Documente declasificate arata cum SUA AU RECRUTAT NAZISTI dupa razboi …

Citez din articolul Declassified Papers Show U.S. Recruited Ex-Nazis:

În conformitate cu mii de documente declasificate recent, după cel de-al doilea război mondial, serviciile americane de contraspionaj au recrutat foşti ofiţeri ai Gestapo, veterani SS şi colaboratori nazişti chiar într-o mai mare măsură decât s-a divulgat până acum, mulţi dintre ei fiind ajutaţi să fie feriţi de persecuţie ori închişi.

Ofiţerul nazist Klaus Barbie a scăpat în Bolivia: el şi mulţi alţii au beneficiat de sprijinul americanilor.

În contextul în care Uniunea Sovietică îşi arăta colţii în Europa de Est, „reglarea de conturi cu poporul german sau cu colaboratorii germani părea mai puţin apăsătoare; uneori apărea chiar contraproductivă”, scrie într-un raport guvernamental publicat vineri de către Arhivele naţionale .

„Când s-a aflat povestea lui Klaus Barbie, privind scăparea sa în Bolivia beneficiind de sprijinul americanilor, am crezut că nu mai există şi alte cazuri asemănătoare şi că acest Barbie a fost o excepţie”, a declarat Norman J.W.Goda – profesor la Universitatea din Florida şi co-autor al raportului cu profesorul Richard Breitmandin cadrul Universităţii Americane. „Aşa cum am aflat din înregistrare, este vorba de mai multe cazuri, într-o manieră sistematică”.

Raportul mai face referire la relaţia constructivă dintre liderii nazişti şi conducătorul musulmanilor din Ierusalim Haj Amin al-Husseini, care mai târziu a pretins că şi-a găsit refugiu în Germania aflată pe timp de război, doar pentru a evita arestarea sa de către britanici.

De fapt, conform raportului, liderul musulman era plătit cu o „adevărată avere” de 50.000 mărci (germane) pe lună (în condiţiile în care un mareşal câştiga 25.000 mărci pe an). Se mai scrie în raport că acesta a recrutat urgent musulmani pentru a servi SS-ului, elita militară de comandă a Partidului Nazist, promiţându-i-se că va fi instalat ca lider al Palestinei după ce trupele germane îi vor alunga pe englezi şi vor extermina peste 350.000 de evrei în acele teritorii.

La 28 noiembrie 1941, scriu autorii, Hitler i-a comunicat lui Husseini că Afrika Corps (forţele din acest continent) şi trupele germane dislocate din regiunea Caucazului i-au eliberat pe arabii din Orientul Mijlociu şi că „singurul obiectiv al Germaniei este distrugerea evreilor”.

Raportul detaliază cum lui Husseini însuşi i s-a permis după război să fugă în Siria  – era în custodia francezilor, care nu au dorit să înstrăineze regimurile din Orientul Mijlociu – şi cum nazişti de rang înalt au scăpat din Germania, devenind consilieri ai liderilor arabi anti-israeliţi, fiind „capabili să dezvolte şi să transmită către alţi nazişti orientările rasiale-ideologice antisemitiste”.

„Există un contract actual între oficiali ai Ministerului de Externe nazist şi liderii arabi – în care Husseini este inclus – contract ce se extinde după război, întrucât la mijloc este vorba despre o cauză în care s-a crezut”, a declarat dr. Breitman. „Iar după război, există adevăraţi criminali de război nazişti – Wilhelm Beisner, Franz Rademacher şi Alois Brunner – care au avut influenţă în ţările arabe”.

Conform raportului, în octombrie 1945, conducătorul britanic al Diviziei de Investigare Criminală din Palestina a transmis către ataşatul militar american la Cairo că liderul musulman ar putea fi singura forţă capabilă să-i unifice pe arabii palestinieni şi să-i „răcorească pe sionişti. Bine-nţeles, noi nu putem s-o facem, dar n-ar fi o idee chiar atât de rea”.

„Avem astăzi referiri mult mai detaliate şi elaborate despre activităţile lui Husseini din timpul războiului, însă dosarul său de la C.I.A. arată că organizaţiile de spionaj de atunci ale Aliaţilor au adunat o bună parte din aceste dovezi incriminatoare”, spune raportul. „Aceste dovezi sunt semnificative în lumina tratamentului îngăduitor al lui Husseini de după război”. El a murit la Beirut în 1974.

Raportul “Umbra lui Hitler: criminali de război nazişti, spionajul american şi războiul rece” s-a dezvoltat în cadrul unui grup de lucru interagenţii creat de Congres pentru identificarea, declasificarea şi punerea la dispoziţie a unor înregistrări federale referitoare la crimele de război ale naziştilor şi la eforturile Aliaţilor de a trage la răspundere criminalii de război. Conţine 1.100 dosare ale C.I.A. şi 1,2 milioane dosare ale serviciilor de contraspionaj ale Armatei, care nu fuseseră declasificate până la emiterea raportului final de către grup, în 2007.

„Umbra lui Hitler” adaugă o nouă dimensiune la varianta izolată a Departamentului de Justiţie privind operaţiunile de vânare a naziştilor-americani, pe care guvernul a refuzat să o facă publică din 2006 şi care a concluzionat că oficialii serviciilor secrete americane au creat un „refugiu de siguranţă” în S.U.A. pentru anumiţi foşti nazişti.

Ca şi alte rapoarte anterioare emise de acest grup, acesta desenează un portret sumbru al birocraţiei, un război de uzură şi lacune în comunicarea dintre agenţiile de spionaj. El mai detaliază într-o manieră flagrantă cinismul deciziilor tactice egoiste ale guvernelor Aliaţilor, precum şi o predispoziţie generală de a trece cu vederea unele crime de război ale unor foşti nazişti şi ale colaboratorilor lor, întrucât suspecţii ar putea fi transformaţi în pioni de valoare  în cadrul unor campanii sub acoperire mai urgente, îndreptate împotriva agresiunii Uniunii Sovietice.

Efortul serviciilor secrete americane de a se infiltra în Partidul Comunist al Germaniei de Est a fost numit „Proiectul Fericirea”.

„Identificarea şi pedepsirea criminalilor de război nu au fost printre priorităţile de bază ale Armatei de la sfârşitul lui 1946”, se scrie în raport. În schimb, se concluzionează că forţele de contraspionaj ale Armatei au urmărit grupuri suspecte variind de la comunişti germani până la evrei activi politic, care erau refugiaţi în tabere pentru persoane strămutate.

Printre ei se afla Rudolf Mildner, „responsabil pentru executarea a sute, dacă nu chiar mii de polonezi suspectaţi a fi făcut parte din mişcarea de rezistenţă”, iar în calitate de comandant al Poliţiei germane se afla în Danemarca atunci când Hitler a ordonat deportarea la Auschwitz a celor 8.000 de evrei din această ţară.

Mildner a scăpat în 1946 dintr-o tabără de internare, iar raportul ridică întrebări despre posibilitatea ca „tratamentul îngăduitor al agenţilor secreţi americani să fi contribuit într-un anume fel la abilitatea acestuia de a scăpa” şi chiar sugerează că acesta e posibil să fi rămas în custodia americanilor, pentru a ajuta la identificarea comuniştilor şi a altor elemente subversive, înainte de stabilirea sa în Argentina, în anul 1949.

Raportul citează alte cazuri similare experienţei lui Klaus Barbie, cunoscut cu titulatura de Măcelarul din Lyon. El a cooperat cu agenţii secreţi americani care l-au ajutat să fugă în Argentina.

Unul din aceste cazuri face referire la Anton Mahler, care în calitate de agent anticomunist al Gestapo l-a interogat pe Hans Scholl – liderul secret al studenţilor germani. care a fost decapitat în 1943. Mahler a mai servit şi în Einsatzgruppe B (grupare paramilitară de anihilare a evreilor) câd s-a ocupat Belarus-ul, fiind acuzat de executarea a peste 45.000 de oameni, majoritatea evrei.

Agenţii secreţi americani au recomandat ca Mahler şi alţi foşti nazişti să fie protejaţi împotriva procedurilor criminale de natură politică din Germania.

În anul 1952, scrie în raport, C.I.A. a acţionat pentru protejarea lui Mykola Lebed – lider naţionalist ucrainean, împotriva unei investigaţii criminale declanşate de Serviciul de Imigrări. El ar fi lucrat pentru serviciile secrete americane în Europa şi S.U.A. în timpul anilor 1980, deşi a făcut parte din unităţi de gherilă pe timpul războiului, ucigând evrei şi poloni şi fiind descris într-un raport din cadrul serviciilor secrete ale Armatei drept un „sadic de renume şi colaborator al germanilor”.

Cititi va rog si:

NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului

Louis Thomas McFadden a platit cu viata pentru lupta sa impotriva FEDERAL RESERVE

Personalitati si organizatii: Un EVREU greu, rabinul STEPHEN SAMUEL WISE

SIONISMUL – propunere de dezbatere pornind de la filmul “Rabini contra sionism”

NOI DOCUMENTE DEMONSTREAZA ca Prinţul olandez BERNHARD, unul din fondatorii BILDERBERG, a fost membru al partidului NAZIST …