SACCSIV – blog ortodox

141 de ani de la nasterea lui GANDHI si GRESEALA parintelui GALERIU

Posted in GANDHI, Parintele CONSTANTIN GALERIU by saccsiv on octombrie 3, 2010

   Citez din articolul 141 de ani de la nasterea lui Gandhi:

   „Indiferent ce faci in viata, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important sa o faci„, a spus Gandhi.
   Astazi, 2 octombrie, este aniversarea nasterii liderului spiritual indian, Gandhi, pe numele sau complet Mohandas Karamchand Gandhi.
   Gandhi a fost un simbol al manifestarii non-violente, drept pentru care 2 octombrie a fost declarata Ziua Internationala a Non-Violentei.
   Gandhi a luptat pentru ca tara sa, India, sa obtina independenta fata de coroana britanica. India a iesit de sub dominarea Marii Britanii la 15 august 1947, dar marele om politic nu s-a bucurat prea mult de aceasta realizare, trecand in nefiinta la 30 ianuarie 1948.
   Cu toate ca a avut calitati care l-au ridicat la rangul de lider politico-religios al lumii, Gandhi nu a primit niciodata Premiul Nobel pentru Pace, desi a fost nominalizat de cateva ori. Motivatia comitetului suedez a fost legata de nationalismul deseori exacerbat care a provocat, inopinat, in cateva randuri, valuri de violente.
   Cuvinte pline de intelepciune au ramas de la Mahatma Gandhi.
   „Imi place Hristosul vostru. Nu-mi plac crestinii vostri. Crestinii vostri sunt atat de diferiti de Hristosul vostru.”
   „Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic.”
   „Victoria obtinuta prin violenta este echivalentul unei infrangeri, pentru ca este temporara.”
   „Unicul tiran in lume pe care l-as putea accepta este propria mea constiinta.”
   „Ochi pentru ochi … si lumea va deveni oarba.”
   „Rugaciunea este cheia diminetii si zavorul serii.”
   „Violenta este arma celor slabi.”
   Gandhi a fost vegetarian de tanar si a militat intreaga viata pentru o dieta sanatoasa care sa contina cat mai multe fructe, legume si seminte.
   Fizicianul Albert Einstein a corespondat cu Gandhi. Nelson Mandela si Martin Luther King au fost influentati de scrierile sale.
   (Ecologul) Al Gore, fost vicepresedinte al SUA, a urmat multe din directiile ideologice ale marelui om politic indian.
   Un film care zugraveste duios viata marelui „filosof” este „Gandhi”, in regia lui Richard Attenborough, aparut in 1982, avandu-l in rolul principal pe Sir Ben Kingsley.

   Iata si ce putem citi in articolul 2 octombrie – Ziua internaţională a non-violenţei:

   Ziua internaţională a non-violenţei marchează data naşterii unuia dintre cei mai importanţi lideri doctrinari, Mahatma Gandhi. „Non-violenţa„, Gandhi a spus, „este cea mai mare forţă la dispoziţia omenirii.

   Naţiunile Unite depun eforturi pentru a valorifica puterea non-violenţei în depăşirea prejudecăţilor, finalizarea conflictelor şi cultivarea respectului şi înţelegerii reciproce între popoare şi ţări. Într-adevăr, crezul non-violenţei răsună prin intermediul Cartei Naţiunilor Unite: „Pentru a practica toleranta şi să trăim împreuna în pace unul cu altul, ca buni vecini”, „pentru a asigura … că forţa armată nu va fi folosită decât în interesul comun.”

   Pacea poate fi realizată la masa de negocieri, dar menţinerea acesteia poate fi realizată doar dacă va participa întreaga comunitate. Comunităţile, familiile şi fiecare individ au toate un rol crucial în combaterea violenţei şi crearea unei culturi a păcii.

   Comentariu saccsiv:

   Gandhi a practicat hinduismul toată viaţa sa. El credea că toate religiile sunt egale şi a respins incercarile de a fi convertit la o altă religie. A citit insa mult despre majoritatea. Gandhi credea că în centrul fiecărei religii este adevărul şi dragostea (compasiunea, non-violenţa şi Regula de Aur).

   Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.

   Asadar, n-a fost crestin si a considerat ca multe religii sunt cai diferite de a ajunge la acelasi Dumnezeu. Adica, in limbaj modern, se apropia de un ecumenist total.

   Din pacate, Parintele Constantin Galeriu spunea la predica Predica la Duminica a XIX-a dupa Rusalii:

   „Intre cele doua razboaie mondiale s-au petrecut atatea revolutii, precum stiti: incepand din Rusia, apoi in Italia, in Portugalia, in Germania, in Spania, si la noi, si in Turcia… Dar dintre cei care au condus revolutiile, unul singur L-a descoperit pe Mantuitorul; si nu era din Europa crestina, ci din Asia – Gandhi. El singur, cand a citit aceste cuvinte ale Mantuitorului: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”, s-a simtit iluminat. Iluminat! El, care era sufletul luminat al poporului indian (pe atunci colonie, sub stapanire straina). Si, cand l-a intrebat cineva cum, cu ce argumente a condus el eliberarea poporului sau, revolutia, cu vreo invatatura calauzitoare din cartile lor vedice? Nu, a raspuns el. “Cand am citit cuvintele lui Iisus: «Iubiti pe vrajmasii vostri!», deodata mi-am spus: Asta imi trebuie. Trebuie sa dovedesc vrajmasilor mei, si tuturor, ca-i iubim”. Si toata revolutia lui a dus-o cu Noul Testament in san, si cand ajungea in mijlocul celor care-l ascultau, din tren cobora putin pe scara vagonului, multimile ii sorbeau vorbele de pe buze, si el scotea Noul Testament si le citea Predica de pe Munte a Mantuitorului, apasand mai ales asupra acestor cuvinte: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”.

   Atunci mi-am zis: Doamne, acesti conducatori de revolutii din Europa, acesti dictatori erau botezati, erau crestini; si au facut sa curga atata sange, au ucis atatia semeni ai lor! Iar indianul Gandhi, cand a intalnit cuvantul Tau, cu ce flacara a luminii Tale si a iubirii lui a trait! El insusi, in final, asa s-a si savarsit din viata – martir. Caci a fost martirizat (noi, cei batrani, stim), in 1948.

   Posibil sa se fi folosit de “Iubiti pe vrajmasii vostri!” in campania sa, dar crestin, indubitabil, n-a fost.

   E foarte periculos acest ghiveci de religii ce nu face altceva decat sa pregatesca terenul pentru acceptarea de catre mase a antihristului. Cititi va rog mai multe in articolul:

Sa analizam rezultatele COMISIEI DE LA VIENA. Consider ca E MULT MAI RAU decat se bucura catolicii ca este …

   De ce a facut aceasta greseala parintele Galeriu, nu stiu. Poate n-a fost suficient informat.

   Din pacate, altii, precum Pr.prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU de exemplu, abordand si ei tema invataturilor indo-tibetane, smintesc cumplit si voit poporul:

GRAV: Ziarul Lumina rataceste credinciosii cu traditia Ramakrishna …

   Si mai face parintele Galeriu o greseala, cand spune ca „acesti conducatori de revolutii din Europa, acesti dictatori erau botezati, erau crestini; si au facut sa curga atata sange, au ucis atatia semeni ai lor!”.

   Doar cativa dintre acesti conducatori erau crestini. Sau mai bine zis „conducatori” intre ghilimele, caci doar figurau in ochii maselor a fi lideri, ei de fapt nefiind decat marionete ale ELITELOR. Adevaratii PAPUSARI erau masoni, evrei sau pagani. Si este valabil pentru toate marile revolutii de pe planeta asta:

   Franceza:

Personalitati si organizatii: evreul MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD (SCUTUL ROSU), intemeietorul celei mai puternice familii din istoria moderna a omenirii si creatorul ordinului ILUMINATII

   Bolsevica:

VIDEO: Agenti sovietici (EVREI) in Romania. Completari pentru a se intelege ca ticalosul COMUNISM n-a fost inventat de STALIN si nici n-a aparut in RUSIA … Ceea ce s-a petrecut a fost doar o repetitie a ceea ce se doreste sa fie …

Documentare celebre: „THE SOVIET STORY” (Povestea sovietelor), subtitrare in limba romana. O excelenta demonstratie a radacinii comune COMUNISM – NAZISM. Completari necesare

   Bavareza:

Un pericol iminent: ANARHISMUL, “alternativa anti-sistem” creata si coordonata de ELITE pentru motivarea statului politienesc

   National-socialista:

NAZISMUL (partea 1): religia nazismului, asemanari contemporane alarmante

NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului

  

40 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on octombrie 3, 2010 at 10:08 am

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. anndryusha said, on octombrie 3, 2010 at 10:21 am

    De-acuma ne apucăm să-l corectăm şi pe Părintele Galeriu. Desigur, calitatea de bloggăr pe platforma wordpress ne conferă această autoritate, fără nicio îndoială…

    Apreciază

  3. admin said, on octombrie 3, 2010 at 10:29 am

    Din pacate, parintele Galeriu ii impartasea pe franc-masoni in altar. El era de origine evreu.

    Apreciază

    • Solipsist said, on februarie 19, 2011 at 12:19 am

      Doame Sfinte! cum asa? argumente, marturii, dovezi, ceva concret? nu vorbe in vant.

      Apreciază

    • Solipsist said, on februarie 19, 2011 at 12:34 am

      Solipsist said, on februarie 19, 2011 at 12:19 am
      Doame Sfinte! cum asa? argumente, marturii, dovezi, ceva concret? nu vorbe in vant.

      Apreciază

  4. anndryusha said, on octombrie 3, 2010 at 10:41 am

    Ah, da. Asta le explică pe toate, într-adevăr. De altfel, şi Steinhardt era evreu. Unii zic că şi Iisus ar fi fost, dar nu pot să cred – ar fi prea de tot…

    Apreciază

    • Solipsist said, on februarie 19, 2011 at 12:32 am

      Andrusha, In ceea ce-L priveste pe Iisus, trebuie sa spun un lucru cunoscut de (imi place sa cred) toti crestinii, anume ca „S-a nascut de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria”, or la evrei apartenenta la neam se stabilea pe linie paterna. Deci „Jesus is Son of God”, nascut cu trup din Fecioara Maria-evreica intr-adevar.

      Apreciază

  5. adrian said, on octombrie 3, 2010 at 11:04 am

    La fel ca si in alte comentarii pe acest blog, de alfel reusit……ma refer la comentariile despre parintele Gelasie Gheorghe….acum vad i despre Parintele Galeriu…Parintele Steinhardt…….o sa citesc si despre Parintele Iovan de la Recea…..
    Fratilor….fiecare raspundem INDIVIDUAL IN FATA CREATORULUI NOSTRU, DOMNUL DUMNEZEU SAVAOT…..vreau sa spun un singur lucru,Pomul care da fructe niciodata nu este laudat…..paraca vad in curand o sa apara si de Parintele Arsenie Boca …..cometarii….ca a facut, ca a dres , ca altele si altele…..
    Repede ne aruncam sa judecam si categorisim lucrarea preotilor…mai ales a celor mai cunoscuti……
    In imparatia Cerurilor multe locasuri sunt, Dumnezeu dezvaluie diferit oamenilor Intelegerea Sa.Nici noi nu suntem la fel si nu avem capacitatea de a intelege la fel un lucru….
    Dumnezeu Mantuitorul Nostru sa ne ajute, sa ne invete, sa ne intelepteasca, sa ne lumineze si s ana INTAREASCA ….sa nu-L parasim, AMIN

    Apreciază

    • admin said, on octombrie 3, 2010 at 11:13 am

      Trebuie combatute invataturile gresite, nu judecata persoana in sine.

      Apreciază

      • ingrid said, on octombrie 3, 2010 at 6:38 pm

        @admin
        Pai…asa ar trebui, sa fie combatut pacatul, nu judecata persoana in sine, dar „pacatul”ca pr Galeriu se tragea din neam de evrei, si barfa ca a impartasit pe cine stie ce mason, in cine stie ce imprejurare, stare de pocainta, etc, barfa generalizata ca un fel de „nu este de mirare ca spunea X, el avea pacate mult mai mari de tip Y….e exact ce spui singur ca nu este bine.

        Apreciază

      • AlteratedEgo said, on octombrie 4, 2010 at 12:32 pm

        acum inteleg ca e permis si chiar indicat a puncta geselile unui mare duhovnic pentru ca oricine poate gresi la un moment dat.

        ce nu inteleg insa e masura cu care masurati de vreme ce am observat ca in cazul parintelui Justin Parvu asemenea atitudine nu o vedeati drept corecta. in cazul parintelui Galeriu insa, iata ca este permisa si justificata!

        as dori sa mi lamuriti acest aspect contradictoriu al atitudinii dumneavoastra. multumesc.

        Apreciază

    • andrei-d said, on septembrie 18, 2014 at 11:27 pm

      vizavi de ”in Împaratia Cerurilor multe locasuri sunt…”…adica locasul/ceata mucenicilor, ceata marturisitorilor, ceata postitorilor, locuitorilor in pustie, ceata martirilor, ceata ierarhilor…etc…la aceste locasuri se referea Mantuitorul, iar cat despre frt saccsiv, regula blogului este -discernamntul-, nu incredere oarba, si aici ma refer la unii duhovnici care vorbesc foarte frumos, dar ca orice om pot gresi, si aici nu pot admite sa laude un ucenic al lui Hristos pe un eretic, ca asta a fost si mahatma gandi…si mandela, si toti cei premiati, sa ne aducem aminte, Mantuitorul a spus indirect celor ce aveau sa devina adevaratii Lui ucenici: ”in lume NECAZURI veti avea, dar indrazniti…”nu-l puteti compara pe gandi asta facator de pace si prapadit din tibetul si nascocirile lui cu marele Pavel, care desi mare era plin de boli, astfel desavarsirea lui se lucra prin insasi boala sa, iar nu prin slava desarta si mandria de a se compara cu Hristos…pt ca asta face sarlatanul de gandi…auzi, ii place Hristos dar nu-i plac crestinii…cine spune asta decat dracul? Hristos nu a spus asa…si ca sa spuneti ca saccsiv judeca, mai intai judecati voi (adica puneti-va mintea la contributie) ce a vrut sa zica, si mesajul e cat se poate de clar: NU ecumenismului si ”Inafara Bisericii Ortodoxe NU exista mantuire”(Sf Ciprian de cart.) oricat de bun si de dragut, si de ce discursuri si influente ai avea in lume, FARA BOTEZUL LUI HRISTOS NU TE MANTUIESTI fRATE DRAGA.

      Apreciază

  6. alin said, on octombrie 3, 2010 at 11:28 am

    Ce ocol pe la Ploiesti, pardon Bombay, doar ca sa aducem vorba de parintele Galeriu, Dumnezeu sa-l odihneasca. Mi se pare cam exagerat … deja seamana a rafuiala si tabloidizare.

    Daca n-avem ce scrie decat sa aruncam cu pietre aiurea (ca tot vorbim de ziua internationala a non-violentei) mai bine sa pastram tacerea si sa ne rugam mai ales ca e sfanta zi de Duminica.

    Apreciem lupta pe care o porti dar cand simti ca duci lipsa de dusmani nu incerca sa-i inventezi. Altfel o sa ajungi un certaret pe care lumea daca il mai citeste, nu-l urmeaza.

    Apreciază

  7. Radu said, on octombrie 3, 2010 at 11:56 am

    Sa-i lasam in pace pe parinti.

    Saccsiv noteaza ca incepe WW3:
    http://www.libertatea.ro/stire/americanii-avertizati-sa-nu-calatoreasca-in-europa-din-cauza-unui-atac-al-qaida-305808.html

    E nevoie mare de un atentat de mari dimensiuni ca sa arunci Europa in razboi si sa porneasca WW3.

    Apreciază

  8. Aurora said, on octombrie 3, 2010 at 12:44 pm

    Nu cred ca a analiza greselile cuiva inseamna a-l denigra. Trebuie sa stim ce este bun si ce este gresit in activitatea unor mari parinti ai Ortodoxiei, oameni fiind si ei, deci supusi greselii. Parintele Galeriu a fost o personalitate uriasa, un preot rugator si un bun predicator, extraordinar de harismatic. Electriza auditoriul cand vorbea. Dar e posibil sa fi avut si el slabiciuni si poate chiar caderi. Faptul ca impartasea masoni in altar ma duce cu gandul la cineva care mi-a spus ca si el era mason. Nu stiu care este adevarul, dar probabil ca a avut legaturi cu aceasta organizatie blestemata. De regula nu iese fum pana nu faci foc. Pe de alta parte ma intristeaza si faptul ca cele doua nepoate gemene ii fac numele de ocara prin purtarea lor usuratica. Si as mai adauga faptul ca par. Galeriu a avut simpatii pt. teologi de alte confesiuni. A prefatat cartea lui Kenneth McAll „Vindecarea arborelui genealogic” pe care am citit-o prin anii ’90 si recunosc ca m-a fascinat la vremea respectiva, dar astazi n-as mai recomanda-o unui ortodox. E plina de capcane protestante.
    Eu nu cred ca parintele era rau intentionat, ci poate nu a vazut pericolele din spatele unor lucruri. Dar pentru ca tot veni vorba de greselile unor mari personalitati , SA MA LAMUREASCA SI PE MINE CINEVA in legatura cu poetul IOAN ALEXANDRU. Este adevarat ca in ultimii ani a trecut la sectari ? Sau e doar un zvon. As vrea informatii precise.

    Apreciază

    • a4m said, on octombrie 3, 2010 at 1:34 pm

      @ Aurora
      Daca cauti pe goolge gasesti cate ceva despre Ioan Alexandru: ”A murit la Bonn in 16 Septembrie 2ooo si a fost inmormantat la Manastirea Nicula aproape de satul sau natal Topa Mica.”, asa ca eu nu cred ca atrecut la sectari. A fost inmormantat cu slujba ortodoxa, i s-a facut parastas… si nu prea gasesti informatii despre el decat pe site-uri ortodoxe. altceva mai precis nu stiu.

      Apreciază

      • nea Anderthal said, on octombrie 3, 2010 at 3:26 pm

        ..in Ardeal si Banat totul e posibil din punct de vedere duhovnicesc !Uiet la pr. Pomohaci care a adus un ratacit sectar (Pustan) sa ‘predice” in biserica ortodoxa!

        Apreciază

  9. Lena said, on octombrie 3, 2010 at 1:29 pm

    Citesc acest blog de ceva vreme insa nu am postat niciodata pana acum. Vreau sa iti multumesc saccsiv ca mi-ai luminat mintea si sa spun ca oricat de mult am iubi pe cineva… daca spune ceva gresit… greseala (a se citi greseala si nu persoana) trebuie corectata, altfel am ajunge la o „habauceala” totala. Si daca le-am lua pe toate de bune… nu stiu unde s-ar ajunge… De fapt stiu: la totu-i frumos si roz, hai sa ne iubim cu toti si sa nu contrazicem pe nimeni ca sa nu cream tulburari si lumea ar fi perfecta… lumea ar fi, ghici ce? NOM! Da! trebuie sa ne iubim aproapele dar avem datoria si sa nu ne lasam indusi in eroare!
    Vad ca in ultima vreme esti din ce in ce mai criticat si mai atacat. Pregateste-te. Vei fi din ce in ce mai mult, daca nu vei ceda. Asa incepe totul. Eu sper ca vei avea totusi taria sa rezisti pana la capat. Si sper ca vei scapa cu mintea limpede si luminata de Lumina lumii.
    Succes in continuare!

    Apreciază

  10. Aurora said, on octombrie 3, 2010 at 2:26 pm

    Va multumesc pentru raspunsuri. Doamne ajuta !

    Apreciază

  11. em said, on octombrie 3, 2010 at 2:53 pm

    poate vi s-a intamplat uneori ca, atunci cand erati copii, parintii vostri sa va dea drept exemplu pe vreun sarac, tigan, orfan (in orice caz un alt copil cu mai putine posibilitati materiale) spunandu-va: „uite, X nu are nici mama nici tata, nici posibilitatile pe care le ai tu si invata mai bine decat tine, e mai ordonat, mai cuminte etc.” Cam pe aceeasi linie s-a situat si parintele Galeriu. Iar cei slabi de inger s-au smintit si il judeca pt simplul motiv ca l-a laudat pe Ghandhi care nu era crestin. Pai ce ati fi vrut? Pe langa tot ce a facut pt India sa se fi crestinat ca sa ne multumeasca pe noi? A… a facut greseala sa considere toate religiile egale. Aici Ghandi a gresit. Insa atat a putut sa vada si sa inteleaga el din religii. Noi inca nu putem intelege deplin nici dupa secole de crestinism, dar ii cerem unui pagan sa inteleaga totul intr-o clipa. El a avut o alta misiune pe care si-a indeplinit-o. Si avand in vedere ca s-a nascut in India, a gandit si a actionat mai bine decat un crestin e cu mult mai merituos decat multi dintre crestini. Sa nu uitam cata dreptate are cand spune: “Imi place Hristosul vostru. Nu-mi plac crestinii vostri. Crestinii vostri sunt atat de diferiti de Hristosul vostru.” Si sa ne mai vedem de lungul nasului inainte de a arunca cu pietre in preoti.

    Apreciază

  12. anndryusha said, on octombrie 3, 2010 at 3:46 pm

    @em: excelent punctat!

    Apreciază

  13. Ion de la Chiuiesti said, on octombrie 3, 2010 at 5:28 pm

    Eu cred altceva, si anume ca parintele Galeriu s-a folosit de exemplu cu Gandhi pentru a inmuia inimile propriilor credinciosi si pentru a demonstra puterea crestinismului. Atat! Restul acuzatiilor de mai sus sunt pur gratuite si malitioase.

    Apreciază

  14. Burtus said, on octombrie 3, 2010 at 6:10 pm

    Parintele Galeriu nu a facut ghiveci de religii, dar fiind un erudit , ca si majoritatea Sfintilor Parinti a cautat sa arate ca Dumnezeu lucreaza si lumineaza pe toti oamenii.

    Parintele Galeriu a fost un infocat sustinator al ortodoxiei , ca fiind o religie superioara , si refuz sa cred ca poate fi banuit de vreo … ipocrizie…..

    Apreciază

  15. Ruben said, on octombrie 3, 2010 at 7:22 pm

    Partea intai .

    Cine suntem noi si cine sunt ei ? Noi crestini ortodocsi suntem aceia care cunoastem drumul spre nemurire , noi suntem aceia care ( ATENTIE ) care ne platim arvuna vieti ce va veni de aici de pe pamant ( arvuna = canon ) . Un sfant a fost in iad si a vazut cum din foc se ridicau porumbei albi si zburau in cer , a intrebat ingerul ce este asta . Ingerul ia raspuns ca acestia sunt pacatosi care nu si-au terminat canonul pe pamant dar l-au terminat in iad . Deci ei au avut platita arvuna catre Rai , acestia suntem noi , suflarea lui Dumezeu si Dumnezeu prin har .

    Partea doua .

    Ideia ca numai noi Ortodocsi ne mantuim este discutabila pana la un punct , intradevar nimeni nu intra in imparatia cerului decat prin Iisus Hristos , dar oare calugarul musulman din Azerbaijean care binecuvanteaza pe orice pelerin de orice credinta nu este el placut lui Dumnezeu Tatal , oare nu este cu putinta ca fiul Hristos care il iubeste atat de mult pe Tatal sa-l mantuiasca pe calugarul samaritean ? . Oare Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu are ea trecere la fiul ei ca sa o mantuiasca pe o sarmana si necajita femeie din Polinezia .

    Partea a treia .

    Ideia ca numai noi suntem drepti in fata divinitati , mai ales ca am vazut in istorie ca si alti sunt drepti mai ales ca ei nu l-au cunoscut pe Dumnezeu ar trebui sa ne dea de gandit . Altfel o sa ajungem ca Martori lui Iehova care si ei afirma ca numai prin ei se ajunge in cer .

    Partea a patra .

    Dar spre deosebire de toti NOI putem sa marturisim ca crezul nostru este cel drept si ca prin unirea noastra cu Hristost cele de pe pamant sunt unite cu cele din cer . In relatile cu alte religii noi suntem indreptatiti doar sa marturisim crezul nostru cel adevarat ca lucrare a lui Hristos Dumnezeu . Constinta celui de langa noi il va determina sa creada sau nu in cuvantul marturist de noi .

    Partea a cincea .

    Crestinul , nebunul si paganul . Crestinul va fi judecat de Hristos dupa legea lui Hristos . Nebunul va fi judecat de Hristos dupa legea nebunului . Paganul va fi judecat de Hristos dupa legea veche . Nebunul ar vrea sa fie judecat dupa legea lui Hristos dar nu poate , paganul poate sa fie judecat dupa legea lui Hristos dar nu vrea . De ce paganul si ereticul nu vor sa fie ortodocsi sa aiba arvuna platita in imparatia lui Hristos . De ce nu vor ei sa-l cunoasca cu adevarat pe Hristos , de ce ratacesc in intuneric cu speranta ca vor gasi drumul cand Hristos ii cheama la el .

    Partea finala .

    Ortodoxismul este drumul luminos al lui Hristos in care TOTI CEI MULTI se pot regasi si merge , pe alte drumuri intunecate PREA PUTINI se mai pot regasi . Pe drumul lui Hristos merg putini dar se vor mantui multi , pe drumurile lumii merg multi si se vor mantui putini .

    De ce tu omule vrei sa mergi pe un drum in care merg multi si vor ajunge putini , cand pe drumul lui Hristos merg putini dar vor ajunge multi .

    P.S. Ultimele doua randuri ar trebui sa le spunem unor pagani si eretici si nu ca doar ortodocsia este singura cale de mantuire , pentru ca aproape toate religile spun asta .

    STRAINILOR NU STATI LA MILA CERULUI CA S-AR PUTEA SA NU GASITI MILA PENTRU FAPTELE VOASTRE , CI CAUTATIL PE STAPANUL CERULUI PE HRISTOS CEL CE POATE SA VA MILUIASCA SI SA VA DESCHIDA PORTILE CERULUI .

    Amin .

    Apreciază

  16. cammely said, on octombrie 4, 2010 at 2:29 pm

    „la Taizé toată lumea este atentă la nevoile celuilalt”
    Of, of, daca acel pamant de la Teze ar putea vorbi…poate n-am mai fi atat de incantati draga florea, oare asa sa fie, numai lucruri bune invata acolo tinerii?! Cu cati dintre ei ai stat de vorba in particular?
    Eu nu cred ca se merge acolo neaparat pentru rugaciunea comuna,pentru ideea de „toleranta”, hai sa fim realisti, asta probabil si-o doresc si si-o imagineaza cei responsabili de tineri. La inceput a fost o forma mai accesibila financiar de iesire din tara,oportunitatea de a socializa cu alti tineri, cunoasterea altor culturi etc., iar parintii se simteau linistiti ca e o „tabara religioasa”. De aici pana la cat si cum s-au rugat s-au si-au schimbat comportamentul, sau s-au intarit in credinta e cale lunga…

    Cat despre articololul-141 de ani de la nasterea lui GANDHI si GRESEALA parintelui GALERIU, ce sa mai zic, e scris in acelasi „duh justitiar” cu care ne-a obisnuit autorul, ca denigrarea se „vinde bine” oricum.

    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe marii nostrii duhovnici!

    Apreciază

  17. cammely said, on octombrie 4, 2010 at 6:04 pm

    e bine ca ai lamurit-o cu manastirea taize, dar imi pare rau ca te-ai enervat degeaba
    cu denigrarea m-ai citeste si tu inainte sa scrii

    Apreciază

  18. elena said, on octombrie 6, 2010 at 5:30 pm

    Citesc o multime de tampenii…cum ar fi cea cu Dumnezeu care lumineaza pe toti oamenii…daca ne gandim doar la lumina soarelui,de pilda,da,Dumnezeu,in nemasurata Sa bunatate,lumineaza tot omul,si pe pagan,ca si pe crestin,si pe cel pacatos,ca si pe cel bun,dar banuiesc ca nu la asta se refera cei care cugeta asa…Stau si ma intreb cam cum vor face fata astfel de oameni,vremurilor care vor veni,fiindca exact o astfel de cugetare este asteptata la oamenii noii ere…Ce treaba o fi avut Ghandi cu Dumnezeu,in toate „iluminarea”sa?Cam tot atata treaba cat au zeitatile alea,care mai de care mai demonice,la care se inchina Ghandi si la care se inchina majoritatea indienilor!Fie vorba intre noi,pana si demonicul imperiu al Romei a fost castigat de crestinism,pe cand pe astia,nu a reusit nimeni,niciodata,sa-i aduca la credinta…A fost clar o greseala majora a pr.Galeriu sa-l laude pe nea Ghandi,pana si laudele aduse unei alte credinte,sunt o blasfemie la adresa Domnului,pentru ca si cel mai mare ignorant stie ca Ghandi=hindus,nu crestin!Cat despre Taize,ce sa mai vorbim?Nici bunul Dumnezeu n-a mai putut rabda ce se pregatea acolo…nu a fost altceva decat o pepiniera in care se pregatea omul de tip nou,omul noii ere,inchinatorul la antihrist,omul-tolerant,care iubeste toate religiile si care le pune,pe toate,pe acelasi plan,omul pacii lumesti,dar care devine luptator impotriva Dumnezeului sau..nu era altceva decat o pepiniera otravita si otravitoare a ecumenismului,care a pervertit,probabil,si multe suflete de romani crestini si vai celor care ne-au trimis copiii acolo…in nici-un caz Pr.Papacioc sau Pr.Iustin sau Pr.Ioan de la Recea,invocat mai sus,nu ar fi trimis vreun tanar acolo…
    Cat despre ghandi,sa fim seriosi,i-au murit laudatorii,de-i trebuie si de pe aiurea?Sau se terminasera martirii,de a trebuit pr.Galeriu sa-i aduca astuia osanale?A fost evident o greseala extraordinara,tot ignorantul stie,am mai zis-o,ca asta a murit hindus!Adica isi imagineaza cineva ca daca nenea asta murea martir,deci pentru Hristos si credinta ortodoxa,nu s-ar fi aflat?Sa fim seriosi…Nu faceti ghiveci,adica nu amestecati ceea ce este de neamestecat,Lumina cu intunericul(chiar si „iluminat”),Adevarul cu minciuna,Ortodoxia cea Sfanta cu Ghandi…

    Apreciază

  19. Andreea said, on octombrie 6, 2010 at 5:58 pm

    Ha,ha,ha,cica la Taize pana si toaletele se spalau cu noblete!auzi,dar nu ai vrea tu,mandra si nobila Floare,sa te duci si sa vezi cam cum se spala toaletele la o sfanta manastire de pe la noi sau aici nu mai functioneaza treaba cu nobletea si este dub demnitatea ta?Doamne,mare ti-e gradina!Cu adevarat niste rataciti si niste rataciri sunt singureole lucruri demne de mentionat despre fenomenul taize,fenomen care nu are nici- treaba cu ortodoxia si daca pr.Galeriu trimitea acolo tineri ortodocsi,cu adevarat a gresit!Si inca grav!Un astfel de fenomen nu are nimic de-a face cu ortodoxia,face parte doar din duhul acestui veac apostatic,din duhul panereziei veacului nostri,care este ecumenismul!si nu-lmai bagati pe marele teolog care a fost Pr.Staniloaie,in acest ghiveci antihristic al fenomenului taize,sunteti nerusinati de-a dreptul in disperarea voastra prozelita,Pr.Staniloaie era un stalp al Ortodoxiei si,deci,un antiecumenist convins!
    „… eu m-as gandi la Roger, “fratele” Roger, care era un demonizat, era cel mai mare pacatos. El a fost un cuib al diavolilor. Si toata Biserica plange, si se lamenteaza, si vai, ce ne facem, ca nu o sa mai fie acolo, ca sa mai trimitem tinerii astia din Romania, din ortodoxie sa ii trimitem la pierzare, acolo era pierzare. Acolo era un demon foarte mare. El isi facuse asa, o chestie demonica, un fel de administrator al tainelor, aparea in alb… Cel mai mare pacatos a fost el. Era pur si simplu un new age-ist. Toata chestia asta era New Age. Si bisericile de aici isi trimiteau copii lor la pierzare.”Iata cuvintele unui mare Parinte al ortodoxiei romanesti,care a fost Pr.Calciu.Daca nici sfintia sa nu a mai fost o VOCE demna de luat in seama…Treziti-va,fratilor,mantuirea nu-i usoara!

    Apreciază

  20. Andreea said, on octombrie 6, 2010 at 6:02 pm

    Si iata ce mai spunea Pr.Calciu,despre marele pacat pe care l-au comis cei care trimteau acolo copiii nostri ortodocsi ” O mare greseala, este un mare pacat! Este un pacat de neiertat. Ce cautau aia acolo? Se duceau sa stea cu genunchii incrucisati sub ei si sa se legene ca niste oameni cuprinsi de nebunie? Asta a fost un pacat care, cred ca Dumnezeu a lovit… Adica, diavolul a vrut sa faca din acest Roger, ca nu ii spun frate, sa faca din el un martir al New-Age-ismului, trimitand tot o indracita sa il omoare. Lucrurile cred ca s-au schimbat in cele din urma pentru ca diavolul nu are perspectiva si el nu si-a dat seama ca prin asta isi taie firul acolo la… Si sper ca Taize-ul va disparea asa cum se intampla cu toate actiunile diavolesti.”
    Priceput-ati?

    Apreciază

  21. Andreea said, on octombrie 7, 2010 at 1:05 pm

    Imi cer iertare,recunosc,am fost superficiala in a citi toate postarile tale,dar ma enervasem cumplit citind elogii despre acest fenomen de-a dreptul demonic!Acum,sincer,ai si tu partea ta de vina,dar in fine,eu am incurcat rau problemele!Cat despre intrebarea ta foarte clara si precisa,crede-ma,te rog,nu pot decat sa-i multumesc Domnului ca m-a pazit de asa ceva!Ca eram foarte tanara in perioada aia si cine stie,daca ma bazam doar pe mine,ce decizie as fi luat!probabil ca una nasoala!Dar,asa cum iti spuneam,m-a pazit Dumnezeu!Cum m-a pazit in muuuuulte alte situatii!
    Minte luminata!

    Apreciază

  22. andrei-d said, on septembrie 19, 2014 at 6:14 pm

    Gandhi = escroc, sarlatan, INSELAT, unealta diavolului. Nu exista om cu adevarat Mare decat cel care ingenuncheaza inaintea Lui Hristos-Dumnezeu! Mai lesne ma incred intr-o babuta smerita de la tara care nu stie sa citeasca dar apreciaza si pretuieste in ascuns o Biblie veche si se inchina sincer si cu multa staruinta la Icoana Maicii lui Dumnezeu…Mare va fi in Imparatia Cerurilor! Fratilor, nu faceti din TARANA/LUT(simpli oameni) dumnezei…astia infunda iadul si zbiara in focul vesnic blestemand pe Dumnezeu ca nu are mila…dar Dumnezeu are mila…cat esti inca in viata! Alaturi de mahomed, krishna, buddha si mai ziceti voi mari initiati care au invatat altceva decat a invatat Hristos. Blestemati de catre Biserica fara sa stie si traind cu falsa impresie ca fac ce este bun…dar dupa parerea lor, incepand discursuri cu : Eu sunt…, cine poate spune Eu sunt, decat Unul Dumnezeu: „Eu sunt Lumina lumii…”, „Eu sunt Calea Adevarul si Viata”, noi pacatosii cu buze de tina si mai jos decat dobitoacele trebuie sa spunem: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma!” off, cat de natarau si pacatos sunt, nu sufar mirosul de murdar al unui om al strazii, dar oare Hristos cum sufera imputiciunea pacatelor si a nelegiuirilor mele?? Fie numele Domnului Binecuvantat de acum si pana-n veac! Laudati pe Domnul toti ca Bun este!!!

    Apreciază

  23. despre învățătorul mincinos Constantin Galeriu said, on septembrie 21, 2021 at 5:39 pm

    Sfântul Ierarh de Stavropol, al Sfintei Biserici Sobornicești de Răsărit (Bisericii Ortodoxe), „cel numit cu numele focului, aprins fiind de focul credinței și iubirii de Dumnezeu și aproapele”, Ignatie Briancianinov în a cărui viață (https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-ignatie-briancianinov) citim:

    «[…]

    La 30 Aprilie 1867 își dă duhul în mâinile Domnului, lăsând în urmă numeroși ucenici. După sfârșitul său fericit, Sfântul Ignatie a apărut în mijlocul unei lumini orbitoare unuia dintre fiii săi duhovnicești, spunându-i: „Tot ce am scris în cărțile mele este adevărat!”.

    […]»

    în al său Cuvânt despre vederea trupească și cea duhovnicească a duhurilor. Despre vederea trupească a duhurilor scrie:

    «[…]

    Preacuviosul Daniil al Schitului povestea despre un oarecare bătrân cu viețuire foarte aspră, care trăia în Egiptul de Jos, că spunea din neștiință: „Melchisedec, regele Salemului, cel pomenit în cartea Facerii (14, 18), este Fiul lui Dumnezeu.“ Acest lucru a fost adus la cunoștința preafericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei. Chiril l-a chemat la sine pe bătrân, care săvârșea semne și căruia Dumnezeu îi descoperea ceea ce bătrânul cerea. Arhiepiscopul s-a purtat cu foarte multă înțelepciune. El i-a grăit bătrânului: „Avvo! Roagă-te pentru mine. Un gând îmi spune că Melchisedec este Fiul lui Dumnezeu, iar alt gând îmi spune: «Nu! El este om și arhiereu al lui Dumnezeu.» Mă clatin și nu știu în care gând să cred. Din această pricină te-am și chemat. Roagă-te lui Dumnezeu ca să-ți vestească ție lucrul acesta prin descoperire.“ Bătrânul, nădăjduind în viețuirea sa, a răspuns cu hotărâre: „Dă-mi un soroc de trei zile: voi ruga pe Dumnezeu pentru asta și voi vesti ție cine a fost Melchisedec.“ După trecerea a trei zile, bătrânul a venit la arhiepiscop și i-a grăit: „Melchisedec a fost om.“ Arhiepiscopul a răspuns: „Cum ai cunoscut, Părinte, lucrul acesta?“ La care bătrânul: „Dumnezeu mi i-a arătat pe toți patriarhii, de la Adam și până la Melchisedec – și un înger mi-a zis: Iată-l pe Melchisedec. Încredințat să fii că așa este.“ După ce s-a întors la chilie, bătrânul singur spunea tuturor că om este Melchisedec, iar nu Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Chiril s-a bucurat de mântuirea fratelui, care, în ciuda faptului că săvârșea semne și primea descoperiri de la Dumnezeu, că era în împărtășire cu sfinții îngeri și cu sufletele sfinților răposați, pierea din pricină că își însușise un gând hulitor de Dumnezeu, nepricepând nenorocirea sa sufletească[1]. Un lucru asemănător s-a întâmplat cu un oarecare presbiter sfânt din cele dintâi veacuri ale creștinismului. Din pricina curăției și nerăutății sale, el se învrednicea mereu să vadă când slujea Dumnezeiasca Liturghie un înger ce stătea în preajma lui. Pe presbiter l-a cercetat un diacon pelerin. Presviterul l-a îmbiat pe diacon să săvârșească împreună jertfa nesângeroasă. Atunci când au început să slujească, diaconul i-a atras presbiterului luare-aminte asupra faptului că bagă în rugăciuni cuvinte ce cuprind o hulă ereticească. Pe presbiter l-a uimit mustrarea diaconului. El s-a întors către îngerul care era de față și l-a întrebat: „Drepte sunt cuvintele diaconului?“ Îngerul i-a răspuns: „Drepte.“ „Și de ce, i-a întors presbiterul vorba, aflându-te lângă mine de atâta vreme, nu mi-ai spus acest lucru?“ „Este plăcut înaintea lui Dumnezeu, a răspuns îngerul, ca om pe om să povățuiască.“ Împărtășirea statornică cu îngerul nu l-a împiedicat pe sfântul presbiter să cadă într-o rătăcire pierzătoare.
    _____________

    [1] Proloage, 23 februarie.

    […]»

    Ținând cont de cele de mai sus, în articolul «Psihanaliza și dreapta credință a Bisericii» (https://www.crestinortodox.ro/religie/psihanaliza-dreapta-credinta-bisericii-69600.html), Constantin Galeriu, după cum a înțeles el, despre Carl Jung scria:

    «[…]

    Așa înțelegem noi cum a conceput Jung și a trăit, psihologic-spiritual interpretând Adevărul revelat al crezului creștin: Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în experiența umană; Taina Persoanei lui lisus Hristos Care, prin jertfa Crucii și învierii, a transfigurat istoria; Tainele-Bisericii: Botezul, mărturisirea păcatelor (Spovedania), cu o semnificație de fond în gândirea și experiența lui de psihiatru creștin.

    […]»

    Despre Carl Jung pe wikipedia (https://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Jung) în limba engleză scrie în partea de început:

    «[…]

    Carl Gustav Jung (/jʊŋ/ YUUNG;[20][21] born Karl Gustav Jung, German: [kaʁl ˈjʊŋ]; 26 July 1875 – 6 June 1961), was a Swiss psychiatrist and psychoanalyst who founded analytical psychology. Jung’s work has been influential in the fields of psychiatry, anthropology, archaeology, literature, philosophy, psychology[22] and religious studies. Jung worked as a research scientist at the famous Burghölzli hospital, under Eugen Bleuler. During this time, he came to the attention of Sigmund Freud, the founder of psychoanalysis. The two men conducted a lengthy correspondence and collaborated, for a while, on a joint vision of human psychology.

    Freud saw the younger Jung as the heir he had been seeking to take forward his „new science” of psychoanalysis and to this end secured his appointment as President of his newly founded International Psychoanalytical Association. Jung’s research and personal vision, however, made it impossible for him to follow his older colleague’s doctrine and a schism became inevitable. This division was personally painful for Jung and resulted in the establishment of Jung’s analytical psychology as a comprehensive system separate from psychoanalysis.

    Among the central concepts of analytical psychology is individuation—the lifelong psychological process of differentiation of the self out of each individual’s conscious and unconscious elements. Jung considered it to be the main task of human development. He created some of the best known psychological concepts, including synchronicity, archetypal phenomena, the collective unconscious, the psychological complex and extraversion and introversion.

    Jung was also an artist, craftsman, builder and a prolific writer. Many of his works were not published until after his death and some are still awaiting publication.[23]

    […]»

    adică, în traducerea google translate din limba engleză în limba română:

    «[…]

    Carl Gustav Jung ( / j ʊ ŋ / YUUNG ; [20] [21] născut Karl Gustav Jung , germană: [kaʁl ˈjʊŋ] ; 26 iulie 1875 – 6 iunie 1961), a fost un psihiatru și psihanalist elvețian care a fondat psihologia analitică . Opera lui Jung a influențat în domeniile psihiatriei , antropologiei, arheologiei, literaturii, filosofiei, psihologiei [22] și studiilor religioase. Jung a lucrat ca cercetător la faimosul spital Burghölzli , sub conducerea lui Eugen Bleuler. În acest timp, a intrat în atenția lui Sigmund Freud , fondatorul psihanalizei . Cei doi bărbați au condus o lungă corespondență și au colaborat, pentru o vreme, la o viziune comună a psihologiei umane.

    Freud l-a văzut pe tânărul Jung drept moștenitorul pe care îl căutase să-și ducă mai departe „noua știință” a psihanalizei și în acest scop și-a asigurat numirea în funcția de președinte al Asociației sale psihanalitice internaționale nou-înființate . Cercetările și viziunea personală a lui Jung, totuși, i-au făcut imposibil să urmeze doctrina colegului său mai vechi și o schismă a devenit inevitabilă. Această diviziune a fost personal dureroasă pentru Jung și a dus la stabilirea psihologiei analitice a lui Jung ca un sistem cuprinzător separat de psihanaliză.

    Printre conceptele centrale ale psihologiei analitice se află individualizarea – procesul psihologic pe tot parcursul vieții de diferențiere a sinelui din elementele conștiente și inconștiente ale fiecărui individ. Jung a considerat-o ca fiind sarcina principală a dezvoltării umane. El a creat unele dintre cele mai cunoscute concepte psihologice, inclusiv sincronicitatea , fenomenele arhetipale , inconștientul colectiv , complexul psihologic și extraversiunea și introversiunea .

    Jung a fost, de asemenea, un artist, meșter, constructor și un scriitor prolific. Multe dintre lucrările sale nu au fost publicate decât după moartea sa și unele încă așteaptă publicarea. [23]

    […]»

    iar în secțiunea «Thought» («Gândire») scrie:

    «[…]

    Spirituality

    Jung’s work on himself and his patients convinced him that life has a spiritual purpose beyond material goals.[130][131] Our main task, he believed, is to discover and fulfill our deep, innate potential. Based on his study of Christianity, Hinduism, Buddhism, Gnosticism, Taoism, and other traditions, Jung believed that this journey of transformation, which he called individuation, is at the mystical heart of all religions. It is a journey to meet the self and at the same time to meet the Divine.[132] Unlike Freud’s objectivist worldview, Jung’s pantheism may have led him to believe that spiritual experience was essential to our well-being, as he specifically identifies individual human life with the universe as a whole.[133][134]

    In 1959, Jung was asked by host John Freeman on the BBC interview program Face to Face whether he believed in God, to which Jung answered, „I do not need to believe. I know.”[135][136] Jung’s ideas on religion counterbalance Freudian skepticism. Jung’s idea of religion as a practical road to individuation is still treated in modern textbooks on the psychology of religion, though his ideas have also been criticized.[137]

    Jung recommended spirituality as a cure for alcoholism, and he is considered to have had an indirect role in establishing Alcoholics Anonymous.[138] Jung once treated an American patient (Rowland Hazard III), suffering from chronic alcoholism. After working with the patient for some time and achieving no significant progress, Jung told the man that his alcoholic condition was near to hopeless, save only the possibility of a spiritual experience. Jung noted that, occasionally, such experiences had been known to reform alcoholics when all other options had failed.

    Hazard took Jung’s advice seriously and set about seeking a personal, spiritual experience. He returned home to the United States and joined a Christian evangelical movement known as the Oxford Group (later known as Moral Re-Armament). He also told other alcoholics what Jung had told him about the importance of a spiritual experience. One of the alcoholics he brought into the Oxford Group was Ebby Thacher, a long-time friend and drinking buddy of Bill Wilson, later co-founder of Alcoholics Anonymous (AA). Thacher told Wilson about the Oxford Group and, through them, Wilson became aware of Hazard’s experience with Jung. The influence of Jung thus indirectly found its way into the formation of Alcoholics Anonymous, the original twelve-step program.

    The above claims are documented in the letters of Jung and Bill Wilson, excerpts of which can be found in Pass It On, published by Alcoholics Anonymous.[139] Although the detail of this story is disputed by some historians, Jung himself discussed an Oxford Group member, who may have been the same person, in talks given around 1940. The remarks were distributed privately in transcript form, from shorthand taken by an attender (Jung reportedly approved the transcript), and later recorded in Volume 18 of his Collected Works, The Symbolic Life,

    For instance, when a member of the Oxford Group comes to me in order to get treatment, I say, ‘You are in the Oxford Group; so long as you are there, you settle your affair with the Oxford Group. I can’t do it better than Jesus.[140]

    Jung goes on to state that he has seen similar cures among Roman Catholics. The 12 step program of Alcoholics Anonymous has an intense psychological backdrop, involving the human ego and dichotomy between the conscious and unconscious mind.[141]

    Inquiries into the paranormal

    Jung had an apparent interest in the paranormal and occult. For decades he attended seances and claimed to have witnessed „parapsychic phenomena”. Initially, he attributed these to psychological causes, even delivering a 1919 lecture in England for the Society for Psychical Research on „The Psychological Foundations for the belief in spirits”.[142] However, he began to „doubt whether an exclusively psychological approach can do justice to the phenomena in question”[142] and stated that „the spirit hypothesis yields better results”.[143] Showing his own skepticism toward this postulation, as he could not find material evidence of the existence of spirits.[143]

    Jung’s ideas about the paranormal culminated in „synchronicity”.[144] This is the idea that certain coincidences manifest in the world, have exceptionally intense meaning to observers. Such coincidences have great effect on the observer from multiple cumulative aspects: from the immediate personal relevance of the coincidence to the observer; from the peculiarities of (the nature of, the character, novelty, curiosity of) any such coincidence; from the sheer improbability of the coincidence, having no apparent causal link (hence Jung’s essay subtitle „An Acausal Connecting Principle”). Despite his own experiments failing to confirm the phenomenon[145] he held on to the idea as an explanation for apparent ESP.[146] As well as proposing it as a functional explanation for how the I-Ching worked, although he was never clear about how synchronicity worked.[147]

    Interpretation of quantum mechanics

    Jung influenced one philosophical interpretation (not the science) of quantum physics with the concept of synchronicity regarding some events as non-causal. That idea influenced the physicist Wolfgang Pauli (with whom, via a letter correspondence, he developed the notion of unus mundus in connection with the notion of nonlocality) and some other physicists.[148]

    Alchemy

    Jung’s acquaintance with alchemy came between 1928–1930, when he was introduced to a manuscript of The Secret of the Golden Flower, translated by Richard Wilhelm.[149] The work and writings of Jung from the 1930s onwards shifted to a focus on the psychological significance of alchemy.[150]

    In 1944 Jung published Psychology and Alchemy, in which he analyzed the alchemical symbols and came to the conclusion that there is a direct relationship between them and the psychoanalytical process.[c] He argued that the alchemical process was the transformation of the impure soul (lead) to perfected soul (gold), and a metaphor for the individuation process.[45]

    In 1963 Mysterium Coniunctionis first appeared in English as part of The Collected Works of C. G. Jung. Mysterium Coniunctionis was Jung’s last major book and focused on the „Mysterium Coniunctionis” archetype, known as the sacred marriage between sun and moon. Jung argued that the stages of the alchemists, the blackening, the whitening, the reddening, and the yellowing, could be taken as symbolic of individuation—his chosen term for personal growth (75).

    Art therapy

    Jung proposed that art can be used to alleviate or contain feelings of trauma, fear, or anxiety and also to repair, restore and heal.[38] In his work with patients and his own personal explorations, Jung wrote that art expression and images found in dreams could help recover from trauma and emotional distress. At times of emotional distress, he often drew, painted, or made objects and constructions which he recognized as more than recreational.[38]

    Dance/movement therapy

    Dance/movement therapy as active imagination was created by Carl Gustav Jung and Toni Wolff in 1916[151] and was practiced by Tina Keller-Jenny and other analysts, but remained largely unknown until the 1950s when it was rediscovered by Marian Chace and therapist Mary Whitehouse. Whitehouse, after studying with Martha Graham and Mary Wigman, became herself a dancer and teacher of modern dance,[152] as well as Swiss Dancer Trudy Schoop in 1963, who is considered one of the founders of the dance/movement therapy in the United States.

    […]»

    care, în traducerea google translate din limba engleză în limba română, ar fi:

    «[…]

    Spiritualitate

    Munca lui Jung asupra sa și a pacienților săi l-a convins că viața are un scop spiritual dincolo de scopurile materiale. [130] [131] Sarcina noastră principală, credea el, este să descoperim și să ne îndeplinim potențialul profund și înnăscut. Pe baza studiului său despre creștinism , hinduism , budism , gnosticism , taoism și alte tradiții, Jung credea că această călătorie de transformare, pe care a numit-o individualizare , se află în centrul mistic al tuturor religiilor. Este o călătorie pentru întâlnirea cu sinele și, în același timp, pentru a întâlni Divinul . [132] Spre deosebire de viziunea obiectivistă a lumii a lui Freud, panteismul lui Jung poate l-a determinat să creadă că experiența spirituală a fost esențială pentru bunăstarea noastră, întrucât identifică în mod specific viața umană individuală cu universul în ansamblu. [133] [134]

    În 1959, Jung a fost întrebat de gazda John Freeman la programul de interviu BBC Face to Face dacă crede în Dumnezeu, la care Jung a răspuns: „Nu trebuie să cred. Știu ”. [135] [136] Ideile lui Jung despre religie contrabalansează scepticismul freudian. Ideea lui Jung despre religie ca un drum practic spre individualizare este încă tratată în manualele moderne despre psihologia religiei , deși ideile sale au fost și ele criticate. [137]

    Jung a recomandat spiritualitatea ca leac pentru alcoolism și se consideră că a avut un rol indirect în stabilirea Alcoolicilor Anonimi . [138] Jung a tratat odată un pacient american ( Rowland Hazard III ), care suferea de alcoolism cronic. După ce a lucrat cu pacientul o perioadă de timp și nu a realizat progrese semnificative, Jung i-a spus bărbatului că starea sa alcoolică este aproape lipsită de speranță, cu excepția posibilității unei experiențe spirituale. Jung a menționat că, ocazional, astfel de experiențe au fost cunoscute pentru a reforma alcoolicii atunci când toate celelalte opțiuni au eșuat.

    Hazard a luat în serios sfaturile lui Jung și a început să caute o experiență personală, spirituală. S-a întors acasă în Statele Unite și s-a alăturat unei mișcări evanghelice creștine cunoscută sub numele de Oxford Group (cunoscută mai târziu sub numele de Reînarmare morală). De asemenea, le-a spus altor alcoolici ceea ce i-a spus Jung despre importanța unei experiențe spirituale. Unul dintre alcoolicii pe care i-a adus în Oxford Group a fost Ebby Thacher , un prieten de multă vreme și prieten de băutură al lui Bill Wilson , ulterior co-fondator al Alcoolicilor Anonimi.(AA). Thacher i-a spus lui Wilson despre Oxford Group și, prin intermediul lor, Wilson a devenit conștient de experiența lui Hazard cu Jung. Influența lui Jung și-a găsit astfel indirect calea în formarea Alcoolicilor Anonimi, programul inițial în douăsprezece etape .

    Afirmațiile de mai sus sunt documentate în scrisorile lui Jung și Bill Wilson, ale căror fragmente pot fi găsite în Pass It On , publicată de Alcoholics Anonymous. [139] Deși detaliile acestei povești sunt contestate de unii istorici, Jung însuși a discutat despre un membru al grupului Oxford, care ar fi putut fi aceeași persoană, în discuțiile susținute în jurul anului 1940. Remarcile au fost distribuite privat sub formă de transcriere, din stenograma luată de un participant (se pare că Jung a aprobat transcrierea) și, ulterior, a înregistrat în volumul 18 din lucrările sale colecționate , Viața simbolică,

    De exemplu, când un membru al grupului Oxford vine la mine pentru a primi tratament, eu spun: „Sunteți în grupul Oxford; atâta timp cât sunteți acolo, vă rezolvați aventura cu Oxford Group. Nu o pot face mai bine decât Isus. [140]

    Jung continuă afirmând că a văzut vindecări similare în rândul romano-catolicilor . Programul în 12 etape al Alcoolicilor Anonimi are un fundal psihologic intens, implicând egoul uman și dihotomia dintre mintea conștientă și cea inconștientă. [141]

    Cereri despre paranormal

    Jung avea un interes aparent pentru paranormal și ocult. Timp de decenii a participat la sesiuni și a susținut că a asistat la „fenomene parapsihice”. Inițial, el le-a atribuit unor cauze psihologice, chiar susținând o conferință din 1919 în Anglia pentru Society for Psychical Research despre „Fundamentele psihologice pentru credința în spirite”. [142] Cu toate acestea, el a început să „se îndoiască dacă o abordare exclusiv psihologică poate face dreptate fenomenelor în cauză” [142] și a afirmat că „ipoteza spiritului dă rezultate mai bune”. [143] Arătându-și propriul scepticism față de această postulare, deoarece nu a putut găsi dovezi materiale ale existenței spiritelor. [143]

    Ideile lui Jung despre paranormal au culminat cu „ sincronicitatea ”. [144] Aceasta este ideea că anumite coincidențe se manifestă în lume, au un sens excepțional de intens pentru observatori. Astfel de coincidențe au un efect mare asupra observatorului din multiple aspecte cumulative: de la relevanța personală imediată a coincidenței la observator; din particularitățile (natura, caracterul, noutatea, curiozitatea) unei astfel de coincidențe; din simpla improbabilitate a coincidenței, neavând nicio legătură cauzală aparentă (de unde și subtitlul eseului lui Jung „Un principiu de conectare a cauzalității”). În ciuda propriilor sale experimente care nu au reușit să confirme fenomenul [145], el a ținut ideea ca explicație pentru aparentul ESP .Pe lângă faptul că a propus-o ca o explicație funcțională a modului în care a funcționat I-Ching , deși nu a fost niciodată clar despre modul în care a funcționat sincronicitatea. [147]

    Interpretarea mecanicii cuantice

    Jung a influențat o interpretare filozofică (nu știința) a fizicii cuantice cu conceptul de sincronicitate în ceea ce privește unele evenimente ca fiind non-cauzale . Această idee l-a influențat pe fizicianul Wolfgang Pauli (cu care, prin corespondență scrisoare, a dezvoltat noțiunea de unus mundus în legătură cu noțiunea de non-localitate) și alți alți fizicieni . [148]

    Alchimie

    Cunoașterea lui Jung cu alchimia a venit între 1928-1930, când i s-a prezentat un manuscris din Secretul florii de aur , tradus de Richard Wilhelm . [149] Lucrările și scrierile lui Jung începând cu anii 1930 s-au mutat pe accentul pe semnificația psihologică a alchimiei . [150]

    În 1944, Jung a publicat Psihologie și alchimie , în care a analizat simbolurile alchimice și a ajuns la concluzia că există o relație directă între acestea și procesul psihanalitic. [c] El a susținut că procesul alchimic a fost transformarea sufletului impur (plumb) în sufletul perfectat (aur) și o metaforă a procesului de individualizare. [45]

    În 1963 Mysterium Coniunctionis a apărut pentru prima dată în limba engleză ca parte a The Collected Works of CG Jung . Mysterium Coniunctionis a fost ultima carte importantă a lui Jung și s-a concentrat pe arhetipul „ Mysterium Coniunctionis ”, cunoscut sub numele de căsătoria sacră dintre soare și lună. Jung a susținut că etapele alchimiștilor, înnegrirea, albirea, înroșirea și îngălbenirea, ar putea fi luate ca simbolice ale individuării – termenul său ales pentru creștere personală (75).

    Artoterapie

    Jung a propus că arta poate fi utilizată pentru a atenua sau conține sentimente de traume, frică sau anxietate și, de asemenea, pentru a repara, restabili și vindeca. [38] În munca sa cu pacienții și propriile sale explorări personale, Jung a scris că expresia de artă și imaginile găsite în vise ar putea ajuta la recuperarea după traume și suferință emoțională. În momente de suferință emoțională, deseori desenează, pictează sau realizează obiecte și construcții pe care le recunoaște mai mult decât recreative. [38]

    Terapie de dans / mișcare

    Terapia de dans / mișcare ca imaginație activă a fost creată de Carl Gustav Jung și Toni Wolff în 1916 [151] și a fost practicată de Tina Keller-Jenny și alți analiști, dar a rămas în mare parte necunoscută până în anii 1950, când a fost redescoperită de Marian Chace și terapeutul Mary Casa Alba. Whitehouse, după ce a studiat cu Martha Graham și Mary Wigman , a devenit ea însăși dansatoare și profesor de dans modern [152] , precum și dansatoarea elvețiană Trudy Schoop în 1963, care este considerat unul dintre fondatorii terapiei de dans / mișcare din Statele Unite. State.

    […]»

    În citatele de mai sus, în subsecțiunea «Inquiries into the paranormal» (în traducerea google translate: «Cereri despre paranormal») scrie despre ereticul gnostic pantheist Carl Jung că:

    «Jung had an apparent interest in the paranormal and occult. For decades he attended seances and claimed to have witnessed „parapsychic phenomena”» (în traducerea google translate: «Jung avea un interes aparent pentru paranormal și ocult. Timp de decenii a participat la sesiuni și a susținut că a asistat la „fenomene parapsihice”.»), deci cuvântul seances este tradus prin sesiuni, oare la ce sesiuni s-o fi referind articolul?

    Wikipedia despre seance (séance) (https://en.wikipedia.org/wiki/Séance) scrie:

    «[…]

    A séance or seance (/ˈseɪ.ɑːns/; French: [seɑ̃s]) is an attempt to communicate with spirits. The word séance comes from the French word for „session”, from the Old French seoir, „to sit”. In French, the word’s meaning is quite general: one may, for example, speak of „une séance de cinéma” („a movie session”). In English, however, the word came to be used specifically for a meeting of people who are gathered to receive messages from ghosts or to listen to a spirit medium discourse with or relay messages from spirits. In modern English usage, participants need not be seated while engaged in a séance.

    […]»

    care, în traducerea google translate din engleză în română, ar fi:

    «[…]

    Un séance sau spiritism ( / s eɪ . Ɑː n s / ; franceză: [seɑs] ) este o încercare de a comunica cu spiritele. Cuvântul séance provine din cuvântul francez pentru „sesiune”, din vechiul seoir francez , „a sta”. În franceză, sensul cuvântului este destul de general: se poate vorbi, de exemplu, despre „ une séance de cinéma ” („o sesiune de film”). Cu toate acestea, în limba engleză, cuvântul a fost folosit în mod special pentru o întâlnire a oamenilor care sunt adunați pentru a primi mesaje de la fantome sau pentru a asculta un mediu spiritualdiscurs cu sau transmite mesaje de la spirite. În limba engleză modernă, participanții nu trebuie să fie așezați în timp ce sunt angajați într-o ședință.

    […]»

    Deci, Carl Gustav Jung a fost un eretic psihiatru elvețian, provenit dintr-un mediu protestant, gnostic pantheist, vrăjitor spiritist alchimist, ce a fondat alături de ereticul Sigmund Freud știința numită psihanaliză (analiză psihologică).

    Cel ce cu dumnezeiasca armă, Crucea lui Hristos, toate uneltirile vrăjmașului le-a biruit și cu platoșa dreptății s-a îmbrăcat, dumnezeiescul Ignatie Briancianinov, într-una din scrisorile sale către mireni, despre erezie și eretici (unul dintre aceștia fiind și Carl Jung) scrie:

    «[…]

    Biserica Sobornicească a socotit dintotdeauna erezia un păcat de moarte, a socotit dintotdeauna erezia un păcat de moarte, a socotit dintotdeauna că omul molipsit de cumplita boală a ereziei este mort sufletește, străin de har și de mântuire, părtaș al diavolului și al pierzării acestuia. Erezia este un păcat al minții. Erezia este un păcat mai mult diavolesc decât omenesc; ea este fiică a diavolului, născocire a lui, necredință apropiată de închinarea la idoli. Părinții numesc de obicei închinarea la idol „necredință“, iar erezia – „rea credință“. În închinarea la idoli, diavolul primea cinstire ca un dumnezeu de la oamenii orbiți, iar prin erezie îi face pe oamenii ce orbecăie părtași ai păcatului său de căpetenie: hula împotriva lui Dumnezeu.

    […]»

    iar într-o altă scrisoare, despre științele omenești și rațiunea cu nume mincinos (una dintre acestea fiind și știința numită psihanaliză (analiza psihologică) scornită de ereticii Sigmund Freud și Carl Jung) scrie:

    «[…]

    Întrebați ce părere am despre științele omenești. După cădere, oamenii au început să lucreze pământul, au început să aibă nevoie de haine și de multe alte lucruri, nevoie care însoțește pribegia noastră pământească: pe scurt, au început să aibă nevoie de dezvoltare materială. Năzuința spre aceasta este trăsătura deosebitoare a veacului nostru.

    Științele sunt rod al căderii noastre, odraslă a vătămării rațiunii noastre. Erudiția – dobândirea și păstrarea cunoștințelor adunate de către oameni în vremea vieții lumii căzute – este făclia omului celui vechi, făclie prin care negura întunerecului în veac se păzește (Iuda 1, 13). Răscumpărătorul le-a înapoiat oamenilor Făclia care le-a fost dăruită la zidire de Ziditor și de care s-au lipsit prin căderea lor. Această Făclie e Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, Care povățuiește la tot adevărul, Care cercetează adâncurile lui Dumnezeu, Care descoperă și lămurește tainele, Care dăruiește și cunoștințe materiale atunci când este nevoie de ele pentru folosul duhovnicesc al omului. Învățatului care dorește să învețe înțelepciunea duhovnicească apostolul îi poruncește: Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept (I Cor. 3, 18). Întocmai! Erudiția nu este înțelepciune adevărată, ci doar părută. Cunoașterea Adevărului, care le-a fost descoperită oamenilor de Domnul, la care se ajunge doar prin credință, la care nu poate ajunge rațiunea căzută a omului, este înlocuită în erudiție prin presupuneri. Înțelepciunea acestei lumi, în care locul de cinste e ocupat de mulți păgâni și atei, este de-a dreptul potrivnică, prin înseși principiile sale, înțelepciunii duhovnicești, dumnezeiești. Nu poți să urmezi atât uneia, cât și celeilalte; de una trebuie neapărat să te lepezi. Omul căzut este minciună, și din filosofările lui s-a alcătuit rațiunea cu nume mincinos, adică felul de a gândi, suma concepțiilor și cunoștințelor false, care sunt raționale numai la suprafață, dar în esența lor sunt rătăcire, aiurare, îndrăcire a minții lovite de molima ucigătoare a păcatului și căderii. Această boală a minții se descoperă cu o plinătate deosebită în științele filosofice.

    […]»

    iar în al său Cuvânt despre vederea trupească și cea duhovnicească a duhurilor. Despre vederea trupească a duhurilor, despre spiritism (magnetism) și spiritiști (unul dintre ei fiind și ereticul spiritist Carl Jung) scrie:

    «[…]

    În vremurile noastre, mulți își îngăduie să intre în împărtășire cu duhurile căzute prin mijlocirea magnetismului, când duhurile căzute obișnuiesc să se arate în chip de îngeri luminați, amăgind și înșelând prin felurite povești interesante, amestecând adevărul cu minciuna, întotdeauna pricinuind o cât se poate de mare neorânduială sufletească și chiar mintală. Folosirea magnetismului este o ramură a vrăjitoriei. În ea nu este lepădare vădită de Dumnezeu, dar este, fără îndoială, o lepădare ascunsă, întrucât în vremurile noastre diavolul ascunde cu mare sârguință cursele sale, îngrijindu-se mai mult să nimicească ceea ce este esențial decât ceea ce este la arătare. Neînvrednicind de nici o luare-aminte așezământul de lege al lui Dumnezeu, neverificând cu osârdie dacă este plăcută lui Dumnezeu, dacă este potrivită cu voia lui Dumnezeu întreprinderea sa, iscoditorul cu minte ușuratică se încredințează lucrării magnetismului, intră lipsit de orice prevedere în comunicare cu duhurile, le crede și li se încredințează, lucrează sub călăuzirea lor și după îndrumările lor. Ce este asta, dacă nu lepădare de Dumnezeu?

    […]»

    Deci, după învățătura Sfântului Ignatie Briancianinov, a Sfintei Biserici Sobornicești, ereticul gnostic pantheist Carl Jung, omul molipsit de cumplita boală a ereziei, a fost:

    1. un om mort sufletește, străin de har și de mântuire, părtaș al diavolului și al pierzării acestuia;

    2. un om căzut care nu a ajuns la cunoașterea Adevărului pentru că el s-a lepădat de credința în Dumnezeu (eretic protestant fiind deja era lepădat de credință, dar prin ceea ce a afirmat în 1959 lui John Freeman în emisiunea «Față către față» de la BBC, anume că «nu are nevoie să creadă în Dumnezeu pentru că el știe», s-a întărit în lepădarea-i de credință) și nu a urmat înțelepciunii duhovnicești, dumnezeiești, s-a lepădat de ea și a urmat înțelepciunii acestei lumi, și din filosofările lui și-a alcătuit știința și rațiunea sa cu nume mincinos psihanaliza o sumă de concepții și cunoștințe false, care sunt raționale numai la suprafață, dar în esența lor sunt rătăcire, aiurare, îndrăcire a minții lovite de molima ucigătoare a păcatului și căderii;

    3. un spiritist, adică un om care a intrat în împărtășire cu duhurile căzute prin mijlocirea magnetismului, un vrăjitor și lepădat de Dumnezeu (apostat).

    Același Sfânt Ierarh, credincios lucrător al viei lui Hristos, Ignatie Briancianinov, într-o altă scrisoare către un mirean, despre citirea și tâlcuirea Sfintei Scripturi scrie:

    «[…]

    Întrebați de ce este neapărată nevoie de citirea Sfinților Părinți și dacă nu este de ajuns să ne călăuzim doar după Sfânta Scriptură – cuvânt curat al lui Dumnezeu, fără amestecul cuvântului omenesc.

    Răspuns: este neapărată nevoie ca, citind Scriptura, să-i citim și pe Sfinții Părinți ai Bisericii Răsăritului. Iată ce spune despre Sfânta Scriptură Sfântul Apostol Petru: Nici o prorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia, pentru că niciodată prorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt (II Pt. 1, 20-21). Și atunci, de ce vreți să înțelegeți după bunul plac cuvântul duhovnicesc, care nu a fost rostit după bunul plac omenesc, ci la insuflarea Duhului, și care ne oprește chiar el să-l tâlcuim după bunul nostru plac? Duhul a rostit Sfânta Scriptură, și numai Duhul poate s-o tâlcuiască. Bărbați de Dumnezeu insuflați – prorocii și apostolii – au scris-o; bărbați de Dumnezeu insuflați – Sfinții Părinți – au tâlcuit-o. De aceea, oricine vrea să dobândească adevărata cunoaștere a Sfintei Scripturi are neapărată nevoie de citirea Sfinților Părinți. Iar dacă vă veți mărgini la citirea Sfintei Scripturi, nu veți avea cum să n-o înțelegeți și să n-o explicați după bunul plac. Nu veți avea cum să evitați rătăcirile, pentru că omul sufletesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie și nu poate să le înțeleagă, fiindcă ele se judecă duhovnicește. Cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, fără numai Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 2, 13-14).

    Cu deosebire urăsc scrierile Părinților ereticii din toate timpurile: scrierile Părinților descoperă înțelesul drept al Sfintei Scripturi, pe care vrăjmașii Adevărului ar vrea să-l strâmbe pentru a-și întări filosofările mincinoase.

    […]»

    iar într-o alta:

    «[…]

    Ca atare, mă strădui să pătrund – și să pătrund în învățătura Sfintei Scripturi, primind-o așa cum o explică Sfinții Părinți, așa
    cum o primește Biserica, nu în înțelesul pe care i-l dau dracii și următorii acestora. Și dracii tâlcuiesc Scriptura, spre pierzarea și înșelarea celor ce iau aminte la ei!

    […]»

    Deoarece, după învățătura Sfântului Ignatie Briancianinov, a Sfintei Biserici Sobornicești, Duhul a rostit Sfânta Scriptură, și numai Duhul poate s-o tâlcuiască; bărbații de Dumnezeu insuflați – prorocii și apostolii – au scris-o; bărbații de Dumnezeu insuflați – Sfinții Părinți – au tâlcuit-o, atunci «Adevărul revelat despre crezul creștin» (exprimarea lui Constantin Galeriu) a fost tâlcuit de bărbații de Dumnezeu insuflați – Sfinții Părinți, dar, după cum s-a putut citi mai sus, Carl Jung nu a fost un bărbat de Dumnezeu insuflat – adică un Sfânt Părinte, Carl Jung a fost un eretic gnostic pantheist provenit dintr-un mediu protestant, un vrăjitor spiritist alchimist, un apostat și deci ereticul Carl Jung nu a interpretat învățătura Sfintei Scripturi după cum explică Sfinții Părinți, așa cum o primește Biserica, ci a interpretat-o în înțelesul pe care i l-au dat dracii cu care a intrat în împărtășire prin mijlocirea magnetismului (spiritismului), deci afirmația lui Constantin Galeriu că: «Carl Jung a interpretat Adevărul revelat despre crezul creștin» este o minciună, o amăgire de sine, o înșelare!

    Noul Gură de Aur, care prin cuvintele sale de foc, pe mulți rătăciți, prin pocăință i-a adus la Dumnezeu, păstorul nostru cel bun, Ignatie Briancianinov, într-o altă scrisoare către mireni, despre adevăratul îndrumător duhovnicesc scrie:

    «[…]

    Adevărații creștini din toate timpurile s-au păzit cu toată osârdia de otrava ucigătoare a ereziei și a celorlalte învățături mincinoase. Ei se țineau neabătut de Predania dogmatică și morală a Bisericii. Nu numai că credeau ortodox în Sfânta Treime, ci își și îndreptau viața, și nevoințele, și moravurile după Predania Bisericii. Trăsătura deosebitoare a tuturor Sfinților Părinți era călăuzirea neabătută după Predania Bisericii, și ei au poruncit să-l socotim adevărat doar pe acel îndrumător duhovnicesc care urmează în toate privințele învățăturii Părinților Bisericii Răsăritului, adeverind și pecetluind învățătura sa prin scrierile lor. Iar cine crede că-și poate îndruma aproapele după principiile înțelepciunii pământești, după principiile rațiunii căzute, se află, oricât ar fi el de sclipitor, în amăgire de sine, și la amăgirea de sine îi duce și pe cei care îl urmează. Sfinții Părinți au lăsat ca regulă neapărată pentru cel ce vrea să se mântuiască urmarea Predaniei bisericești. În acest scop, el îi poruncesc celui ce vrea să trăiască în chip cucernic și plăcut lui Dumnezeu să se călăuzească după povețele unui învățător adevărat sau după acele scrieri ale Părinților care se potrivesc cu felul lui de viețuire. După ce au trecut opt sute de ani de la Nașterea lui Hristos, sfinții scritori bisericești au început să se plângă că s-au împuținat de tot îndrumătorii duhovnicești, că au apărut o mulțime de învățători mincinoși. Din pricina lipsei de îndrumători, ei poruncesc să ne folosim de citirea scrierilor Părinților și să fugim de citirea cărților scrise în afara sânului Bisericii Ortodoxe. Cu cât vremurile sunt mai departe de arătarea luminii dumnezeiești pe pământ, cu atât s-a adâncit lipsa adevăraților îndrumători sfinți și a sporit belșugul de învățători mincinoși; de când a fost descoperit tiparul, aceștia au potopit pământul ca niște amare ape apocaliptice, care au omorât sufletește o mulțime de oameni. Mulți proroci mincinoși se vor scula, a prevestit Domnul, și vor amăgi pe mulți, iar din pricina înmulțirii fărădelegii iubirea multora se va răci (Mt. 24, 11-12). S-a împlinit prorocia aceasta: împlinirea ei este înaintea ochilor noștri. Avem și o altă prevestire a Domnului cu privire la caracterul vremurilor în care va avea loc cea de-a Doua și înfricoșătoare Venire a Lui pe pământ. Fiul Omului, când va veni, a zis Domnul, arătând care va fi soarta credinței, va găsi oare credință pe pământ?(Lc. 18, 8). Atunci vor domni pe el rațiunea cea cu nume mincinos, înțelepciunea omenească, vrăjmașă credinței și lui Dumnezeu.

    […]»

    Deci, după învățătura Sfântului Ignatie Briancianinov, a Sfintei Biserici Sobornicești, Constantin Galeriu nu a urmat în toate privințele învățăturii Părinților Bisericii Răsăritului adeverind și pecetluind învățătura sa prin scrierile lor, ci, prin scrierea «Psihanaliza și Dreapta Credință a Bisericii», un cuvânt de laudă adus unei științe numite psihanaliză (analiză psihologică), știință întemeiată de doi eretici, unul din ei fiind Carl Jung – eretic gnostic pantheist, vrăjitor și apostat (apreciat de Constantin Galeriu ca și interpretator (tâlcuitor) al «Adevărului revelat în crezul creștin», adică al predaniei dogmatice ortodoxe), după principiile înțelepciunii pământești, după principiile rațiunii căzute, s-a aflat în amăgire de sine și s-a dovedit a fi nu un îndrumător duhovnicesc adevărat, Constantin Galeriu a fost un învățător mincinos!

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.