Saccsiv – Weblog

Parintele NICHITA motiveaza plecarea sa in Grecia: CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR si CALENDARUL …

Posted in calendar de stil vechi, CMB, CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR, STILISTI by saccsiv on Octombrie 4, 2010

   … si nimic despre cip, asa cum se presupunea in materialul pe care l-am preluat in articolul:

SA VERIFICAM INFORMATIA: Parintele Nichita si obstea manastirii Brancoveni au plecat, DE TOT, in Grecia din cauza pozitiei lor anti-cip

   Am primit de la Hristofor Tarau urmatorul material, despre care spune ca este scris de parintele Nichita si motiveaza plecarea sa:

Mărturisire de credinţă

„Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”,

 Aducem la cunoștință episcopilor, clericilor, monahilor, monahiilor, tuturor fiilor și fiicelor duhovnicești și întregului popor român, ca mângâiere și întărire întru adevărul lui Hristos, că noi am încetat orice comuniune euharistică și de rugăciune cu Patriarhia Română.

            Nu am ajuns să luăm această decizie în grabă sau fără discernământ.

            Cu profundă durere sufletească, fiind deplin conștienți de situația prezentă a Patriarhie Române (B.O.R.), precum și a tuturor Patriarhiilor oficiale aflate în comuniune unele cu altele care sunt împreună-mădulare ale organismului paraeclesiastic eretic C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor), conștiința noastră ortodoxă nu ne mai îngăduie să rămânem în comuniune cu voi.

            Motivele pentru care am luat această decizie sunt deplin întemeiate pe învățătura Sfinților Părinți – (subiect ce îl putem expune pe larg și îl vom detalia pe parcurs cu materiale anexe – o parte dintre acestea fiind deja atașate acestei scrisori):

MOTIVE (pricini) :

1. B.O.R. a fost pentru mulți ani și continuă să fie mădular al organizației eretice și antihristice C.M.B., fapt ce a avut drept consecințe:

a) semnarea de documente apostaziatoare (Balamand, Chambessy, Ravenna, Viena etc.) de la credința dreptslăvitoare întru Una, Sfântă, Sobornicească si Apostolească Biserică;

b) conslujiri și rugăciuni cu ereticii, cu sectanții și chiar cu păgânii, cum s-a întâmplat public la Marile Adunări blasfemiatoare ale C.M.B. de la Canberra, Asissi și multe alte locuri (precum se întâmplă și în România, anual, la „Săptămâna de rugăciune ecumenică”, sau cum s-a petrecut la manifestarea “San Egidio” – Bucuresti 1998, unde s-au practicat ritualuri păgâne, sau la cea de-a treia Mare Adunare Ecumenică C.M.B. de la Sibiu din 2007);

c) mărturisirea, practicarea și răspândirea pan-ereziei ecumenismului, care este erezia ce însumează toate ereziile vechi și noi, mărturisire de credinţă eretică a B.O.R. şi a Patriarhiilor Oficiale exprimată prin aşa numita „Charta Oecumenica”.

Cele arătate mai sus atrag anatemele date de Sfintele Soboare asupra tuturor celor ce le practică și asupra tuturor celor ce  le mărturisesc sau sunt în comuniune cu aceștia.

Văzând cu durere „marea apostazie” a Bisericilor oficiale – cum o numea Cuviosul Arhiepiscop Averkie de Jordanville (episcop al ROCOR-ului, la fel ca și Sfântul Ioan Maximovici), Sfântul Mitropolit Filaret al New York-ului, Întâi-Stătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR) trimite mai multe scrisori numite “Epistolii întristate”(între anii 1969-1975) tuturor Patriarhiilor ortodoxe membre ale C.M.B.

Prin ele, Mitropolitul Filaret încearcă să cheme patriarhiile membre ale C.M.B. la ieșirea din această organizație eretică, la întoarcerea în Ortodoxie și la pocăință pentru actele de apostazie săvârșite.

Însă, asistând cu mare îngrijorare la lucrarea continuă și dinamică de lepădare a Adevărului și de adâncire a apostaziei săvârșite de aceste Patriarhii, Sfântul Filaret și Sinodul au hotărât să anatemizeze ecumenismul, pentru a păzi turma ortodoxă.

Astfel, pan-erezia ecumenismului a fost anatemizată în August 1983 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR), păstorită de Sfântul Mitropolit Filaret al New York-ului.

Redăm textul anatemei, iscălite de întreg Soborul Arhieresc al ROCOR, spre a fi adăugată la sfârșitul anatemelor din Sinodicon și pomenită întotdeauna în prima Duminică a Postului Mare – Duminica Biruinței Ortodoxiei:

Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, ANATEMA!

Mai târziu, ecumenismul a fost dat anatemei şi de Înalt Preasfinţitul Auxentie :

Noi, ierarhii, preoţii şi poporul Adevăratei Biserici Ortodoxe, sub omoforul Înalt Preasfinţitului Auxentie, Arhiepiscop al Atenei şi al întregii Elade, văzând cum ecumenismul învaţă că Biserica lui Hristos este împărţită în aşa-zise ramuri cu doctrine şi practici diferite sau chiar opuse; că acesta atribuie putere de mântuire aşa-ziselor taine ale neortodocşilor  care au pierdut sau nu au avut niciodată forma canonică a Botezului, dintre care mulţi “hirotonesc” femei ca preot şi episcop, iar alţii nu recunosc deloc preoţia; că prin acesta îşi manifestă credinţele în împreună slujiri şi rugăciune comună ortodocşii, heterodocşii,  chiar necreştinii şi păgânii; şi că acestea făcând, ecumenismul urmăreşte înrobirea libertăţii noastre duhovniceşti şi a Adevărului lui Hristos faţă de minciună, faţă de puterile acestei lumi şi față de grijile acesteia, ceea ce este duhul lui Antihrist; drept urmare declarăm că ecumenismul este culmea tuturor ereziilor, cu totul potrivnic Credinţei Apostolilor şi Părinţilor, spurcăciune înaintea Sfintei Treimi şi pregătirea pentru Antihrist şi că oricine dintre credincioşii care păstrează comuniunea cu ecumeniştii sau îşi însuşeşte învăţăturile lor, este supus tuturor anatemelor date asupra ereticilor.”

2. Alt motiv : deplina comuniune euharistică cu apostații serghianiști (adică cu actuala Patriarhie a Moscovei, creată de schismaticul mitropolit Serghie Stragorodski și de statul ateu comunist).

Serghie a făcut aceasta, prin hulitoarea sa “Declarație de loialitate a Bisericii Ortodoxe Ruse față de guvernul bolșevic”, declarație pe care a semnat-o fraudulos, doar el împreună cu câţiva episcopi, în numele întregii Biserici Ortodoxe Ruse, nesupunându-se Sfântului Sinod condus de Sfântul Patriarh Mucenic Tihon.

„Declaraţia” proclama în mod făţiş Uniunea Sovietică a fi noua patrie; toate bucuriile şi succesele Uniunii Sovietice erau recunoscute ca fiind bucuriile şi succesele Bisericii Ruse, asemenea şi tristeţile: ,,Noi vrem să fim ortodocşi recunoscând în Uniunea Sovietică patria noastră, vrem ca bucuriile şi succesele ei să fie bucuriile şi succesele noastre, iar eşecurile ei să fie şi eşecurile noastre … Rămânând ortodocşi, noi ne amintim de datoria noastră de a fi cetăţeni ai uniunii nu de frică, ci din conştiinţă, aşa cum ne-a învăţat apostolul (Romani 13, 5)”. Prin acest act infam, mitropolitul Serghie a făcut din organizaţia sa bisericească un accesoriu al organului de propagandă al guvernului comunist.

Împotriva acestor blasfemii, Patriarhul Tihon și Sfântul Sinod au dat anatemei bolșevismul, iar apoi pe Serghie și pe cei ce îi vor urma în schismă și în erezie, astfel cei anatemizați au pierdut succesiunea apostolică.

            Explicare pe larg :

Ca lucrare antihristică comunismul (bolșevismul) este o erezie care conține și idei hiliaste (o împărăție pe pământ). Comunismul a vulgarizat Sfânta Tradiţie a Bisericii, înlocuind-o cu propriile surogate. Procesiunile erau înlocuite cu parăzile de 1 mai, Sfintele Icoane erau înlocuite de portretele liderilor comunişti importanţi, slujbele din biserică cu adunările de partid, cele de înmormântare cu memoriale civile, slujba Sfintei Cununii cu un ritual aiurea săvârşit de autorităţi, sfintele moaşte înlocuite cu cadavrele îmbălsămate ale liderilor de partid, cum este păstrat trupul dictatorului Lenin în sarcofagul mausoleului din Piața Roșie  (Moscova) .

Mitropolitul Serghie a tăgăduit, mințind cu mare nerușinare, în faţa întregii lumi că ar exista vreo persecuţie în Rusia din motive de credinţă. Iar toţi ierarhii şi credincioşii care au refuzat să participe la apostazia lui Serghie au fost etichetaţi drept „criminali politici”. Ca atare regimul sovietic i-a arestat şi trimis în lagărele morţii din Siberia. Cei care îl susţineau pe mitropolitul Serghie pretindeau cu viclenie sau lașitate că el apăra în acest fel Biserica, ce altminteri ar fi fost distrusă în totalitate. În realitate însă, această erezie numită serghianism este un sinonim pentru trădarea credinţei în Hristos de dragul păstrării unei organizaţii exterioare bisericeşti, a prosperităţii sale pământeşti, şi a unei false păci. Credincioșii erau obligați să aibă obedienţă necondiţionată faţă de liderii oficiali ai acestei Biserici care sprijinea politica făcută de autorităţile guvernamentale sovietice.

Bolşevismul şi serghianismul au fost prezente, de asemenea, în B.O.R.  prin patriarhii comuniști Iustinian, Iustin și Teoctist (a se cerceta afirmațiile blasfemiatoare din lucrările intitulate “Apostolatul social” ale lui Iustinian Marina).  Spre exemplu, Iustinian susţinea hule de genul: „Hristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Hristos este sovietic!”

În ultimii săi ani, Părintele cu viaţă sfântă Serafim Rose (†1982) scria: „Miezul serghianismului este strâns legat de problema comună a tuturor Bisericilor Ortodoxe oficiale din zilele noastre: pierderea gustului pentru Ortodoxie, pentru că ne-am obişnuit cu ideea ca Biserica să fie înţeleasă pro ipso, am înlocuit Trupul lui Hristos cu o “instituţie” (”organizaţie”), şi credem că harul şi Sfintele Taine lucrează cumva în mod automat.”   (Not of This World, Platina, 1994).

Guvernul bolşevic, hulitor de Dumnezeu, pentru infama Declarație de loialitate a lui Serghie, îl așează pe acesta ca Patriarh al Moscovei și al întregii Biserici Ruse, prigonind și ucigând în lagăre majoritatea episcopilor canonici. Însă, potrivit făgăduinței Domnului că porţile iadului nu vor birui Biserica în veac (Matei 16,18), succesiunea apostolică a continuat și continuă să ființeze prin ierarhii ce n-au trădat Ortodoxia (şi care nu au avut comuniune cu Serghie şi urmaşii săi).

Astfel, înainte de a fi asasinat de bolșevici, Patriarhul Tihon împreună cu Sfântul Sinod au dat un ukaz (decret), prin care hotărăsc cum să ființeze și să se organizeze Biserica Ortodoxă Rusă în aceste condiții de prigoană feroce, pentru a păstra succesiunea apostolică ce nu se poate separa de mărturisirea de credinţă ortodoxă.

Prin urmare, partea din Exil a Bisericii Ruse (ROCOR), fiind liberă de prigoana comunistă, a putut să țină și să transmită mai departe Ortodoxia și succesiunea apostolică, nepomenindu-i și neavând nici un fel de comuniune cu Serghie şi cu cei dimpreună cu el  și  cu urmașii lui din Patriarhia sovietică a lui Stalin.

Deci în Uniunea Sovietică, Biserica a supraviețuit prin episcopii din lagăre și din catacombe (Sfântul Mucenic Iosif, mitropolitul Petrogradului, este întemeietorul şi primul întâistătător al Bisericii Ruse din Catacombe) care s-au condus după același ukaz patriarhal. Supravieţuirea episcopatului canonic în catacombe a fost dificilă odată cu trecerea timpului, din pricina prigoanei feroce şi a muceniciei sau a trecerii la Domnul a episcopilor bătrâni, iar sovieticii începeau să infiltreze falşi episcopi. Ultimul episcop canonic de catacombă a fost episcopul schimnic Petru Ladygin (1957). Comunităţile de catacombă rămase astfel fără arhipăstori, caută oblăduire sub ROCOR sau sub vechi-calendariştii greci (de exemplu, Cuviosul Gurie de Kazan, a cărui succesiune era impecabilă, iar mărturisirea de credinţă deplină, este hirotonit episcop pentru comunităţile din Kazan, în 1991, de către Sinodul Arhiepiscopului Auxentie al Atenei şi al întregii Elade).

3. Alt motiv : în 1924 a fost introdus în B.O.R. noul calendar aşa zis „îndreptat”, după minţile celor de un cuget cu papa Grigorie al XIII-lea (şi urmaşii lui) şi ai săi astronomi atei papistaşi. Adoptarea acestuia a fost propusă, alături de alte inovații, de eretica Enciclică Patriarhală a Constantinopolului din 1920, ca începătură satanică a ereziei ecumenismului – vedeţi textul acestei eretice Enciclice, care zice că:  

“(…)Biserica noastră susţine că apropierea dintre nenumăratele Biserici Creştine şi înfrăţirea dintre ele nu este exclusă de diferenţele doctrinare care există între ele. În opinia noastră o asemenea apropiere este chiar de dorit şi necesară.” ; “(…)în viziunea plină de speranţă a „Ligii Naţiunilor”(…)”  şi că “mai presus de toate, dragostea ar trebui să înflăcăreze şi să întărească Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere unele pe altele ca străine şi externe, ci ca înrudite şi ca fiind parte a aceleiaşi case a lui Hristos şi „împreună moştenitoare şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6).

Astfel, Enciclica din 1920 arată foarte clar că schimbarea calendarului nu s-a făcut în primul rând din motive astronomice, ci pentru că se dorea limpede apropierea de bisericile eretice.

Mai pe larg :

În anul 1582, papa Grigorie al XIII–lea împreună cu astronomii atei ai lui născocesc un nou calendar, iar o eventuală adoptare a acestui nou calendar de către Biserica Ortodoxă a fost condamnată şi dată anatemei de Soboare Pan-ortodoxe, Soboare Locale si Enciclice patriarhale de 13 ori, între anii 1583 şi 1919. Anatemizarea calendarului gregorian a fost insuflată acelor Părinţi de către Duhul Sfânt, ce nu a primit această „îndreptare”. Cu toate acestea,  la Congresul de la Constantinopol din 1923 organizat după model protestant de patriarhul ecumenic apostat Meletie Metaxakis, în ciuda opoziţiei majorităţii Patriarhiilor, se impune adoptarea calendarului “îndreptat”. Patriarhia Română, nu numai că adoptă acest nou calendar “îndreptat”, ci schimbă pentru doi ani şi Pascalia, serbând Paştile în chip mincinos, în anii 1926 şi 1929, căzând astfel sub osânda Canonului 7 Apostolic şi a Întâiului Sinod Ecumenic (Mircea Vulcănescu şi Nae Ionescu scriau atunci că România „nu mai are Sinod” ).  Această prăznuire aiurea a Paștilor, „Biserica” Finlandei – cu care toate celelalte Patriarhii se află în comuniune – o face până în zilele noastre.

Sfântul Sinod al VII-lea Ecumenic, mărturisește: „Dacă cineva dă la o parte vreuna din Tradițiile Bisericii, scrise sau nescrise, să fie anatema!” 

Pe vremea Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul, A. I. Cuza, conducătorul statului român de atunci, a încercat să impună în Sinod adoptarea noului calendar al papei Grigorie, dar Sfântul Ierarh Calinic s-a opus cu tărie acestei schimbări, părăsind sala Sinodului și spunând următoarele cuvinte: ”Iar eu cu cei fărădelege nu mă voi număra”. Oare ce credeţi că ar fi făcut Sf. Calinic dacă ar fi trăit şi în anul 1924, atunci când nu doar că s-a propus introducerea noului calendar, ci s-a impus ?!

Cităm aici cuvintele Preasfinţitului mitropolit Filaret al Franţei, ucenicul şi continuatorul lucrării Cuviosului Ambrozie Fontrier (Biserica Ortodoxă Tradiţionalistă (vechi-calendaristă) a Greciei de sub omoforul Î.P.S. Macarie de Petra):

„Noi ortodocşii, îi urmăm pe sfinţi, ceea ce înseamnă comuniunea cu sfinţii; cu toţi sfinţii din trecut cu care cei din prezent sunt într-un cuget. Aşadar, dacă cineva pare a fi sfânt [în prezent], însă propovăduieşte o învăţătură potrivnică Sfintei Tradiţii, potrivnică credinţei celei vechi statornicite din pronia lui Dumnezeu în Sfintele Soboare A Toată Lumea, noi trebuie să o respingem.”

Acum, pentru rău-voitorii și iscoditorii care caută prin semne și minuni să contrazică Sfânta Tradiție, amintim învățăturile Sfinților Părinți că pot exista și false minuni, semne sau descoperiri, mai ales, toate cele ce contrazic Predania Părinților. Dar Dumnezeu, Care lucrează minuni cu adevărat, nu ne lasă lipsiți de mângâierea minunilor adevărate. Spre exemplu, precum cântăm în tropare, râul Iordan se întoarce înapoi ca și acum 2000 de ani, conform vechiului calendar  în adevărata zi a Botezului  Domnului, nu atunci când prăznuiesc nou-calendariștii care au strămutat această dată și toate celelalte cu 13 zile mai devreme.

De asemenea, ivirea minunată a norului pe Muntele Tabor se petrece de Schimbarea la Față a Domnului tot  după calendarul vechi.  

Cu toate că aceste minuni se petrec la Ierusalim, în aceste sfinte locuri, comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului nu este întemeiată, deoarece această patriarhie se află în comuniune cu toate Patriarhiile oficiale aflate în C.M.B.

Tot ca dovadă în sprijinul urmării de către noi a vechiului calendar, deci a adeveririi lui, în Grecia, pe 14/27 septembrie 1925, de prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci după vechiul calendar, Dumnezeu a lucrat o mare minune: apariția unei cruci bizantine în chip de nor luminos deasupra bisericii Sfântului Ioan Teologul în timpul slujbei, cruce care se ridica încet la cer, în văzul tuturor.  Credincioșii care erau în biserică au aflat de minune prin strigătele polițiștilor veniți acolo pentru a le interzice săvârșirea slujbei „stiliste”. Această dumnezeiască minune i-a întărit pe vechi-calendariștii greci să meargă în continuare hotărâți pe calea Adevărului, cu calendarul vechi, iar pe jandarmii care văzuseră minunea i-a făcut să se întoarcă la adevărata credință. 

Aceasta s-a întâmplat atunci când au prăznuit “stiliștii”, cum batjocoritor îi numesc nou-calendariștii pe cei ce păstrează Adevărul și calendarul patristic.

Așadar, apelativele dureroase de genul ”stiliști” ne amintesc și de apelativele defăimătoare, aduse odinioară de către inovatorii vremii aceleia, asupra Sfinților Părinți athoniți care stăteau neclintiți în Ortodoxie, și care erau numiti în derâdere “colivași” pentru că aceștia refuzau practicile străine Bisericii Sobornicești, cu privire la frecvenţa împărtăşirii – când şi cum să se cuminece, apoi rânduiala sfinţirii apelor de Bobotează, problema „sfinţirii” Sfintelor Icoane, sau pomenirea morților cu parastase Duminica în locul Sâmbetei, necinstind prin aceasta Ziua Învierii Domnului, etc. –  toate aceste subiecte sunt  dezvoltate de  Sfântul Athanasie de Paros în cartea sa Istorisire adevărată despre tulburările din Sfântul Munte Athos.

Porecla de “colivaşi” convenea tare mult inovatorilor ce nesocoteau Sfânta Tradiţie, tot așa cum – folosirea acestor feluri de apelative, porecle – le convine nespus de mult şi inovatorilor zilelor noastre care sunt împotriva ”stiliștilor”, a ”ziloților” și a ”tradiționaliștilor”. Încăpăţânarea inovatorilor nu a întârziat să se schimbe în ură şi ura în prigonire asupra celor ce nu voiau să se supună.

            Datorită frumuseții duhovnicești și valorii deosebite a oamenilor care au purtat-o, porecla batjocoritoare de colivaş avea să însemne zilot, adică iubitor al Predaniei Sfintei Biserici, gata oricând să-şi jertfească viaţa pentru ea.Printre întemeietorii acestei mişcări de Rezistenţă Ortodoxă, se găsesc străluciţii Sfinţi isihaşti şi teologi: Sfântul Nicodim Aghioritul, Cuv. Monah Agapit, Sfântul Macarie episcopul Corinthului, Sfântul Athanasie de Paros, Sfântul Nichifor de Chios, Cuviosul Neofit Cavsocalivitul şi cei dimpreună cu dânşii. Politica oficială bisericească, care vorbeşte despre ei astăzi ca despre nişte sfinţi, nu le urmează însă învăţătura şi ascunde faptul că aceştia au întrerupt orice comuniune cu ierarhii inovatori din vremea lor. Ori sfinții aceștia (ca de exemplu şi Sfântul Ioan Iacob la vremea sa) au întrerupt comuniunea tocmai pentru a se îngrădi pe sine de inovațiile Bisericii oficiale.

Viețile, lucrările și învățăturile Sfinților Colivași – ziloți aghioriți, au o valoare inestimabilă pentru Biserica Sobornicească, întrucât alături de sfinți precum Paisie Velicikovski de la Neamț, Ignatie Briancianinov sau Ioan Iacob Românul Hozevitul care a plecat de la Mănăstirea Neamțului în pustia Hozevei refuzând comuniunea cu nou-calendariștii, reprezintă verigile noastre de legatură cu sfinții de dinaintea lor. Ori numai prin intermediul verigilor de legătură, care sunt sfinții contemporani, putem înțelege și cuprinde învățăturile sfinților din vechime.

Pe lângă așa numitul „calendar îndreptat” observăm în Bisericile oficiale, introduse nenumărate inovaţii, unul dintre cele mai concludente exemple fiind batjocorirea Sfântului Botez prin mutilarea acestuia – aşa-zisul „botez prin turnare” sau „botez prin stropire” , un nonsens, căci cuvântul ”Botez” vine din grecescul baptizo=afundare. Prin această batjocură a botezului se calcă în picioare toate Așezămintele și Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sinoadelor Ecumenice cu privire la Botez.

4. Alt motiv : în anul 1965 a avut loc așa-zisa ridicare (ștergere) de către patriarhul ecumenic Athenagora a anatemelor date în anul 1054 de Biserica Ortodoxă asupra romano-catolicilor, fără ca romano-catolicii să fi renunțat la ereziile lor. Aceasă urâciune a fost făcută în mod fraudulos, de către patriarhul ecumenic Athenagora şi cei ce l-au urmat, în numele întregii Ortodoxii. Tot așa procedase mai înainte și trădătorul mitropolit Serghie, care a dat ”Declarația de loialitate a Bisericii Ortodoxe Ruse față de regimul bolșevic” în numele întregii Biserici Ortodoxe Ruse, căci numai Serghie şi câtiva episcopi ce l-au urmat în apostazie au semnat. Patriarhul Tihon și majoritatea covârşitoare a Sfântului Sinod au păstrat succesiunea apostolică, neluând parte la această apostazie, neţinând comuniune cu apostaţii şi  anatematizând acest eres numit serghianism.

Legat de această ridicare a anatemelor, punem înainte cuvântul Sfântului Paisie Velicikovski, care spunea cu două sute de ani în urmă:  

„Mă întrebaţi dacă un sinod din Biserica de Răsărit a ridicat vreodată o anatemă. Şi vă răspund: poate exista un asemenea sinod care să se fi opus lui Dumnezeu şi Sfintei Biserici, care să se fi întrunit pentru a ascunde adevărul şi pentru a întări erezia? Un asemenea sinod nu poate exista. Mă întrebaţi dacă episcopii pot să ridice o asemenea anatemă fără ca sinodul episcopilor şi patriarhilor să ia la cunoştinţă şi să consimtă la aşa ceva. Şi vă răspund că aceasta este cu neputinţă.

Luaţi aminte că toţi episcopii primesc acelaşi har al Sfântului Duh când sunt hirotoniţi şi când îşi iau răspunderea de a păzi cu mare grijă credinţa ortodoxă curată şi neprihănită. Mai trebuie să păzească şi tradiţiile apostoleşti şi rânduielile Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale şi ale Sfinţilor Părinţi, care împreună alcătuiesc Sfânta Biserică Apostolească şi Sobornicească. Ei au primit de la Duhul Sfânt putere ca să stăpânească, potrivit poruncii Sfinţilor Apostoli ai Sfintei Biserici.

Episcopii n-au primit de la Duhul Sfânt putere ca să nimicească tradiţiile apostoleşti şi canoanele Bisericii. Nici episcopii, nici patriarhii nu pot ridica vreo anatemă dată asupra vrăjmaşilor Bisericii, potrivit Sfintelor Sinoade. Oricine s-ar folosi de această putere se face pe sine vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al Sfintei Biserici …”

5. Alt motiv :  

a) conslujiri și rugăciuni comune ale B.O.R. și Bisericilor Ortodoxe oficiale cu catolicii (papistaşii) precum şi deplina acceptare a „Bisericii” romano-catolice (papistaşe) ca ”Biserică-soră”, în sfârșit recunoaşterea „preoţiei” şi “tainelor” „Bisericii” romano-catolice – vedeţi documentul Balamand din 1993, primirea în România, în anul 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea de către Patriarhia Română şi slujirea împreună cu acesta (vedeţi şi interviul cu patriarhul Teoctist – care mărturisea pe faţă că este de acord cu eresul filioque, pe care-l mărturiseşte în „Crez” atunci când se află la romano-catolici în Italia; sau şocanta predică a  mitropolitului Bartolomeu Anania la moartea Papei, mărturisind că l-a pomenit pe acesta “la ieşirea cu Sfintele Daruri”, că Papa este arhiereu deplin şi împreună slujitor cu el şi alte asemenea hule). Aceeași ”recunoaștere” neîntemeiată a fost făcută de B.O.R. și faţă de ereticii greco-catolici : vedeţi mai recent cazurile mitropolitului Nicolae Corneanu şi episcopului Sofronie Drincec;

b) încuviinţarea prin Enciclice Patriarhale ca mirenii celor două aşa-                                                              zise ”Biserici-surori” să se poată împărtăşi atât la ortodocşi cât şi la catolici (papistaşi).  Acelaşi lucru s-a stabilit şi faţă de ereticii anglicani şi armeni.

Ori Biserica Sobornicească și Sfinţii săi, mai ales Sfântul Teodor Studitul învaţă că cel ce se împărtăşeşte din “euharistia” ereticilor se împartăşeşte cu însuşi duhul satanei;  iar dacă cei ce se împărtăşesc din Sfânta şi dumnezeiasca Euharistie care este adevăratul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, prezent numai în Una Biserica Ortodoxă, devin una întru Hristos, cei ce se vor împărtăşi la eretici (ca de exemplu la greco-catolici sau la romano-catolici, adică papistaşi) sau vor avea părtășie cu cei ce s-au împărtășit din euharistia ereticească devin un trup comun satanicesc, potrivnic lui Hristos.

Ca dovadă avem pe Sfântul Teodor Studitul şi pe toţi sfinţii care arată că împreuna împartăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire la Liturghie înseamnă unul și acelaşi lucru.

Astfel, „(…) ştiind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să‑i pomeneşti la Dumneze­ias­ca Liturghie (…)”;

„(…) şi când necre­dinţa ere­tică a ie­şit limpede pe faţă şi a fost dată la ară­tare prin sinod, tre­buie de acum să‑ţi arăţi pe faţă evla­via ta, îm­preună cu toţi ortodocşii, prin faptul de a nu te îm­păr­tăşi cu cei rău credincioşi, nici să pomeneşti pe vreu­nul din cei aflaţi în sinodul cel adulter sau care cu­getă la fel cu el .Şi este drept, cu­vioase pă­rinte, ca în­tru toate să fii iubitor de Dumnezeu, precum îţi este nu­me­le, şi să iubeşti şi în aceasta pe Dumnezeu. Căci Gură de Aur nu numai pe eretici îi do­vedeşte cu mare şi pu­ter­nic glas ca duşmani ai lui Dumnezeu, ci şi pe cei ce se împărtăşesc cu unii ca aceştia (…)(Sfântul Teodor – Epistola 39, egumenului Teofil / Despre proorocii mincinoşi, PG 59, pag. 557‑558.)

6. Alt motiv : o altă formă urâtă, de unire, au făcut-o Bisericile oficiale şi cu “Bisericile” Orientale Monofizite în 1993 la Chambessy, prin semnarea documentelor oficiale de recunoaştere a acestor ”Biserici”, documente comune în care au fost hulite şi călcate în picioare ultimele patru Sfinte Soboare Ecumenice.

Deci noi, nevrednicii, luându-ne după  Sfinții Părinți, considerăm toate aceste fapte ale Bisericii oficiale precum şi rugăciunile publice săvârșite de către ele chiar şi cu păgânii, drept blasfemii şi apostazie de la Hristos.

Așadar, fiind deplin conştienţi de nenumăratele argumente de tip protestant sau pline de răutate și de nonsens pentru orice conştiinţă ortodoxă sinceră, argumente care ni se vor aduce împotrivă de către înţelepţii acestei lumi”– care se leapădă de “Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu”, le punem înainte doar câteva dintre cele ce ni s-au predanisit nouă de la Duhul Sfânt spre a fi ţinute, prin Aşezămintele Sfinţilor Apostoli, ale Sfintelor Soboare Ecumenice, Locale si Pan-Ortodoxe și prin cele ale Sfinţilor Părinţi, care conglăsuiesc şi pe care şi noi, nevrednicii, cu bucurie primindu-le, le glăsuim împreună:

“(…) împreună cu arătătorul de cele dumnezeieşti, David, cântăm către Stăpânul Dumnezeu zicând:  “În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca întru toată bogăţia, şi ai poruncit dreptate a fi mărturiile Tale în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.”  Şi dacă proorocescul glas porunceşte nouă în veac să păzim poruncile lui Dumnezeu şi să vieţuim întru ele, arătat este că ele rămân de-a pururea neclătite şi nemişcate. Că şi văzătorul de Dumnezeu Moisi aşa zice: “ Întru ele nu este cu putinţă a

se adăugi, şi din ele nu este cu putinţă a se scădea.” Şi dumnezeiescul Apostol Petru întru acestea lăudându-se striga: “la care doresc îngerii a privi.”  Şi Pavel zice: “sau noi, sau înger din cer de va vesti vouă altceva afară de ceea ce aţi primit, anatema să fie!”  Deci acestea aşa fiind şi mărturisindu-ne nouă, bucurându-ne de ele, ca şi cum ar afla cineva dobânzi multe, cu îmbrăţişare primim dumnezeieştile canoane şi întreg pe aşezământul lor şi neclătit îl întărim, care s-au aşezat de către trâmbiţele Duhului Sfânt, prealăudaţii apostoli şi de către sfintele Ecumenice Sinoade şi de către cele ce s-au adunat pe alocurea spre predarea unor aşezământuri ca acestea de către sfinţii părinţii noştri, că toţi de Unul şi Acelaşi Duh Sfânt luminându-se, au hotărât cele folositoare.”  (Canonul 1 al Sinodului al Şaptelea Ecumenic)

Tot în acest sens, Sfântul Teodor Studitul spune :

Păziţi-vă pe voi înşivă de erezia stricătoare de suflet şi de comuniunea cu aceasta, care este înstrăinare de Hristos.” (Sf. Teodor Studitul, P.G. 99, 1216).

Iar în scrisoarea sa către Patriarhul Ierusalimului, care se temea să-i spună preotului său slujitor să nu-l mai pomenească pe ereziarh, Sfântul Teodor îi aminteşte Patriarhului: comuniunea este pângărită prin simplul fapt că-l pomeneşte, chiar dacă cel ce pomeneşte este ortodox” .(P.G. 99, 1164).

La fel, Sfântul Ioan Gura de Aur mărturiseşte „ că nu doar cei aflaţi în erezie, ci şi cei ce ţin comuniunea cu aceştia sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu.

Întocmai şi Dumnezeieştile Scripturi ne poruncesc: „nu vă amestecaţi cu faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos să le mustraţi.”(Efeseni 5,11) şi: „ Pentru aceea ieşiţi din mijlocul lor, şi vă osebiţi, zice Domnul; şi de necurăţie să nu vă atingeţi, şi eu vă voi primi pre voi. Şi voi fi vouă Tată, şi voi veţi fi mie fii, şi fete, zice Domnul Atotţiitorul.”( 2 Corinteni 6,17-18)

Mărturiile Sfintelor Soboare şi ale Sfinţilor Părinţi cu privire la problema comuniunii euharistice şi de rugăciune, precum şi a pomenirii liturgice, sunt nenumărate. Ne oprim însă aici, încheind cu un cuvânt al Sfântului Marcu al Efesului referitor la acest subiect:

“Toţi Părinţii şi Învăţătorii Bisericii, toate Soboarele şi dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce ţin alte învăţături şi să ne separăm de comuniunea cu ei“ .(Sfântul Marcu al Efesului-Mărturisirea de credinţă, XII, 304).

Aici noi, prea păcătoșii, dorim să facem distincţia clară, patristică, între termenii  ortodox, ortodox ecumenist şi ortodox antiecumenist, pentru a spulbera înşelăciunea care bântuie Patriarhiile Oficiale cum că se poate ca cineva să rămână ortodox dacă e antiecumenist, dar în comuniune cu aşa-numiţii ortodocşi ecumenişti; de parcă ecumenismul nu ar fi o erezie, ci doar ceva ce ţine de gust sau de preferinţe, aşa încât pot fi ortodocşi şi unii şi ceilalţi.

Ştiind că “anti-“ nu înseamnă doar “împotrivă”, ci şi “în locul”, este total absurd şi hulitor ca cineva să creadă că Ortodoxia este numai ceva în locul a altceva, de vreme ce Ortodoxia este revelarea unică a dreptei cunoaşteri şi slăviri a Dumnezeului Celui Unul Adevărat și în Treime slăvit.

Aşadar în materie de credinţă, cineva poate fi  ori  dreptslăvitor, adică ortodox, ori eretic. Aceasta este terminologia şi înţelegerea patristică.

Încheiem această scrisoare (mărturisire) prin a vă spune că este semnată de bunăvoie și fără vreun alt motiv sau interes afară de singura dorinţă de „a pune Adevărul şi propria noastră statornicie si perseverenţă în dreapta credinţă înainte de toate”. (Epistola 245 a Sf. Vasile cel Mare către episcopul Teofil).

Cu profundă durere în suflete, aducem la cunostinţă acum toate acestea mai sus zise, întrucât:

Suntem convinși că prezenţa unor „cucernici si înţelepţi“ episcopi, preoţi şi teologi printre membrii diferitelor comunităţi eretice și păgâne în Consililul Mondial al Bisericilor nu ajută deloc la mântuirea acestor oameni. Această ”prezență” nu le oferă participanților posibilitatea de a cunoaşte Unicul Adevăr mântuitor pentru că toţi aceşti eretici, neabandonând erezia şi comunitatea lor, rămân în afara Bisericii Ortodoxe, singura păstrătoare a Predaniei Mântuitorului Iisus Hristos şi a succesiunii apostolice.

Tot astfel, credem că rămânerea noastră în comuniune euharistică şi de rugăciune cu cei ce au trădat şi trădeaza Adevărul nu mai poate continua, fiindcă aceasta ne face să ne păcătoşim conştiinţele mai mult decât sunt şi să călcăm în picioare dragostea pe care o avem pentru Adevăr şi pentru toţi oamenii, faţă de care avem responsabilitatea de a le mărturisi ceea ce am primit de la Domnul prin Sfinţii Părinţi pentru a ne mântui.

            Vă mai aducem la cunoştinţă că nu recunoaştem ca având vreo canonicitate sau legitimitate ortodoxă Consistoriul Bisericesc Superior al B.O.R., întrucât şi noi, împreună cu vrednicul de pomenire episcop român Gherasim Saffirin al Romanului, denunţăm acest Consistoriu ca pe o inovaţie împotriva Sfintei Tradiţii, introdusă în Biserica Ortodoxă Autocefală Română în anul 1909 cu scopul de a înlocui treptat adevarata judecată sinodicească întemeiată pe Sfintele Aşezăminte Apostolice, pe Sfintele Soboare Ecumenice si Locale, pe Sfânta Tradiţie şi pe Canoanele Sfinților Părinți, cu această formă de judecată împrumutată din spațiul neortodox.

Prin urmare, nu vom răspunde chemării Consistoriului şi orice fel de verdict, rezoluţie sau epitimie impuse asupra noastră nu va avea vreo validitate pentru noi înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui Sinod apostat, căci a căzut din Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească a Mântuitorului nostru Hristos, în antihristica comunitate religioasă a Consiliului Mondial al Bisericilor şi a ecumenismului.

Căindu-ne acum de comuniunea pe care am ţinut-o până în ceasul de față cu aceşti episcopi și rugându-ne pentru întoarcerea şi pocăinţa tuturor, mărturisim după cum urmează, citând întocmai cuvântul Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul care a  trăit pe vremea prigonirii Sfintelor Icoane:

„Eu, o, împărate, nici la mănăstirea mea nu mă voi duce, nici credinţa mea nu voiesc a o lăsa. Ci, în mărturisirea mea petrec şi voi petrece, în care şi părinţii mei, sfinţii episcopi cei dreptcredincioşi, au petrecut; care au pătimit izgonire şi închisori cu nedreptate de la tine şi la multe primejdii s-au dat, apărând Biserica cea dreptcredincioasă, în care stăm şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Şi să ştiţi de la mine cu adevărat, că nici de moarte nu mă tem, nici viaţa aceasta vremelnică nu o iubesc. Dumnezeu îmi este mie martor, că am făcut ceea ce nu mi se cădea să fac. Ci, pentru ascultarea bătrânilor m-am supus nevrând, împlinind voia lor, m-am împărtăşit cu mincinosul patriarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc. Deci, să ştii bine că de acum înainte nici o împărtăşire nu-mi este cu voi. Ci petrec întru predaniile Sfinţilor Părinţi, pe care le-am primit de la început. De aceea, fă cu mine ce vrei, fără a nădăjdui să auzi altceva de la mine”. (Viețile Sfinților pe luna aprilie)

Iar noi, de vom fi întrebaţi ce vom face, atunci când ni se va aduce împotrivă mincinoasa poziţie a unora dintre duhovnicii care continuă necurata părtăşie cu voi  îndemnând şi mulţimile la aceasta, ne doare sufletul să îndrăznim a zice aceste cuvinte grele, dar asta este, din păcate, realitatea, care sperăm să se schimbe măcar cu unii dintre voi, vă răspundem îndurerați, având deplină cunoştinţă a criteriilor de discernământ şi judecată în Ortodoxie, cu înseşi cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul:                                                                                                                                       Chiar dacă tot universul va fi în comuniune cu patriarhul, eu nu voi fi în comuniune cu el. Precum ştiu că Sfântul Duh prin Apostolul Pavel spune că îngerii înşişi vor fi anatema dacă ar propovădui într-alt chip, aducând ceva nou la credinţă”.

În încheierea mărturisirii noastre dorim să menţionăm că nu avem comuniune cu Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (Mitropolia Slătioara), deoarece aceştia sunt în comuniune cu kiprianiţii – o grupare schismatică desprinsă din Biserica Ortodoxă vechi-calendaristă , precum şi datorită poziţiei nedefinite pe care aceştia o au faţă de serghianism – apostata Patriarhie a Moscovei şi cei ce ţin de ea.

Şi nu avem comuniune ori legătură cu nici vreo altă Biserică vechi-calendaristă aflată pe teritoriul României.

Prin urmare, din mila Domnului și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna şi ocrotitoarea noastră, după o îndelungă cercetare a situaţiei contemporane a Sinoadelor ce au păstrat succesiunea apostolică și mărturisirea de credinţă ortodoxă nealterate, noi ne aflăm în pragul intrării sub omoforul Sinodului Adevăratei Biserici Ortodoxe (vechi-calendariste) a Greciei, păstorită de Î.P.S. Macarie de Petra – Arhiepiscop al Athenei şi al Eladei. Din acest Sinod face parte astăzi şi bine-cunoscuta Misiune ortodoxă franceză Frăţia Sfântului Grigorie Palama, adică ucenicii pururea-pomeniţilor Părinţi Ambrozie Fontrier şi Patric Ranson.

Acest Sinod are succesiune apostolică de la Arhiepiscopul Auxentie care a avut comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor de la care a luat succesiune apostolică. Din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor au făcut parte și Sfântul Arhiepiscop Ioan Maximovici, Părintele Serafim Rose, Părintele Mihail Pomazanski, Cuviosul Arhiepiscop Averchie de Jordanville, Cuviosul Arhiepiscop Andrei Rymarenko de la Noul Diveevo – ucenic al Sf. Nectarie de la Optina, Sfântul Mitropolit Filaret al N.Y.  și mulți alți cuvioşi.

La rândul ei, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor are succesiune apostolică de la episcopii din Rusia de dinainte de 1900, de când Biserica Rusă a trimis misionari pentru a propovădui Ortodoxia în Alaska, în ţările americane –  unde s-a statornicit cu vremea o frumoasă Biserică ce nu înceta să dea sfinţi, cum ar fi  Sfinții Herman și Inochentie de Alaska, biserică ce creştea până când a ajuns să aibă un Sinod de episcopi. Această Biserică aflată în afara graniţelor Rusiei era în ascultare de Patriarhia Rusă şi atunci când mitropolitul Serghie şi cei dimpreună cu el au apostaziat de la Biserica Ortodoxă, Sinodul episcopilor ruşi din America au rămas fideli Sf. Patriarh Tihon şi Sfântului Sinod din patria-mamă, aflată sub cea mai sângeroasă prigoană din istorie. Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor plângea, se ruga şi „sângera” şi ea împreună cu adevăratul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse – ce supravieţuia în condiţii nespus de grele prin catacombe şi lagăre. Există cărţi şi lucrări minunate despre mult-pătimitoarea Biserică de Catacombe din Uniunea Sovietică, printre cele mai cunoscute fiind lucrarea prof. Ivan Andreiev (“Sfinţii Rusiei din catacombă”), precum şi articolele şi scrisorile Părintelui Serafim Rose şi ale Sfântului  Mitropolit Filaret al New York-ului.

            Cu statornică credinţă în Unul Dumnezeu Cel Viu și Adevărat – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, “Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vie” (I Tim., 2,4), ocrotiţi de Dumnezeu Care Dragoste este (1 Ioan 4,8) şi Dragostea  nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr (1 Corinteni 13,6), pentru mijlocirile şi rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi cele ale tuturor sfinţilor, încheiem această scrisoare și expunere pe scurt a mărturisirii noastre de credinţă, rugându-ne cu nădejde “în Duh şi-n Adevăr” (Ioan 4,24), în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească,  împreună cu Sfântul Siluan Athonitul: 

Mă rog Ţie, Doamne, ca toate neamurile de pe faţa pământului să Te cunoască pre Tine, Unul Dumnezeu Adevărat, prin Duhul Tău Cel Sfânt.” 

Amin.

Notă – pentru a se evita orice dubii! Atașăm acestei scrisori care va circula, în paginile 15 și 16, copia scanată (faţă-verso) a semnăturilor noastre, originalul rămânând la noi.

   Comentariu saccsiv:

   Inca de la inceput, parintele vorbeste despre Consiliul Mondial al Bisericilor:

   „Patriarhiilor oficiale aflate în comuniune unele cu altele care sunt împreună-mădulare ale organismului paraeclesiastic eretic C.M.B.”

   Cum adica madular al unui trup? Pentru ca face parte din CMB, se cheama ca e madular? Adica CMB e trupul, iar BOR unul din madulare? Deci s-a incheiat si faza finala a uniunii tuturor religiilor si deja suntem o federatie? CMB e un soi de faza finala a ecumenismului?

   Nu prieteni, nu e faza finala. Consiliul Mondial al Bisericilor recunoaste identintatea fiecarei religii dar nu ascunde faptul ca bisericile membre sint chemate:

1.      sa realizeze o unitate vizibila de credinta si o singura comuniune euharistica;

2.      sa promoveze o marturie comuna in lucrarea misionara si de evanghelizare;

3.      sa se angajeze in slujirea crestina a trebuintelor omenesti, doborind barierele dintre oameni, cautind justitia si pacea si prezervind integritatea creatiei;

4.      sa intretina innoirea in unitate, colaborare, misiune si slujire.

   Deci sunt chemate sa … Cu alte cuvinte, este un instrument. O unealta foarte necesara ELITELOR pentru ecumenism. Dar ca structura, nu poate fi asemanata de exemplu cu Uniunea Europeana, unde intr-adevar natiunile si tarile isi pierd de la o luna la alta, in chip vertiginos, identitatea. Unde sunt mai importante regulile Uniunii decat cele statale.

   Deci, sa nu amestecam borcanele, sa nu confundam drumul cu destinatia.

   Intr-adevar, se pot spune chestiuni si mai grave legate de CMB, ca de exemplu finantarea Rockefeller sau implicarea unor grei din Ordinul Cavalerilor de Malta sau a masoneriei. Detalii gasiti la:

Sa analizam rezultatele COMISIEI DE LA VIENA. Consider ca E MULT MAI RAU decat se bucura catolicii ca este …

   Dar repet, CMB nu e un trup, iar BOR un madular al sau. Caci trupul e trup, functioneaza ca un tot si e condus de un cap. Cand capul spune fugi, tot trupul participa la alergare: picioarele in primul rand, dar si mainile ajuta, si plamanii si inima. Nu fug picioarele, iar plamanul sau inima functioneaza in ritm de stat in pat.

   Asadar, atentie mare la folosirea termenilor. Desigur insa, nu e bine ca BOR face parte din CMB. Desigur, bine ar fi sa iasa de acolo.

   CMB nu reprezinta decat unul din multele instrumente folosite de catre ELITE in edificarea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Si asta poporul credincios trebuie sa o stie. Este o roata dintr-un teribil angrenaj. Iar daca nu vedem intregul, nu intelegem ca vremurile apocaliptice bat la usi. Iar daca nu intelegem, nu ne pregatim.

   CMB este o componenta din lucrarea inceputa de PAPUSARII practicanti ai cultului inchinarii la lucifer, ce actioneaza prin intermediul masoneriei de peste 200 de ani. Daca cititi articolul ORTODOXIA si MASONERIA. Ierarhi masoni, veti gasi enumerati cativa ierarhi romani si Patriarhi ai Constantinopolului purtatori de sortulete (insa si in alte regiuni din lumea ortodoxa, masoneria si-a facut de cap). Asadar, episcopi, mitropoliti, patriarhi … si asta inca de la sfarsitul secolului 18. Reiau cateva paragrafe din cele ce am scris acolo:

   Consider ca este momentul sa abordez, in acest context, un subiect migalos. Dupa cum desigur ati observat, de fiecare data cand postez cate un articol in care critic ratacirile vreunui ierarh din BOR, hop apar sumedenie de „stilisti” apartinatori la tot soiul de bisericute sau si mai rau, iesiti din BOR dar neajunsi pe nicaieri, care printre altele promoveaza urmatoarea idee: daca ierarhi actuali apartin masoneriei, atunci in BOR nu mai este har si nu mai exista nici succesiune apostolica.

   Citind lista de mai sus, observam insa ca sirul de masoni n-a inceput cu primul patriarh roman MIRON CRISTEA, ci mult inainte. Ca atare, inainte de a se separa „stilistii” de cei de pe nou, impreuna fiind, nu erau cu totii uneori sub acelasi ierarh mason? Si aplicand regula ce o aplica ei acum, pentru cei de acum 100 de ani sau mai mult, sa ajungem oare la aceeasi „concluzie”? Adica dupa ce au navalit masonii, lumea ortodoxa n-a mai avut har si succesiune apostolica? Desigur ca este o concluzie total gresita si lumea ortodoxa a dat Sfinti si dupa aceea. Asta evident nu inseamna ca e bine ca s-a adoptat calendarul nou sau ca unii ierahi sunt masoni sau ecumenisti. 

   Sf. Lavrentie de Cernigov spunea:

   „Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat 

   Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie . Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

   Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”.

   Nu mai este mult pana in zilele acelea, dar trebuie sa intelegem ca scenariul de mai sus nu se va realiza peste noapte, ci prin etape premergatoare, care desi se vor succeda cu rapiditate, ele trebuie sa existe. Ca atare, vor fi din ce in ce mai multi ierarhi rataciti. Evident, nu toti, ci va mai ramane cel putin unul, insa cred oare „stilistii” ca marea masa de credinciosi din lumea ortodoxa va deveni din ce in ce mai eretica cu fiecare zi ce trece? Ca in mari parti din lumea ortodoxa nu va mai fi har? Dar iconomia sau mila bunului Dumnezeu nu o mai luam in calcul? „Stilistii” (si prin acest cuvant ii definesc pe activistii plecarii din BOR chiar si de ar fi sa nu ajunga intr-un loc anume) considera insa ca la fiecare depistare de ierarh mason, credinciosii trebuie sa-si ia talpasita si sa se tot duca. Mare parte dintre ei, tot studiind istoricul bisericilor ce tin calendarul vechi, ce s-au tot fragmentat de-alungul timpului pana ce au ajuns bisericute, au ajuns la concluzia ca nici una nu e pana la urma tocmai in regula, iar acum stau niciunde, fara duhovnic, fara spovedanie, fara Sfanta Impartasanie, nu intra in nici o biserica, nu saruta moastele nici unui Sfant caci asta ar insemna sa intre si in bisericile respective. Altii au gasit de bine de rau cate o biserica si spera ca acolo va fi bine. Cred ei oare ca SISTEMUL slugoi diavolului ii lasa de capul lor? Ca le lasa biserica si ierarhii neatinsi? Ce vor face „stilistii” atunci? Se vor tot duce de colo colo?

   Si mai trebuie mentionat si un alt fapt extrem de important: puzderia asta de bisericute se tot ataca intre ele la modul foarte dur …

   Consider ca suntem intr-o perioada gri, de trecere de la alb spre negru, dar bunul Dumnezeu nu ne lasa. Ierarhii se vor tot rataci si vor sfarsi multi dintre ei prin a-l propovadui pe fata ca stapan pe antihrist. Bunul Dumnezeu vede insa stradania noastra …

   Revenind la parintele Nichita, acesta considera ca si-a gasit bisericuta si specifica:

În încheierea mărturisirii noastre dorim să menționăm că nu avem comuniune cu

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România (Mitropolia Slătioara), deoarece aceştia sunt în comuniune cu kiprianiții – o grupare schismatică desprinsă din Biserica Ortodoxă vechicalendaristă […] ne aflăm în pragul intrării sub omoforul Sinodului Adevăratei Biserici Ortodoxe (vechicalendariste) a Greciei, păstorită de Î.P.S. Macarie de Petra – Arhiepiscop al Athenei şi al Eladei. Din acest Sinod face parte astăzi şi bine-cunoscuta Misiune ortodoxă franceză Frăția Sfântului Grigorie Palama, adică ucenicii pururea-pomeniților Părinți Ambrozie Fontrier şi Patric Ranson.

   Acest Sinod are succesiune apostolică de la Arhiepiscopul Auxentie care a avut comuniune deplină cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor de la care a luat succesiune apostolică. Din Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor au făcut parte și Sfântul Arhiepiscop Ioan Maximovici, Părintele Serafim Rose, Părintele Mihail Pomazanski, Cuviosul Arhiepiscop Averchie de Jordanville, Cuviosul Arhiepiscop Andrei Rymarenko de la Noul Diveevo – ucenic al Sf. Nectarie de la Optina, Sfântul Mitropolit Filaret al N.Y. și mulți alți cuvioşi.

   La rândul ei, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor are succesiune apostolică de la episcopii din Rusia de dinainte de 1900, de când Biserica Rusă a trimis misionari pentru a propovădui Ortodoxia în Alaska, în țările americane – unde s-a statornicit cu vremea o frumoasă Biserică ce nu înceta să dea sfinți, cum ar fi Sfinții Herman și Inochentie de Alaska, biserică ce creştea până când a ajuns să aibă un Sinod de episcopi.

   Adica are succesiune apostolica de la ROCOR, care ROCOR intre timp a ajuns sa fie in comuniune cu … Moscova. Moscova, cea membra a CMB.

    Si subliniaza ca n-au treaba cu Slatioara. Si sigur ca n-au treaba nici cu alte zeci de biserici si bisericute, si ele la randul lor autodeclarate traditionaliste, ce tin calendarul vechi, nemembre CMB, cu succesiune apostolica in regula.

   Iar fiecare astfel de bisericuta la randul ei, n-are treaba cu celelalte.

   De fapt puzderia asta de bisericute fac front comun doar cand e vorba sa atace bisericile oficiale. In rest, ori se ignora intre ele, ori se sfasaie, se razboiesc si se dau anatemei una pe cealalta.

   Deci ce sa credem noi? Ca dintre toate, parintele Nichita a ales-o pe singura adevarata? Deci din cat e de mare lumea asta ortodoxa, acel grupuscul e unicul cu har? Acea mana de credinciosi din acea bisericuta reprezinta BISERICA, iar restul sunt eretici?

   Consider ca parintele a gresit plecand din BOR. Adica acesti stalpi ai ortodoxiei, care sunt marii duhovnici (Iustin, Arsenie, Adrian, etc.) din BOR sunt eretici?

   Eu nu cred. Dupa cum am mai spus mai sus, prin bunatatea lui Dumnezeu, prin mila Sa, inca este har in biserica noastra. Ca va fi greu, ca multi ierahi vor cadea, este foarte probabil, caci se vor implini profetiile.   

   Ca vom ajunge in catacombe (a nu se confunda aceasta cu bisericile ce isi zic de pe acum a fi de catacombe) este indubitabil. Caci va fi prigoana. Dar nu plecarea la tot soiul de grupulete este solutia actuala.

Anunțuri

65 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on Octombrie 4, 2010 at 12:40 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

    • IOAN said, on Octombrie 6, 2010 at 5:41 pm

      Saccsiv…ATRAG ATENȚIA CĂ PĂRINTELE NICHITA NU A PLECAT DIN BISERICA ORTODOXĂ ci sa debarasat total de reprezentanții ERETICI din BOR care sunt parte ereziilor ecumeniste. PĂRINTELE NICHITA A MERS ACOLO unde se mărturisește adevărul… BISERICA ESTE UNA SFÂNTĂ ȘI SOBORNICEASCĂ și este peste tot acolo unde este și se mărturisește adevărul. PĂRINTELE NICHITA ÎI ERA IMPOSIBIL SĂ STEA în mănăstire datorită amenințărilor…nu prea avea unde să se ducă…că doar nu stătea așa pe câmp…ÎN ACESTE ZILE GRELE FIECARE CREȘTIN supreviețuieste acolo unde poate mai bine.

      Apreciază

    • IOAN said, on Octombrie 6, 2010 at 5:49 pm

      PĂRINTELE NICHITA NU CATALOGHEAZĂ CĂ TOȚI CREȘTINII ORTODOCȘI DIN BOR SUNT ERETICI ci doar aceia care sunt parte integrantă a ecumenismului mondial.

      Apreciază

  2. parere said, on Octombrie 4, 2010 at 1:50 pm

    Sf Ioan Iacob Hozevitul (e mentionat in articol printre cei care au rupt comuniunea cu BOR) NU A IESIT NICIODATA din comuniunea cu BOR, ESTE O MINCIUNA.

    Manuscrisele Sf. Ioan Iacob au fost publicate de ucenicul sau Pr. Ioanichie Paraiala in 1993 la Ierusalim sub titlul „Din Ierihon catre Sion” (mai publicase si inainte sub titlul „Hrana duhovniceasca”, dar editia 1993 cuprinde tot ce a gasit parintele pana la acea data). Cartea are cateva sute de pagini, poate fi citita/descarcata la http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/.

    Sf. Ioan Iacob a dorit sa tina calendarul vechi si celelalte, dar pentru asta nu a iesit din BOR ci a plecat la Ierusalim, la Man Sf. Sava. A fost si egumen al Asezamantului Romanesc de la Ierihon (care apartine de BOR desigur). Nicaieri in carte nu apare nici un singur cuvant despre „biserica” de stil vechi din Romania sau din alta parte, afara de o marturie a parintelui Ioanichie despre masacrul de la Cucova.

    Sf. Ioan Iacob a fost trecut in randul sfintilor in 1992 de … BOR! Biserica seminarului teologic de la Man Neamt are hramul Sf. Ioan Iacob Hozevitul, in tara sunt numeroase biserici/manastiri inchinate Sf. Ioan Iacob.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Octombrie 4, 2010 at 3:11 pm

      parere

      In articol, unde? La motivatia parintelui sau in comentariul meu?

      Apreciază

      • parere said, on Octombrie 5, 2010 at 8:10 am

        la motivatie, motivul 3: „Ori sfinții aceștia (ca de exemplu şi Sfântul Ioan Iacob la vremea sa) au întrerupt comuniunea tocmai pentru a se îngrădi pe sine de inovațiile Bisericii oficiale.” E o aberatie, o tristete…

        Apreciază

  3. Ioan B said, on Octombrie 4, 2010 at 2:01 pm

    Saccsiv a zis: “Deci s-a incheiat si faza finala a uniunii tuturor religiilor si deja suntem o federatie? CMB e un soi de faza finala a ecumenismului?
    Nu prieteni, nu e faza finala. Consiliul Mondial al Bisericilor recunoaste identintatea fiecarei religii dar nu ascunde faptul ca bisericile membre sint chemate:
    1. sa realizeze o unitate vizibila de credinta si o singura comuniune euharistica;
    2. sa promoveze o marturie comuna in lucrarea misionara si de evanghelizare;
    3. sa se angajeze in slujirea crestina a trebuintelor omenesti, doborind barierele dintre oameni, cautind justitia si pacea si prezervind integritatea creatiei;
    4. sa intretina innoirea in unitate, colaborare, misiune si slujire”

    CMB este premergatoarea bisericii antihristice si mama desfranata a acesteia la fel cum si cipurile din buletine nu sunt in sine pecetea ci sunt premergatoare si chiar in sine sunt daunatoare prin ceea ce reprezinta, adica prefigurarea pecetluirii antihristice si accept tacit la ceea ce se va intampla rau in viitor. Cine se teme de una nu trebuie sa se teama si de cealalta?

    Apreciază

  4. corina said, on Octombrie 4, 2010 at 2:02 pm

    Deşi s-au editat nu mai puţin de 5 ediţii ale cărţii “Din Ierihon către Sion”, numai una dintre ele este completă, respectând întocmai manuscrisele sfântului. Iată doar câteva exemple de pasaje cenzurate din cartea sfântului, umând ca în ultima parte a acestui articolul să ne referim la cenzura operată asupra unor pasaje din Viaţa sa:
    + Din această pildă putem cunoaşte câtă cumpătare aveau Sfinţii Părinţi când era vorba de taina Credinţei. Lepădarea ucenicului s-a făcut prin neştiinţă, din cauza prostimii lui. Iar dacă se întâmpla cumva ca cineva să tăgăduiască cu bună ştiinţă sfânta şi dreapta Credinţă, atunci toţi se tânguiau pentru el, ca şi pentru cel mort, şi nimeni dintre credincioşi nu aveau voie să facă legături cu cel lepădat.
    Mai tare se fereau de el, decât de cel bolnav de ciumă. În asemenea cazuri Biserica punea legătură de afurisenie pentru cel căzut din credinţă şi numai după o lungă pocăinţă era primit din nou între credincioşi, însă nu avea voie să se împărtăşească până în ceasul morţii, iar dacă era cumva cleric, atunci pierdea dreptul la slujbă pentru toată viaţa. Aşa era în vremea veche.
    Dar astăzi, ce ne este dat să vedem în lumea creştinilor noştri? Cutare frate sau cutare cleric predică învăţătura comunistă, laudă dogmele cele fără Dumnezeu (ale ateilor), ba fac şi tovărăşie cu dânşii şi nimeni ne se fereşte de el şi nici nu i se dă pedeapsa cuvenită. Unii se mai feresc puţin de cei înşelaţi, alţii însă se sfiesc, temându-se de răzbunare, iar alţii mai habotnici îi laudă pe unii ca aceştia că au îndrăzneală şi sunt râvnitori pentru dreptate. (Dumnezeu Sfântul să ne păzească de asemenea înşelăciune!)
    Dacă socotim bine, vedem că înşelăciunea comunistă, cu întunericul masoneriei şi cu toată ceata ateilor din Apus nu este altceva decât o lepădare de Credinţă. Ca să fie protejaţi de guvernul ateilor, păstorii cei duhovniceşti ascund astăzi toiagul mustrării şi pleacă steagul credinţei în faţa stăpânirii lumeşti. Ba unii îi laudă pe stăpânitorii comunişti şi le fac paradă (Te deumuri). Se tem păstorii să nu jignească pe fiarele cele cuvântătoare.
    […]
    Toţi aceştia intră în rândul noilor mucenici, cari udă mereu pomul Sfintei Credinţe şi îmblânzesc mânia lui Dumnezeu, care cu dreptate este pornită asupra lumii necredincioase de astăzi.
    Mai sunt apoi o mulţime de râvnitori ai credinţei, cari trăiesc ascunşi prin pădurile cele nestrăbătute din Siberia şi Caucaz.
    Ei duc o viaţă aspră ca şi Sfinţii Părinţi din vechime, iar Milostivul Dumnezeu îi acoperă ca să nu fie descoperiţi de Stăpânire. Apoi clericii şi mirenii cari nu ascultă de Biserica lui Alexei, se adună în locuri ascunse sub pământ (în catacombe) şi fac slujbe. Aceştia fac parte din Biserica liberă a „Catacombelor” şi au astăzi 10 arhierei şi mulţime de preoţi, cari se poartă mireneşte la arătare. Prin rugăciunile lor ne miluieşte Dumnezeu şi pe noi nevrednicii, care nu avem nici o silă şi totuşi ne poticnim spre cele deşarte şi nu purtăm grijă de mântuire.
    + Lumea creştină de azi care nu prea ţine seama de canoanele Pidalionului a trebuit să recunoască prin lege că scriitorul Pidalionului este Sfânt.
    Patriarhia Ecumenică din Ţarigrad, care a defăimat odinioară Sfintele Canoane din Pidalion, astăzi prin acte oficiale hotărăşte că: cel care a alcătuit Pidalionul – prin hotărâre sinodală – este trecut în rândul Sfinţilor!
    Iată un semn de încurajare pentru bieţii creştini râvnitori, carii pătimesc pentru apărarea Sfintelor Canoane şi cari sunt luaţi în batjocură de lumea modernă când pomenesc de Pidalion!
    Şi dacă nu ascultăm de Sfintele Canoane, atunci înseamnă că nu cinstim nici pe Cuviosul Nicodim şi nici pe Sfinţii Părinţi din vechime. Iar hotărârea care au făcut-o pentru canonizare (adică recunoaşterea) Cuviosului Nicodim este ca o grămadă de cărbuni aprinşi în capul celor cari au hotărât aceasta. Pe marele apărător al Sfintelor Canoane şi a vechiului Călindar l-au aşezat între Sfinţi, iar cartea Sfintelor Canoane şi Călindarul vechi îl ţin sub picioare!
    Tu care eşti neîntrecut la sfătuire şi prea dulce vorbire, vorbeşte şi acum tainic, la inima Păstorilor duhovniceşti de după «Perdeaua Roşie» ca să nu mai facă tovărăşie cu Stăpânirea întunericului, ca să nu mai înjuge Biserica la carul sovietic, să nu mai facă slujnică pe Mireasa lui Hristos, care este Biserica.
    (Cuvânt de laudă pentru Sf. Nicodim Aghioritul).
    + Iată pentru ce se clatină pământul şi se aprinde văzduhul cu înfricoşare. Iată pentru ce s-a speriat şi a fugit de pe pământ iar calul cel Roşu din Apocalips (adică focul războiului) nechează mereu şi-i gata să rupă legăturile.
    Am mâniat pe Dumnezeu şi Sfinţii acum cer răzbunare că s-au defăimat învăţăturile lor şi s-a călcat în picioare aşezământul lor! În vremurile acestea de înţepenire duhovnicească şi de nepăsare generală, Sfânta noastră Biserică de Răsărit (aşa prigonită şi sărăcită cum este) ea totuşi nu încetează de a revărsa darul ei asupra celor bine credincioşi iar cei împodobiţi cu fapte bune Sfânta noastră Biserică le dăruieşte cununa Sfinţeniei şi îi numără între «Fiii ei cei întâi născuţi».
    + A Sf. Ierarh Marcu al Efesului (Evghenicos), Apărătorul Ortodoxiei
    Cu arma credinţei ai biruit
    Pre soborul Romei cel răzvrătit
    Iar acum, la ceruri stând,
    Sârguieşte ajutând
    Pre norodul Ortodox,
    Înaltpreasfinţite Marcu!
    Carele pus-ai hotar
    Spre cei cu viclean calendar.
    Dar iată că Sfântul Ioan Iacob nu este cenzurat numai pe meleagurile noastre, ci pretutindeni unde învăţătura lui de credinţă curată Ortodoxă, deranjează politica oficială bisericească. Aşadar, în anul 2001, Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos editează Viaţa Sfântului în limba engleză, tradusă după originalul din limba greacă. Dar să vedem în cele ce urmează, care sunt pasajele cenzurate total în cartea neo-atoniţilor de la Grigoriu, comemoratori ai patriarhului de Constantinopol:
    În mânăstire s-a împrietenit cu cei mai bătrâni şi mai învăţaţi părinţi, cu care discuta despre mântuirea sufletului şi problema schimbarii calendarului, care era încă mult discutată atunci şi constituia o problemă cheie. S-a împrietenit cu un frate din Bucovina şi pe acest frate stareţul a hotărât să-l facă călugăr împreună cu alţi fraţi dar el n-a voit, spunând că mai întâi să facă Botezul adevărat prin afundare după cum s-a rânduit prin Sfinţii Apostoli, iar nu prin stropire cum se făcea atunci în Bucovina. După ce l-a botezat, a fost făcut şi călugăr şi cu acesta fratele Ilie s-a hotărât ca să meargă la Muntele Athos, unde se păstrează Calendarul adevărat ortodox. (pagina 15 în ediţia greacă).
    În toamna lui 1936 porneşte spre Locurile Sfinte unde se păstrează Calendarul Ortodox neschimbat moştenit de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii de Răsărit. (pagina 16 în ediţia greacă).
    După câtva timp a murit Patriarhul Nicodim al României şi după obicei toate patriarhiile îi fac parastase la 40 de zile. Când a făcut parastas şi Patriarhul din Ierusalim, arhimandritul Victorin îl cheamă să ia parte şi pe părintele Ioan, dar nu s-a dus, pentru că Patriarhul Nicodim cât a trăit a persecutat Biserica cu calendarul adevărat Ortodox. Din cauza aceasta, arhimandritul Victorin s-a supărat foarte tare şi n-a vrut să treacă pe la Iordan, apoi din cauza războiului a plecat un an în Liban, iar la reîntoarcerea sa, aşa fel a făcut încât a trimis la Iordan pe părintele ce fusese mai înainte. (pagina 20 în ediţia greacă).
    Părintele Ioan ţinea foarte mult la respectarea canoanelor Bisericii Ortodoxe de Răsărit, din care pricină a avut mult de suferit.
    Din momentul când a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt şi până la sfârşitul vieii, Părintele Ioan n-a slujit împreună cu alt preot. De asemenea, când slujea Sfânta Liturghie, nu punea la Proscomedie pe clericii de care auzise a fi masoni. (pagina 23 în ediţia greacă).
    Ceea ce spunea Sfântul Ioan Iacob referindu-se la canonizarea Sfântului Nicodim Aghioritul de către cei ce nu-i respectă învăţătura, li se potriveşte exact acestor neo-atoniţi comemoratori de la Grigoriu şi celor din Patriarhia Română, numai că de această dată chiar în cazul lui: în timp ce îi recunosc sfinţenia, îi cenzurează fără ruşine şi fără fircă de Dumnezeu învăţătura, pe care nu i-o recunosc; învăţătura curată datorită căreia s-a sfinţit!:
    Iară hotărârea ce au făcut-o pentru canonizare (adică recunoaşterea), [Sfântului Ioan Iacob Românul] este ca o grămadă de cărbuni aprinşi în capul celor cari au hotărât aceasta. Pe marele apărător al Sfintelor Canoane şi a vechiului Călindar l-au aşezat între Sfinţi, iar cartea Sfintelor Canoane şi Călindarul vechi îl ţin sub picioare!…

    Apreciază

    • parere said, on Octombrie 4, 2010 at 3:42 pm

      toate acestea apar in editia din 1993, dar nicaieri nu se vorbeste de parasirea BOR pentru calendar. Sf Ioan Iacob a dorit sa tina calendarul vechi DAR NICIODATA NU A RECOMANDAT IESIREA DIN BOR. Ai dreptate cand spui (facand o paralela cu canonizarea Sf Nicodim) ca trecerea lui in randul Sfintilor e „o grămadă de cărbuni aprinşi în capul celor cari au hotărât aceasta”, dar asta nu are nici o legatura cu stilismul (stilism=ruperea de BOR pentru a pastra calendarul). Faptul ca unii sau altii cenzureaza din scrierile Sf Ioan Iacob iarasi nu are legatura cu stilismul.
      „Pe marele apărător al Sfintelor Canoane şi a vechiului Călindar l-au aşezat între Sfinţi, iar cartea Sfintelor Canoane şi Călindarul vechi îl ţin sub picioare!…” Aceasta spune Sf. Ioan si se opreste aici, nu zice mai departe „deci iesiti si mergeti la cei de stil vechi, ca ei tin calendarul si canoanele”. Nu sunt specialist nici vreun mare credincios, dar desi vorbeste in toata cartea despre pastrarea dreptei credinte, Sf. Ioan Iacob nu se refera niciodata, dar absolut niciodata la iesirea din BOR ca o solutie, sau varianta, pentru pastrarea calendarului.

      Apreciază

  5. umilinta said, on Octombrie 4, 2010 at 2:35 pm

    (ne aflăm în pragul intrării sub omoforul Sinodului Adevăratei Biserici Ortodoxe

    a Greciei, păstorită de Î.P.S. Macarie de Petra – Arhiepiscop al Athenei şi al

    Eladei) – daca asteapta sa fie remiruiti e de rau.

    Apreciază

  6. john said, on Octombrie 4, 2010 at 2:58 pm

    NU cumva este acelasi Hristofor ruda cu Viorel Benedict Ciubotaru din Moldova, fost ministru, actual strateg in globalizare si alte chestii, implicat pina-n git in miscarea stilista??

    Pentru ca mie asta-mi miroase a propoganda stilisto-KGB-ista.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Octombrie 4, 2010 at 3:17 pm

      john

      Acela e chiar fiu.

      Acesta e altul, plecat din BOR tot la o aschie din ROCOR.

      Apreciază

  7. Arian.I said, on Octombrie 4, 2010 at 5:38 pm

    Interesant e faptul ca parintele inca il cinsteste pe sf Siluan, desi a ramas in comuniune cu patriarhia Constantinopolului dupa 1924 (ca si Rocorul si sf Tihon) …..poate ar trebui sa-i spuna cineva 🙂

    Apreciază

  8. soram said, on Octombrie 4, 2010 at 6:17 pm

    Nu sunt decat o mare pacatoasa.Dupa ce am incercat de trei ori sa intru in legatura telefonia cu P Nichita si nu am reusit , am inteles ca nu e de la Dumnezeu . Poate vede aceasta marturisire a unei inculte , slaba in credinta si neteoligisita , ca abia am intrat si eu la un liceu din mila lui Dumnezeu ca sa imi fac o meserie , in rest nu e nimic de capu meu ,eu vb din inima . De aceea cred ca ma adus Dumnezeu langa un duhovnic renumit , poate prea laudat si chiar pe fata , eu zic ca de aici i se si trage.M-a sfatuit si m-a ajutat enorm : nu mi-a trebuit tv ca e mare sminteala -zicea, nu mi-a trebuit internet -pentru ca e INFERNET – asa spunea!
    Azi am citit acea “marturisire ” pe INFERNET – deci vine din infern-cum bine spunea P Nichita la predici!
    Printre multe argumente eretice , care mai de care mai unflate -sa va miluieasca toti SFINTII sub obladuirea carora va puneti – este si acela al aparitiei SFINTEI CRUCI pe o biserica de stil vechi . Pe noi ne numiti eretici , atunci Cuvioase P , cum se face ca o mare pacatoasa a vazut ea insasi o SFANTA CRUCE din nori rosii , de la fereastra unui bloc in zilele noastre !? Oare se pogoara Dumnezeu la o biata eretica ???
    Cate alte minuni am putea enumera , care se fac la SFINTELE MOASTE, la mormintele Marilor nostrii Duhovnici romani , cate minuni face SF Constantin Brancoveanu insusi la manastirile care ii poarta numele , Sfant pe care intr-o predica il asemanati chiar cu DUMNEZEU, pentru puterea lui de sacrificiu!
    Vreti acum sa ne renegam tot neamul, toata istoria poporului , sa ne desfintam ca natiune ?Doamne fereste! Radacinile noastre sunt adanci , nu le rupe nici o “marturisire”!
    Isteria plecarii acesteia va trece ca orice si oricine e trecator pe pamant , dar nu intinati memoria P Cleopa , a PArsenie Boca si a celor multi altii si mai ales a P Visarion Coman ,care cred ca acum se rasuceste in mormant de durere!
    Stiu ca ale mele cuvinte sunt taioase , poate vrea Dumnezeu sa fie nuielusa SF Nicolae !
    Tata inainte sa moara mi-a zis “sa nu-mi las credinta noastra !’
    Asa sa ne ajute BUNUL DUMNEZEU la toti romanii!

    Apreciază

  9. acelas said, on Octombrie 4, 2010 at 6:52 pm

    „prietenul” umanitatii, evreul Robert Edwards, de origine „britanica” .., premiat

    http://www.gandul.info/international/creatorul-copiilor-din-eprubeta-primul-laureat-nobel-din-2010-7444286

    .

    Apreciază

  10. soram said, on Octombrie 4, 2010 at 7:39 pm

    PS :Foile cu semnaturile nu se copieaza, sa fi e pixul de vina sau DUMNEZEU se va indura sa le stearga candva prin cineva precum foaia semnata de tanarul de pe vremea SF Vasile C el Mare?!

    Apreciază

  11. Iones said, on Octombrie 4, 2010 at 10:24 pm

    Din cate vad eu aceasta asa-zisa „Marturisire de credinta” este semnata de multe sore…

    Adica multe dintre ele nici macar nu au apucat sa fie tunse in monahism… Cu parere de rau trebuie sa remarc ca Parintele Nichita a gresit…tarand dupa el niste suflete „nevinovate” care probabil avand un caracter mai slab sub numele asa-zisei ascultari l-au urmat…

    Parintele Nichita probabil era pentru ele ca un mentor sau ceva asemanator.

    Stau si eu si ma intreb oare inainte sa plece cu aceste maici Acest Parinte Nichita si-a pus vreodata intrebarea la ce smnteala va crea in randul credinciosilor…

    Cu atitudinea sa nu a rezolvat nimic…Si chiar daca sa zicem ca a reyolvat ceva la nivel personal mai mare este tulburarea si sminteala care s-au creat in urma acestor fapte necugetate. Oare cand s-a mai intamplat ca un duhovnic sa plece cu o parte din obste in alta tara in acest mod care mie personal mi se pare injositor pentru statura duhovniceasca a unui mare duhovnic ceea ce nu cred ca se poate numi intr-un asemenea caz… Cu parere de rau trebuie sa spu ca prin acest gest Parintele Nichita arata ca inca nu este copt la minte.. De fapt in marii duhovnici lumineaza cu putere darurile Sfantului Duh si prin asa Dumnezeu arata despre ei ca ii sunt bineplacuti lui prin modul cum ei lucreaza poruncile evanghelice…

    Insa greseala pe care o facem multi dintre noi este aceea ca ne grabim sa dam „titluri” de mari duhovnici inainte de vreme unora luandu-ne dupa aparentele exterioare fara sa le cunoastem indeaproape viata si preocuparile lor interioare raportate la poruncile evanghelice…

    Parintele Arsenie Boca era impotriva ecumenismului dar niciodata prin ceea ce a facut nu a incercat sa creeze dezbinare in Biserica si ne-a invatat ca „in afara Bisericii nu exista mantuire”…

    Parintele Arsenie Boca spune:

    „De asemenea e foarte bine să se ştie de la început care e punctul de vedere al fiecărui ins asupra răului. Multe structuri psihice sunt pradă obsesiei răului, a păcatului, a diavolului, manihei asupra trupului şi osânditori ai familiei – obsesii şi interpretări nesănătoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat nesănătos al minţii sau ducând la el. Speriaţii aceştia se dedau de capul lor la nevoinţe care le ruinează amândouă sănătăţile – nu sunt de nici o treabă în mănăstiri. Iar dacă totuşi sunt primiţi, sub influenţa structurii lor, obştea poate ajunge pradă mâncătoriei, lucrăturilor, viciilor, străini la trapeză şi rugăciune, ba chiar duşmani. Infirmii se fixează pe îngustimi neesenţiale creştinismului, ca de pildă pe amănunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravilă, îngustimi habotnice, care au pricinuit Bisericii numai supărări.
    Întotdeauna se găsesc vieţuitori de mănăstire, dar foarte arareori se nasc povăţuitorii: stareţii şi duhovnicii. Aceştia trebuie să fie minţi luminate, vederi largi, buni cunoscători ai omului: limpezi în doctrină, îmbunătăţiţi în smerenie şi iscusiţi în dreapta socoteală şi, pe deasupra, structuri cu o fericită îmbinare între iubire şi autoritate. Din câte au ei de făcut pomenesc doar una:
    Unificarea sufletească a obştii, ca toţi să fie într-un cuget. E atât de anevoios lucrul acesta dar şi atât de mare, încât atrage prezenţa nevăzută a lui Iisus într-o atare obşte. Iubirea de Dumnezeu şi de oameni, într-o obşte de un cuget, e ridicată de Noul Testament la valoarea de argument al existenţei lui Dumnezeu. Aceasta este ultima Lui definiţie, poruncă şi rugăciune. Iată rostul şi sarcina povăţuitorilor. Ziduri se pot face uşor, gospodărie la fel, adunare de vieţuitori foarte uşor – greutatea i la ales. Căci mulţi par buni, luaţi în parte, dar devin răi adunaţi laolaltă – devin ceea ce erau de fapt.
    Obştile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea povăţuitori cu calităţi, cu cât sunt mai mari cu atât au o viaţă mai scurtă. Fiecare ins e o lume de necunoscute. De aceea, a face unire între oameni, chiar puţini, e o dovadă de lucrare dumnezeiască şi, desăvârşit, numai El o poate face.
    Deci, ca încheiere a părerilor: decât realizări sortite decadenţei, sub raportul aşezării, al înzestrării şi al componenţei personalului, mai bine fără ele. Căci pietrele, păstrate aşa: moment de culme al trecutului grăiesc mai bine conştiinţei poporului, decât realizările prezente fără nădejde. Nu multe mănăstiri, ci puţine: cât mai puţine, dar cu atât mai bune, şi nu prea mari.”

    Sa vedem acum ce spunea un alt mare duhovnic Parintele Sofian Boghiu despre zelotism:

    „Zelotistii sunt activi si bine intentionati. Ei vor sa apere crestinismul, însa, din cauza stilului lor exaltat, razvratit, încrâncenat, repezit si încremenit în clisee, mai rau încurca lucrurile. Prin actiunile lor nechibzuite trezesc reactii adverse foarte categorice si astfel ajung sa faca deservicii Bisericii pe care vor sa o slujeasca.
    Acestia promoveaza în general o atitudine care favorizeaza concentrarea pe exterioritate în detrimentul interioritatii, o asemenea stare fiind vizibila în dorinta lor de a face în primul rând schimbari pozitive în jur, iar nu în propriul suflet. Credinciosii cu o gândire zelotista sunt oricând gata sa tina lectii celor cu care se întâlnesc, fiindca ei oricum ”se pricep” sa abordeze aproape orice tema.
    Zelotistii observa foarte usor unde gresesc ceilalti, dar mai greu unde gresesc ei. De asemenea, ei nu constientizeaza faptul ca exagerarea si orice fel de teribilism sunt o forma de a (te) minti (de altfel, acestia sunt fermi convinsi ca toate verdictele pe care le dau în aproape orice problema sunt ”foarte sigure”, ”definitive” si ”în deplina cunostinta”). Desi pot sa sustina cu îndârjire unele adevaruri teologice, istorice sau de alta natura, nefiind însa atenti la dimensiunea duhovniceasca a vietii, ajung totusi sa produca dezbinare sau certuri.
    Zelotistii, de obicei, nu înteleg si mai ales nu simt în profunzime faptul ca pe un crestin trebuie sa-l intereseze în primul rând dreptatea prin iubirea si voia lui Dumnezeu, iar nu dreptatea dupa mintea omeneasca sau reforma sociala ori bisericeasca. În unele cazuri, acestia nu analizeaza cu atentie daca jertfa pe care sunt dispusi sa o faca pentru binele obstesc este cu adevarat întemeiata pe ascultarea de Dumnezeu, daca este cu adevarat placuta lui Dumnezeu.
    Zelotismul este o reactie superficiala (dar care poate prinde usor la tineri), aparuta în urma constatarii cresterii vizibile a lucrarilor malefice în lumea contemporana. Problema la care trebuie sa meditam se rezuma însa la urmatoarea întrebare: militantismul ortodox este acelasi lucru cu calea duhovniceasca a Sfintilor Parinti? Cu alte cuvinte, demascarea agitata a racilelor social-bisericesti este acelasi lucru cu asumarea raului din lume ca avându-si izvorul principal în propriile mele pacate?
    În concluzie, putem depista în noi însine tendinte zelotiste în cel putin trei cazuri:
    1. atunci când ne propunem cu o înfumurare zgomotoasa lucruri mult mai mari decât putem duce;
    2. atunci când facem confuzia între a fi activ si foarte hotarât în virtutea unor principii moral-civice, si a avea o lucrare ferma pentru si întru Hristos;
    3. atunci când abordam ostentativ problemele credintei, dar ne lipsesc blândetea si modestia, care îsi au izvorul în rugaciunea curata.
    Este foarte greu, atunci când esti tânar, când esti plin de ardoare si dinamism, dar esti lipsit de frâna dreptei masuri, sa nu aluneci în aceasta ispita. Ceea ce stim însa cu siguranta este ca rugaciunea sincera si bunavointa, smerenia si dragostea, calauzite de duhovnic prin spovedanie, sunt paveze sigure în biruirea acestui vrajmas al mântuirii.

    De asemenea mai sunt duhovnici experimentati care au vorbit despre aceste probleme destul de sensibile din Biserica Ortodoxa ca Arhim. grec Epifanie Theodoropulos si altii…

    Apreciază

    • mihaela said, on Octombrie 9, 2010 at 11:33 pm

      nu te grabi sa judeci.parintele nichita este si va ramane un mare duhovnic al neamului nostru,pe multi ne-a ajutat parintele cu rugaciunile sale.e trist ca au reusit sa-l scoata cu planuri sirete din manastire,probabil a sosit vremea cand vom merge mii d km dupa un drept duhovnic.Bunul Dumnezeu sa aiba mila d noi iar pentu parintele,pt.maici si surori sa ne rugam ca Maica Domnului si Domnul nostru Iisus Hristos sa-i aiba in paza.

      Apreciază

  12. mucenicul said, on Octombrie 5, 2010 at 7:03 am

    @ pentru toti
    nu vi se pare ca va asemanati cam mult cu Inchizitia? nu vi se pare ca mai repede vedeti paiul din ochii celorlalti in loc sa vedeti barna din ochii vostri? nu vi se pare ca nu sunteti trimisii Domnului sa faceti voi dreptate pe pamant? ce vi se pare mai grav: ce a facut parintele sau ce va face(poate a si facut pe ascuns) pe fata in 2011 partial si in 2012 definitiv BOR? parintele fiind din interiorul BOR cred ca stie mai bine ce se intampla. premergatoare sunt si actele cu cip si discutiile de intentie ale CMB. de ce pe primele le considerati mai periculoase decat pe ultimele? de ce calendarul e mai periculos decat ecumenismul? chiar credeti ca sunteti atat de curati incat sa va permiteti sa aruncati piatra? macar apologeticum a avut bunul simt sa spuna ca nu este de caderea lui sa judece ceea ce a facut parintele. Dumnezeu sa ne ierte!

    Apreciază

    • Adrian.I said, on Octombrie 5, 2010 at 8:28 am

      @mucenicul.Ti se pare un lucru minor sa te duci la schismatici ? Stii ce inseamna schisma? Si a mai dus la pieire si pe alti care l-au urmat.Daca mergea la o Biserica de pe vechi, care era in comuniune cu Biserica Universala nu era o problema, dar el a ales sa mearga la schismatici ,un trup rupt de Biserica Lui Hristos.”nici sângele muceniciei nu poate spăla păcatul despărţirii Bisericii.”(Sfantul Ioan Gura de Aur)

      Apreciază

      • mucenicul said, on Octombrie 5, 2010 at 2:38 pm

        @ Adrian.I
        cred ca inainte de a ne preocupa mantuirea maicutelor si a parintelui, care in opinia mea sunt mai documentati decat noi in toate privintele, ar trebui sa ne preocupe mantuirea noastra personala, care nu se obtine prin aruncarea de acuze la adresa unora sau altora, cu atat mai mult cu cat adevarul in privinta schismei e undeva la mijloc. sa-L lasam pe Dumnezeu sa Judece si noi sa ne rugam pentru iertarea si mantuirea lor si a noastra.

        Apreciază

  13. Adrian.I said, on Octombrie 5, 2010 at 9:09 am

    @rica. Nici nu mai conteaza daca boteaza din nou sau nu, daca s-au despartit de Biserica.

    Apreciază

    • Adrian.i said, on Octombrie 5, 2010 at 3:27 pm

      @Mucenicul. Sa intelegem ca parerea marilori parinti ca pr Paisie, pr Epifanie Teodoropoulos, pr Cleopa sau pr Sofronie Saharov s.a (care spun ca stilistii sunt schismatici) este falsa si adevarul este undeva la mijloc. Saracii au fost niste „inselati” care au propovaduit impotriva Bisericii Lui Hristos.

      Apreciază

  14. dardala said, on Octombrie 5, 2010 at 10:00 am

    Adrian.I şi alţii asemeni:

    Ce vă face să credeţi că BOR este în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească? Care este criteriul? Faptul că întîi-stătătorul îşi are sediul în dealul mitropoliei, sau faptul că ea este recunoscută de alţi întîi-stătători ecumenişti (deci eretici) ?
    Biserica Romei tot era biserică locală cîndva, dar a căzut papa cu tot cu biserica locală. Cînd Sf.Maxim a rămas unicul ortodox din lume, toate bisericile locale erau eretice, şi bineînţeles se recunoşteau reciproc ca fiind biserici, dar, fără dubiu, nu aveau nici o legătură cu Biserica lui Hristos. Deci care este criteriul?

    Voi chiar credeţi că ecumeniştii vor fi osîndiţi de cei care chiar şi acum, cînd s-a ajuns la conslujire, pomenire la ectenii a ereticilor etc., nu au rupt comuniunea cu ei?
    Vi-l imaginaţi pe Sf.Teodor Studitul pomenind un ierarh iconoclast la liturghie, sau pe Sf.Marcu pomenindu-l pe patriarhul uniat de dragul „unităţii Bisericii” ? Biserica poate fi unită doar întru Adevăr, orice alt fel de unitate este de la diavol.

    Rezum: 1. Care este criteriul aflării unei biserici locale în Cea Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească?
    2. Care credeţi că ar fi momentul în care voi veţi înceta să fiţi în comuniune cu ereziarhii?

    Apreciază

  15. Iones said, on Octombrie 5, 2010 at 11:05 am

    Extrase din viata Cuviosului Paisie Aghioritul. Uitati-va si voi cu cata intelepciune cantarea Parintele Paisie aceste probleme de ordin bisericesc.

    Cu adevarat Parintele Paisie a fost si este un exemplu de mare duhovnic… El a fost si impotriva cipurilor aratand pericolul pe care il reprezinta acestea dar pe langa acest lucru a stiut sa pastreze echilibrul si in cuvintele sale referitoare la calendar si la gruparile schismatice din biserica….

    Un grec ortodox traia in America impreuna cu familia sa de mai multi ani. Avea insa o problema serioasa. El era stilist, iar femeia si copiii lui tineau noul calendar.

    ‘Nu putem sa facem nici macar o singura sarbatoare impreuna, spunea el. Ei praznuiau Craciunul, eu praznuiam pe Sfantul Spiridon. Cand eu aveam Craciunul, ei praznuiau pe Sfantul Ioan. Si aceasta nu-i nimic. Lucrul cel mai rau era sa stii ca noii calendaristi sunt, asa cum ne invatau, eretici si se vor duce in iad. Oare este putin lucru sa auzi mereu ca femeia si copiii tai si-au tradat credinta, s-au dus cu Papa, ca Tainele lor nu au har si altele? Ore intregi discutam cu sotia mea, dar nu ajungeam la o intelegere. Ca sa spun adevarul, nu-mi placea nici la stilisti. Mai ales atunci cand veneau niste episcopi si ne vorbeau. Nu o faceau cu dragoste si durere pentru inselatii (asa cum ii considerau) neo-calendaristi, ci dimpotriva aveau o ura fata de ei si se bucurau atunci cand spuneau ca se vor duce in iad. Erau foarte fanatici. Cand se termina omilia lor, simteam o tulburare inaluntrul meu, dar nici nu ma hotaram sa plec de la ei. Imi venea sa plesnesc. Cu siguranta ca as fi patit ceva din pricina supararii, daca nu l-as fi intalnit pe Parintele Paisie.

    Intr-una din calatoriile mele in grecia i-am spus problema mea varului meu, Ioan. Acela mi-a vorbit despre un oarecare staret Paisie. Si astfel am hotarat sa mergem in Sfantul Munte sa-l intalnesc.

    Am ajuns la ‘Panaguda’. Staretul ne-a tratat cu o fata zambitoare si ne-a pus sa stam langa el. Ma pierdusem. Se purta cu noi de parca ma cunoastea de multa vreme, de parca ar sti totul despre mine.

    – Cum te descurci cu masinile acelea in America? Au fost primele lui cuvinte.

    Eu ma zapacisem cu totul. Am uitat sa spun ca serviciul meu era la o parcare si, fireste, numai cu masinile ma ocupam.

    – Ma descurc bine, au fost singurele cuvinte pe care le-am putut sopti, privindu-l ca un pierdut.

    – Cate biserici sunt acolo unde locuiesti?

    – Patru, am raspuns si un al doilea val de surpriza m-a cuprins.

    – Pe calendarul vechi sau pe cel nou>, a fost al treilea traznet care, in loc sa-mi mareasca buimaceala, mai degraba m-a familiarizat cu harisma Staretului, m-a facut sa ‘aterizez’, ca sa zic asa.

    – Doua pe vechi si doua pe nou, i-am raspuns.

    – Tu unde mergi?

    – Eu la cea pe vechi, iar femeia mea la cea noua.

    – Asculta. Sa mergi si tu acolo unde merge si femeia ta.

    Si se pregatea sa-mi dea explicatii. Dar pentru mine subiectul se incheiase. Nu mai era nevoie de explicatii si argumente. Ceva inexplicabil, ceva dumnezeiesc s-a intamplat inauntrul meu. Mi s-a ridicat o greutate de pe suflet. Toate argumentele, toate amenintarile si afurisirile adresate celor ce tineau calendarul nou, pe care ani de zile le auzisem, s-au risipit. Am simtit harul lui Dumnezeu care, prin Sfantul Sau actiona asupra mea si ma inunda cu o pace pe care o cautam de ani de zile. Iar starea pe care o traiam mi se intiparise pe fata.

    Ceea ce imi aduc aminte este ca acest lucru l-a facut pe Staret sa se opreasca pentru putin. Dupa aceea insa a continuat cu explicatii. Poate pentru a le spune altora sau poate sa le folosesc eu in vreme de ispita dupa ce va trece acea stare cereasca in care ma aflam.

    – Noi, aici, in Sfantul Munte, tot pe calendarul vechi tinem, dar este alt caz. Suntem uniti cu Biserica, cu toate patriarhiile, si cu cele care il tin pe cel vechi. Recunoastem Tainele lor, iar ei pe ale noastre. Preotii lor impreuna-liturghisesc cu preotii nostri. In timp ce aceia, sarmanii, s-au rupt. Cei mai multi dintre ei au si evlavie si acrivie si nevointa si ravna pentru Dumnezeu. Numai ca aceasta ravna a lor este fara discernamant, ‘nu intru cunostinta’. Unii s-au abatut din simplitate, altii din nestiinta, iar altii din egoism. Au considerat cele treisprezece zile o chestiune dogmatica si pe noi inselati si au plecat din Biserica. Nu au comuniune nici cu Bisericile care tin calendarul nou, dar nici cu patriarhiile si Bisericile care tin calendarul vechi, pentru ca chipurile s-au spurcat din pricina comuniunii cu cei ce tin calendarul nou. Si nu numai aceasta. Putinii care au ramas, nu stiu in cate parti, s-au impartit si se impart mereu, anatematizandu-se, afurisindu-se si caterisindu-se intre ele. Nu stii cat m-a durut si cat m-am rugat pentru acest subiect. Trebuie sa-i iubim si sa-i compatimim, iar nu sa-i judecam. Si cel mai mult sa ne rugam pentru ei ca sa-i lumineze Dumnezeu. Iar daca se va intampla vreodata sa ne ceara cineva ajutor cu buna intentie, sa-l ajutam cu vreun cuvant’.

    Dupa mai mult de cinci ani de la adormirea Staretului, domnul H. a venit la ‘Panaguda’ sa-i multumeasca pentru ca de atunci a aflat mantuirea duhovniceasca si linistea familiala. Atunci ne-a povestit cu lacrimi in ochi cele de mai sus.

    Adaugam aici si o alta luare de pozitie discreta a Staretului intr-un subiect bisericesc. Un cleric ortodox din strainatate l-a intrebat despre o situatie pe care o infrunta. Episcopul sau facuse sub biserica sali pentru dans si alte activitati netraditionale. Crestinilor nu le-a placut asta si au plecat la Biserica schismatica. Raspunsul Staretului a fost urmatorul:

    ‘Daca vrei sa ajuti lumea nu trebuie sa fii de acord cu cele pe care le face episcopul tau, caci cu acelea pleaca lumea de la Biserica. Nu spun sa intrerupi comuniunea cu el si sa faci schisma, nici sa vorbesti in public impotriva lui, dar nici sa-l lauzi’.

    Apreciază

    • Ioan B said, on Octombrie 5, 2010 at 12:03 pm

      Printele Paisie, alt duhovnic infailibil….

      Cine spune ca parintele Paisie aici este masura adevarului? Statornicia in adevarata credinta valoreaza mai mult decat linistea familiei. Astfel de exemple sunt menite pentru cei caldicei ca sa le justifice greselile..

      Sau credinta intra in categoria tocmelilor si invoielilor din familie, pentru linistea ei?
      Acum omul are linistea in famile… dar cu ce pret?

      Apreciază

  16. gabi said, on Octombrie 5, 2010 at 11:11 am

    Am citit cu atentie asa-zisa marturisire de credinta si,la fel,comentariile.E adevarat,nimeni nu-l judeca pe parintele Nichita – sau cel putin,nimeni probabil nu e rau intentionat – ,ci fiecare judecam aceasta asa-zisa „marturisire de credinta”. Dar oare stim sigur ca este scrisa de parintele Nichita?! Nu discut faptul in sine al plecarii,ci „marturisirea”:nici macar semnatura nu seamana nici pe departe cu semnatura parintelui Nichita. Il cunosc pe parinte de 17 ani;am multe scrisori de la parintele Nichita(unele foarte recente) si sunt oricand dispusa sa le confrunt cu originalul(daca exista!). Este ciudat si faptul ca parintele chipurile,specifica la sfarsit ca doar dumnealui detine originalul.Nu stiu nici eu ce l-a determinat sa plece;dar nu ar fi facut niciodata o astfel de asa-zisa marturisire.Nu era genul dumnealui. Poate ca a fost determinat sa plece,poate ca a fost determinat intr-un mod extrem de subtil,poate ca ar fi fost amenintat serios ca prezenta dumnealui in tara ar pune in pericol pe altcineva sau,ma rog,ceva de genul acesta.Si atunci,cred ca ar trebui sa evaluam lucrurile mult mai profund si sa fim extrem de atenti la ce se intampla. E comod si usor,e-adevarat,sa stai in fata calculatorului si sa judecpe cineva;dar nu e si corect. Domne ajuta.

    Apreciază

  17. Lena said, on Octombrie 5, 2010 at 11:29 am

    Parerea mea de pacatoasa (ma iertati): plecarea perintelui Nichita mi se pare miseleasca… Un preot este responsabil pentru totii fii sai duhovnici si nu numai… Si nu inteleg cu ce i-a ajutat aceasta fuga, si nici pe noi ceilalti care … unde sa fugim? Prima data cand am citit articolul primul gand a fost: toti oameni buni pleaca, noi ai cui ramanem? Oare cum ne mai mantuim daca toti preotii cu har pleaca?
    Acesta a fost efectul acestei plecarii asupra mea, o pacatoasa, slaba in credinta. Cati oare, insa nu vor gandi la fel? Cati vor ajunge in pragul deznadejdii din cauza unor astfel de actiuni? Cand de fapt preotii trebuie sa stea langa „turma” lor, s-o incurajeze, s-o indrepte pe calea cea buna.
    Eu am un gand ca un preot cu harul lui Dumnezeu sta si lupta pana la capat alaturi de oamenii sai. Dar eu sunt mica si pacatoasa, poate nu gandesc cum trebuie…

    Apreciază

  18. Adelia said, on Octombrie 5, 2010 at 11:30 am

    Parintele este unul dintre marii duhovnici ai neamului. Cei care nu-l cunoasteti personal incetati judecarea. Multe pacaye va faceti. In Oltenia era cel mai mare duhovnic. Nu stim noi motivele lui.

    Apreciază

    • Lena said, on Octombrie 5, 2010 at 2:26 pm

      Ai dreptate Adelia. Imi cer scuze ca mi-am permis sa emit judecati asupra unui om pe care nu-l cunosc si caruia nu-i cunosc adevaratele motive. Trebuia sa ma rezum numai la ce-am simtit la aflarea vestii… Imi cer iertare.

      Apreciază

    • ioana said, on Octombrie 5, 2010 at 3:32 pm

      Adelia,
      si cei care il cunoastem bine, si care mai cunoastem si cata intelegere, cata indelunga-rabdare si cata dragoste i-a aratat Episcopul?
      Noi ce sa facem?
      Eu una nu pot decat sa spun, ca daca parintele Nichita ar fi aratat fata de fiii duhovnicesti atata dragoste cata i s-a aratat din partea Episcopului, nu pleca nici daca i se primejduia viata, ca sufletul oricum nu ni-l poate lua nimeni.
      Ii doresc parintelui Nichita, ceea ce doresc tuturor preotilor, anume, sa zica Domnului: IATA EU, SI PRUNCII PE CARE MI I-AI DAT!
      Iertati-ma!

      Apreciază

    • Iones said, on Octombrie 5, 2010 at 3:57 pm

      Probabil ca era un mare duhovnic insa nu suficient de mare si nu suficient de experimentat…

      Un mare duhovnic nu face asa ceva…

      Dumnezeu sa-l lumineze poate revine inapoi inainte sa recurga la rebotezare sau la alte erezii!!

      Apreciază

  19. Adrian.I said, on Octombrie 5, 2010 at 11:37 am

    @dardala. Pai criteriul este insasi continuitatea . Cand stilistii s-au despartit, spunand chipurile ca vor sa pastreze calendarul, au uitat ca erau deja Bisericii locale care tineau calendarul vechi. Daca Rusia sau Serbia condamnau pe nou calendaristi pentru aceasta abatere si anatematizau sau ieseau din comuniune cu Bor, Constaninopol si celelalte atunci eu eram primul sustinator al stilistilor si paraseam Bor pentru ca a cazut in schisma. Dar nu s-a intamplat asa, ci Bisericile locale au tolerat si au pastrat comuniunea de dragul unitatii.Mai mult stilistii s-au despartit si de Bisericile de pe stil vechi rupand legatura cu Biserica universala, s-a creat un trup nou care a intrerupt legatura euharistica cu Biserica astfel cazand in schisma. Si cand spun rupand, ma refer la legatura cu toti ierarhi din Biserica universala, cea mai clara rana posibila.Sfantul Maxim lupta cu o erezie acceptata oficial de Biserica nu cu parereile personale ale unor rataciti ca si sf Teodor studitul. Ce faceau parinti cand depistau erezia?Scriau scrisori convocau sinoade si abea dupa ce se pronunta sentinta cu durere si intristare ieseau din comuniune.Vezi cazul sf Chiril ce munte de corespondenta a avut cu Nestorie si cate sinoade nu s-au tinut pana ce au iesit din comuniune.Canoanele dau voie sa nu mai pomenesti pe ierarhul care este eretic, dar nu spun de toata Biserica, din cauza acestuia. Mergi la celalat care este ortodox si tot asa, daca vrei pana la ultimul petic de rezistenta dar nu la miscari schismatice nu creiezi trupuri noi.Canonanele vizau unele situatii concrete din perioada respectiva si nu obligau sa iesi din comuniune ATENTIE doar recomandau. citeste mai bine sa vezi (nu erau sanctionati cei care nu respectau decizile astea) iar unele se refera la ereticii anatematizati ce este cu totul altceva .Ca sa vezi ca te inseli uite un exemplu de canon opus (care viza alta situatie)”În legãturã cu aceasta (ereticii) fiecare dintre noi trebuie sã spunã ceea ce gîndeste, dar nimeni nu trebuie sã judece pe altul si sã respingã unitatea (euharisticã) cu cei care gîndesc altfel.”(Cart 429). Au fost chiar cazuri de unii monofiziti si arieni anatematizati care au ajuns prin niste intamplari ciudate la presiunea imparatilor sa fie in comuniune cu Biserica Ortodoxa si harul nu s-a pierdut.Problema cu ecumenisnul este una delicata e o erezie de tip cal troian , sa zicem ca Biserica adopta oficial intr-un sinod (si nu asa cum a fost pana acum doi trei reprezentanti inselati au semnat niste documente eretice) filioque sau primatul papal ori unele erezii ecleziologice destul de grave, atunci da este justificata ruperea (dar la peticul ramas care e continuatorul Bisericii nu la trupuri noi).Acum este pripit sa actionam si stiu ca sunt si unii ierarhi ortodocsi care tac si asteapta sa vad cum se desfasoara lucrurile.Cate sute de ani nu a fost apusul in erezia filioque? Si dupa ce a anatematizat-o Sfantul Fotie, bizantinii tot au asteptat pe apuseni pana la schisma.Solutia nu este sa aratam cu degetul pe fiecare ierarh care este eretic ci sa aratam spre noi insine, sa ne rugam pentru ei si sa nu-i osandim ca din cauza pacatele noastre este batjocorita Biserica de eretici.

    Apreciază

  20. Adelia said, on Octombrie 5, 2010 at 12:07 pm

    M-a spovedesc de 6 ani impreuna cu sotul la parintele M. de la manastirea Clocociov-Olt. De aprox. un an parinte nostru a fost mutat FORTAT in mai multe manastiri, vreo 3 la numar Acum este la Man. Bistrita. A FOST IZGONIT DE NOUA CONDUCERE A EPISCOPIEI, DE COMUN ACORD CU O PARTE DINTRE MAICI. Parintele M. este ucenic al parintelui VISARION, la fel ca si parintele Nichita. Cand a plecat ne-a spus ca singurul duhovnic pe o arie larga la care ne sfatuieste sa mergem este parintele Nichita. Dupa umila mea parere parintele nichita a patit la fel , a fost IZGONIT. Ceea ce apare drept marturisirea lui de credinta este probabil o contrafacere. De ex, daca intrbai maicile de la Clpocociov de ce a plecat parintele M., ti se raspundea ca asa a vrut el. IAR CA A FOST IZGONIT STIU DIN GURA LUI. ATENTIE DECI, CA S-AR PUTEA CA ECUMENISMUL SA AIBA MAI MULTE TENTACULE DECAT CREDETI.

    Apreciază

  21. ingrid said, on Octombrie 5, 2010 at 2:32 pm

    @Adelia
    Sa presupunem ca a fost izgonit, dar relatii cu stilistii din Grecia si banii de transport pt 30 de persoane + ce mai au nevoie pana se aranjeaza acolo nu se rezolva cat ai clipi.

    Daca a fost izgonit, nu avea nimic de pierdut decat caterisirea. Si putea caterisit sa ramana in orice manastire ortodoxa, sau mutat din manastire in manastire.

    Dar ca un preot duhovnic sa paraseasca Biserica presupune convingere personala, in cazul de fata o amara inselare.

    Apreciază

    • mucenicul said, on Octombrie 5, 2010 at 3:07 pm

      @ ingrid
      parintele si maicile n-aveau nevoie de atat de multe lucruri, cum isi iau mirenii cand pleaca in concediu. cel mult 1800 de euro pentru transport, iar in Grecia nu au nevoie de aranjamente ca nu se duc la hotel ci la manastire. pe tine daca te-ar muta cineva din loc in loc la servici, pentru ca nu-i place de tine, ce ai face? probabil ca ai face ca si Lapusneanu dupa cum esti de incisiva. nu uita ca, cu masura cu care judeci vei fi judecata. poate ca la fel de amarnic te inseli si tu atunci cand il judeci pe parinte. despre preotii duhovnici care prea-curvesc, se imbata sau fac alte magarii insa nu suflati nici o vorba. paiul, barna, ochiul, capra, vecinul…. vechi obicei romanesc.

      Apreciază

  22. Adelia said, on Octombrie 5, 2010 at 2:47 pm

    Acea marturisire de credinta poate fi a oricui nu se stie daca e a parintelui. E totul prea cusut cu ata alba. Un astfel de om nu pleca pur si simplu la alta biserica. Sunstin mai departe ca a fost izgonit, probabil impreuna cu cele ce-i dadeau ascultare si nu au vrut sa ramana pe mai departe sub obladuirea dusmanilor lui. Care biserica ortodoxa romana sau nu credeti ca ar fi acceptat sa-i primeasca fara sa se expuna la prigoana din partea autoritatilor? poate stau la stilisti un timp, pana reusesc sa incropeasca o manastire. REPET, NU STIM NOI ADEVARATELE MOTIVE.

    Apreciază

  23. sara said, on Octombrie 5, 2010 at 3:49 pm

    @Adrian.I:

    Ati spus:

    ,,@Tutenes. De fapt au mai fost si alti parinti care au ajuns la o masura asa mare incat il iubeau si pe diavol, citeste patericele.”

    Eu nu stiu ce ,,parinti” erau aceia, si la ce ,,masuri” au ajuns …

    Conceptia aceasta se numeste APOCATASTAZA, si este si blasfemie si erezie si apostazie, toate la un loc.

    Numai SATANISTII il iubesc pe diavol.

    Iata ce spune apostolul Pavel in Noul Testament:

    ,,Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha! (Domnul vine).”

    (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 16, 22)

    Vi se pare ca diavolul iubeste, ca sa nu spun mai mult???

    Daca sunteti atat de incantat de el, DACA VA E ASA DE MILA DE EL, incercati sa vedeti cum va raspunde la iubire, si abia apoi sa va mai permiteti sa-i indemnati si pe altii sa-l iubeasca pe cel care in ortodoxie este numit VRAJMAS AL MANTUIRII, TATA AL MINCIUNII, si UCIGAS DE OAMENI!

    Apreciază

  24. ingrid said, on Octombrie 5, 2010 at 4:01 pm

    @mucenicul
    Te asigur ca nu am incisivii mai dezvoltati decat tine. De ce te simti muscat? De Adevar?

    Apreciază

    • mucenicul said, on Octombrie 6, 2010 at 6:32 am

      @ ingrid
      care Adevar? ca improsti cu noroi fara sa fii in cunostinta de cauza? ca ai o informatie provenita de undeva si o lamurire de la Episcopie, care stim cu totii ca-si trage spuza pe turta? l-ai auzit tu pe parinte facand undeva vreo declaratie cu privire la asta? crezi ca esti mai buna decat parintele si maicile care au plecat? nu ma simt muscat de nimic dar ma deranjeaza cand vad ca inainte de a fi siguri de ceva emiteti judecati si aruncati cu piatra fara a sta pe ganduri. nimeni nu stie in ce-i rezerva viitorul si cum va reactiona in conditiile respective chiar daca acum se bate cu caramida in piept cat este el(ea) de credincios(credincioasa). nu mai ziceti hop pana nu sariti gardul. OMENIA a disparut din vocabularul si sufletul romanului asta e Adevarul. Dumnezeu sa va ierte ca nu stiti ce faceti.

      Apreciază

  25. Adrian.I said, on Octombrie 5, 2010 at 4:38 pm

    @sara . E altceva sa urasti pacatul altceva sa urasti individul. Dumnezeu uraste doar pacatul si asteapta pe toti sa se intoarca la El, ca e imposibil ca ingerii rai sa se mai intoarca datorita mandriei lor este altceva.Nu asta e apocatastaza. Apocatastaza e o invatatura eretica a lui Origen care afirma ca la sfarsit toti oamenii si toti diavolii se vor mantui.
    @Tutenes. Citeste viata sfantului Siluan si mai vorbim

    Apreciază

  26. M4a said, on Octombrie 5, 2010 at 8:32 pm

    Saccsive cu tot respectul vad ca tu mergi pe sistemul cine nu e cu mine (de aceeas parere) e stilist si mai si folosesti un vocabular nu tocmai decvat unui crestin ortodox. Tu cred ca exagerzi cam mult. Tu strigi dupa patriarh ca e eretic si ca e mason si …, iar apoi tot tu aperi BOR. Chiar nu am nimic cu BOR caci fac parte din BOR (NU sunt pe stil vechi), dar nici nu am nimic cu cei de pe stil vechi ii respect si consider ca au pastrat oficial unele lucruri mai bine ca noi, oricum nu ma consider atat de vrednic incat sa socotesc eu cu mintea mea cine are har si cine nu are har, insa cu siguranta nici tu si prietenii tai nu faceti bine cand purtati discutii care depasesc dupa parerea mea judecata omeneasca. Voi incercati sa fiti niste mici zei si dati har si luati har cand si cum vreti si cui va vine. Ma iertati daca am suparat. Doamne ajuta!

    Apreciază

    • saccsiv said, on Octombrie 5, 2010 at 9:48 pm

      M4a

      Stilistii decreteaza cine are si cine nu are har.

      Apreciază

      • Ioan B said, on Octombrie 6, 2010 at 8:26 am

        Stilistii nu decreteaza cine are si cine nu are har. Ei spun doar asa: Cei ce tin calendarul nou se afla sub anatemile Sfintelor Sinoade si ale Sfintilor. Crestinii trebuie sa se ingradeasca de acestia, iar cei ce tin de sinoadele celor ce tin de stilul nou sunt lasati la judecata lui Dumnezeu. Harul doar Bunul Dumenzeul il da si il ia, sau il mentine. Intrucat harul lui Dumenzeu este o lucrare tainica, cei de pe vechi se pronunta cu privire la cei de pe nou doar prin prisma canoanelor. Adica intrucat cei de pe nou au facut o schisma in Biserica prin introducerea unor innoiri, acestia sunt judecati precum schismaticii.
        Biserica este una si aceeasi in veac: aceeasi ce cea din vremea apostolilor, aceeasi cu cea dinainte de 1924, aceeasi cu cea de dupa 1924, aceeasi si una cu cea din cer, iar inovatorii s-au rupt de ea. Restul este la mila Domnului.

        Apreciază

  27. mircea said, on Octombrie 5, 2010 at 8:56 pm

    Pt Pr Vasile si nu numai.
    Kiar nu ma pricep si poate ma lamureste cineva.
    Daca purtatorul de cuvint al Patriarhiei zice ca 666 este un nr ca oricare altul
    si ca el isi face primul pasaport biometric, asta dupa o adunare a Sinodului speciala pt tema asta, (Anania a lipsit, dar la Cluj a zis clar ca nu e bine, ca e sub demnitatea umana care e creatia lu Dumnezeu…deci atitudinea corecta si adevarata si au si semnat pt hotarirea lor nu ca cei din bucuresti), pai mintea simpla ce sa zica? Unul care zice ca 666 e un nr ca oricare altul, si atit, e slujitorul lui Satana sau nu? Asta e problema. Simplu. Si atunci crestinii ce sa faca? Care mai e Biserica lui Dumnezeu. Cu toti preafericitii, preasfintii… Pai Iisus si Apostolii s-au numit ei in felul asta? Deja e o nevoie acuta sa stii de cine trebuie sa te feresti.
    Dupa mine Biserica e aia a lui Iustin Pirvu, Arsenia Papacioc si or mai fi si altii. Sa-I multumim lui Dumnezeu ca i-a tinut in viata pina acuma.
    Dumnezeu sa ne judece.

    Apreciază

  28. un oltean said, on Octombrie 5, 2010 at 8:57 pm

    Parintele nu a fost gonit de nimeni,a plecat de buna voie,ieri am vorbit cu dansul in Grecia este la o m-re langa Atena e adevarat o m-re a Bisericii Adevarate Ortodoxe Vechi-calendaristce si spune ca este foarte linistit ,Cand l-am intrebat de ce a plecat?si de ce la cei de pe stilul vechi?mi-a raspuns ca odata o sa intelegem .Cand i-am spus ca s-a facut multa tulburare mi-a raspuns ca nu dansul a facut tulburare ci noi prin aceste vorbe multe ,,mai bine v-at ruga mai mult „zicea par.Nichita.Asa ca e mai mult treaba dansului ,fiecare va da seama de faptele sale inaintea Lui Dumnezeu.Nu a facut bine dupa cum zicem noi dar degeaba mai vorbim de intors sigur nu se va mai intoarce,e mare pacat dar ce sa facem?ar trebui sa fim mai atenti la noi si la cat de viclean este diavolul.Haidem sa ne rugam ptr. dansul mai ales noi cei ce i-am fost fii duhovnicesti sa-l intelepteasca Bunul Dumnezeu si sa aiba mila de dansul si de sarmanele suflete nevinovate ce l-au urmat,le cunosc pe toate si multe dintre ele sunt total pe dinafara cred ca nici nu stiu ce se intampla cu ele .Imi pare tare rau ,mi se rupe sufletul de toti dar asta e fiecare ,,cum isi asterne asa doarme”DOAMNE MILUIESTE!

    Apreciază

  29. M4a said, on Octombrie 6, 2010 at 4:30 am

    Ei sa fim sinceri saccsive si tu sau cei din tabara ta decretati de multe ori asemenea aberatii care sincer sunt peste puterea voastra (noastra). Hotarati niste lucruri care nu se cuvin a fii hotarate de catre noi oamenii, evident ca gresesc uneori si cei de pe stil vechi si fac acelas lucru, insa nu stiu dece tot timpul cand ai un subiect despre ceva in legatura cu stilul vechi oamenii tai sar la gatul celor de pe stil vechi, mie sincer mi se pare asta o atitudine antiortodoxa. Pentru unii care scriu piaici nu sunt clare multe lucruri, aceeas care la alte articole isi acuza propria biserica oficiala din care fac parte BOR, spun asta pentru ca eu fac parte din BOR, caci sunt crestin ortodox insa daca patriarhul are comuniune cu ereticii catolici sau cu o oricare alta biserica sau organizatie, eu nu ma consider a avea comuniune cu el. Este singurul motiv pentru care eu personal nu trec pe stil vechi, insa ii apreciez pe cei de pe stil vechi pentru ca au pastrat unele valori ortodoxe mai bine ca noi, iar biserica de pe stil nou are si ea valorile ei caci a dat multi sfinti deci nu o putem lepada. De biserica se leapada cei care au comuniune cu eretici. Un lucru trebuie sa fie clar eu nu sunt in comuniune cu nici un Episcop sau Preot care are comuniune cu ereticii deci se leapada el insusi de adevarata BOR si de sfinti, chiar daca fac parte din eparhia pe care o pastoreste. Deci sa vorbim mai mult despre BOR ca si biserica cea una sfanta soborniceasca si apostoleasca si nu numai ca despre o institutie, deci clar cei care au comuniune cu eretici se leapada de BOR cea una Sfanta…, chiar daca fac parte inca din institutia BOR, acestia tot lepadatori de adevar se numesc. Important este dupa parerea mea sa avem comuniune cu Hristos chiar de suntem pe stil nou ori pe stil vechi, si sai atentionam pe cei care au comuniune cu adevaratii eretici. Cei de pe stil vechi nu sunt eretici asta sa fie clar. Deci daca parintele sia gasit pacea duhovniceasca la o Biserica pe stil vechi, e alegerea dansului, iar cei de aici care dau detalii depre dansul cum ca era un duhovnic si un om foarte bun si intelept sa nu creada ca Dumnezeu sia schimbat parerea despre acest parinte pentru ca a plecat in grecia la o biserica Crestin Ortodoxa pe stil vechi, Dumnezeu stie mai bine ce e in sufletul parintelui. Dumnezeu sa il ajute si pe noi sa ne ajute. Un sfat as mai avea (daca sant eu acela in masura sa dau sfaturi cu siguanta nu) insa vas ruga sa nu va mai jucati dea uite harul nu e harul, lucrul asta e ispita diavoleasca si e foarte periculos. Hristos in mijlocul nostru.

    Apreciază

    • saccsiv said, on Octombrie 6, 2010 at 6:50 am

      M4a

      Daca mai faci pe prostul, iti sterg comentariile si simplific la maxim problema cu tine.

      Sau poate la tine e chestie de tupeu, dar tot la spam vei ajunge, daca vei continua.

      Stilisti zbiara cat de des pot ei ca in BOR nu ar fi har, iar tu vii sa-i acuzi tot pe cei din BOR …

      Apreciază

  30. M4a said, on Octombrie 6, 2010 at 4:52 am

    Va veni vremea ca oamenii să înebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.

    (AVVA ANTONIE)

    Apreciază

    • Adrian.I said, on Octombrie 6, 2010 at 6:04 pm

      @M4a „Se duc la eretici si la schismatici doar cei nevrednici de mila lui Dumnezeu si marii pacatosi care nu vor sa stie Cred intr-una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica si ca Biserica Ortodoxa este Trupul lui Hristos, care nu poate fi impartit. Biserica este camasa lui Hristos, care nu poate fi rupta in bucati. Nu isi amintesc ca este un Domn, o credinta si un botez. Domnul Iisus Hristos a zidit o singura Biserica (nu biserici), pe care nu o vor birui nici portile iadului. Este o singura Biserica Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Celelalte, care se numesc biserici, nu sunt biserici, ci neghinele din grau si adunatura diavolului”.(Sfantul Lavrentie al Cernigovului)

      Apreciază

  31. sara said, on Octombrie 6, 2010 at 6:09 am

    @Adrian. I:

    ,,E altceva sa urasti pacatul altceva sa urasti individul.”

    Si in cazul iubirii diavolului, subiect despre care era totusi vorba, care e pacatul, si care e individul?…
    Cum se face distinctia?

    Apreciază

  32. Adrian.I said, on Octombrie 6, 2010 at 10:58 am

    @sara. Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre un dar al distingerii, este vorba de lucrarea harului care treptat ii deschide omului mintea si simtamintele duhovnicesti.Pentru un simplu credincios este periculos ca sa se roage pentru diavol dar pentru un mare parinte induhovnicit, poate sa fie un lucru firesc. Sfantul Atanasie cel mare spunea ca „Dumnezeu s-a facut om ca omul sa se faca Dumnezeu”.(nu dupa fire firesc). Mergand pe drumul indumnezeirii, marii parintii au simtit adevarata dragoste revarsata de la Dumnezeu, dragoste care este completa doar in trei. Astfel dragostea primita de la Dumnezeu, care nu este egocentrica, s-a revarsat catre a treia „fiinta” ce este reprezentata de intreaga lumea cu toate vietatile inclusiv ingerii rai .Aceasta este izvorata de la Creator si astfel primitorul isi insuseste o mica parte din sentimentele Dumnezeiesti, in functie de marimea sa duhovniceasca. Primeste suspinurile pentru toate creaturile cazute in pacat, pentru oameni dar si pentru ingeri, Dumnezeu care este parintele ceresc nu este doar drept ci si mult milostiv, doreste indreptarea oricui si iubeste intreaga creatie.Pacatul de care vorbeai tu nu izvoraste de la diavol, ci este o consecinta a indepartarii de Dumnezeu, o stare contrara Lui. Daca ziua este despartita de Soare apare intunericul, daca apa nu mai primeste caldura, se transforma in gheata, asa a fost si cu ingerii rai care au avut libertate si au fost fapturii cu personalitate propie , pacatul a fost insusit pur si simplu datorita neascultarii, a mandriei.Pacatul este un lucru care este acceptat de om si nu putem spune ca izvoreste de la o anumita fiinta.

    Apreciază

  33. […] sa le stim. Un blog post grozav: http://vraji.wordpress.com/2011/01/08/noduri-knots/ Vezi si: https://saccsiv.wordpress.com/2010/10/04/parintele-nichita-motiveaza-plecarea-sa-in-grecia-consiliul-… Tags: noduri, noduri animate, noduri folositoare, pregatire 2012, supravietuire […]

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: