COCA – COLONIZAREA

   Citez din articolul Când aud de cultură… (III). Coca-Colonizarea/ de Alexandru Ciolan:

   Ghici, ghicitoarea mea: există ceva la fel de sau chiar mai rău decât cultura McDonalds? Da, există, are aceeaşi putere de seducţie, dacă nu mai mare, şi se numeşte cultura Coca-Cola. Este (alături de muzica rock, bucătăria rapidă, blugii şi filmele hollywoodiene) una dintre faţetele „imperialismului cultural american” – impunerea tipului de consum şi a gusturilor americane în restul lumii.
   Sintagma pare a fi fost creată în 1990 de un scriitor german, Rolf Winter, în bestsellerul, netradus în româneşte, „Impertinenţa americană – Die amerikanische Zumutung” (despre „Coca-Colonizare” se vorbea, în schimb, încă din 1950) şi sintetizează în cel mai înalt grad legătura dintre globalizare, publicitatea agresivă şi sărăcirea, prin omogenizare, a preferinţelor şi deprinderilor.

   Peste tot pe unde a ajuns (şi a ajuns în peste 200 de ţări), băutura gazoasă inventată de John Pemberton a fost vârful de lance al consumismului (în România, să ne amintim, Coca-Cola nu exista înainte de 1989).
Cea mai bună definiţie a culturii Coca-Cola a fost dată de un francez anonim, pe un forum: „La culture coca-cola, la culture de la mal bouffe, culture du fric et peu importe les moyens, culture du mal être, culture de l’inculture, culture capitaliste. Sois idiot et achète!” („Cultura coca-cola, cultura mâncării proaste, cultura banului obţinut prin orice mijloace, cultura traiului nesănătos, cultura inculturii, cultura capitalistă. Fii idiot şi cumpără!”). Iar definiţia este însoţită de un afiş propagandistic cu tătuca Lenin pe fundalul unui steag roşu – nu roşu bolşevic, ci roşu Coca-Cola.
   Dar cultura Coca-Cola nu înseamnă doar popcultură, atotcotropitoarea cultură de masă: sintagma desemnează de asemenea cultura corporatistă, internă, a firmei din Atlanta care deţine cel mai puternic brand din lume, înconjurat de o aură aproape mistică. Setul de reguli de fier al companiei nu este impus doar propriilor angajaţi, ci, vai!, şi societăţilor în care se îmbuteliază şi se cumpără Coca-Cola.
Primul principiu al filozofiei Coca-Cola este acela că, după ce ai consumat o cola, nu mai trebuie să bei altceva – nici apă, nici bere, nici cafea, nici ceai, ci doar o altă cola (fie ea şi Pepsi). Fie că o iubeşti, fie că o urăşti (în orice caz nu se poate şi nici nu trebuie să-ţi fie indiferentă), Coca-Cola este maxima întruchipare a pieţei globale. Poţi scoate o găleată de apă din propria fântână, te poţi apleca să bei din căuşul palmei la un izvor, poţi stoarce o lămâie ca să-ţi faci o limonadă, poţi cumpăra o sticlă de apă minerală, dar nimic nu se compară cu sentimentul de frăţietate globală pe care îl încerci atunci când desfaci capacul unei sticle de cola – gest simbolic prin care devii parte a pieţei planetare.
   Coca-Cola nu este produsul unei pieţe locale, nici măcar al uneia naţionale sau regionale, ci chintesenţa pieţei pur şi simplu: nu poate fi produsă, ci doar îmbuteliată, transportată, vândută, cumpărată şi consumată. Nu i se cunoaşte formula (ingredientele de bază sunt publice, dar nu şi dozajele), esenţa venită din cerul atlantic este diluată cu apă locală şi consumată local. Oricât de înzestrat ai fi, nu poţi produce o Coca-Cola. Nu poţi decât să o cumperi.
„Sois idiot et achète!”

   Cititi va rog si:

ISRAEL Coca-Cola Village: primul eveniment RFID – Facebook – lumea reala …

VIDEO: Coca Cola zero sugar, adica cu aspartam, adica un dezastru …

VIDEO – ECUMENISM TOTAL: Patriarhul ecumenic BARTOLOMEU de Constantinopol DARUIESTE UN CORAN presedintelui COCA-COLA

COLA poate afecta calitatea SPERMEI

   Coca-Cola este companie membra a Council on Foreign Relations