Cica DEZBATERE „FOREIGN POLICY”: Daca am fi protestanti, Romania ar fi mai dezvoltata. ORTODOXIA ne trage in jos …

   Citez din articolul Sunt bisericile o povară pentru stat? (Să trecem la protestantism?):

   Reducerile bugetare afectează şi finanţarea cultelor – după ce în 2008 Patriarhia Română cerea Ministerului de Finanţe să mărescă salariile preoţilor măcar până la nivelul profesorilor. Un argument era că preoţii încasează circa o jumătate din venituri de la buget, restul fiind contribuţiile enoriaşilor, dar în multe comunităţi rurale, mici şi sărace, aceste contribuţii sunt insignifiante.

• Argumentul atrage prime întrebări, cu parfum istoric: mai sunt preoţii şi învăţătorii educatorii satelor? mai pot fi?

   Invers, există voci care cer tocmai retragerea statului din biserică. Unii critici arată că banii alocaţi de la bugetele publice pentru ridicarea de noi biserici ar putea fi cheltuiţi mai înţelept pentru şcoli ori spitale. Alţii invocă teoria că Biserica trebuie separată de stat. Concret, unii arată cu degetul spre susţinerea pe care simpli preoţi ori capi ai cultelor o manifestă pentru “baronii” politicii ori administraţiei.

• Cât de mare este nevoia de noi lăcaşe de cult?
• Ar putea funcţiona cultele doar pe baza contribuţiilor credincioşilor? Sunt românii atât de evlavioşi încât să contribuie voluntar la susţinerea completă a bisericilor?
• Au cultele afaceri adiacente suficiente? Ar putea face reforme financiare interne care să le permită funcţionarea independentă de bugetul de stat?
• Dependenţa de bugetul de stat îi obligă pe preoţi să fie “agenţi electorali” ai liderilor din politică şi administraţie? Critică vreodată Biserica Ortodoxă eşecurile ţării pe care o păstoreşte spiritual? – s-a comis pe vreundeva vreo afurisire a păcatelor publice atât de evidente ale feluriţilor sponsori?

   O analiză FP România pune relaţia Bisericii Ortodoxe cu statele într-un adânc context istoric:

   Din contră, răsăritul ortodox a rămas tributar gândirii politice romane. Biserica a fost, acolo unde a existat articulat un stat, un instrument al acestuia. Dacă în Occident biserica s-a “privatizat”, în est ea a “lucrat la stat”. Dispariţia centrului de prestigiu după 1453 a scăzut şi mai mult rolul de centralizator al Patriarhatului ecumenic, el ajungând, aşa cum este în prezent, să aibă o autoritate nominală, fără a avea o putere reală. Autocefalia, care merge mână în mână cu ideea preeminenţei autorităţii laice, s-a înscris în tendinţa generală de slăbire a centrului (un centru respectat şi puternic în timpul unor patriarhi ca Mihail Kerularios). Un bun studiu de caz pentru rolul politic al ortodoxismului este, cu siguranţă, cazul Rusiei.

   Şi adugă la dezbatere chestiunea rolului social al Bisericii Ortodoxe, în cheie de psihologie istorică:

   Aşadar, poate BOR, tributară propriilor tradiţii şi mentalităţi şi chiar experienţelor ei formative, să aibă un rol social similar activismului pe care catolicismul îl exercită în Occident. Separarea completă de stat, aşa cum este cazul astăzi, nu este cumva un fenomen şocant/paralizant pentru biserica răsăriteană? Putem blama biserica ortodoxă că nu practică un misionariat social, ca sora ei occidentală, deşi nu a fost niciodată învăţată să aibă aceste reflexe?

   În registrul sociologiei, articolul “Poţi avea succes ca stat? Poţi!”, al doamnei Alina Mungiu-Pippidi, din ediţia curentă a revistei FP România, pune o mare parte din actualul succes al Estoniei sau al Coreei de Sud pe seama protestantismului – pe care estonienii l-or avea din strămoşi, dar sud-coreenii l-au dobândit recent.

   Aşa cum arată regresiile multor economişti ai dezvoltării, totul e să fii protestant, restul vine de la sine şi se menţine chiar după secularizarea acestor societăţi. Poţi deveni protestant, chiar dacă nu eşti? Poţi: avem sondaje ale lui Richard Rose în Coreea de Sud care arată convergenţa valorilor acestei ţări asiatice cu Occidentul capitalist începând de prin anii şaizeci.

• Aşadar, ajută spiritul protestant mai mult dezvoltarea unui stat decât cel ortodox? Este spiritul protestant în sine o garanţie nu doar pentru creşterea economiei, ci şi pentru cheltuirea profitabilă a bugetului public?
• Este, invers, ortodoxia – din Rusia, Ucraina, Armenia, Moldova, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia ori Grecia – o şansă în minus?
• Ca o paranteză, succesul economic în curs al Turciei are loc pe un fond politic de “islamic-democraţie” – vezi şi articolul “Facebook ca moschee, Twitter ca fatwa” din ediţia curentă a FP România.

   La urma urmei, cât de important este stilul spiritual pentru capacitatea de reformare umană şi socială? Ne fac simplele manifestări ale credinţei mai buni?

   Disclaimer – Acesta nu este vreun atac, doar un subiect de dezbatere.

   Comentariu saccsiv:

   Foreign Policy este un magazin bilunar fondat in 1970 de Samuel P. Huntington si Warren Demian Manshel.

   Warren Demian Manshel (1924–1990), bancher, membru Council on Foreign Relations, a fondat de asemenea The Public Interest impreuna cu evreul Irving Kristol. Cititi va rog si:

A murit evreul IRVING KRISTOL, fondatorul neoconservatorismului american

   Samuel Phillips Huntington (1927 – 2008) este cel ce a scris intre 1993-1996 lucrarea „Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale „.

   Membru Council on Foreign Relations, a lucrat la raportul „The Crisis of Democracy: On the Governability of Democracies”, COMISIA TRILATERALA, 1976.

    Cititi va rog si:

„FOREIGN POLICY”: „Pe un om care a trăit întreaga viață în interiorul unei peșteri nu-l poți trage brutal la lumină, pentru că va orbi. În special dacă este preot ortodox” …