Documentar EXCEPTIONAL: Copii de la Manastirea Banceni

   Comentariile de la finalul fiecarui episod sunt ale celui ce a postat documentarul.

   Manastirea Banceni – sfant lacas de inchinaciune al romanilor din Ucraina
   Dincolo de granita de nord a Romaniei la doar cativa kilometri, pe teritoriul Ucrainei, pe o colina inverzita, se afla manastirea Banceni, loc de profunda spiritualitate care ii aduna pe romanii din aceasta regiune. O biserica de mari dimensiuni strajuieste in mijlocul manastirii. Aici, dar si in celelalte biserici mai mici ale acestui asezamant monahal, se oficiaza slujba in limba romana. Petuniile care se revarsa de la cele trei etaje ale corpului de chilii si ale staretiei proaspat zugravite in culoarea turcoaz, aleile cu trandafiri de diferite culori, vasele cu flori de la intrarea trapezei, imbogatesc aceasta oaza de liniste de la marginea padurii. Si totusi, linistea aceasta este, in timpul zilei, intrerupta de zgomotul masinilor si al constructorilor. La Banceni se construieste in continuare sub obladuirea Parintelui Staret Mihail Jar, cel care, cu binecuvantarea lui Dumnezeu, a ridicat acest ansamblu manastiresc, format din mai multe cladiri. In partea stanga, sub un pavilion acoperit cu tabla albastra ce te duce cu gandul la cerul senin, se afla Altarul de vara unde se oficiaza Liturghiile cand se aduna foarte multi credinciosi. Viitoarea trapeza aflata in constructie va putea primi o mie de pelerini ajunsi pe aceste meleaguri. La intrarea in manastire a fost ridicata o clopotnita uriasa care poate rivaliza cu marile clopotnite ale lavrelor din Ucraina. De fapt, este o constructie complexa care va adaposti si un camin spital pentru calugari si un mic muzeu.
   Manastirea Banceni In biserica mare din Banceni, zugravita in exterior in galben, se afla moaste ale Sfintei Mari Mucenite Varvara iar paraclisul manastirii este inchinat Sfantului Serafim de Sarov, unul dintre cei mai mari sfinti ai Rusiei din secolul al XVIII-lea. Psaltirea se citeste neincetat, zi si noapte, in aceasta bisericuta paraclis. Aici se afla particele din Sfintele Moaste ale Sfantului Serafim si o particica din piatra pe care s-a rugat sfantul o mie de zile si de nopti. Pe peretii interiori, de jur imprejur, sunt pictate scene mari, impresionante, din viata sfantului. Tot aici, intr-o racla, se afla particele de Sfinte Moaste ale altor peste o suta de sfinti.

   Dincolo de granita de nord a Romaniei la doar cativa kilometri, pe teritoriul Ucrainei, pe o colina inverzita, se afla manastirea Banceni, loc de profunda spiritualitate care ii aduna pe romanii din aceasta regiune. O biserica de mari dimensiuni strajuieste in mijlocul manastirii. Aici, dar si in celelalte biserici mai mici ale acestui asezamant monahal, se oficiaza slujba in limba romana. Petuniile care se revarsa de la cele trei etaje ale corpului de chilii si ale staretiei proaspat zugravite in culoarea turcoaz, aleile cu trandafiri de diferite culori, vasele cu flori de la intrarea trapezei, imbogatesc aceasta oaza de liniste de la marginea padurii.

   Despre minunile petrecute, ani de-a rândul, la Mănăstirea Bănceni (Ucraina), deja multă lume vorbeşte, în fapt de taină şi de bucurie. Aflată la doar 20 kilometri de Cernăuţi, de doar 14-15 ani, într-o pitorească aşezare românească, Mănăstirea aceasta şi-a dobândit deja renumele de lavră, în care Dumnezeu pogoară mereu, vizibil, dăruind binecuvântare. Aici, de câţiva ani, prin grija Pr. Mihail Jar (inima de foc a mănăstirii), aveau să-şi închine viaţa lui Hristos peste 100 de monahi şi peste 100 de măicuţe (aflate la altă ctitorie, în aşezarea românească a Boianului). Iar, ceea ce ţine cu totul de spaţiul minunii, undeva în apropierea Bănceniului, Părintele Mihail adăposteşte, în condiţii absolut de vis, peste 150 de copii orfani. Mulţi dintre ei, măcinaţi de boli fără leac, şi-au aflat aici izbăvirea. Trei fetiţe bolnave de SIDA, în ultimul stadiu, s-au vindecat, de curând, la rugăciunile obştii de aici către Mântuitorul, Maica Domnului a cărei icoană de la Boian plânge, şi către Sfinţii ocrotitori ai acestui sfânt locaş. Acum Părintele Mihail face demersuri susţinute pentru a aduce aici încă 50 de copii bolnavi de SIDA, spre a-i încredinţa milei şi bunătăţii lui Dumnezeu.
   Din dragostea Părintelui Mihail pentru aceşti orfani, Dumnezeu face minuni cum nu mai crezi că pot fi povestite în vremurile acestea. În Joia săptămânii mari, a Patimilor, 2008, prin rugăciunile Părintelui, o fetiţă de un an şi opt luni, înecată de peste şase ore, învie. Medicii vor fi puşi în extremă dificultate: cum să anuleze certificatul de deces?! Soluţia finală, rămasă în acte, e: moarte clinică. Mitropolitul Kievului cere imediat să i se trimită toată documentaţia cazului, pentru a rămâne mărturie, pentru mai târziu, a puterii lui Dumnezeu, manifestată prin oamenii Săi.

   Copil înviat din morţi
   În Joia Mare, copilul de 1 an şi 8 luni al unei familii care participa la
Slujbă la Mânăstirea Bănceni din Ucraina, a fost găsit în apă, într-o
fântână arteziană din curtea Mânăstirii, după mai bine de 20 minute de
căutări.
   A fost dus la cel mai apropiat centru medical, unde medicul a constatat
decesul copilului.
   Dar Părintele Arhimandrit Mihail Jar, duhovnicul Mânăstirii Bănceni, care se
afla la Kiev, a transmis prin telefon ca să fie pus copilul sub aparatele de
respiraţie artificială, căci copilul nu este mort. Însă medicul nu a vrut să
facă lucrul acesta, deoarece copilul nu mai avea puls.
   La 6 ore de la petrecerea accidentului Părintele a sosit la centrul medical
împreună cu o Cruce, în care sunt încorporate părticele din Sfânta Cruce şi
moaşte. Când a atins pieptul copilului cu acea Cruce, inima copilului a
început să bată, dar nu se observa nici o activitate cerebrală.
   Copilul a fost dus la spitalul din Cernăuţi, unde Părintele Jar a venit cu o
părticică din moaştele Maicii Serafima. Când Părintele a atins fruntea
copilului cu acele moaşte copilul a strănutat şi a deschis ochii.
   – „Copilul este conştient şi este în stare de convalescenţă …”, ne spune un
frate din Suceava, care a fost recent în Ucraina şi a văzut copilul înviat.
   Slăvit să fie Domnul!

   La Bănceni, în Ucraina, toate bune. Părintele Mihail Jar ne-a întâmpinat cu binecuvântări şi cu masa pusă. Prima oară în viaţă când am văzut o lavră – sau o semi-lavră, căci urmează să fie o lavră – şi un loc mănăstiresc aşa frumos aranjat. Seara, părinţii ne-au chemat la Liturghia din Paraclis, de la miezul nopţii. Jumătate în ucrainiană, jumătate în română. Un călugăr a avut o criză de epilepsie, câţiva fraţi l-au ţinut şi din criză a intrat într-un somn profund, cu sforăituri; părintele stareţ l-a mângâiat pe cap şi l-a stropit cu aghiasmă. După liturghie, o maică bătrână ne-a explicat că liturghia în româneşte se slujea de la ora 4 în biserica românească, singura în care toate slujbele se ţin în română. Biserica românească, singura din lemn, era in afara porţii. Adică pe pământ românesc, biserica românească e pusă în afara porţii mănăstirii. Când eram mai furioasă, mi-am adus aminte că credinţa şi morala nu au nimic a face. Dreptatea, în veşnicie.

   Minunile Maicii Serafima
   De ani de zile, Mănăstirea Bănceni nu avea apă potabilă. Sute de oameni, aici, la Mănăstire, îşi ostoiau setea de Cuvânt, de Dumnezeu, însă nu reuşeau să găsească şi apa cea pentru trup, decât adusă de la depărtări, în cisterne. Părinţii de aici au căutat, ani de-a rândul, sursă de apă, pe pământurile înconjurătoare Mănăstirii. Dar în zadar… Maica Serafima însă le-a ieşit în ajutor, aşa cum numai ea ştia să o facă. „Au săpat ai noştri o fântână, undeva în câmp, de vrem 14 metri, şi numai nu dădeau de apă, ne mărturiseşte Părintele Mihail. Şi mi-am zis eu: Nu se poate! Şi am mers cu Părintele Lavrentie în câmp şi am zis: Doamne, Dumnezeule Ceresc, Tu, Cel Care ţii în mâinile Tale toate, dacă Tu vei deschide mâna Ta, toate ni le vei da nouă, păcătoşilor, spre trebuinţă. Dar dacă vei închide Tu mâna, Doamne, toate se vor pierde. Şi noi ne vom pierde singuri… Şi am adăugat: Maică Serafima, arată-ne unde găsim apă! Şi am văzut-o pe Maică, la circa cinci metri, în aer, însă m-am temut să ridic ochii. Şi ea tot se muta, din loc în loc. Iar eu spuneam: Părinte, bate acolo un ţăruş… Bate dincolo un ţăruş… Nu i-am spus părintelui nimic din ceea ce văzusem, atunci. Şi maica avea aşa un zâmbet fericit!… Ea nu a râs în viaţa ei. A lăsat doar ochii în jos, aşa cum îi ţinea întotdeauna, şi când era în viaţă. Am săpat prima fântână, la trei metri adâncime. Am scos 40 de tone de apă pe zi! Trei metri adâncime la suprafaţă. Toate fântânile pe care le-am săpat, s-au umplut. Alături, am găsit apă la jumătate de metru! Am socotit că e mila şi darul lui Dumnezeu care au fost peste noi!”
   Despre Maica Serafima şi minunile ei nu se mai miră nimeni, acum, în toată regiunea Cernăuţilor. Au fost prea multe întâmplări, binecuvântări, rânduite de Dumnezeu prin Maică. Mai mult parcă decât orice, Maica are aplecare, fineţe dumnezeiască pentru copii. Unii dintre ei – şi nu sunt puţini aceştia – sunt în viaţă, acum, datorită mijlocirilor Maicii Serafima la tronul îndurării lui Dumnezeu. „Doctorul ginecolog al regiunii, pe toată regiunea, are mare credinţă, pentru că a văzut minunile ce s-au întâmplat, ne mai spune Părintele Mihail. Murea femeia. Suna doctorul: Părinte, rugaţi-vă!… Şi femeia se făcea bine. Copilul moare! S-a născut, dar nu mişcă, nu are aer în plămâni. Rugaţi-vă!… Şi când Dumnezeu vedea că un doctor atât de mare vine la El şi Îi cere ajutorul, cum să nu îl ajute? Eram la Kiev, cu copiii, şi mă sună de la maternitate: Părinte, femeia moare! Eu am intrat în Lavră, la Sfintele moaşte, să mă rog. Şi s-au mirat toţi. Ceri la Dumnezeu şi Dumnezeu îţi dă. Auzeam în telefon: Părinte, sunt toată plină de sânge, fac operaţie. A murit în mâinile mele. Asistenta care stătea la capul femeii, aici făcea operaţie, aici vorbea la telefon: Părinte, sângele s-a scurs tot dintr-însa. Dematocritul arată patru. În astfel de cazuri, oamenii sunt morţi! Dar eu încă cred. Rugaţi-vă la Maica Serafima! M-am rugat la Maica Serafima şi, prin minune, în câteva clipe, femeia învie! Şi spunea asistenta: Părinte, vreau să spun cu gura mea la toată lumea ce s-a întâmplat, ca să ştie toţi!
   Alt copil… O mamă născuse doi copii. Unul din ei murea. M-au chemat acolo. Am pus degetul Maicii Serafima pe copil, şi copilul a început să caute mâncare! Şi doctorii au spus: Minune!”

   Cititi va rog si:

VIDEO: Copii de la VALEA PLOPULUI – Parintele Nicolae Tanase …