SACCSIV – blog ortodox

VIDEO: DOVADA CALATORIEI IN TIMP? Cica o femeie care vorbeste la telefonul mobil apare in imaginile de la premiera filmului „Circul” al lui Charlie Chaplin, din 1928

Posted in CALATORIE IN TIMP by saccsiv on octombrie 29, 2010

   Citez din articolul VIDEO Un irlandez sustine ca o femeie care vorbeste la telefonul mobil apare in imaginile de la premiera filmului „Circul” al lui Charlie Chaplin, din 1928:

   Un barbat din Belfast a postat pe internet un clip video in care sustine ca a surprins, intr-o secventa de la premiera filmului „Circul”, al lui Charlie Chaplin – care a avut loc la Hollywood, in 1928 – ceea ce pare a fi o femeie vorbind la un telefon mobil. George Clarke spune ca este „chinuit” de mai bine de un an de aceasta dilema, in conditiile in care, in 1928, anul aparitiei filmului, telefoanele mobile nu se inventasera inca, potrivit BBC. Barbatul crede ca o posibila explicatie ar fi intoarcerea in timp. Clipul video postat de George Clarke pe YouTube a adunat, in doar 10 zile, aproape 2 milioane si jumatate de vizualizari si 18 mii de comentarii.
   George Clarke povesteste ca a facut „descoperirea” dupa ce si-a cumparat seria de filme ale lui Charlie Chaplin pe DVD, iar pe DVD-ul cu filmul „Circul” apar inclusiv imagini filmate la premiera peliculei, care a avut loc la Hollywood, in anul 1928.
   In imaginile de la premiera filmului apare, timp de cateva secunde, o femeie care isi tine mana stanga in dreptul urechii, ca si cum ar vorbi la telefonul mobil (intervalul 2:44 – 2:48, in clip) – gest extrem de „familiar” in societatea actuala, subliniaza Clarke: „Arata fix ca si cum ar vorbi la telefonul mobil”, spune el, admitand insa ca „Nu cred ca vom reusi vreodata sa descifram un mister ca acesta”.
   Clipul video postat de George Clarke a facut senzatie pe internet – unde comentatorii s-au intrecut in posibile explicatii, inclusiv aceea ca „telefonul mobil” invocat de Clarke nu ar fi altceva decat o proteza auditiva Siemens – si a ajuns rapid in paginile presei internationale.
   CNN isi incheie articolul pe aceasta tema de pe site cu o intrebare: „Suntem curiosi doar ce retea de telefonie mobila opera telefonul doamnei din filmulet”.

   Comentariu saccsiv:

   Cand un cititor mi-a atras atentia acum cateva zile despre stirea de mai sus, am ignorat-o. Iata insa ca ea a ajuns si in mass-media romaneasca …

   Plec de la premisa ca nu s-a umblat la filmul din 1928 si ca intr-adevar pe pelicula filmata atunci aparea acea femeie. Mie nu-mi pare ca vorbeste la telefonul mobil. In alte articole se emite si impoteza ca era o femeie usor dusa si care vorbea singura. Eu consider ca poate nici macar atat. Secventa din film este extrem de scurta. Poate se scarpina. Poate era curent si incerca sa-si protejeze urechea.

   Cica vorbea. Mie nu mi se pare. Poate a bolborosit scurt ceva, cum multi o fac, fara a fi dusi cu capul.

   Probabil ca ideea calatoarei in timp prinde la adeptii new age. Noi ortodocsi fiind, trebuie sa eliminam insa aceasta ipoteza.

   Filmuletul are peste 2 700 000 de vizualizari si datorita promovarii sale in mass-media de pe glob. Intrebarea este: de ce a fost promovat acesta, in conditiile in care pe youtube apar tot felul de alte nastrusnicii?

39 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on octombrie 29, 2010 at 6:20 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. LostOne said, on octombrie 29, 2010 at 6:21 pm

    LOLL. de la mana pana la gura.. Deci.
    Speculatii peste speculatii,dovada clara de prostie omeneasca.
    Irlandezu ala doar a ZIS in gluma(!!) poate fii cautat pe net:). Si toti au inceput sa zica ca e adevarat, a zis ca poate se si ferea de camere..

    Apreciază

  3. eufrosin said, on octombrie 29, 2010 at 6:38 pm

    Sfintii Apostoli s-au intalnit la prohodul Maicii Domnului, in urma unei calatorii prin vazduh, ajungand acolo in secunde sau instantaneu. Asta suna taman ca o calatorie prin timp.

    Sfatul Ardealului Arsenie Boca, s-a deplasat la inmormantarea mamei lui in jud, Sibiu, tocmai din Delta Dunarii, unde taia stuf, inchis fiind de catre comunisti. A lipsit de acolo 2-3 ore, iar cand s-a aratat intr-un sfarsit gardienilor, le-a spus unde a fost. Seful lagarului a sunat in satul cu pricina, ca sa afle stupefiat din gura primarului, ca detinutul Boca a purtat intr-adevar sicriul mamei lui la mormant. Tot el a fost cu duhul in America rapit fiind de Dumnezeu pentru a-l convinge sa nu se roage pentru cine nu trebuie.

    Se stie ca diavolilor le place sa imite minunile Dumnezeiesti, doar ca inspre rau. Exemplu concret sunt OZN-urile capabile de performante nebanuite de publicul larg, precum si aparatura de control a mintii, care implica citirea gandurilor de la distanta – este posibil oare ca si calatoria in timp sa fi devenit posibila prin stiinta inspirata de duhurile rele?

    http://eufrosin.wordpress.com/2010/06/17/un-rau-imens-este-perpetuat-in-romania-chiar-sub-nasul-nostru-veti-deveni-dvs-urmatoarea-lui-victima/

    Apreciază

    • MihaiC said, on octombrie 29, 2010 at 7:10 pm

      Parintele Arsenie calatorea in spatiu nu in timp; nu e totuna; calatoria in timp este o aberatie logica, fizica si teologica. Existenta universului si evenimentele sunt ireversibile.

      Apreciază

  4. Burtus said, on octombrie 29, 2010 at 6:47 pm

    Nu mi se pare a fi o dovada in sensul calatoriei in timp. Mie imi pare a fi un barbat in travesti care intradevar pare a vorbi cu cineva , dar poate avea vreo statie (poate ca astea se inventasera atunci) sau cine stie…..de ce o persoana venind din viitor sa vrea sa faca figuratie 1 secunda intr-un film…

    Apreciază

  5. Ciprian said, on octombrie 29, 2010 at 7:10 pm

    Eu cred că nu tanti e importantă în film ci înaintemergătorul ei… poate sunt eu paranoic dar are o figură macabră, înfiorătoare, de mort viu …

    Apreciază

  6. abc said, on octombrie 29, 2010 at 7:59 pm

    femeia are 2 gulere unul e blana si cel al hainei pe care-l tine cu mina .

    Apreciază

  7. Stela said, on octombrie 29, 2010 at 9:10 pm

    Ma bag si eu, cu putina mea stiinta. Ma indoiesc ca vorbea la telefon doamna cu pricina, cel mult folosea un „walkie talkie” sau un microfon – daca intr-adevar este vorba de un calator in timp – pentru ca, pentru a putea vorbi la telefon, trebuia sa aiba antene GSM, o intreaga retea de antene pentru telefonie mobila care sa preia si sa distribuie semnalul mobil, intr-un „sistem celular” (va rog sa ma contraziceti daca ma insel). Am reale dubii ca o armata de calatori in timp ar fi construit o asemenea retea. Apoi cei din jurul femeii se presupune ca treceau neclintiti pe langa doamna in varsta care vorbea la aparatul ciudat, este absurd.

    Domnul care vorbeste se vede ca speculeaza enorm, observa picioarele butucanoase ale doamnei, de fapt, nici nu ar fi o ea, este un el. Femeile in varsta au in genere picioare suple… Este un caz de speculatie de Can-Can, nu ar trebui sa ne ocupam mintile cu asemenea nastrusnicii. Ma indoiesc ca este folositor pentru sufletele noastre.

    Apreciază

    • saccsiv said, on octombrie 29, 2010 at 9:42 pm

      Stela

      Surioara mea, daca citesti comentariile ce deja au aparut sau vor apare, vei constata ca sunt crestini ce considera posibila calatoria in timp. De fapt asta e motivul principal pentru care am postat pana la urma si aceasta stire. Ca prin discutii sa se lamureasca macar o parte dintre ei ca aceasta este o mare ratacire.

      Apreciază

      • Stela said, on octombrie 29, 2010 at 9:56 pm

        Da, ai dreptate. Am fost foarte indignata de aberatia aceasta, mai ales ca am vazut unele comentarii care continuau speculatiile in loc le puna capat si am simtit nevoia sa reactionez. Iertare daca am exagerat.

        Apreciază

  8. Ion de la Chiuiesti said, on octombrie 29, 2010 at 9:14 pm

    Ipoteza cea mai plauzibila este proteza auditiva. Pe vremea aceea banuiesc ca proteza era mare si trebuia tinuta cu mana. Daca in anii ’70 aparatele auditive se vedeau de la distanta cum erau atasate urechii, azi nu se mai sesizeaza prezenta lor datorita dimensiunii reduse. Calatoria in timp probabil ca exista, dar nu e cazul femeii din filmul lui Chaplin.

    Apreciază

    • saccsiv said, on octombrie 29, 2010 at 9:43 pm

      Ion de la Chiuiesti

      Calatoria in timp sigur nu exista.

      Apreciază

  9. Stela said, on octombrie 29, 2010 at 9:15 pm

    Iata mai multe detalii despre retelele GSM: http://www.go4it.ro/telefoane-mobile/retelele-gsm-pe-intelesul-tuturor-3291414/

    Apreciază

  10. laurentiu said, on octombrie 29, 2010 at 9:22 pm

    … si daca, prin absurd (repet, prin absurd), am presupune ca se pot „efectua” calatorii in timp, exista o mare dilema: cum de avea semnal pe mobil, ea aflandu-se intr-un spatiu fara antene care sa emita semnal??
    iar daca totusi avea semnal, unde platea factura de mobil? :)) probabil era un prepay achizitionat in 2005 🙂 la oferta 🙂
    inca o chestiune, daca din neatentie era calcata de masina si murea in 1928 am fi avut inca o alta mare dilema. am fi putut spune despre ea ca a fost nascuta si botezata, sa zicem, in 1940 si decedata in 1928.:)) oare botezul ei posterior mortii putea fi socotit valid si doamna inmormantata, in consecinta, crestineste? :))

    Apreciază

  11. Patty said, on octombrie 29, 2010 at 9:34 pm

    Am impresia ca tipul ne sugereaza sa cumparam dvd-urile cu Charlie Chaplin….

    Apreciază

  12. laurentiu said, on octombrie 29, 2010 at 9:47 pm

    doamna ar fi putut incasa pensia din 2005 in 1928? la urma urmei ce conteaza ca inca nu s-a nascut, daca are 40 de ani in campul muncii?
    iti inchipui ce legislatie stufoasa ar necesita time travelling-ul :))

    Apreciază

  13. laurentiu said, on octombrie 29, 2010 at 9:48 pm

    Aveam niste vecini, in vremea lui Ceausescu, care consumau mai mereu Pepsi Cola, desi se gasea extrem de greu. Acum ii suspectez ca o achizitionau din vremurile noastre, din supermarket :)) Se leaga povestea 🙂

    Apreciază

    • greta said, on octombrie 29, 2010 at 10:10 pm

      Am ras 🙂 la faza cu vecinii tai in vremea lui Ceausescu si coca cola. 🙂 a mai presarat atmosfera cu o gluma !

      Apreciază

    • Costi said, on octombrie 30, 2010 at 4:50 pm

      Nu te-ai uitat pe eticheta sa vezi cand expira.

      Apreciază

  14. un_mare_pacatos said, on octombrie 29, 2010 at 11:17 pm

    Cand am citit titlul stirii dimineata am ignorat din start aceasta stire.Dar cand am vazut ca este postata stirea pe blog ,am zis hai sa studiez si eu aceasta problema. Uitandu-ma la acest filmulet de vreo 50 de ori am reusit sa ajung la o conluzie. M-am uitat in special pe acel cadru apropiat cu femeia. In mod sigur ea nu are nimic in mana. Daca va uitati bine la ea cand se intoarce cu fata spre camera de filmat( in minutele 4:25-4:26 si 5:08-5:10) veti vedea ca mana ei aproape ca se intinde. Daca avea un obiect in acel moment in mod sigur l-ar fi scapat.

    De ce tinea mana la urechea ei? Intr-un mod ineficient ea a incercat sa-si acopere acea parte a fetei pentru a nu fi filmata sau poate ca ea avea probleme cu o bucla de par care iesea din palaria ei si intocmai din aceasta cauza s-a oprit ipentru a-si aranja parul.

    De ce vorbea in timp ce tine mana la ureche? Pai ea in acel timp nu a pronuntat decat un cuvant. Acel cuvant sau mai bine zis acel tipat e adresat barbatului din fata ei care cel mai probabil e sotul ei.

    PS: Pentru cei care au crezut in aceasta stire, va sfatuiesc sa nu va mai uitati la filme science-fiction. Si eu de mic am vazut o gramada de filme SF care m-au facut sa cred in multe prostii.

    Apreciază

  15. Octavian@nvu.ro said, on octombrie 30, 2010 at 8:46 am

    Salutare tuturor,

    Oricum ar fi, filmuletul este foarte straniu. Analizand la nivel primar campurile transmise de cele 2 personaje, in incercarea de a realiza o conexiune cu ele, este inevitabila concluzia ca nu sunt personaje obisnuite, din dimensiunea cu care ne-am obijnuit (adica nu sunt oameni, doar par oameni).
    O prostie nu capteaza interesul la o masa asa de mare de oameni, iar asta a starnit comentarii alese chiar si din partea unor personalitati alese.
    Cred cu tarie ca cei 2 sunt calatori in timp, primul este „seful” iar al 2-lea un asistent.
    Voi cum ati face, daca ar fi pisibila calatoria in timp? Ati alege haine pitrivite si obiecte potrivite anului in care va intoarceti. In cazul asta, cred ca au incurcat putin anii atat in privinta hainelir (pantofi, aspect etc) cat si a instrumentelor folosite – aparitia telefonului mobil. Cred ca ceea ce tine in mana este un dispozitiv de comunicare spatiu si timp, pe care l-au facut sa arate ca un mobil, confundand un pic anii aparitiei acestuia.
    Cand te intorci in timp 1500 de ani, se pot admite greseli de tipul considerarii dispozitivelor din 1980 ca fiind din 1928, nu?

    Nu e vorba de mobil care are nevoie de relee Gsm etc ci este vorba de un obiect considerat „interesant” si pe care-l folosesc ca pe unul clasic, el aratand ca un mobil si functionand ca un mobil, dar avand functii din viitor – comunicare in timp. Puteau sa comunice si fara mobilul ala, dar asa de fun, au folosit un mobil, de aia s-au si intors in timp, doar de fun. Cel pytin „femeia” asistentul este mai distrat de calatorie, seful, primul, este pt business in calatoria in timp.
    E tare. Multumesc pt filmulet.

    Apreciază

  16. codin said, on octombrie 30, 2010 at 9:35 am

    Si prin picturile medievale apareau obiecte ciudate. Avem „timp”-ul nostru vreo 70-80 de ani sa ne perindam pe aici, nu incepe cu noi nimic si nici nu se termina. Nu stiu ce e timpul si nici cum functioneaza.

    Apreciază

  17. Octavian@nvu.ro said, on octombrie 30, 2010 at 10:22 am

    NASA si Vaticanul se pregatesc sa ne spuna ceva; oricum, nu mai pot ascunde mult timp unele infirmatii. Primul pas a fost recunoasterea oficiala de catrs Papaa lui ET. Exista diferente intre ingeri si extraterestrii? Se poate parasi planeta si timpul/spatiul tau, daca nu indeplinesti animite criterii morale? Din cate imi dau seama, dracii nu pot depasi planeta, spatiul si timpul unde au fost lasati, fara a indeplini anumite criterii morale, adica a depasi nivelul de drac… Spun si eu, si cer indurare pentru ignoranta mea.

    Stiati ca cei de la NASA (cei mai buni specialisti dintoata lumea) au lucrat 10 ani la un model al unei rachete spatiale care sa treaca dincolo de galaxia noastra? Stiti ca dupa 10 ani au renuntat la toate studiile lor si au preluat modelul lucrarii Maestrului Brancusi „Pasarea maiastra”?

    Apreciază

    • saccsiv said, on octombrie 30, 2010 at 10:34 am

      Octavian@nvu.ro

      Prietene, frana, te rog. Pentru rataciri new age exista alte site-uri.

      Apreciază

      • Octavian@nvu.ro said, on octombrie 30, 2010 at 10:50 am

        Am inteles ordinul acesta. Mai ramane sa inteleg altele legate de ortodoxie si consecintele si rezultatele aplicarii invataturilor ortodoxe de catre reprezentantii actuali ( poate si ignoranta, poate doar semnalarea exagerata a unor aspecte contradictorii acelir invataturi – unii afirmand cae tot o etapa a new ageului si bloguri de acest tip).

        Indurare, am iesit de aici.
        Multumesc pt informatii, m-am lamurit.

        Apreciază

    • cyp said, on februarie 17, 2011 at 3:49 pm

      Demonii pot sa se plimbe prin tot universul material si prin iad. Numai in ceruri (i.e rai) nu pot ajunge. Cat despre timp, da nu pot depasi timpul, dar sa ne aducem aminte ca au cunostiinte destule si pot prezice cu o probabilitate mare bazat pe ce exista in prezent unele din chestii din viitor. De asemenea nu trebuie uitat ca civilizatia dinainte de potop avea cunostiinte posibil mai avansate decat ale noastre (doar aveau o durata medie a vietii de 900 de ani).

      Apreciază

  18. codrin said, on octombrie 30, 2010 at 1:11 pm

    Toata puterea in cer si pe pamant e a Lui Dumnezeu … !!!
    Doar EL ar putea sa faca asta cu oamenii pentru ca El e atotputernic … !!!
    asta poate fi un mesaj din partea lor pentru viitor … acea femeie isi tinea portofelul in mana sau ceva vreun obiect si se prefacea ca vorbeste… ca abia dupa atatia ani oamenii sa observe? ma indoiesc ca ar fi editare media….ati vazut si originalul? scuze dar nu stiu ce raspunsuri s`au dat ca nu am citit toate comm

    Apreciază

  19. adriana said, on octombrie 30, 2010 at 3:18 pm

    Fiecare vede ceea ce vrea sa vada. Inteleptii au afirmat in urma cu 5000 de ani ca ceea ce noi numim realitate este doar o iluzie, iar oamenii de stiinta moderni au adus argumente ca creierul nu face altceva decat sa interpreteze niste stimuli in functie de experientele anterioare… In plus, nu o sa spun ca timpul nu exista (poate ca suna prea dur), ci ca este doar o masura inventata de om.

    Apreciază

  20. john said, on octombrie 30, 2010 at 4:23 pm

    un nebun arunca piatra si 100 de intelepti se arunca s-o recupereze…Hai sa fim seriosi!
    E adevarat ca imaginea seamana foarte bine cu a cuiva care vorbeste la telefon, s-ar putea insa ca explicatia sa fie mult mai simpla: fiind o figuranta, poate isi tinea sau acoperea urechea dintr-un anumit motiv (curent, sau….)si se adresa celor din spatele camerei, din platou. Cit despre motivul pentru care tv-urile „au pus botul” la asa o timpenie…ar putea fi: hai sa mai dea ceva senzational, sau/si hai sa mai arunce putin praf in ochii multimii ca sa-si ocupe mintea cu tot felul de timpenii complet nerelevante, dar care-ti ocupa timp si energie mentala….

    O mostra reala de profetie, asta daca tot vorbim de „calatorii in timp” (pentru ca ele exista in forma profetiilor si ai profetilor, care au vazut in Duh cam ce o sa se intimple in viitor) este pictura de la Draganescu a par. Arsenie Boca in care pe la mijlocu anilor 80 , parintele picteaza un om care vorbea la telefonul mobil (stind infotoliu si uitindu-se la TV). Aia da, „calatorie in timp”, adica profetie. Ce vreau eu sa spun, este ca profetii crestini si pre-crestini (Vechiul Testament) sint adevaratii „calatori in timp”, dar numai in Duh, nu in carne si oase.

    Apreciază

  21. Sergiu said, on octombrie 30, 2010 at 7:20 pm

    Oameni buni, haide-ţi să gândim LOGIC !!! Ca să vorbeşti la telefonul mobil ai nevoie de cel puţin 3 sateliţi şi, dacă e nevoie de o staţie de amplificare semnal. Din câte ştiu eu nimeni nu a adus un satelit în spaţiu mai devreme de 1950, ei bine, dacă eu m-aş întoarce în timp cu un telefon mobil, cu cine aş vorbii???

    Apreciază

  22. Mihail said, on octombrie 30, 2010 at 7:46 pm

    M-am uitat de 2 ori la secventa aia foarte scurta, femeia nu tine nimic in mana, spre sfarsitul secventei se vede foarte clar ca-si misca degetele si nu tine nimic in mana.
    La inceput ma gandeam ca e o dovada conclusiva, nu o imagine neclara cu o batrana care se plimba si-si aranjeaza parul.
    Dovada conclusiva nu ar fi fost pentru calatoria in timp ci pentru faptul ca tehnologiile curente sunt mult mai avansate decat isi imagineaza masele si ca poate in anul 1928 elitele vorbeau la telefon in timp ce masele abia peste 70 de ani vor avea acces la aceasta tehnologie. In concluzie chiar daca se vedea clar in video ca vorbeste la un iPhone tot nu ar fi dovedit ca sunt niste Calatori IN TIMP 🙂

    Apreciază

  23. singur said, on octombrie 30, 2010 at 9:24 pm

    ma voi chiar nu aveti altceva de facut .este clar o facatorie pentru a zapaci mintea umana. sunteti atat de naivi sa credeti ca acest lucru e posibil(calatoria in timp).!!!!?????

    Apreciază

  24. Cineva said, on octombrie 31, 2010 at 12:19 pm

    mare vrajeala , mare !

    Apreciază

  25. cyp said, on februarie 17, 2011 at 3:43 pm

    Ar putea avea o infectie la ureche si trebuie sa tina cu mana compresa. Cat despre vorbitul singur se mai intampla tuturor.

    Apreciază

  26. costi said, on iulie 9, 2014 at 12:05 pm

    Se vede foarte clar ca femeia respectiva nu are nimic in mana.
    De asemeni se observa foarte clar faptul ca imbracamintea femeii este in stilul epocii respective.
    O alta problema este faptul ca, chiar daca am admite ca ar fi un calator din zilele noastre pana in 1928, nu ar avea ce face cu telefonul mobil pt ca nu erau retele de telefonie mobila.
    Asa ca intregul material este o elucubratie a unei persoane care probabil se plictiseste..:)

    Apreciază

  27. chircutz said, on iulie 9, 2014 at 7:50 pm

    Povestea este veche… şi „prinde” la minţile ignorante. Este o prostie să pierzi timpul cu astfel de bazaconii!
    Nu înţeleg ce legătură există între secvenţa din acest film şi călătoria în timp, cum Dumnezeu să fie această secvenţă „dovada” faptului că este posibilă călătoria în timp? Adică „doamna” aceea, care semăna mai mult cu… aia cu coasa, vorbea, vezi Doamne, cu cineva, din zilele noastre? Unde este, mă rog, călătoria în timp? Materia, timpul şi spaţiul nu există în afara conştiinţei umane, în afara simţurilor noastre şi, mai mult, ele nu sunt decât „convenţii” pentru a defini două „entităţi” care sunt percepute vizual (materia şi spaţiul), şi una (timpul) care defineşte succesiunea fenomenelor care se produc prin interacţiunea dintre primele două.

    TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV

    Drama omului este aceea că el este condamnat să trăiască înainte de a judeca viaţa şi să meargă înainte de a-şi alege calea. Suntem cu toţii de acord, cred, că nu depinde de voinţa noastră dacă, unde (ţară-regiune-localitate, familie – bogată sau nu, educată sau nu etc), cum (la termen sau nu, sănătoşi sau congenital taraţi, de sex masculin sau feminin, frumoşi sau urâţi, inteligenţi sau cretini etc) şi când ne naştem; practic, suntem aruncaţi în viaţă fără să fim întrebaţi (trec peste faptul că nu întotdeauna suntem sinceri atunci când susţinem că viaţa este cel mai de preţ dar al omului, când, pe parcursul ei, avem momente în care ajungem în mod inexorabil taman la concluzia inversă, deoarece nu cred să existe om pe faţa pământului care, măcar o dată în existenţa sa, nu a considerat viaţa ca fiind o mare porcărie – scuzaţi exprimarea!, iar din acest punct de vedere – s-o recunoaştem – noi oamenii suntem fiinţele cele mai făţarnice şi mai ipocrite, şi asta pe lângă faptul, trist şi dureros, desigur, că omul, în general, este fiinţa cea mai crudă şi mai nemiloasă care a trăit vreodată pe Pământ). Ei bine, abia după ce ni se „vâră pe gât” toate cele de mai sus, de care, repet – nu noi suntem răspunzători, viaţa noastră depinde exclusiv de voinţa noastră, de hotărârile pe care le luăm. Problema este însă cât de conştienţi suntem atunci când luăm o anumită hotărâre şi, mai ales, cât de conştienţi suntem de consecinţele reale, nu presupuse, ale acelei hotărâri, consecinţe care în mod inexorabil ne vor influenţa ulterior viaţa. Şi astfel, suntem nevoiţi să trăim convenţional şi să judecăm comparativ. Reamintesc:
    – convenţonal, adj. = stabilit prin convenţie, acceptat prin tradiţie, dar şi artificial, nenatural, prefăcut, factice;
    – comparativ, adj. = bazat pe comparaţie, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene.
    Aşadar, convenţii sunt normele de convieţuire socială, legile statului, contractele între părţi ş. a. m. d., care sunt transpuse în documente juridice, dar şi unele cutume după care se desfăşoară viaţa unei persoane sau a unui grup de persoane care acceptă cutumele respective. Iată câteva exemple de astfel de cutume (norme de drept nescrise):
    – limba sau, mai exact, limbajul;
    – tradiţiile;
    – moda;
    – obiceiurile şi, de ce nu? – prejudecăţile care pot fi profesionale (atitudinea faţă
    de muncă, modul în care majoritatea înţelege să activeze în plan profesional), politice, rasiale, sexuale, culinare, etc.
    – percepţiile comparative (cald-rece, frumos-urât, bun-rău etc.) cu precizarea că acestea pot avea semnificaţii diferite pentru indivizi diferiţi).
    Când spunem „carte” ştim că s-a convenit demult asupra obiectului care să se cheme astfel. Când spunem „pluguşorul” ştim că termenul acesta defineşte obiceiul copiilor de a colinda în noaptea de Anul Nou. De ce facem ceea ce facem de Crăciun şi Anul Nou? Desigur, pentru că „aşa am pomenit”, nu? Auzim des în ultimul timp afirmaţii (cretinoide) de tipul: „Cutare (de obicei, vreo fufă semianalfabetă) este în tendinţe”, cu sensul că „este în pas cu moda”. În general, noi românii am ridicat la rang de artă faptul de a ne (pre)face că muncim, iar cel care într-adevăr munceşte este socotit… prost! Ei bine, această judecată (oare?) cretină, idioată şi tâmpită (aşa, da!) a devenit o cutumă care deja a început să-şi arate roadele (nefaste!). Nu degeaba Petre Ţuţea a făcut următoarea remarcă (genială): „Aflatul în treabă este metodă de lucru la români!”. Libertatea câştigată după decembrie 1989 a fost sub multe aspecte şi una prost înţeleasă. Astăzi este normal să umbli în fundul gol pe stradă, să apari la televizor tot aşa, să cânţi pe scenă fără chiloţi şi, fireşte, foarte sumar acoperită („îmbrăcată” ar fi fost mult spus – vezi cazul ucrainiencei care a câştigat un Eurovision), să faci sex şi nu dragoste şi de preferat la grămadă şi… cum se nimereşte, să naşti la… 12 ani etc. Dar în materie de dragoste şi sex n-a fost întotdeauna aşa. Iată ce mărturisea prinţul Salina pe la 1860: „Cum aş putea să mă mulţumesc cu o femeie care în pat îşi face cruce înainte de fiecare îmbrăţişare şi care, apoi, în clipele de mare dăruire nu ştie să spună decât: – Iisuse Hristoase? Şapte copii am avut cu ea, şapte! Şi nu i-am văzut niciodată buricul! Drept e asta?”.
    Aşadar, convenţiile, de orice natură ar fi, sunt, în primul rând, schimbătoare; apoi, ele pot fi bune sau rele, drepte sau nedrepte (în general, pentru alţii decât cei care le-au stipulat), morale sau imorale etc. Toate au o „perioadă de valabilitate” după care sunt înlocuite cu altele, din nefericire, nu neapărat mai bune, mai drepte sau mai morale. Iată, dacă în vechiul testament exista principiul/convenţia „ochi pentru ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, ei bine, acel principiu era mai moral decât cel de azi, care poate fi formulat astfel: „amândoi ochii pentru unul şi toţi dinţii pentru unul”. Culmea este faptul că şi reciproca este valabilă: ucigaşi de copii pe şosele şi chiar pe treceri de pietoni care primesc… pedepse cu suspendare, hoţi ordinari care au adus România în faliment dar care primesc „NUP” etc. Tragic este că multe dintre convenţiile epocii actuale sunt de fapt adevărate vicii care stau la baza decăderii morale actuale. „Boala o avem în suflet, este o adevărată epidemie de meningită morală” – spunea Octavian Goga la 1916, care mai remarca: „Piramida noastră socială este morbidă: vârful – bolnav de sifilis, temelia – de pelagră!”.
    Aţi observat, cred, că toate judecăţile noastre de valoare sunt relative? Nimic din viaţa omului nu este absolut deşi ar trebui să fie cel puţin Dumnezeu. Cel mai bun exemplu în acest sens sunt unităţile de măsură. Aceste standarde de măsurare a cantităţilor fizice sunt toate nişte… convenţii. Iată cum este definit kilogramul – unitatea de măsură pentru masă (confundată de cele mai multe ori cu greutatea): „este masa kilogramului-prototip internaţional adoptat ca unitate de măsură la Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi din anul 1889”. Kilogramul este singura unitate de măsură din Sistemul Internaţional definită încă pe baza unui obiect fizic. Într-adevăr, definiţia de mai sus este remarcabilă prin… ambiguitate! Ea duce cu gândul total neştiinţific că cineva a luat o piatră de pe caldarâm şi ar fi hotărât – pe ce bază? – că acela este standardul de evaluare a masei unui corp fizic. Lucrurile nu stau totuşi chiar aşa. Prototipul a fost confecţionat în anul 1880 dintr-un aliaj de 90% Pt (platină) şi 10% Ir (iridiu). O definiţie cât de cât ştiinţifică a kilogramului ar putea pleca de la faptul că masa unui mililitru, ml (sau centimetru cub, cm3), de apă pură, la 4˚C şi presiunea de o atmosferă, este de o mie de ori mai mică decât 1 kg. Dar staţi, am dat peste alte trei unităţi de măsură – mililitrul, gradul Celsius şi atmosfera, care la rândul lor sunt tot convenţii (nu are rost să le dau definiţiile aici căci aş fi nevoit să merg cu ele din aproape în aproape lungind inutil prezentul material).
    Voi da totuşi un ultim exemplu care mi se pare semnificativ pentru ceea ce vreau să transmit prin materialul de faţă: metrul. Acesta este definit ca fiind „lungimea egală cu 1 650 763,73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomului de kripton 86 (Kr86)”. Halucinant, nu? Da, dar numai pentru nespecialişti! Cum s-a ajuns aici? Metrul, ca şi kilogramul a fost iniţial o convenţie bazată tot pe un obiect fizic, metrul-standard sau metrul-prototip, ales, se înţelege, tot la întâmplare. Nevoia de a-l defini mai ştiinţific a dus mai târziu la formularea de mai sus, aparent aiuritoare, cum adică – 1 650 763, 73? Ce fel de număr este acesta, nu se putea găsi unul cu o valoare rotundă? Uite că nu! (Şi nu insist de ce, din lipsă de spaţiu dar şi din dificultatea înţelegerii pentru profani). Interesant este faptul că dacă toate kilogramele-prototip şi metri-prototip ar dispărea din lume, acum nu ar fi nicio problemă! Ştiţi de ce? Nu vă spun, gândiţi-vă, e simplu! E ca în cazul focului: la început a trebuit să fie păzit pentru a nu se stinge, dar după ce omul a descoperit cum poate să-l provoace, nu a mai fost nevoie de asta.
    Cum am ajuns aici? Cum am ajuns să trăim convenţional şi să judecăm comparativ? Din cauza păcatului originar – neascultarea. Dumnezeu le-a cerut primilor oameni de pe Pământ aşezaţi întru nemurire în grădina Eden, un singur lucru care implica voinţa lor, judecata lor, conştiinţa lor: să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului căci în ziua în care vor mânca vor muri! Şi aşa s-a şi întâmplat – primii oameni au încălcat convenţia cu Creatorul iar moartea a intrat în om! Vă gândiţi vreodată că pentru a aprecia binele avem nevoie de rău? Că pentru a aprecia sănătatea avem nevoie să fim bolnavi? Poate uneori şi doar unii dintre noi – da, dar cei mai mulţi – nu! Noi oamenii avem aproape în permanenţă tendinţa de a ne comporta în viaţă ca şi cum am fi nemuritori. Mare eroare!
    Şi apoi cum apreciem lucrurile? De exemplu ce este fericirea? Ei, da, fericirea are cu totul alt sens pentru fiecare dintre noi: pentru un beţiv fericirea constă în avea ce bea, pentru un afemeiat fericirea constă în a avea cât mai multe femei (pentru sex, nu pentru dragoste), pentru un avar fericirea constă în a avea cât mai mulţi bani, pentru un om mândru fericirea constă în recunoaşterea de către ceilalţi a meritelor sale, de cele mai multe ori închipuite etc. Dar… nu mândria l-a pierdut pe Lucifer şi neascultarea pe Adam?
    Da, trăim convenţional şi judecăm comparativ… Din păcate!

    Marian Pătraşcu
    (Publicat în: „Constelaţii diamantine”, anul II, nr. 2(6), februarie 2011, pag. 55; „Forum 9”, nr. 5, 2011, pag. 46-47; „Pagini româneşti în Noua Zeelandă”, anul VIII, nr. 89, noiembrie 2012, p. 18;)

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.