Preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei: „IN BISERICA ORTODOXA ROMANA NU SE FAC EXORCISME” … Patriarhia mai crede ca exista draci?
Si nu o spunea cu un soi de parere de rau, ci ca pe o directiva … Zicerea purtatorului de vorbe smintitoare o puteti gasi in documentarul postat la articolul VIDEO: PRO TV despre Preotul CRISTIAN POMOHACI si SECTE. Sau cum sa manipulezi publicul ca exorcizarile si vindecarile din BISERICA ORTODOXA sunt false …
Incredibil, fratilor ce ne este dat sa auzim. Si de cand e interzis? Dar nu ne miram, caci lucrurile se leaga, purtatorul de cuvant fiind cel ce declarase acum doi ani ca va fi primul ce-si va lua pasaport cu cip …
Iata insa ce ne invata parintele Iustin Parvu:
„Era de datoria Bisericii să explice însemnătatea rânduielilor şi rugăciunilor care se citesc la cei bolnavi cu trupul, sau cu sufletul, pentru că Evanghelia spune clar că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi – de aceea Însuşi Mântuitorul îndeamnă bolnavii să alerge la rugăciunile preoţilor, iar preoţii au datoria de a primi orice bolnav care vine să le ceară ajutorul. Dar, din păcate, ierarhia bisericească nu numai că ca nu a explicat însemnătatea rugăciunilor Bisericii, ci s-a lepădat chiar de unele rânduieli bisericeşti, întocmite cu atâta grijă şi evlavie de Sfinţii şi marii Părinţi ai Bisericii.
Bine, dar cine au întocmit aceste molitfe? Cele mai cunoscute sunt încă din secolul IV, molitfele Sf. Vasile şi apoi cele ale Sf. Ioan Gură de Aur. Cine spune să nu se mai citească molitfele Sfântului Vasile este ca şi cum ar spune că nu mai sunt valide rugăciunile în Biserica Ortodoxă. Am terminat – nu se mai face Maslu, nu se mai fac rugăciuni pentru bolnavi, şi poate nici un soi de rugăciune. Şi atunci probabil ne vom aştepta la o vindecare aşa din senin, în afara harului lui Dumnezeu. Şi Tainele ce rol mai au, dacă noi spunem că este o înapoiere a Bisericii prin citirea acestor vechi rânduieli? Dacă citim molitfele Sf. Vasile nu înseamnă că ne întoarcem în Evul Mediu, că asta ar însemna că dacă citim Evanghelia ne întoarcem în antichitate. Şi în Evul Mediu nu au fost Sfinţi care se rugau pentru lume? Câţi nu se fac sănătoşi prin aceste rugăciuni din tradiţia bisericească? Este o practică folosită de vechii Părinţi ai Bisericii şi, cu toate că erau mai înapoiaţi, vindecau mai multe suflete decât vindecăm noi, cei păcătoşi de azi. Păi, câţi părinţi nu vin aici, la mine, cu copiii lor care nu pot dormi noaptea? Plânge şi răcneşte bietul copil de parcă n-ar fi om. Ei bine, aceşti copii capătă astfel vindecare, liniştire, chiar dacă medicii nu le găsesc nici o cauză şi nu le acordă nici o şansă. Însă, să ştiţi că toate aceste metode de denigrare a Bisericii nu vor putea opri credinţa poporului român, care dintotdeauna a alergat şi va alerga la rugăciunile Bisericii de tămăduire a neputinţelor trupeşti şi sufleteşti, care se înmulţesc din ce în ce mai mult.
Începând din secolul IV şi până astăzi, există în molitfelnicele bisericeşti aceste tipuri de rugăciuni, de exorcizare şi timp de atâtea secole poporul s-a servit de ele. Cine nu cunoaşte măreţia acestor molitfe ale Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, stâlpii Ortodoxiei, nu cunosc şi nu trăiesc nimic din ortodoxia noastră.
Rugăciunile de exorcizare sunt consemnate în mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gură de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugăciuni de alungare a dracilor sau păstrat în Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, în care apare pentru prima dată textul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur.”
Cititi va rog si:
La Patriarhie nu s-au citit Moliftele Sfantului Vasile cel Mare …
Stai si te gandesti daca majoritatea celor de la Patriarhie mai cred ca exista draci … Probabil ca nu, altfel nu se explica astfel de „invataturi” si nici apartenenta unor ierarhi la masonerie:
ORTODOXIA si MASONERIA. Ierarhi masoni
APEL catre toate blogurile ortodoxe: sa transam chestiunea Patriarhului Daniel
DOCUMENT: Un mesaj al PATRIARHULUI DANIEL adresat MARELUI MAESTRU AL MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
Offtopic: http://www.dailymail.co.uk/tvshowbiz/article-1368643/Lady-Gaga-releases-emaciated-photo-promote-new-album.html
ApreciazăApreciază
Se stie ca puterea fortelor raului este foarte mare dar trebuie sa stim si faptul ca ii putem birui prin mai multe mijloace. Am ales sa prezint cateva dintre ele, cele mai importante.
Postul si rugăciunea
Domnul a zis: ”Acest neam de draci nu iese decât numai cu rugăciune si cu post” (Matei 17, 21). Postul priveste trupul, rugăciunea – sufletul. Astfel că avem un trup si un suflet, o întreagă persoană pornită împotriva diavolului. Puterea diavolului stă în pântece. Cu alte cuvinte, atunci când oamenii beau si mănâncă fără măsură, acest lucru devine o armă în mâinile diavolului, care se întoarce împotriva lor. Astfel, postul îl dezarmează pe diavol. Aceasta o mărturiseste si imnograful, care scrie: „Căci nici nebunestile năvăliri ale dracilor nu îndrăznesc să se apropie de cei ce postesc” (Triod, Vecernia din Lunea Săptămânii Lăsatului de Sec de Brânză).
În vietile sfintilor putem găsi multe întâmplări în care diavolul este pus pe fugă cu arma postului.
Rugăciunea
Este cunoscut faptul că, de regulă, demonizatii nu pot rosti numele „Hristos”. Atunci când vorbesc despre Domnul, zic doar „El” sau „Acela”, dar nu „Hristos”. Cereti unui demonizat să rostească cuvântul „Hristos” si veti vedea că va refuza cu sigurantă. Numele Domnului are mare putere prin rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase…”.El îi înfricosează si îi cutremură pe demoni.
Agheasma
Apa care a fost binecuvântată de un preot prin rugăciuni speciale este un receptacul al dumnezeiescului har si, ca atare, este foc care îi arde pe demoni.
În 1936, un demonizat a vizitat Sfânta Mănăstire Dionisiu din Sfântul Munte. Părintele Visarion, un monah de la mănăstire, i-a dat un pahar cu apă, în care a turnat în secret niste agheasmă.
– „Ia de bea putin, ca să-ti potolesti setea”, i-a zis acesta.
Demonizatul a luat paharul si nici n-a apucat să-l pună la gură, că a urlat:
– „M-ai ars, monahule!” după care a scuipat apa din gură.
Un locuitor din provincia Ahaia, din Grecia, a zis că, odată, a stropit un demonizat cu agheasmă. Acesta a început imediat să tipe: „M-ai ars! M-ai ars!”.
În 1970, un ocultist din Tibet a vizitat Atena. Pe când mergea pe stradă, a văzut, prin iconomie dumnezeiască, diavoli care se atasau de oameni. Un diavol era pe gât, altul la urechi, altul la nas, altul la gură si asa mai departe. Dar ocultistul a mai văzut ceva care l-a pus pe gânduri, si anume faptul că diavolii nu se puteau apropia de preoti. Se plimbau prin preajma acestora, îi încercuiau pentru a găsi o „deschizătură”, dar nu era cu putintă.
– „Cine sunt acesti oameni cu bărbi si vesminte negre?”, a întrebat ocultistul un trecător.
– „Sunt preoti ai Bisericii noastre – a explicat celălalt. Si dacă vrei să vezi mai multi, si încă mai ceva decât acestia, du-te la Sfântul Munte.”
S-a dus la Sfântul Munte, unde monahii l-au îndrumat către Părinte Paisie . Ca urmare, ocultistul si-a dat seama de unele lucruri. S-a pocăit. S-a botezat.A devenit crestin si a luat numele de Teodor.
De ce nu puteau diavolii să se apropie de preoti? Pentru că apartineau preotiei lui Hristos. Si, prin această slujire, ei săvârsesc tainele, care, asa cum vom vedea, îi fac pe demoni să se cutremure.
Părintii sfinti s-au luptat cu diavolul cot la cot. Adesea ei vorbeau cu el si-i aflau secretele. Într-una din aceste discutii, diavolul a fost silit să-i mărturisească unui ascet:
„De trei lucruri mă tem. Primul, de ceea ce crestinii îsi atârnă de gât(Crucea). Al doilea, de baia pe care o fac în biserică(spovedania), si al treilea, ceea ce mănâncă si beau în biserică(Sfânta Împărtăsanie)”. Atât de tare se temeau de aceste trei lucruri încât nici nu voia să le pomenească direct. Iar diavolul a adăugat ascetului: „Mai presus de toate mă tem de ceea ce crestinii mănâncă si beau în biserică, bineînteles, cu conditia să o facă cu cuget curat”.
Atunci când ne împărtăsim, diavolii ne privesc ca pe niste lei care varsă foc pe nări, zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ca leii care suflă foc, asa ne despărtim de [duhovniceasca] masă, devenind înfricosători pentru diavoli.”
„De trei lucruri mă tem”, zice diavolul. Cu toate acestea, să nu uităm că toate aceste lucruri sunt pietre de temelie ale Crestinismului. Este ca si cum diavolul ar spune că din toate credintele el se teme numai de Crestinism, căci numai crestinii au armele potrivite pentru a lupta împotriva lui.
Aceasta înseamnă că numai Crestinismul îl poate lega pe diavol de mâni si de picioare. În celelalte religii el are mână liberă de lucru si metode diferite.
Exorcismul
O altă armă foarte importantă împotriva diavolului este exorcismul. El are mai multe aspecte, ca de exemplu:
*Pentru Botez
Conform Sfintilor Părinti, diavolul sălăsluieste în centrul sufletului omului nebotezat. Prin exorcism, el este izgonit din inimă, iar omul este eliberat: „Depărtează-te de la el/ea, duh rău, necurat care te ascunzi în inimă.”Vedem că exorcismul este pentru diavol o experientă teribilă. El este silit să se depărteze de victimă. Că-i place sau nu, se depărtează.
Deoarece rugăciunile de exorcizare de la Botez au ca scop mântuirea noastră, Sfântul Simeon al Tesalonicului sfătuieste ca ele să fie spuse clar si nu numai o dată căci altfel se poate ca diavolul să găsească o altă cale de a-l necăji pe crestin.
În Biserica crestină primară, citirea rugăciunilor de exorcizare era o rânduială foarte importantă; aceasta se săvârsea separat.
• Existau preoti special desemnati, care citeau rugăciunile, „exorcistii”.
• Erau citite de mai multe ori: „Topiti-vă în rugăciunile de exorcizare”, îi îndemna Sfântul Chiril al Ierusalimului pe cei ce se catehizau în vederea Botezului.
• Catehumenii îsi acopereau ochii si fetele, ca să nu-si distragă atentia.
* Pentru demonizati
Biserica noastră foloseste rugăciunile de exorcizare ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gură de Aur. Ele se citesc celor care suferă de demonizare sau blestem.
Răposatul părinte Porfirie, care cunostea multe lucruri despre demoni, obisnuia să spună despre rugăciunile de exorcizare următoarele:
• Nu trebuie citite decât dacă există un motiv serios si întemeiat.
• Trebuie citite în soaptă (fără ca cei de fată să audă).
• Cei auto-proclamati exorcisti si cei care citesc în public cu voce tare rugăciunile de exorcizare trebuie aspru mustrati.
• Când rugăciunile de exorcizare nu se citesc la momentul potrivit, atunci diavolul atacă victima, preotul si pe cei prezenti.
Mai exact, în cazul Botezului e vorba de un exorcism comun, mai bine zis o lepădare, în care pruncul se leapădă prin intermediul afirmatiei nasului de Satana, acesta fiind izgonit de preot prin puterea Duhului Sfânt. Ce se întâmplă mai departe stie fiecare. Cei care cred că Botezul alungă toate problemele o dată pentru totdeauna trebuie să stie că pierderea harului de la Botez prin păcat deschide din nou Satanei poarta către suflet, fapt care necesită un nou Botez – Spovedania.
Atunci când rugăciunile de exorcizare sunt citite asupra cuiva care încă nu este botezat, Satana se înfurie. Ceva asemănător se întâmplă si atunci când sunt citite cuiva care este demonizat. Diavolul, care este „bombardat” de rugăciuni, este provocat să se indepărteze de victimă. Lui i se cere să facă ceva neplăcut. De aceea, el devine foarte nervos. Furiosul diavol îsi epuizează victima! O chinuie îngrozitor. O schimonoseste si o face să se zbată în convulsii.
În decembrie 1996, o doamnă s-a dus la o biserică din Patras, unde i-a cerut preotului (care ulterior a povestit întâmplarea) să-i citească molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Preotul s-a arătat dispus si a făcut asa cum i s-a cerut. Pe când preotul se întorcea acasă, în jurul său au început să cadă pietre. S-a uitat înapoi, dar n-a văzut pe nimeni. Apoi, la miezul noptii s-a întâmplat ceva teribil. Întreaga casă a început să se cutremure. Farfuriile si paharele din chiuveta din bucătărie au început să fie azvârlite de perete si sparte. Dulapurile din casă s-au prăbusit la pământ. Preotul si-a pus imediat epitrahilul, a citit rugăciunile începătoare (Sfinte Dumnezeule…), iar lucrarea celui rău s-a oprit. Este limpede. Demonii s-au înfuriat din pricina molitfelor si au atacat „vinovatul”.
În vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, cei demonizati erau adusi la Liturghie. Unii crestini vorbeau între ei, nefiind atenti la Liturghie. Sfântul Ioan, care cunostea foarte bine vicleniile diavolilor, se adresa turmei sale astfel: „Nu vă temeti, acum că faceti acest zgomot, că unul din acesti draci s-ar putea năpusti asupra voastră, găsindu-vă sufletul pustiu, ca o casă fără usă, si că ar putea intra în voi? Chiar dacă nu vă pasă de fratii vostri demonizati, fie-vă milă de voi. Închideti usa sufletului împotriva oricărui demon.’’
Prin urmare, atunci când participam la un exorcism fără atentia cuvenită, ne-am putea demoniza chiar si noi, bineinteles cu voia lui Dumnezeu.
Smerenia
Învătăm din experienta Sfintilor Părinti că ceea ce-i scoate pe demoni afară din oameni este smerenia.
Era un tată a cărui fată era demonizată. El a dus-o la un pustnic pentru a-i reda sănătatea sufletească. De îndată ce fata l-a văzut pe pustnic, a început să-i dea acestuia palme peste fată. El nu numai că nu a reactionat în vreun fel, ci, după porunca Domnului, si-a întors si celălalt obraz. Această atitudine a sa (smerenia)a fost o lovitură în demon. A început deodată să strige: „Sunt scos afară din porunca Domnului”. Fata demonizată s-a făcut bine. După aceasta, bătrânii au dat slavă lui Dumnezeu zicând: „Nimic nu nimiceste mai mult mândria diavolului ca smerenia”.
Un demonizat a venit la un pustnic bătrân pentru a se vindeca. Dar, fiindcă bătrânul s-a considerat nevrednic, a refuzat. Totusi, la stăruintele rudelor celui bolnav, el s-a înduplecat:
– „Iesi afară din făptura lui Dumnezeu”, i-a zis el demonului.
– „Ies – zice demonul -, dar spune-mi, cine sunt oile si cine caprele?”
– „Eu sunt dintre capre – zise bătrânul cu zdrobire. Cât despre oi, Dumnezeu este Cel ce le cunoaste.”
– „Smerenia ta mă scoate afară!”, s-a tânguit demonizatul, iar apoi s-a vindecat.
Atunci când au adus un demonizat la Sfântul Antonie cel Mare, acesta, desi era privit ca mare sfânt, s-a considerat nevrednic de a scoate demoni. Astfel că l-a trimis pe demonizat la ucenicul său, Pavel cel Simplu. Pe când ucenicul se străduia să-l scoată afară pe demon, acesta s-a depărtat strigând: „Smerenia lui Antonie mă scoate afară!”.
Iata deci care sunt armele impotriva duhurilor rele si cat de importante sunt ele
ApreciazăApreciază
Fratilor, am privit si eu din curiozitate emisiunea de la pro tv. Parintele Stoica are si prestatii jalnice dar in cazul vizat, a spus un lucru corect: in BOR nu se fac exorcisme in sensul consacrat(am citat din memorie). Asta cu referire la imaginea exorcizarii pe care o are crestinul, imagine impuse de Biserica Catolica(parca ei aveau si scoala de exorcisti). Asta am inteles eu. Era vba de Pr. Pomohaci care facea molitfele vineri la miezul noptii. Eu asta am auzit.. Doamne apara!
ApreciazăApreciază
Iertare ptr. greselile de tastatura!
ApreciazăApreciază
[…] View full article on Saccsiv’s Weblog […]
ApreciazăApreciază
Este din ce in ce mai rau dar inca mai exista preoti care fac si o sa mai faca exorcizari pana cand va veni antihristul si va alunga harul din biserici.
ApreciazăApreciază
Pateric, avva Macarie Egipteanul: Avva Macarie se intorcea, odata, din lunca la chilia sa, incarcat cu ramuri de palmier, cind, iata, ii iese in cale diavolul cu o secera. A vrut sa-l loveasca, dar n-a putut. Atunci ii zice: „Esti tare, Macarie, nu pot sa-ti fac nimic, si totusi fac si eu ce faci tu: tu postesti, postesc si eu; veghezi noaptea; nici eu nu dorm niciodata. Cu un singur lucru ma birui ”Avva Macarie intreaba: „Care?”. Diavolul raspunde: „Smerenia. De aceea nu pot sa-ti fac nimic.”
ApreciazăApreciază
Duminica vindecarii demonizatilor din Gadara. CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: “CU MANDRIA LUCIFERICA OMUL SE POATE INDRACI”
Un articol foarte bun aici : http://www.manastirea-sireti.md/index.php/news/694/24/Duminica-a-V-a-dupa-Pogorarea-Sf-Duh
Redau un fragment:
La o manastire a fost adus un indracit si egumenul a spus parintilor sa mearga in biserica si sa faca rugaciune cu metaniile. Aveau acolo si capul Sfantului Partenie [7], episcopul Lampsacului, si diavolul a fost foarte stramtorat. In acelasi timp egumenul a randuit pe un ieromonah sa citeasca indracitului exorcisme. Ieromonahul acesta era evlavios doar pe dinafara, in timp ce inauntrul sau avea ascunsa mandria. Era nevoitor si in toate dupa tipic. Mustra duhovniceste pe ceilalti, pentru ca era si invatat. El insa nu era ajutat de nimeni, pentru ca ceilalti se rusinau din respect sa-i spuna ceea ce vedeau la el. Crease false simtaminte nu numai celorlalti, dar si siesi, ca este cel mai virtuos din manastire etc. Vicleanul a aflat prilejul in acea zi ca sa-i faca rau. Si-a pus inainte viclenia sa ca sa-i dea impresia preotului ca el Il alunga din cel indracit. Asadar, de indata ce a inceput sa citeasca exorcismele, diavolul a si inceput sa strige: “Ma arzi! Unde ma alungi, nemilostivule?“, el a crezut ca diavolul este ars de rugaciunea lui – dar diavolul era silit de rugaciunea celorlalti parinti – si a raspuns diavolului: “Sa intri in mine”. Aceasta a spus-o unui diavol, oarecand, Sfantul Partenie, dar acela era sfant. Adica odata cand un diavol striga: “Ma arzi! Ma arzi! Unde sa merg?“, Sfantul i-a raspuns: “Vino in mine”. Atunci diavolul a spus Sfantului: “Chiar si numai numele tau ma arde, Partenie!” si a plecat din cel indracit pe care-l chinuia. A vrut si acesta sa faca pe Sfantul Partenie si s-a indracit. Din clipa aceea l-a stapanit diavolul. Ani intregi s-a chinuit si nu se putea odihni nicaieri. Umbla mereu, cand afara in lume, cand in Sfantul Munte. Ce a tras sarmanul! Starea aceasta i-a pricinuit oboseala sufleteasca si istovire trupeasca, incat ajunsese sa tremure. Si iata ca, desi era un preot bun, dupa aceea nu a mai putut liturghisi [8]. Vedeti ce face diavolul?
ApreciazăApreciază
Vedeti aici un articol la fel de bun:
Cuviosul Paisie Aghioritul – Numai diavolul teatralizează.
http://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:of0KmY07HAcJ:images.licurici.multiply.multiplycontent.com/attachment/0/TBIIhQooCtQAACCkbGA1/Paisie%2520Aghioritul-Nevoin%25C5%25A3%25C4%2583%2520%25C5%259Fi%2520%25C3%25AEn%25C5%259Felare.doc%3Fnmid%3D342507132+doc+Nevoin%C5%A3%C4%83+%C5%9Fi+%C3%AEn%C5%9Felare&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESh-G4bSh6e-mKNAZ3JkPfA-ESFd7utXl4h3r7P343y1IiIpc77bWr4pzaAvGBpqtQHghVZ1WFYZ8kqJrTkBFle7DHTSQ_jxvX-RnlJbklGHRGWHs36VdXTnw9gKw5tDdMYvPZGy&sig=AHIEtbT_6yjqfHZIOK2l-OCx4w56nnVCvg
ApreciazăApreciază
Am vazut emisiunea si am ramas surprins avand in vedere si emisiunea cu 1/2 ani in urma realizata de Cristian Tabara. Diferenta este majora. Inca o data se vede cum se comanda in media. Daca esti putin atent observi ca cineva cu bani a fost la mijloc .
ApreciazăApreciază
Din nefericire multe fapte religioase se fac in Romania uitand tot mai mult de Dumnezeu. Oamenii au nevoie de duhovnicie – din multe motive se ineaca in tot felul de spiritualitati, pica in merejele diavolului. Cred ca Pomohagi este cazul omului spiritual, dar nu stim cat de duhovnicesc. Si mai este si treaba cu reclama media…
Ma intreb si eu :
Cum lupti impotriva demonilor?
Arme sunt : razboiul duhovnicesc, viata liturgica, exorcizarile etc. In primul si in ultimul rand Dumnezeu, Sfanta Treime, Biserica, oamenii Bisericii, credinciosii…
Ramane deschisa discutia : pot cei posedati sa se elibereze de diavol fara exorcizari? Pentru ca se pare ca golul acesta il lasa mesajul Patriarhiei. Cumva da impresia ca posedatii nu mai sunt o categorie in viata bisericeasca si deci exorcizarile verificate de Traditia Bisericii nu isi mai au sens.
ApreciazăApreciază
nu stim ce se intampla,nu mai avem acces pe blogul parintelui Mihail de la Manastirea Antim,ne era de mare folos si ne lipseste.va rugam sa luati atitudine,nu stim cui sa ne adresam. va multumim. un grup de tineri.
ApreciazăApreciază
[…] Preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei: „IN BISERICA ORTODOXA ROMANA NU SE… […]
ApreciazăApreciază
[…] Preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei: „IN BISERICA ORTODOXA ROMANA NU SE… […]
ApreciazăApreciază
[…] deci exorcismele au efect, insa Patriarhia tradeaza pe toate planurile. Sa ne amintim ce spunea Preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al […]
ApreciazăApreciază
[…] deci exorcismele au efect, insa Patriarhia tradeaza pe toate planurile. Sa ne amintim ce spunea preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al […]
ApreciazăApreciază