SACCSIV – blog ortodox

7 decembrie – Sfanta Mucenita FILOFTEIA fecioara, ale carei sfinte moaste se afla în Paraclisul Sfintei Manastiri Curtea de Arges

Posted in Calendar Ortodox, ORTODOXIE, Sfanta Mucenita FILOFTEIA by saccsiv on decembrie 7, 2010

În luna decembrie, în ziua a şaptea, Pomenirea Sfintei Muceniţe Filofteia fecioara, ale cărei sfinte moaşte se află în Paraclisul Sfintei Mănăstiri Curtea de Argeş

Această frumoasă stâlpare, aducătoare de roade vrednice de împărăţia cerurilor, Sfânta Filofteia fecioara, s-a născut în marea cetate Târnova, din părinţi creştini, bulgari cu neamul, lucrători de pământ cu meşteşugul şi simpli cu cunoştinţa. Maică-sa s-a mutat la Domnul după ce copila a ajuns în vârsta cea primitoare de învăţăturile faptei bune şi după ce a semănat în inima şi în sufletul ei cel bun seminţele faptelor bune ale fecioriei şi ale milosteniei, că din rod se cunoaşte pomul.

Iar copila rămânând orfană de maica ei cea firească şi având în inima ei întipărite învăţăturile ei, a început a lucra cu osârdie faptele bune cele începătoare, înţelepţind-o Duhul Sfânt, adică: a merge la biserică, a asculta dumnezeieştile Scripturi cu luare aminte, a posti, a păzi neîntinată fecioria cea trupească şi cea sufletească, a milui pe cei săraci, a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetaţi şi a îmbrăca pe cei goi. Îşi împodobea cu acestea candela sufletului ei, îşi agonisea untdelemn în vasele ei şi se gătea către intrarea în cămara de Mire cea cerească, ca fecioarele cele înţelepte. Toate faptele bune le săvârşea copila cu statornicie şi cu răbdare, nebăgând în seamă ispitele şi necazurile cele de la urâtorii binelui, aşa precum grăieşte Scriptura: “Gătitu-m-am şi nu m-am tulburat a păzi poruncile Tale”. Dar, fiindcă fapta bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putinţă să nu pătimească şi sfânta mii de ispite, până şi moarte mucenicească.

Şi iată cum: după ce a murit mama sfintei, tatăl ei şi-a luat altă soţie şi fiindcă mai totdeauna se întâmplă că mamele vitrege nu iubesc pe fiicele ce nu sunt ale lor, aceasta s-a întâmplat şi fericitei. Că mama vitregă văzându-i milostivirea şi alte fapte bune ale ei, îndemnată fiind de diavolul, urâtorul binelui, îi făcea necazuri neîncetate, bătând-o şi pârând-o tatălui ei şi pornindu-l spre mânie. De multe ori văzând fericita pe săraci şi pe flămânzi, biruită de milostivire îşi da hainele ei şi le împărţea din bucatele pe care mama vitregă i le da să le ducă la ţarină, tatălui ei.

Pentru fapta aceasta a ei de multe ori el o bătea fără milă până ce, în cele din urmă şi moarte a pătimit din mâinile tatălui ei.

Mergând ea după obicei în toate zilele să ducă bucate tatălui, care era cu plugul la ţarină, şi ieşindu-i înainte săracii şi flămânzii, că ştiindu-i milostivirea şi aşezarea sufletului cea iubitoare de săraci, de-a pururea îi ieşeau înainte cerându-i milostenie, şi ea neavând altceva să le dea, le împărţea din bucatele ce le ducea tatălui său, şi îi hrănea. Aceasta făcând-o de multe ori, şi tatăl ei rămânând flămând, a certat pe femeia sa, care l-a încredinţat că trimite totdeauna bucate de ajuns, încă şi de prisos. Şi diavolul a pus în mintea lui să pândească pe fericita ca să vadă ce face cu bucatele.

Deci mergând la vremea la care ştia că vine fericita cu bucatele, s-a aşezat la loc potrivit şi, pândind-o, a văzut ce făcea fiică-sa cu bucatele, fiind de mânie biruit şi uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, să o apuce de cosiţe şi să o bată până ce îşi va astâmpăra fierberea mâniei sale dobitoceşti; şi fiind în mare aprindere a azvârlit în ea cu barda ce o avea la brâu şi lovind-o a rănit-o la un picior, şi îndată, o, minune! şi-a dat sfântul şi fericitul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Iar sfântul şi feciorescul ei trup rămânând pe pământ şi încă sânge din piciorul cel tăiat curgând, cu slavă cerească a strălucit că se lumina şi locul dimprejur. Iar ticălosul tată văzând întâmplarea, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii celei dumnezeieşti care se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte. Şi vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea să se atingă şi nici să se apropie de el.

Deci a alergat în cetate şi a spus arhiepiscopului şi mai-marilor cetăţii toate pe rând cum s-au întâmplat şi cum acum trupul fericitei zace pe pământ, şi că este cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind arhiepiscopul împreună cu cei mai mari ai cetăţii şi cu popor, au alergat cu făclii şi cu tămâie şi cu rugăciuni, şi văzând sfântul trup strălucind cu acea dumnezeiasca lumină, s-au minunat cu toţii şi au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care şi acum, în vremurile noastre cele mai de pe urmă, preamăreşte pe robii Săi, care împlinesc cu fapta sfintele Lui porunci.

Apoi vrând să ridice sfântul ei trup, după porunca arhiepiscopului şi să-l ducă în cetate, nicidecum n-au putut, nici chiar să-l mişte din loc. Deci, mai mult s-au spăimântat. Şi cu multă evlavie au început a se ruga lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteia, dar nici aşa nu au putut s-o ridice. Că vrând Dumnezeu să preamărească cu minune pe roaba Sa, a îngreuiat ca o piatră trupul ei.

Apoi, înţelegând că aiurea voieşte să fie dusă au început a-i pomeni ca unei fiinţe vii ţările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre şi cele de aceasta parte de Dunăre şi nicăieri n-a voit. Dar cum a pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeşului, îndată s-a uşurat mai mult decât greutatea cea firească şi înţelegând toţi că acolo este voia lui Dumnezeu şi a sfintei a merge, îndată a înştiinţat cu scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru (de care şi biserica este zidită) de toate cele despre sfânta. Acesta cum a fost înştiinţat, fiind binecredincios şi râvnitor a-şi împodobi ţara şi poporul său cu odoare de mult preţ ca acestea, îndată cu mult alai, cu făclii şi cu tămâieri, cu multă evlavie mergând la Dunăre, a adus sfintele ei moaşte în Ţara Românească şi le-a aşezat în Biserica Domnească, cea zidită de el în oraşul Argeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş, de către Neagoe Basarab. Aici au fost trecute sfintele moaşte. Iar acum se află aşezate în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeş. Şi acolo fiind, dă tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă la sfintele ei moaşte.

   Cititi va rog si:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie07.htm

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on decembrie 7, 2010 at 2:55 am

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. natalia said, on decembrie 7, 2010 at 9:57 am

    La multi ani celor ce poarta numele Sfintei mucenite Filofteia!

    Apreciază

  3. Rummenigge said, on decembrie 7, 2010 at 11:23 am

    Traim intr-o societate in care nimanui nu-i pasa . Vorbim cu mandrie de cele sfinte, fara sa ne privim pe noi insine, ca intr-o oglinda, si sa ne intrebam: eu pe ce cale merg, buna sau rea? Cine sunt? Incotro ma indrept? Ce scop am in aceasta viata?
    ” Cand se vorbeste de experienta noastra, metafizica,se pune intrebarea, ce inseamna cercetarea aceasta a cunoasterii?”(Nae Ionescu)
    „Dumnezeu este perfectiunea, nemurirea, adevarul absolut” (Petre Tutea)
    ” Dumnezeu fiind prezent pretutindeni, aceasta prezenta permitand accesul la unitatea primordiala. Desigur, nu cunoasterea lucrurilor, experienta, fiindca inductia nu duce la absolut, ci revelatia” (Petre Tutea); revelatie care ne este data numai de Dumnezeu, pentru a cunoaste adevarul.
    Sfanta Filofteia fiind simtitoare de cei sarmani renunta la haine si la hrana daruindu-le celor care nu aveau. Parintele ei s-a intunecat in judecata si aprins de manie isi arunca securea si o rani mortal, dar o minune s-a produs si ea a fost cuprinsa de o lumina puternica, incat oamenii s-au minunat de cele vazute. Si cum trupul ei nu putea fi miscat din loc , preotii pomenesc toate bisericile sfinte, unde ar dori ea sa fie dusa, atunci un preot rosteste numele Curtii de Arges, trupul sfintei s-a usurat si au pornit spre acel loc binecuvantat de Dumnezeu, unde legendarul Negru-Voda, iubitor de Dumnezeu s-a bucurat sa primeasca sfintele moaste. Si de atunci multe tamaduiri si minuni s- au facut in acel loc, in numele Lui Dumnezeu, Fiului si Duhului Sfant si e de trebuinta sa ne inchinam si sa-i cinstim de-a pururea.
    ” Sfintii, nu sunt supusi naturii si societatii, puterea lor e astfel supranaturala. Nici un tiran n-a dispus si nu va dispune de vointa unui sfant”. Petre Tutea
    „Timpul istoric ca un fluviu neintrerupt, in care se contopesc trecutul, prezentul si viitorul” . (Troetsch)
    ” Omul facut este nemuritor prin vointa Lui Dumnezeu. Fiind istoric, nu are nici eternitatea reala si nici atotputernicia eterna, care definesc pe Dumnezeu”.( Petre Tutea)

    Apreciază

  4. Rummenigge said, on decembrie 7, 2010 at 12:12 pm

    Mereu auzim propozitii si sintagme de gen” opinia publica”, se vedem ce spune ea. Participari in direct la emisiuni -poporul suna-, prin interventie telefonica. Toti mimeaza interesul(moderatorii) fata de cel care isi da cu parerea. Comentraii nenumarate in josul paginilor ziarelor sau televiziunilor, pe siturile si locurile lasate special comentariilor oamenilor obisnuiti, Aici o pleiada de comentatori discuta despre o anumita tema, iar cand tema devine una delicata , multe injurii si amenintari de-o parte si de altaa taberelor. Eu le spun acelora care scriu ca, nimanui nu-i pasa!
    Si ca in Suferintele tanarului Werther, traim in noi insine tragedia sau drama la care destinul ne-a prins in mrejele ei , si prizonieri asistam neputinciosi la propria drama: „Am s-o vad! strig dimineata cand ma trezesc si ma uit vesel la soare; am s-o vad! Si dupa aceea toata ziua nu mai am nici o dorinta. Totul. totul se mistuie in aceasta nadejde.”
    „…Ea , sotia mea! Sa pot strange in brate pe cea mai dulce fiinta de pe pamant!…Ma trece un fior in cap pana in picioare, Wilhelm. Ea ar fi fost cu mine mai fericita decat cu el!”
    ” Am atat de mult, si sentimentul fata de ea inghite tot: atat de mult am, si fara ea totul mi se pare nimic.”
    ” Nu pot sa ma rog Lui Dumnezeu sa mi-o lase mie, si totusi de multe ori imi pare rau ca ar fi a mea! Nu pot sa ma rog sa mi-o dea, fiinca este a altuia.”
    ” Stie cat sufar. Astazi privirea ei mi-a patruns adanc in inima”.
    ” De multe ori ma culc cu dorinta, uneori chiar cu speranta, ca n-am sa ma mai trezesc, si dimineata deschid ochii, vad iarasi soarele si sunt nenorocit. Adevarul este ca simt ca vina e numai a mea. Nu sunt eu oare acela care, odinioara, plutea, in plenitudinea sensibilitatii, pe care la fiecare pas il intampina un paradis si care avea o inima in stare sa cuprinda o lume intreaga. ”
    ” Lotte m-a dojenit din pricina exceselor mele, dar cu atata dragalasenie! Excesele mele, fiindca ma las uneori ademenit de un pahar de vin si beau o sticla…”Sa nu faci asta! mi-a spus ea, gandeste-te la Lotte!”…” Sa ma gandesc! i-am raspuns eu, mai ai nevoie sa-mi spui asta? Ma gandesc…nu, nu ma gandesc! Esti mereu in fata sufletului meu. Astazi m-am oprit pe locul unde ai coborat, candva din trasura…”
    A inceput sa vorbeasca despre altceva, ca sa ma impiedice sa mai adaug vreun cuvant. Dragul meu, sunt pierdut! Poate sa faca din mine ce vrea.”
    Pana nu vom redevenii sensibili si grijulii unii fata de ceilalti, in eter vorbele vor pieri.

    Apreciază

  5. Rummenigge said, on decembrie 7, 2010 at 1:21 pm

    Draga Saccsiv, poti sa-mi raspunzi care e adevarata cale pe care trebuie sa o urmez, caci nici eu nu mai stiu care e? Uneori simt ca toata lumea e impotriva mea, ca tot ceea ce fac, primesc numai reprosuri. Poti citi numeroase carti de teologie si de filozofie, dar raspunsul il astepti de la altcineva. Stiu ca am un inger , ca oricare alta persoana. Stiu si simt puterea Lui Dumnezeu, stiu si pe ingerii Lui dragi in Ceruri, dar oare El stie de existenta mea nenorocita? Oare El, ii pasa atunci cand sufletul imi e suferind? Cand citesc Sfintii Parinti, nimic din ce spun ei, nu imi e strain, parca, stiu dinainte ce vor sa spuna.
    In Biserica ma simt atat de bine, stiind ca ingerii sunt si ei prezenti, dar oare vor spune ei ca robul Lui, trece prin suferinte?
    Ce povata imi dai, draga Saccsiv. Astept opinia ta, ca de la un frate mai mare si povatuieste-ma cu intelepciune…

    Apreciază

    • saccsiv said, on decembrie 7, 2010 at 2:22 pm

      Rummenigge

      Calea e ORTODOXIA.

      Cauta un duhovnic.

      Rugaciune.

      Continua sa citesti Sfanta Scriptura, scrierile Sfintilor Parinti, Vietile Sfintilor.

      Nu e simplu. De aceea pe pamant ne numim biserica luptatoare. In cer e cea biruitoare.

      Daca treci prin suferinte, Domnului nostru Iisus Hristos stie. Tu sa nu-ti pierzi credinta si sa ai rabdare. Probabil treci prin niste examene. Bunul Dumnezeu stie de ce le ingaduie. Poate ai avut un trecut, sa-i zicem, zbuciumat. E firesc atunci. Poate mai faci inca niste greseli. Sunt niste incercari necesare pentru mantuirea ta.

      Spovedeste-te.

      Tu sa te stradui sa urci fiecare treapta. Bunul Dumnezeu vede stradania ta si te salta alte o suta de trepte in sus.

      Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: