine.
        Natalia, tu ai fost vreodata indragostita? Si-a batut vreodata cineva joc de iubirea ta? nu? atunci taci. Curvia e una, adica sexul si poftele animalice si iubirea e alta

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 21, 2011 at 8:46 pm

        @natalia

        Intr-adevar pentru anumite pacate Sfintele canoane opresc cu un anumit numar de ani de la Sfanta Impartasanie.

        Insa canoanele au fost lasate de Sfintii Parinti nu pentru a osandi pe cel pacatos ci pentru al face sa-si de-a seama de gravitatea pacatului sau pentru ca el singur sa se pocaiasca si sa-i para cu adevarat rau de ceea ce a facut si sa-si doreasca sa nu mai faca asa ceva.

        Un duhovnic bun stie cum sa-l i-a pe fiecare om in parte. Cand un om fie el si cu pacate grozave doreste sa se intoarca la Hristos pentru ca isi da seama de ratacirea in care este si vine si el sa se spovedeasca. Si dupa ce se spovedeste preotul spune spentru ca ai facut cu tare ai 5 ani oprire la impartasanie, pentru ca ai mai facut cu tare ai 10 ani oprire de la Impartasanie, pentru ca ai mai facut cu tare ai 15 ani oprire la impartasanie si pentru ca ai mai facut si asta ai 20 de ani oprire la impartasanie Deci 5+10+15+20 in total 50 de ani nu ai voie sa te impartasesti + va trebuie sa faci 100 + 100 + 150 + 50 +200 etc in total 1000 de metanii pe zi si asa mai departe.
        Va dati seama ca omul care poate avea o cautare sincera si vroia sa o rupa si el cu pacatul cand aude treaba asta nu o sa mai calce in viata lui pe la preot sau pe la Biserica.

        Insa alta este cand preotul il intreaba iti pare rau de ceea ce ai facut? Da, (bun, mai taie 10 ani de canon) Promiti sa renunti la cutare si cutare pacate ? Da. (mai taie 5 ani de canon) Vrei sa faci milostenie dupa puterea ta? Da (mai taie 15 ani de canon) Promiti sa mergi regulat la Sfanta Liturghie si sa participi la Sfantul Maslu ? Da (mai taie cativa ani) etc

        Si uite asa reuseste sa-l aduca pe linia de plutire. Asa se aplica canoanele asa procedau si marii sfintii insa aveau rabadare sa vada daca omului ii pare intr-adevar rau si se caieste de toate faptele lui cele urate.
        Sfintele canoane nu se aplica ca la tribunal Sfantul Ioan Gura de Aur spun destul de clar „Biserica nu este tribunal, Biserica este spital”. Intotdeauna se tine cont de sinceritatea penitentului si de dorirea cu care acesta se intoarce catre Dumnezeu.

        Asa au procedat toti marii Sfintii Parinti.
        Insusi Mantuitorul Hristos spune ca „cel caruia i se iarta mult iubeste mai mult decat cel caruia i se iarta putin”

        Avem exemplul desfranatei din Sfanta Evanghelie, dar aceea cu toate ca avea pacate mari cand l-a intalnit pe Mantuitorul Hristos a rupt-o pentru totdeauna cu toate aceste pacate

        Cand Simon Leprosul la primit pe Mantuitorul Hristos in casa lui si a venit acea femeie desfranata, Simon gândea în firea lui zicând: „Dacă omul acesta ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceasta, că este o păcătoasă”.
        Şi atunci Mântuitorul a zis:
        – Simone, am să-ţi spun ceva!
        – Spune, Doamne, a zis el.
        Şi spune Mântuitorul:
        – Un cămătar avea doi datornici… Doi, Simone!… (Va fi înţeles oare Simon, când Domnul a zis „doi datornici”, că, dacă femeia care-I stătea la picioare să-I mulţumească era un datornic, al doilea era el, Simon?) Unul îi datora mult. Altul îi datora puţin…
        Şi el i-a iertat pe amândoi.
        – Spune, Simone, care dintre aceşti datornici va fi mai recunoscător celui care i-a iertat?
        – Cel căruia i-a iertat mai mult, a zis Simon.
        – Bine ai spus! i-a zis Mântuitorul. Vezi tu pe femeia aceasta, Simone? Eu am venit în casa ta şi tu nu Mi-ai dat un strop de apă măcar, să-Mi spele picioarele; dar ea, de când am venit, n-a încetat să-Mi spele picioarele cu lacrimile ei, nici să Mi le şteargă cu părul ei. Tu sărutare nu Mi-ai dat, dar ea n-a încetat să-Mi sărute picioarele… Vezi tu, Simone? Înţelegi tu care-i datornicul ăla care trebuie să fie mai recunoscător?

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 21, 2011 at 8:51 pm

        @floarea

        Iubirea inainte de toate e de natura spirituala.
        Insa fiecare om are neputintele sale si deseori confundam iubirea cu placerea trupeasca deraiem de la un mod sincer si curat de iubire la o iubire contrafacuta.

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 21, 2011 at 9:33 pm

        Trupul din fire are instinctele sale din care se nasc poftele.

        Omul nu trebuie sa se lase condus de instincte. Trebuie sa si le controleze.
        Pentru ca a fost inzestrat si cu ratiune are aceasta posibilitate sa-si controleze instinctele.

        De exemplu daca ii dai unui caine o bucata de carne si una de paine, el automat o va alege pe cea carne.
        Are acest lucru in instinctul sau. Nu are ratiune el nu gandeste, el face doar ce are in instinct.
        Insa omul poate sa nu aleaga sau sa aleaga intre o bucata de carne si una de paine, are aceasta posibilitate fie sa aleaga painea fie sa nu aleaga nimic. Deci poate sa-si controleze instinctele.

        De aceea si Hristos, Dumnezeu-Fiul cand S-a Intrupat a luat trup omenesc tocmai pentru ca sa arate ca omul este mai presus de orice creatie

        Apreciază

      • floarea said, on iunie 21, 2011 at 9:54 pm

        lones,
        tocmai am scris mai sus ca nu e cazul meu necontrolarea instinctelor.
        alte sfaturi?
        am nimerit in vreo secta care n-a auzit de iubire?

        Apreciază

      • floarea said, on iunie 21, 2011 at 10:08 pm

        Iubirea este pasiunea pentru cineva si nu pentru ceva, dorirea celuilalt ca persoana si nu ca obiect. In persoana celuilalt este cuprins si trupul lui, dar asta nu inseamna ca celalalt poate fi redus numai la trupul lui.
        Deci ce trebuie sa reprim? Iubirea? Nu am porniri carnale spre nimeni, am scris ca sunt singuratica, am zile intregi in care nici nu graiesc decat Lui in rugaciune sau cantare ca sa imi mai folosesc si vocea. ..
        Nu sunt incantata de situatia mea, dar nici nu pot inlocui asa de usor o persoana cu alta, asa cum fac cei mai adaptabili decat mine. Voi chiar aveti ispite trupesti asa de unii singuri?? Sau pt cine? pt colegii se servici sau trecatorii de pe strada? Ca nu inteleg.

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 21, 2011 at 11:39 pm

        @floarea
        Hmmm… Iubirea este pasiune …poate doar in telenovele!

        Iubirea nu este pasiune
        pasiune = patima. patima = impatimire, inrobire a trupului sau a sufletului indiferent ca este carnala sau senzuala.

        Cei care inteleg iubirea ca pasiune fac o mare confuzie.
        Pasiunea nu este altceva decat impatimirea.
        Cand iubesti cu pasiune ceva din lumea aceasta (indiferent ce) inseamna ca esti stapanit intr-o oarecare masura de acel ceva intr-o masura mai mare sau mai mica.

        Sfantul Apostol Pavel spune: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 21, 2011 at 11:54 pm

        In alte traduceri ale bibliei apare chiar expresia
        …“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa stăpânit de ceva” (1 Corinteni 6:12).

        Singura dorire sau insetare care poate fi folositoare sufletului fara sa-l impovareze este ravna pentru cele bune duhovnicesti si bineplacute lui Dumnezeu.
        Caci se spune in evanghelie:
        Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic …

        Deci in inima ta locul cel dintai trebuie sa il aiba Dumnezeu.
        Deasemenea nu dori ca sa ai locul cel dintai in inima cuiva pentru ca aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu spune Parintele Arsenie Boca.

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 22, 2011 at 12:02 am

        Sigur ca avem si noi ispite ca doar suntem oameni si nici gand sa fi ajuns la desavarsire, formele in care apar ispitele pot sa varieze de la un caz la altul.

        Citatul exact de la Parintele Arsenie Boca este acesta:

        Nu dori sa fi stimat si iubit de oameni cu deosebire, ca aceasta se cuvine numai lui Dumnezeu care n-are Luisi asemanare. Nu dori a avea intaiul loc in inima ta cuiva, ca aceasta se cuvine sa fie inchinata numai lui Dumnezeu; nici altul sa cuprinda in inima ta locul acesta ci Hristos sa-l cuprinda in tine si-n tot omul bun.

        Apreciază

      • floarea said, on iunie 22, 2011 at 7:51 am

        Si totusi iubirea presupune elan spre celalalt. Pasiune nu era sinonim cu patima, ci cu inflacarare.
        Deci pasiunea nu este negativa in sine. Dar asta e deja filosofie.
        Pasiunea/elanul pentru o persoana nu exclude iubirea pentru Dumnezeu, ci dimpotriva o poate inmulti.
        Nu mai incercati sa ma convingeti cu citate, ca am si eu o biblioteca la indemana, insa inima mea stie ce e iubirea, nu o gasesc in definitii si in carti. Dati degeaba citate, pentru ca o sa le agegeti doar pe cele care va sustin teoria, ori cred ca nu e fair play. Nu puteti sa cautati acum la toti sfintii ce e iubirea si nici canoanele care spun ce anume trebuie sa simti si cat si pentru cine. Iar a va da cu parerea despre iubirea mea, e iarasi deplasat, ca n-aveti de unde stii daca e ” patimasa” asa cum ati zis sau nu. Sunteti duhovnic?

        Apreciază

      • Iones said, on iunie 22, 2011 at 11:33 am

        In limba greaca exista mai multi termeni pentru a defini iubirea:

        Agape
        Spre deosebire de pasiunea lui ἔρως, de tandreţea lui φιλία, sau de ataşamentul din στοργή, agape (ἀγάπη) este acea dragoste raţională, care ţine în primul rînd de caracteristicile celui iubit. Ea nu este nici pasională, nici tandră, şi nu provine din înclinaţii directe către cineva, ci din convingeri.
        Ἀγαπάω (ἀγαπᾶν) se apropie foarte mult de „a stima”, „a aprecia” şi ţine de o dirijare selectivă a voinţei
        ἀγαπάω ar avea sensul de „a avea propria bucurie în ceva”. Ἀγάπη şi verbul ἀγαπάω sunt folosite mult în „Septuaginta”

        În Sfînta Scriptură, ἀγάπη, impregnat de viaţă spirituală, devine dragostea vibrantă, universală, dragostea libertăţii spirituale superioare. Ea se manifestă atît faţă de Dumnezeu cît şi faţă de semenii noştri, inclusiv faţă de duşmani, spre deosebire de φιλία care se foloseşte doar faţă de cei apropiaţi şi care nu poate fi folosită în cazul iubirii vrăjmaşului.

        De asemenea, ἀγάπη este şi un atribut divin (Ioan 4, 8), care se împărtăşeşte celor ce cred în Hristos, revărsîndu-se, prin Duhul Sfînt, în inimi (Rom. 5, 5). Ea devine, prin conlucrarea credinciosului, şi una din cele trei virtuţi cardinale, alături de credinţă şi de nădejde:

        13. νυνὶ δὲ μένει πίστις, ἐλπίς, ἀγάπη, τὰ τρία ταῦτα· μείζων δὲ τούτων ἡ ἀγάπη. (I Cor. 13, 13)

        Este de altfel cea mai mare dintre virtuţi, pentru că fără ea, orice faptă, oricît de măreaţă, nu înseamnă nimic. Ea este condiţie a actului mîntuirii, căci este sursa şi motorul faptelor bune.

        Ἀγάπη este şi iubirea Lui Dumnezeu pentru om, datorită căreia pe Însuşi Fiul Său L-a dat (morţii), pentru ca să ne mîntuiască (Ioan 3, 16—17). Acelaşi cuvînt este folosit de sfîntul Ioan evanghelistul cînd spune că „Dumnezeu este iubire” (Ioan, 4, 8-16). Căci zice el „Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte, nu a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (Ioan 4, 7—8). Această expresie a intrat şi în cultul liturgic şi o auzim rostindu-se de către preot în mijlocul liturghiei: „Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gînd să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh…”.

        Diferenţa dintre ἀγάπη şi φιλία se observă cel mai bine în dialogul dintre Iisus Hristos şi Petru (Ioan 21, 15-17). Întrebarea lui Iisus este: „ἀγαπᾷς με”, iar răspunsul lui Petru: „φιλῶ σε”. De două ori. Iisus foloseşte ἀγαπᾶν pentru a semnifica iubirea general umană, care se oferă tuturor oamenilor, chiar şi vrăjmaşilor. Întrebarea adresată lui Petru nu este de fapt legată de ἀγάπη, ci de φιλία, de prietenia pe care Petru a rupt-o cînd s-a dezis de El, dovadă că în a treia întrebare verbul este φιλεῖν. În acest caz, diferenţa dintre cele două cuvinte devine clară. Întrebarea lui Iisus, repetată şi a doua oară, înseamnă că Petru a încălcat iubirea prietenească, φιλία, şi că acum nu i se mai poate cere decît acea iubire pe care el o are pentru toată lumea, acea ἀγάπη lipsită de căldura şi apropierea iubirii prieteneşti. Este o încercare prin care apostolul trebuie să treacă pentru a-şi reînnoi prietenia cu Iisus, pentru a da o nouă dovadă a iubirii lui.

        Ea înseamnă abandon şi negare de sine în favoarea şi de dragul celui iubit, este o dragoste sacrificială, care în lume apare doar ca elan, ca o adiere venită din afară, şi nu ca factor determinant de viaţă. De aceea ea nu se manifestă prin trăsături omeneşti şi contingente, ci dumnezeieşti şi absolute.

        Iubirea a determinat modul de viaţă personală şi colectivă a creştinilor. Expresia cea mai înaltă a iubirii creştine sunt mesele comune, numite „agape” care aveau loc înainte sau în legătură cu liturghia, dar separate de aceasta, care culminează cu un consum mistic, chiar tainic, al Preacuratului Trup şi al Preacinstitului Sînge.

        Storge
        Storge (στοργή) înseamnă ataşament, afecţiune, în limba greacă modernă. Este un sentiment natural, ca acela dintre părinţi şi copii. Folosit foarte rar în scrierile antice, cuvîntul va fi folosit în mod exclusiv cu referire la relaţiile dintre membrii familiei. Este cel mai natural, mai emoţional şi mai larg răspîndit fel de a iubi dintre toate: este natural pentru că este prezent fără vreo constrîngere; este emoţional pentru că este rezultatul căldurii, ataşamentului dat de familiaritate; şi este cel mai larg răspîndit pentru ca dintre toate, el ţine cont cel mai puţin de acele caracteristici care fac pe cineva demn de iubire, şi este, aşadar, capabil să treacă peste orice element discriminator.

        Philia
        Philia a fost asociată în general cu prietenia, cu afecţiunea. Philia este iubirea spontană, naturală, un sentiment bazat pe intimitatea lăuntrică a celor ce se iubesc. Este o legătură puternică, o iubire liniştită, netulburată de pasiunea lui eros şi plină de virtuţi. Ea înseamnă loialitate faţă de prieteni, virtute, egalitate şi bucuria de a face ceva împreună.
        verbul corespunzător, înseamnă „a iubi”, dar şi „a săruta”, ca expresie a intimităţii celor ce se iubesc.

        Eros
        Cuvîntul έρως semnifică în general iubirea pasională. În dicţionare şi enciclopedii îl găsim tradus ca pasiune, amor, dorinţă puternică, intensă. Este asociat de multe ori cu dorinţa sexuală, cu iubirea egoistă care transformă pe cel iubit în obiect, devenind astfel un mod defectuos al relaţiei personale.

        Forţa erosului a făcut ca vechii greci să-l aşeze, personificat, printre zei, sau să-l considere chiar un principiu ordonator care a participat la geneza universului şi care participă la viaţa oamenilor şi a zeilor.

        Eros este un zeu, după cum ne spune Hesiod, însă nu numai cel mai frumos dintre zeii nemuritori, ci şi acela care a apărut din Haos, odată cu Gea, Olimpul şi Tartarul, cel care stăpîneşte asupra minţii şi trupului şi sfătuieşte cu înţelepciune pe oameni şi pe zei. Acest Eros este foarte diferit de zeul Eros, zeul iubirii. Acesta din urmă era fiul lui Zeus şi al Afroditei, frate cu Anteros. Sub înfăţişarea unui copil frumos, uneori înaripat, se ascundea un zeu temut. Cu săgeţile lui care nu greşeau niciodată ţinta, Eros semăna chinurile mistuitoare ale dragostei atât printre zei, cât şi în rândul muritorilor. Însăşi Afrodita se ferea de fiul ei cel capricios şi necruţător[1]

        Apreciază

  16. MIhaela said, on iunie 21, 2011 at 3:55 pm

    In legatura cu sexul neprotejat (fara prezervativ); este o iluzie sa credem ca tineretul nu face sex in afara casatoriei , impotriva sfaturilor parintilor .
    Parerea mea este ca ,pana ce acesti copii mai mari sa realizeze pacatul in care traiesc, trebuie sa nu ii sfatuim sa renunte la prezervative, mai ales datorita riscului bolilor cu transmitere sexuala.
    Cu riscul de a-mi atrage antipatie, eu cred ca acest secol nu poate oferi castitate tinerilor.

    Apreciază

    • Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 4:07 pm

      Ba sa crezi, numa trebuie sa fie cat mai multi, preferabil toti…cu ajutorul Lui Dumnezeu….

      Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 21, 2011 at 5:01 pm

      MIhaela

      Nu-i bine cum zici. Atunci si drogatului sa-i dam seringi de unica folosinta, si homosexulalului alifii, pe prostituata s-o ducem la medic … ca e secolul sucit.

      Nu se iluzioneaza nimeni ca tinerii nu fac sex si o fac si datorita „secolului”, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la a-i trezi. Si nu-i putem trezi ingaduind una sau alta.

      Concesiile ne-au adus in halul in care suntem si in chestiunea cipului.

      Apreciază

      • Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 5:39 pm

        @saccsiv
        https://saccsiv.wordpress.com/2011/06/20/sa-incepem-sa-ne-cunoastem-partea-3-dar-cum-sa-ne-ferim-de-intrusi/#comment-87312
        ce zici de noii pionieri si soimi ai patriei… de data asta de provenienta papistasa si sectara… nu mai sunt atei….
        ar trebui un articol pe tema asta…

        Apreciază

      • MIhaela said, on iunie 22, 2011 at 5:12 am

        Saccsiv,
        Ai dreptateDar eu ma lovesc de realitatea de zi cu zi a tinerilor.Ma lovesc de incapatanarea lor, de spiritul de fronda, de spiritul de imitatie in rau ….Deci lucrurile nu pot fi ignorate.
        Educatia crestina ar trebui mult intensificata , in scoala . Dar directorii de scoli nu prea permit accesul in scoala in acest scop.Eu am incercat sa patrund in cateva scoli si nu am reusit.
        Cred ca este momentul sa iesim de sub „cupola ” de sticla a conversatiilor crestine, unde , de obicei,majoritatea suntem de acord cu majoritatea, sa facem eforul de a-i convinge pe tineri .

        Apreciază

  17. floarea said, on iunie 21, 2011 at 3:58 pm

    Imbratisarea este un mod fundamental de comunicare, este glasul tacut care evita cursele cuvintelor, atunci cand este chemat sa dea expresie anumitor dispozitii de moment cu un caracter deosebit.
    Cuprinderea in brate a celuilalt intinde o punte separatiei naturale, pe care niciun om nu poate s-o evite, dand sentimentul unei puternice legaturi intre doi oameni. Atunci cand intind mana unul catre altul in mod spontan pentru a comunica gestual, doi indragostiti se ating in aceeasi masura in care reusesc s-o faca si prin cuvinte, confirmandu-si astfel increderea pe care o au unul fata de celalalt printr-o permanenta reinnoire a daruirii reciproce ce se regaseste in gesturi. Avand in vedere ca este parte a unui dialog interior, care nici nu incepe nici nu poate sfarsi in pat, actul imbratisarii celuilalt ii ajuta sa se simta mai siguri unul de altul.
    Cand intr-o legatura de dragoste nu exista aceasta siguranta interioara si exterioara, atunci indragostitii se pot atinge trupeste, dar nu se ating in sentimente. In acest caz e posibil ca simtamintele lor sa nu fie mult diferite de cele ale unor necunoscuti care se ingramadesc sovaind, fara sa vrea, foarte aproape unul de celalalt, intr-un autobuz aglomerat. Accepta pasiv situatia creata, incercand, poate, sa nu-si simta trupul pana cand vor ajunge la destinatie, acolo , unde, in final, se vor desparti ca si cum nimic esential nu s-ar fi intamplat.
    Pentru doi parteneri in dragoste aceasta situatie este foarte dureroasa, daca nu chiar tragica. Greu se poate inchipui ceva care sa fie mai bine ticluit, in sens negativm care sa-i umple de disperare si manie, de singuratate, de rusine si deznadejde, pe cei care, in tacere si in obscuritate, trebuie sa atinga si sa fie atinsi de un partener indiferent sentimental, stiind ca gesturiel de tandrete ale aceluia sunt numai si numai pentru satisfactie trupeasca. In aceste conditii, imbratisarea nu exprima nici caldura si nici apropiere. Este un gest plat care asteapta ceva in schimb si care conduce doar la ceea ce are pretentia sa obtina, adica oferirea unui serviciu.
    Este crucial pentru noi sa constientizam ca imbratisarea, ca si vederea, gustul sau auzul, reprezinta pentru faptura umana nevoi si activitati organice indispensabile. Imbratisarea unui semen satisface adanca noastra nevoie pentru o prezenta si mai substantiala a celuilalt in viata noastra, fiind premisa pentru o comunicare deplina cu celalalt.
    Cand cineva se apropie de partenerul sau sufleteste, sentimental si duhovniceste, este firesc sa simta nevoia de a-l atinge si trupeste. Orice tip de comunicare umana are in mod normal un caracter psihosomatic, presupunand o dimensiune trupeasca, tot asa cum exista una sufleteasca si duhovniceasca. Numai o conceptie deformata, dualista, in esenta ei, despre firea umana, identifica imbratisarea oamenilor cu lucrarea de procreere, legand-o neaparat de activitatea sexuala. Reproducerea si dispozitia catre relatia sexuala, are dimensiunea ei trupeasca specifica, dar este dezgustator sa se confunde cu orice prilej imbratisarea cu actul de impreunare. Aceasta identificare nu este specifica firii umane, ci este impusa de anumita intelegere anormala, dominanta in zilele noastre, deseori fiind cea mai importanta cauza a imoralitatii in dragoste, desi pare sa urmareasca exact contrariul.
    Cu siguranta ca multi factori si situatii au contribuit la sexualizarea trupului; elementul pietist din viata Bisericii l-a sprijinit si l-a intarit in mod evident mai mult decat orice altceva, devenind cauza principala a suferintei de-a dreptul stupide, veacuri de-a randul, a nenumarate zeci de milioane de oameni. Pietismul este cel care a intinat conceptual ideea de a te manifesta trupeste in orice fel, iar prin aceasta a zadarnicit satisfacerea celei mai umane nevoi, aceea care tine de o reala comunicare psihosomatica intre oameni. Erotizarea trupului a transformat in voluptate nevoia umana de a-ti atinge prietenul si de a fi atins de el, nevoie fireasca pe care a simtit-o si a exprimat-o spre exemplu, iubitul ucenic al lui Hristos, Ioan Evanghelistul, atunci cand a cazut la pieptul Invatatorului, in timpul Cinei celei de Taina. Excesiva sexualizare a trupului a pervertit aceasta nevoie umana superioara – prezenta fizica a celuilalt in viata noastra – , coplesind bietul om cu tot felul de vinovatii, nevroze, boli psihice si trupesti, pentru a-l conduce in final la o moarte lipsita de orice demnitate, ingropat in rusine, esec, dispretuire de sine si singuratate.*

    Putine lucruri sunt atat de inumane ca intreruperea brusca a oricarei imbratisari trupesti, cu care se confrunta copilul in jurul varstei de zece ani, la care se adauga preluarea indirecta, poate, a mesajului ca imbratisarea trupeasca este o manifestare absolut sexuala si ca, prin urmare, este permis sa atinga si sa fie atins numai de cine poate fi iubit erotic sau poate deveni partener in dragoste. Se intelege ca odata ce a primit acest mesaj, copilului nu ii este ingaduit sa manifeste nici un fel de tandrete, pentru colegii sau prietenii de acelasi gen, situatie ce poate duce cu timpul la aparitia unei anormalitati erotice. Ca rezultat al acestei restrictii nefiresti, o mare parte a afectivitatii catre ceilalti este deturnata, devenind cauza manifestarilor patologice de mai tarziu, ceea ce va da nastere la probleme foarte serioase, precum violenta de pe stadioane, sau altele chiar mai rele. Faptul ca oamenii nu se mai pot atinge unul pe celalalt cu afectiune, determina cresterea violentei, ca o nevoie de contact pervertita/demonizata.

    Acest mode de intelegere deformat este raspunzator, in principal, de atragerea si incadrarea- ghetoizarea unora in societatea homosexualilor, pentru ca, pe de o parte, sexualizand inclinatia fireasca spre dragoste, nu li se lasa o alta posibilitate de expresie, afara de comportamentul de tip sexual **, iar pe de alta, institutionalizand stereotipul masculinitatii sexualizate, va fi de-a dreptul impozibil pentru unii, sa se conformeze unei incadrari standard atat de stramte. Este trist ca cei care ar putea sa contribuie la contestarea stereotipului masculinitatii sexualizate, pastrandu-si unicitatea individualitatii lor, sfarsesc pur si simplu in a crea si ei un alt stereotip , de data aceasta antiimasculin – si ajung astfel, dintr-o speranta, o problema in plus.

    Trebuie accentuat cu tarie ca aceste conceptii nu au nici o legatura cu Traditia crestina autentica, in care trupul are in mod normal o participare fireasca la comunicarea umana. Pentru intarirea credibilitatii acestei afirmatii, ar fi suficient sa avem in vedere marturia impresionanta din viata Sfintei Maria Egipteanca scrisa de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului. In ea se mentioneaza faptul ca atunci cand Avva Zosima a intalnit-o pe sfanta pentru a doua oara in pustie, aceasta „i-a dat dupa obicei parintelui sarut/ dragoste pe gura”.
    ^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
    si pentru unii care am cam uitat ce este dragostea si ca nu se reduce la sex si nici nu se confunda cu el :
    Iubirea este pasiunea pentru cineva si nu pentru ceva, dorirea celuilalt ca persoana si nu ca obiect. In persoana celuilalt este cuprins si trupul lui, dar asta nu inseamna ca celalalt poate fi redus numai la trupul lui.

    Nevoia de dragoste, care este una dintre cele mai importante aspiratii umane, nu inseamna nici necesitatea evacuarii anumitor secretii organice si nici dorinta detensionarii unor glande. Daca tinem seama de faptul ca adevaratul elan al dragostei nu ar trebui sa inceteze niciodata, neavand culme sau punct terminus, destinderea trupeasca ce insoteste actul genezic in vederea reproducerii se dovedeste in cele din urma a fi ceva cu totul antierotic, deoarece pune intr-un fel capat acelui urcus tot mai sustinut pe care il presupune iubirea. Indragostitul autentic isi doreste sa aiba parte de un urcus neincetat, din slava in slava, iubirea lui devenind tot mai extatica, tot mai profunda in descoperirea noii realitati spre care se indreapta, castigand o tot mai mare implinire, neepuizandu-si niciodata potentialul de care dispune spre cautarea plinatatii – desavarsirii; aceasta stare face ca iubirea sa nu conduca niciodata la saturatie si plictiseala.

    Deci titlul corect ar fi : Fara DRAGOSTE inafara casatoriei. Ca nu toata lumea face sex. Iar sexul este un pacat pana si in cadrul casatoriei, pt ca e LIPSIT DE DRAGOSTE.

    Va multumesc.

    Apreciază

  18. Ciprian said, on iunie 21, 2011 at 5:16 pm

    O dovada in plus pentru pastrarea fecioriei este telegonia

    https://saccsiv.wordpress.com/2010/06/30/video-telegonia-%E2%80%93-explicatia-aparitiei-corciturilor-importanta-virginitatii/

    Apreciază

  19. Iones said, on iunie 21, 2011 at 6:29 pm

    Foarte bun articol frate Saccsiv.
    Poate ca unora nu le comvine dar asta e relitatea.

    Taina cununiei sub aspect mistic este unica si irepetabila. Insa, chiar printre cei care se considera crestini sunt unii care au o placere nebuna sa bage zazanie intre alte cupluri crestine. Ori din cauza invidei, ori pentru ca asta le face lor placere.

    Si stiti voi bine cui i se mai spune dezbinatorul. Fiecare este fiul celui de care asculta.
    Nu degeaba s-a dat porunca ca omul sa nu ravneasca la ceea ce este al altuia..

    Dar asta este doar unul dintre putinele aspecte,.. Cand dezbinatorii nu reusesc pe un flanc, ataca pe alt flanc. Nu pot sa fie satisfacuti sau sa stea linistiti pana nu isi savarsec nebuniile lor.

    Apreciază

  20. natalia said, on iunie 21, 2011 at 6:39 pm

    Marian desi cred ca te inteleg iti spun sincer ca nu trebuie sa te superi de ce se intampla pe blog…nu toti dintre noi au intotdeauna timp sa poseteze…(cel putin asa ZIS EL si nu e singurul).Mi-ar parea sincer rau sa nu mai postezi zici pe blog,chiar daca poate nu stii sau nu crezi ,sunt cititori care s-au folosit de comentariile tale printre care sunt si eu,chiar am remarcat ca ai un spirit critic si de analiza foarte bun.Din experienta stiu ca aceste calitati te pot duce fie in extrema mandriei fie in cea a deznadejdii dar sper sincer ca la tine nu va fi cazul si te rog sa ma ierti daca te-a suparat remarca mea in vreun fel.In fine cred ca suntem destui care ne-am bucura daca ai posta in continuare si nu te-ar mai mahni toate mizeriile din jur.Doamne ajuta!

    Apreciază

  21. Raluca said, on iunie 21, 2011 at 7:33 pm

    da sol.
    Inima jertfelnica pt aprope, dar necrestina nu o lasa Hristos de izbeliste,cum e si cazul fratelui sacciv .Deoarece a avut o iubire mare de oameni necunoscandu-L, L-a ridicat la cunostinta de EL (IN ADEVAR); tot ca o analogie.
    (Azi am citit cartea despre viata fratelui).
    Cred ca te-ar marca, daca nu le-ai citit marturiile despre Parintele Paisie Aghioratul.Una dintre carti se afla pe net.

    Desfranarea adultilor dintr-o familie duce in final la mutilarea multor copii care vor fi si ei parinti.Observ mult haos si suferinta in sufletele curate, care-i vor arunca tot mai adanc in intunericul patimilor sinucigase.

    Apreciază

    • Iones said, on iunie 21, 2011 at 10:13 pm

      Asta pentru ca la judecata de apoi unul dintre cel principalele criterii dupa care oamenii vor fi judecati va fi mila..

      Sfânta Evanghelie după Matei

      Capitolul 25
      34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
      35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
      36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
      37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
      38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
      39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
      40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. .

      Apreciază

    • sol said, on iunie 22, 2011 at 10:42 am

      Multumesc, Raluca. voi citi tot ce-mi spui. tot incerc de catva timp sa ma repliez si in astfel de lecturi, dar am o viata dezordonata… bine, si din vina mea. dar usor, usor, sper sa reusesc sa citesc tot ce mi-am propus.

      Apreciază

  22. TheSpiritOfCaptain said, on iunie 21, 2011 at 7:55 pm

    Nu stiu daca asa ii vei convinge pe multi,schimbarea si revenirea la credinta,daca nu este ceva arzator,dureaza ceva timp…. si eu aveam tendita sa beam,sa consum excitante si predispus la desfraanre,e o patima grea,sutnem tineri,multi poate nu am fost educati crestineste cum trebuie,poate liebrtini,de parinti,nici cei din jur nu traiesc crestineste autentic ca si noi,si nu asa cred ca o sa convingi tinerii !

    Eu nu mai consum excitante,cafele si cola,si sunt foarte atent ce cumpar,beau mutle ceaiuri,adun dupa camp toate plantele despre caer am auzit…..dar asta s=a produs in timp,nu deodata !
    Impactul se produce odata,dar daca nu e definitiv,tot vazand si cititnd despre cum sa ne schimbam,salvam,si viata si alimentatia,pana la urma cred ca multi vor reusi daca e vointa !
    Totul pleaca si de la alimentatie,postul,fara carne,cat mai putina carne,de se paote un an scoasa din meniu,un ceai de tei seara….dar mai important este sa vorbesti despre desfranare,incearca sa urci mai multe sfaturi duhovnicesti despre desfrau,noi tinerii nu putem face precum Parintele Paisie cand a fost legat si au introdus la el in celula 2 femei goale,s-a rugat si a tercut ispita,la noi e tentinta si spre invoire,e posibil ca Doamen fereste unul care spuen altuia poate sa cada si el,am patit si eu……
    Cauta materiale despre desfrau,arata-ne gravitatea pacatului,eventual cand mai mergi la Petru Voda,daca mai poti,spui paritnelui Iustin cum sta problema,cum gandesc tinerii,ca unii nu iau lucrurile in serios in aceasta privitna,ca-i inseala dracu si ei nu isi dau seama,ei au impresia ca sunt crestini traitori……
    Cauta sa insisti ep tema aceasta,cuvintele sfintilor sa ne fie mustrare tuturor tinerilor,ca toti putem cadea in desfrau,mai ales cu alimentatia din ziau de astazi…..
    Doamne ajuta !

    Apreciază

    • mircea said, on iunie 21, 2011 at 8:54 pm

      Unde se termina vointa, incepe rugaciunea. Si daca ne rugam specific, pe problema, nu ne lasa Doamne-Doamne. Fara rugaciune nu se poate.

      Apreciază

  23. Davout said, on iunie 21, 2011 at 8:16 pm

    totusi, tonul are o nuanta catolica; mai precis papala..

    Apreciază

  24. Luiza said, on iunie 21, 2011 at 8:17 pm

    Doamne ajuta! Citeam aici comentariile si zic hai sa arunc o privire si prin dreapta…Blogul supravietuitorul zice ca nu mai e disponibil. Am incercat pe toate link-urile. Poate daca e o greseala, Saccsiv te rog refa link-urile. Doamne ajuta!

    Apreciază

  25. Davout said, on iunie 21, 2011 at 9:06 pm

    Iarta-ma, ma refeream la tonul tau aspru, dar m-am pripit. Cu pacatul nu poti fi decat aspru, si Hristos are dreptate iar tu odata cu el. Insa e tare tare greu, si aproape nimeni nu intelege Adevarul din spatele asprimii acesteia. Suntem in penultima zi, si e tare tare greu. Si va fi si mai greu. Si e din ce in ce mai greu pentru omul obisnuit sa priceapa blandetea acestei asprimi..

    Apreciază

  26. Davout said, on iunie 21, 2011 at 9:08 pm

    * ‘odata cu El’. Iarta-ma Doamne pe mine prea pacatosul care se pripeste mereu.

    Apreciază

  27. mircea said, on iunie 21, 2011 at 9:18 pm

    Mariane,
    In fata lui Dumnezeu toti santem egali. Stii foarte bine asta. Despici firul in 16. Nimeni nu e perfect. Si la fel, nici un blog nu e perfect. Daca intri in „lupta” comentariilor iti asumi si riscuri. Poti s-o mai incasezi, justificat sau nu. Si ce-i cu asta? Ca doar nu te judeca comentatorii.
    De ex. eu am luat-o peste bot foarte elegant de la Doamne-Doamne (acum vreo 20 de ani) pt o poveste legata de un tigan. Si am bagat la cap ce trebuia.

    Apreciază

  28. gerica64 said, on iunie 21, 2011 at 11:44 pm

    Supravietuitorul are adresa http://gerica1010.wordpress.com

    Apreciază

  29. gerica64 said, on iunie 22, 2011 at 12:02 am

    Spre deosebire de alte pacate de curvie se scapa numai prin fuga.Adica sa fugi de orice prilej de a ramane in preajma unei femei numai tu si ea.Parintele Cleopa cand era atacat de dracul curviei (de care nu scapa nimeni) spunea ca sarea pe maracini ca prin durerea provocata de spini sa alunge pofta intetita de diavol.Eu de cate ori am crezut ca o sa stau cu o femeie si o sa ma abtin sa ma dau la ea n-am inselat amarnic.Sunt inrezistibile femeile trebuia sa fug m-am crezut tare si am cazut.Asa ca inca odata nu va credeti tari la dracul curviei daca nu fugiti cumva, sigur cadeti.

    Apreciază

  30. kosk said, on iunie 22, 2011 at 7:35 am

    frate saccsiv, parca ziceai ca banezi pe @floarea aka ileana aka..

    Apreciază

    • floarea said, on iunie 22, 2011 at 7:58 am

      Te-am deranjat vreodata cu ceva? nu. Vrei sa-mi dea saccsiv ban? Foarte bine.
      Saccsiv, indeplineste dorinta lui kosk, te rog.

      Inainte de a pleca va spun cu toata sinceritatea si caldura ca atata rautate cata am gasit in inimile unor ” ortodocsi” n-am mai intalnit-o nicaieri.

      La revedere.

      Apreciază

      • kosk said, on iunie 22, 2011 at 8:45 am

        auzi Floarea akka Ileana@, io postez rar da’ tiu’ minte. auz’ citeste PATERICUL egiptean, ca nu cumva SLAVA DESARTA sa-ti fie tie LAT. cu osebire apleaca-te asupra pildelor Avvei Nistero.

        Apreciază

      • sol said, on iunie 22, 2011 at 10:29 am

        @floarea
        eu n-am prea inteles ce ai vrut sau ai asteptat tu de la oamenii care scriu sau citesc aici. caci simti nevoia sa-i culpabilizezi si nu pricep de ce. ti-au facut ceva? te-au ranit cu ceva? ce te-ai fi asteptat sa-ti spuna? sa te mangaie pe frunte si sa iti zica „lasa, trece? ” sa iti aduca iubirea inapoi? uite, iti spun eu: lasa, trece. peste o bucla de timp vei zambi amintindu-ti trairile ce acum iti par chestiuni de viata si moarte. caci timpul curge ireversibil si panseaza ranile de oriunde, chiar si cele sapate in inimi. ti-a mai spus cineva discret, mai sus, un adevar : toti avem sau am avut sentimente de iubire. nu esti singura creatura ce sufera din dragoste de pe planeta, desi te comporti de parca ai fi. tot tie ti-am mai spus undeva in urma, parca , si nu mi-ai raspuns…. ca dovada suprema de dragoste fata de un om este sa-l lasi sa-si aleaga singur drumul. caci daca sentimentul nu-i reciproc… nu mai e iubire, ci se cheama altfel si devine boala. eu n-am sa-ti dau citate, n-am sa te cert…. dar imi permit sa-ti dau un sfat ( si te rog sa ma ierti pentru asta ): iesi din casa, intra in contact cu oamenii, plimba-te sub parfumul teilor cat mai sunt infloriti si deschide-te catre natura regenerata si tot binele de la Dumnezeu te va cuprinde infinit… descoperindu-ti drumul ce-l ai de parcurs in continuare. caci un esec sentimental e doar un popas la marginea unei alei prafuite. iar calatorului ii sta bine cu drumul.

        Apreciază

      • ileana said, on iunie 22, 2011 at 11:49 am

        saccsiv te rog sa mai lasi comentariul asta.

        ce am asteptat?
        Nu stiu…. acum daca ma uit in urma mi se pare o prostie sa fi asteptat ceva de la voi, chiar daca era vorba de comunicare .Dar de ce spui ca eu culpabilizez pe toata lumea? dimpotriva, eu simt raceala de la voi…
        Am reactionat doar in privinta cererii de a fi bagata la spam. dar daca va deranjez atat de tare, chiar va cer iertare.
        haideti mai bine sa ascultam un frumos cantec de dragoste si sa nu mai fim suparati unii pe altii.
        Ortodoxia nu e un pat al lui procust, in care sa-l potrivim pe celalalt daca e un pic mai lung, taindu-i picioarele. Mai bine il lasam sa le plieze.

        Apreciază

      • sol said, on iunie 22, 2011 at 4:29 pm

        @ileana
        auuuu! stai usurel, asa…. nu stiu daca intelegi tu ce este un cantec de dragoste, dar asta nu cred ca-i cel mai potrivit exemplu. mai, fata, mintile tale nu-s unde trebuie sa fie. iubirea trebuie sa te inalte, nu se te arunce in intuneric…. caci unde privesti tu, nu-i lumina. trebuie sa te iubesti in primul rand pe tine insati ca sa fii vrednica de a iubi pe ceilalti, si mai ales pe Hristos. iar iubirea fata de tine poate incepe de astazi , acordandu-ti mai mult credit decat ai facut-o pana acum si spunandu-ti ca meriti mai mult decat ti se-ntampla. daca tu nu ai atata vointa sa te smulgi din starea ce te macina pe interior, degeaba astepti ajutor de la altii. ei pot doar chibita de pe margine, emite o parere, sau suferi neputinciosi vazandu-te cum te scurgi catre intuneric. ce-ti spune duhovnicul? esti pe drumul cel bun? eu cred ca nu. ti-am mai spus odata: ai grija de tine. valoarea ta tu o stabilesti in ochii celorlati, parerea lor fiind doar o consecinta a autoaprecierii.

        Apreciază

      • floarea said, on iunie 22, 2011 at 9:45 pm

        sol,
        draga mea, iti multumesc pentru raspuns. Dumnezeu sa te aiba in paza Lui si sa plineasca toate lipsurile tale dupa mare mila Sa. inima ta pare nepervertita de multele lecturi din paterice. Nu te intrista si nu-ti fa griji pentru mine. Asa sunt eu, mai trista, insa sunt pe drumul cel bun, caci nu ma mai incanta desertaciunea acestei lumi. Uneori trebuie sa-ti traiesti suferinta pana la capat ca sa poti sa treci mai departe. Iar dragostea si moartea sunt realitati de care nimeni nu poate sa fuga.
        cu drag,
        floarea
        saccsiv, eu ” m-am trezit” amu vezi ce faci cu ceilalti

        ‘De rupi din codru-o ramurea
        Ce-i pasa codrului de ea?
        Ce-i pasa unei lumi intregi de moartea mea? ‘

        Apreciază

      • sol said, on iunie 23, 2011 at 8:44 am

        @floarea
        eu iti urez…. sa treci prin suferinta cu bine si sa iesi la lumina. si sa lasi un mic semn cand vei simti ca te-ai linistit sa ne linistim si noi, cei ce ne-am facut griji.
        inca mai sunt infloriti teii…..(….. )

        Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 22, 2011 at 8:09 am

      kosk

      Asa am facut insa am lasat-o aici in speranta ca poate se va trezi. Se pare insa ca in general, iar va fi la spam.

      Apreciază

    • ileana said, on iunie 22, 2011 at 9:18 am

      Kosk,
      am inteles ca esti ingrijorat de mantuirea mea si pentru asta ai vrea sa nu ma mai vezi pe aici.
      Adevarat exemplu de iubire crestina.
      Slava mea desarta nu prea vad de unde reiese. In pateric ai invatat sa cauti defectele altora in loc sa-ti vezi de pacatele tale?

      Apreciază

      • kosk said, on iunie 22, 2011 at 6:05 pm

        ileana@, bla bla bla, doar nu stau sa-ti citesc cu lupa comentariile kilometrice pline de dileme metafizice sh iubiri neimpartasite. ti-am zis de Pateric ca ai ce invata de acolo, printre altele unul din parintii pustiei a tinut 3 ani o piatra in gura, ca sa invete sa taca. no, ciao.

        Apreciază

      • floarea said, on iunie 22, 2011 at 11:10 pm

        kosk,
        tu nu pari cu toti boii acasa.

        Apreciază

    • natalia said, on iunie 22, 2011 at 2:14 pm

      Da la sati fata sa scrie ce aveti atata cu ea…poate se trage cu vreun folos din raspunsurile noastre….

      Apreciază

  31. Raluca said, on iunie 22, 2011 at 7:45 am

    Multumesc tuturor fratilor pt cuvinte!!!
    Aveti mare dreptate in tot ce spuneti. Voi puncta ce ati afirmat si din oaresce experienta de pana acum .(Spun acestea doar pt cei ce se indoiesc ca ar fi un lucru firesc, sau imposibil).
    Alimentatia conteaza f .mult : un semipost continu daca se poate.
    Unde vointa se opreste poate RUGACIUNEA:”unde Dumnezeu voieste biruieste randuiala firii”.
    Parintele Arsenie Boca confirma ca intr-un pasaj Biblic unde Deavolul se intoarce cu cetele de Draci se refera la cetele curviei.(este cel mai mare Deavol)
    Trebuie s-o tai din mugur cum spunea unul dintre frati.(fara ocazii,imagini)
    Cred ca mai conteaza sa fii tot timpul ocupat cu treaba pt Hristos intr-un fel sau altul (sa nu te gaseasca Dracul liber ca apoi iti da delucru)
    Sfintele Taine!
    Pt sora Floarea: DRGOSTEA FARA VERTICALA(HRISTOS) = AMOR (cu totii am avut cred pasariri si suferinte din amor candva)
    Pt. fratele Marian :”Imresioneaza-l” pe Hristos prin ce spui si faci, nu pe oameni , de la EL vine mantuirea, (si restul fratilor bine au punctat) .Treci peste conplexul cu etnia, natia .
    Pt un crestin marturisitor ca si pt Hristos NU CONTAZA etnia altui crestin.(Daca privesti in ochii unui copil de tigan sau copil orfan ori din familii sarace vei observa aceeasi inocenta ca in ochii oricarui copil privilegiat intr-un fel sau altul.) De aceea consider ca cu totii avem o vina vizavi de viitorii adulti .Nu-i iubim cum trebuie nici pe copiii nostri, iar cand nu oferim un zambet, o mangaiere pe crestet, o jumatate de mar oricarui copil defavorizat, cateva cuvinte binevoitoare, sau alte gesturi de atentie si iubire la indemana sau nu, savarsim CEA MAI MARE CRIMA! Poate acele gesturi marunte repetate de noi toti ii vor trezi candva scantei in constiinta, cand vor fi in fata unui furt sau altei nelegiuiri. Numai Dragostea (dezinteresata) (nu amorul)ZIDESTE!
    Pt fratele TheSpiritOfCaptain: extrem de convingator e audio lui Virgiliu Gheorghe urcat de sacciv acum vreo luna jumatate(despre sexualitate in general, cu sigla cu PORN barat, precum si Parintele Arsenie Boca in cartea „Tinerii si copiii nascuti in lanturi” si in „Cararea Imparatiei „cap.ereditate si spirit (se gaseste pe net)… Probabil fratii mai stiu si altele care le-au marcat hotatarea.
    Doamne miluieste !
    Si Iertare!

    Apreciază

  32. Ralu said, on iunie 22, 2011 at 8:10 am

    Daca si-ar da seama oamenii cum si un mic graunte din mintea lor poate sa schimbe interactiunile dintre ei si ceilalti …. Multi vad si restrictiile canonice ca lucruri pentru a supune oamenii. Defapt toate poruncile sunt facute sa evitam sa cadem in diferite rele. Sexul inainte de casatorie e interzis ca sa apere femeile de a ramane sa creasca un copil singure (in cazurile mai bune, daca nu se ajunge la pruncucidere), sau bolile, sau multe altele. Cu sau fara prezervativ e cam tot acelasi lucru, asa ca pot unii sa aplaude metodele contraceptive. Schimband parteneri, le oferi succesiv ceva intim din tine, ceva ce nu poti sa mai recuperezi niciodata. Te consuma si te epuizeaza, ramai gol si fara prea multe de oferit. Daca se ajunge eventual la o casatorie in cele din urma, esti prea epuizat si fara resurse ca sa mai poti cladi ceva durabil. Fie barbat, fie femeie, cam acelasi e procesul.
    Ca si concluzie, cele zece porunci nu sunt facute sa ingradeasca omul, ci ca el sa stie sa isi protejeze integritatea pentru a ajunge la libertate, libertatea in duh, nu in corp. Dar ca sa le demonteze stiu unii cum sa puna problema …. Pacat ….

    Cat despre sarcina rezultata in urma relatiilor dintre soti …. am gasit de ceva timp ceva date statistice: ziceau ca in conditii de sanatate in parametrii normali, un cuplu are sanse de 30-40% intr-o luna de a concepe un copil. Daca apare si stresul, dezechilibre hormonale, alimentatie gresita …. tot scad sansele …..

    Doamne ajuta!

    Apreciază

    • Ciprian said, on iunie 22, 2011 at 9:37 am

      „Dragostea” cu prezervativ sau fereala sunt onanism cu femeie si o fac ambii parteneri… femeia are nevoie de completare de la barbat, numai astfel este instiintata de finalitatea actului, altfel devine nervoasa, tensionata… detalii in Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina, Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi, Cararea imparatiei toate scrise de Parintele Arsenie Boca.

      Apreciază

      • Ralu said, on iunie 22, 2011 at 10:04 am

        Am citit toate scrierile pe care le-ai enumerat (nu foarte actual, ce e drept)….. Femeia ca vrea, ca nu vrea, (constient/inconstient) tot va incerca sa urmeze cursul pe care il are codat in gene. Dar nu e tot una sa cauti asta la diversi indivizi, sau in cadrul casatoriei. La nivel inconstient ea cauta fecunditatea, dar nu o obtine, iar asteptarile acestea obosesc organismul, si produc o serie de alte modificari functionale (somatice- la nivel neurochimic, la nivel psihologic- apare o frustrare, iar la nivel dihovnicesc efectul e mai sever – cade usor in patima sexualitatii, aparand acest clivaj intre ce inseamna defapt unirea sotilor si ce fac ei propriu-zis, dand nastere unor rani foarte profunde, ducand la egocentrism, la iubirea de argint, si de aici se tot leaga altele, ca un lant, dar utilizate ori ca mecanism de aparare, ori ca mecanism de compensare)
        Barbatul care ii refuza sotiei privilegiul de a fi mama, din diverse motive (financiara, personale etc), o demonteaza incet si fara sa isi dea seama. Nu stiu oamenii ce inseamna frumusete si placere in viata. Nu cred ca un apartament ultra-super-extra modern iti aduce mai multe satisfactii decat o cocioaba in care sa te astepte o sotie iubitoare si devotata, si vreo 2-3 (sau cati se nimereste) copii rumeni si zambitori.
        Iar prosteala cu „e prea tanar/tanara! De ce sa se casatoreasca? Lasa sa mai astepte!”, sunt ineptii de parinti/oameni egoisti, care nu au aflat mare lucru despre viata.

        Oriunde locuiesti, si in cele mai rele conditii, daca ai Duhul Lui Dumnezeu sa iti tina de ploaie si vant, esti fericit! Dar noua ni se arata ca suntem fericiti daca avem nu stiu ce masina, sau casa, sau haine …. Vai, noua, Doamne!

        Apreciază

  33. Dan Tanasescu said, on iunie 22, 2011 at 9:15 am

    Din păcate asta este lumea reală în care trăim. http://www.adevarul.ro/societate/viata/Relatii_cu_ochii_la_cardul_de_debit_0_503350223.html

    Apreciază

    • Ciprian said, on iunie 22, 2011 at 9:32 am

      Asta e din ciclul „asa trebuie sa deveniti asa ca hai sa va turnam un sondaj”…

      Apreciază

  34. priza0000 said, on iunie 22, 2011 at 10:14 am

    Foarte buna discutia….felicitari pt articol…si pt majoritatea comentariilor…un singur lucru nu prea mi-a placut chestia cu „baga-l la spam”…stiam ca trebuie adusi pe calea cea dreapta…adica sa-i convingem prin argumente pe cei care au alte opinii…nu e cam usoara metoda…nu ne convine ce spune il dam afara. Am si eu multi prieteni cu care discut…si care au opinii diferite despre crestinism etc…dar niciodata n-am zis pleaca ma lasa-ma ca stiu eu ce-i bine…cred ca e mai bine sa insiram 1000 de comentarii prin care sa fim expliciti…nu sa zicem ban gata ala i nebun da-l afara…nush…asa ma gandesc eu…daca gresesc imi cer scuze. Am un prieten baptist…cu care tot discut de ceva vreme…nu ca as cunoaste eu prea multe…dar din ce mai citesc…din ce mai aflu de pe blog…din biblie…incerc sa-l conving ca este in ratacire…totusi discutia este mereu civilizata…bazata pe argumente…grupul de baptisti pe care il cunosc(in afara de divergentele religioase)… sunt oameni de calitate de bun simt…alaturi chiar la nevoie…si chiar am vrut sa intreb…daca persoana este un om bun…dar a fost crescut intr-un anumit mediu (baptist)…dar ca om este de nota 10…ma impiedica ceva sa-i fiu prieten ?…ma refer dpdv crestin…nu cred ca este un lucru rau…dar poate ma insel…ms anticipat pt raspuns.

    Apreciază

    • Ciprian said, on iunie 22, 2011 at 10:39 am

      Sfintii parinti nici nu acceptau de la ortodocsi bunuri produse de sectari… este o forma de demonizare, de ngare a crestinismului din mandrie. La sectari nu exista smerenie si nici binefaceri fara interes. Totul e pe baza de material. Intreaga civilizatie vestica „se bazeaza” pe concepte sectare si vezi bine unde a ajuns iar acu spre desavarsire vrea sa ne traga si pe noi ortodocsii dupa ea. Nu am intalnit interes material mai mare decat la fratii sectari (am venit in cntact cu destui), ei sunt oameni buni dar rataciti si de aceea sufera mult pentru lucrurile materiale neavand mangaierea REALA si PALPABILA a Duhului Sfant care se gaseste in Sfanta Biserica Ortodoxa. Sper sa te fi lamurit.

      Apreciază

    • Ciprian said, on iunie 22, 2011 at 10:58 am

      La sectari nu vei vedea niciodata costume populare romanesti, ce mai pe fata decat ca aceste „biserici” reprezinta de fapt o uitare a nationalului, a autenticului, o civilizatie coca-cola dpv religios….

      Apreciază

      • sol said, on iunie 22, 2011 at 11:01 am

        da, aici ai perfecta dreptate. asa e. e un „crestinism” de import… precum fructele si legumele de prin UE sau aiurea… care mai mult pot imbolnavi organismul, decat sa-i furnizeze vitaminele necesare.

        Apreciază

  35. kosk said, on iunie 22, 2011 at 10:34 am

    auz’ priza0000,o data, de doua ori, a treia oara, Ps 138; 20, 24, Tit 3,10 punct

    Apreciază

  36. MB said, on iunie 22, 2011 at 11:28 am

    Doamne ajuta!
    Bun articolul și foarte adevărat că va fi rău dacă ne vom amăgi cu ideea că nu e un păcat așa mare. Cu cât se stă mai mult în acest păcat, cu atât va fi mai greu să te desprinzi de el. Am citit undeva, mai demult: chinurile celui care încearcă să se lase de băutură sau de droguri sunt nimic în comparație cu cele ale curvarului care încearcă să nu mai păcătuiască.
    Să ne ajute Bunul Dumnezeu!

    Apreciază

  37. ileana said, on iunie 22, 2011 at 12:36 pm

    saccsiv, de ce nu permiti sa intre si raspunsul pentru sol? de ce ridici mereu un zid in calea comunicarii?
    ai vreun motiv intemeiat , avand in vedere ca nu am folosit injurii nici nu am jignit pe nimeni?
    lasa doar raspunsul asta si promit ca cu ajutorul lui Dumnezeu, nici n-am sa mai intru pe site.
    multumesc.

    Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 22, 2011 at 2:55 pm

      ileana adica floarea

      Daca iti tot schimbi numele, te mai baga si platforma singura la spam.

      Apreciază

    • kosk said, on iunie 23, 2011 at 12:55 am

      ileana@
      ” kosk, tu nu pari cu toti boii acasa”, ai dedus tu transant, eh? se pare ca nu ai simtul trolajului si esti cam inconstanta ,dar stai linistita „soro”. daca vei continua „discutia” cu atacuri ad hominem, am sa revin si-am sa te scot din sensu’ giratoriu.

      Apreciază

  38. mircea said, on iunie 22, 2011 at 2:56 pm

    @floarea,

    „E atat de mare sufletul omului, dupa obarsia sa, incat numai Dumnezeu il poate umple.
    Cu orice altceva de-ai incerca sa-ti saturi sufletul, nu faci decat sa ti-l ingustezi
    pe masura dorintei urmarite: asta-i desfigurarea lui!

    Cu alte cuvinte renunti la inrudirea ta cu Dumnezeul infinit, cu Dumnezeul nemarginirii si te lipesti de aceea pe care multi Parinti ai Bisericii o izbesc cu vorba aspra: „curva lume” (pofta trupeasca).

    Sa fii in lume, dar intotdeauna (adancit in smerenie) sa fii mai presus de lume!

    Nu ingusta rostul vietii tale numai la idealuri pamantesti! Implineste-le si pe acelea,
    dar intotdeauna fii mai presus de ele. Din cauza nestatorniciei lor, a conflictelor cu
    rautatea si infirmitatea lumii, trebuie sa-ti asiguri viata in Dumnezeu, Care nu te minte,
    cum te minte mai sus pomenita lume. ”
    Arsenie Boca

    Scuze, am mai postat zicerea asta, dar tot la ea ne intoarcem.

    Apreciază

    • floarea said, on iunie 22, 2011 at 9:57 pm

      pai de ce ne intoarcem la ea? de unde reiese ca ca viata mea e plina de idealuri pamantesti?
      nu-i nimic, n-ai de unde sa stii. Modul asta de comunicare este extrem de deficitar . Multumesc oricum.
      Dumnezeu sa te aiba in paza Lui.

      Apreciază

  39. Pr. Vasile said, on iunie 22, 2011 at 5:03 pm

    @Iones

    Referitor la canoane. In ortodoxie canonul nu se cumuleaza, ci se aplica cel mai mare, cand este vorba de oprirea de la Impartasanie.

    Pr. Vasile

    Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 22, 2011 at 5:28 pm

      Pr. Vasile

      Adica nu e prin adunare, ci prin contopire, aplicandu-se pedeapsa cea mai mare.

      Apreciază

    • Iones said, on iunie 22, 2011 at 10:42 pm

      @Pr. Vasile

      Ai dreptate, am exagerat .

      Insa chiar si asa un duhovnic experimentat, face intotdeauna diferenta.
      De cele mai multe ori salvarea unui suflet in corabia Bisericii tine de lucrarea duhovnicului.
      Duhovnicul trebuie sa stie cum sa aplice canoanele sa tina cont de anumite lucruri atunci cand le aplica la fel trebuie sa stie sa-i apropie pe oameni de biserica nu sa-i indeparteze.
      Asta nu inseamna sa le cante in struna ci sa tina cont de cautarea lor sincera, daca chiar le pare rau de ceea ce au facut si vor sa termine cu pacatele in special cele mai cumplite.
      Toti oamenii au pacate insa exista mai multe categorii de oameni. Sunt oameni care chiar se lupta cu pacatele si se straduiesc sa nu le mai savarseasca chiar daca pe parcurs mai au si ei caderile lor si exista oameni care se spovedesc ca dupa aceea sa -si lucreze in continuare faradelegile de unde ramasesera mai inainte de a se spovedi.

      Apreciază

  40. Iones said, on iunie 22, 2011 at 11:01 pm

    Un text folositor de la Parintele Cleopa poate fi citit aici:

    http://www.ortodoxie.getodata.ro/catehetica/cleopa/Lumina_si_faptele_credintei.htm

    Apreciază

  41. Vlad said, on iunie 23, 2011 at 7:00 am

    Am si eu o intrebare oarecum in legatura cu acest subiect, dintr-un caz real.
    Daca sotii au divortat si dupa un timp se impaca, fara sa fi avut pe altcineva in perioada despartirii, pot trai impreuna ca inainte?

    Apreciază

  42. Iones said, on iunie 23, 2011 at 1:20 pm

    @Vlad
    Sigur ca da, mai ales daca inca se mai iubesc, taina cununiei ramane valida, (daca a fost facuta) oricum se savarseste o singura data.
    Cununiile nu se pot dezlega, asta este o mare prostie nescocita de babe. Cere merg pe la varjitori sa le dezlege cununiile fac un pacat cumplit. Este imposibil ca un vrajitor sa dezlege ceea ce a legat Dumnezeu.

    Depinde insa de cei doi daca vor putea convietui impreuna. Sa vada care sunt cauzele care au dus la ruptura dintre ei si sa le elimine.

    Apreciază

  43. Raluca said, on iunie 24, 2011 at 5:56 am

    Apreciază

  44. Nicoleta said, on iulie 7, 2013 at 4:08 pm

    Buna, nu stiu daca mai e valabil sa comentez la acest articol, dar sa incerc….
    Bine sa nu desfranezi in afara casatoriei, dar cei care se casatoresc si desfraneaza cum e cu ei??? Si eu am cazuri in jurul meu destule, ba sunt si cupluri cu cate un copil…
    Nu e asta singura chestie care te leaga de Dumnezeu, important e si sa ai inima curata si fara rautate, e adevarat ca ideal este sa le ai pe toate, si virtuti si trup curat fara sa desfranezi.
    Sunt multe fete care chiar isi doresc o iubire adevarata, si cred ca vor sa se si casatoreasca, dar cu cine???
    In cat timp se intampla asta, daca ai 28 de ani, care mie mi se pare o varsta destul de inaintata, cum faci???
    Ca fata, sau si ca baiat, eu da am 28 de ani, merg chiar pe 29, da am desfranat, m am cait si vreau sa ma casatoresc, pt ca mi se pare cea mai frumoasa organizare lumeasca si urasc sa fiu singura….
    Insa in jurul meu primesc numai critici, cum ca daca nu sunt virgina ce m a apucat biserica, o sa raman singura, nici un baiat nu o sa ma inteleaga.
    Sincer, recent asta mi s a si intamplat, am cunoscut un baiat care mi a placut foarte mult, dar m a parasit, pe motiv ca nu intelege de ce tin asa mult la aceasta „falsa virginitate” daca eu nu mai sunt asa, el nu are cum sa ma inteleaga.
    Ce fac eu??? Mentionez deja ca stiu raspunsuri gen : roaga te, spovedeste te……altele nu exista???
    In cat timp ma voi casatori oare ???la 50 de ani??? Si alte fete din jurul meu au desfranat si am 3 cazuri in jurul meu care au facut si nunta. Cum ramane, numai eu sunt pusa la zid???
    Pana la urma daca asta cu desfranarea ar fi incredibil de rau nimeni nu ar ajunge la casatorie, ori vad ca desi acesta e un pacat oamenii se casatoresc si eu sunt parasita si sufar…..

    Plus ca nimeni nu garanteaza ca daca faci asta ramai cu persona, dar uite ca si daca nu o faci, persoana fuge si tu te trezesti singura pt ca ai incercat sa nu faci pacat…..si soarta imi mai da si peste nas cu altii care cu tot cu pacatul lor sunt fericiti.
    Nu stiu ce sa cred…..poate ca e pacat, dar nu prea….nu va suparati sunt fff confuza, lupt cu oameni pe care ii cunosc de o viata cu aceste idei cum ca e pacat sa….inainte de nunta…..si …..mi se da peste nas.
    Nu doar desfranatii sunt vinovati, ci Biserica toata care nu pune niste criterii dure inainte de a accepta un cupiu( asta e dintr o carte), nu e ideea mea….deci sa nu ne mai uitam numai la cupluri care fac sex fara nunta ci si la oficieri de slujba, poate ca atunci oamenii ar fi mai hotarati sa nu mai faca….

    Apreciază

    • Ciprian said, on iulie 14, 2013 at 10:54 pm

      Desfranarea e un pacat care la inceput pare ca „rezolva” problema casatoriei dar ceva pornit cu stangul aduce multa suferinta dupa, stiu din proprie experienta, asa ca nu ii ferici pe cei care au desfranat si s-au casatorit ci … rabdare, rabdare, rabdare si gandeste-te deja cum vrei sa fie viitorul tau sot si Dumnezeu va randui sa il gasesti cat mai rpede, sa nu uitam ce spunea Staretul Tadei: „cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata”, gandeste atunci cand te rogi ca si cum ai fi si capatat acel ceva, nu te indoi ca il vei capata….

      Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: