SACCSIV – blog ortodox

DESEN: De ce caram o cruce mare in spate?

Posted in CRUCE, DESEN by saccsiv on august 25, 2010

18 comments

18 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on august 25, 2010 at 7:51 am

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

    Răspunde
  2. Mihaela said, on august 25, 2010 at 8:25 am

    NU TAIA DIN CRUCE

    Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
    Cu umbre ciudate pe chipul sau bland,
    Sta frant de-obosela batranul crestin,
    Dorind sa mai guste un strop de alin.
    O clipa-i alearga privirea-napoi,
    Cu frunzele smulse din arborii goi.
    Si vede prin ceata, pe drum de caruti
    Atatea icoane din anii trecuti…
    O viata de zbucium, de mari suferinti,
    Si totusi de multe si dragi biruinti.
    Dar crucea, o clipa lasata acum,
    Adesea prea grea ii paruse pe drum.
    O viata intreaga sa porti pe grumaz
    Atatea batjocuri si-atata necaz.
    Betanii putine si spini indeajuns…
    O clipa crestinul se simte patruns.
    O clipa in suflet stabat indoieli…
    “Gandeste-te bine… Dar daca te-nseli?…
    Ce-i viata? Ce-i lumea un larg labirint.
    Urechea te-nsala …ochii te mint…
    Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea?
    Vai, viata-i prea veche… si crucea-i prea grea.”
    Si astfel, c-un umar de cruce proptit,
    Batranul se lasa de somn biruit.
    Si iata, in somnul de truda si-amar,
    Lumini si imagini in minte-i rasar…
    El vede cum ingeri, pe-un varf de copac,
    Il cheama pe nume si semene ii fac.
    Crestinul trasare. Se uita mirat,
    Si-ndata porneste sub cruce plecat.
    Pe drumul de munte el urca din nou.
    Si vantu-i aduce din culmi un ecou…
    Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult.
    In piept da navala un negru tumult.

    “Prea grea mi-e povara acum la sfarsit.
    Si drumul prea-ngust e si prea povarnit.
    Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc,
    Caci Cerul mereu mai departe-l zaresc.”
    Se leagana pasii, avantul e frant.
    Batranul crestin e cazut la pamant.
    “Mi-e peste putere. Aicea raman.”
    Si zace-n tarana sarmanul batran.
    “Ehei, mai crestine, se-aude un glas,
    Prea mare-i povara, prea mult ai de tras…
    Ia barda aceasta si taie din lemn!
    Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn…
    Aceasta-i o cruce ce nu poti s-o duci,
    Caci ea-i cea mai lunga si grea dintre cruci!”
    Crestinul asculta indemnul strain.
    Apuca unealta ce-l scapa de chin.
    Loveste in barna c-un brat de voinic.
    Din cruce reteaza un pic… inc-un pic.
    O pune pe umar… incearca un pas.
    Loveste cu barda in ce-a mai ramas.
    Din nou mai incearca. Si-apoi un fior,
    Sopteste: “Acuma mi-e mult mai usor”
    Si-ndata porneste pe cale voios,
    Cu crucea scurtata urmand pe Hristos…
    Pe drum se-ntalneste cu cete de frati
    Si-i lasa in urma sub cruce plecati.
    Si astfel, degraba, zorind pe poteci,
    Ajunge la poarta cetatii de veci.
    Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint!
    Ce porti sclipitoare de alb margarint!
    Ce nori de stindarde! Ce scari! Ce faclii!
    Armate de ingeri cu lanci aurii!
    Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant
    Pe care nu-i punte, nici barna, nici lant.
    Si striga batranul de taina patruns.
    Dar nimeni nu-l vede sa-i dea un raspuns.
    Si striga batranul pierdut si livid.
    Nu-i nimeni la poarta. Nu-i nimeni pe zid.
    Deodata din vale, cu ochi sclipitori,
    Cu crucea pe umar, vin frati si surori.
    Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun,
    Ci repede crucea ca punte si-o pun.
    Ei trec peste punte, pe poarta patrund,
    Iar crucea in urma se pierde-n afund.
    Batranul ia crucea cu-al dorului val,
    Si-ncearca s-o puna si el de pe mal.
    Dar crucea-i scurtata … Au toate un rost…
    Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!
    Crestinii trec santul si intra pe porti.
    Ce bine e crucea intreaga s-o porti!
    Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden!
    Ce largi multumiri intr-un dulce refren!
    Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini!
    Ce largi curcubee de aur si crini!
    Crestinul de-afara, de jale rapus,
    Cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus
    Si-cearca sa treaca. Un pas … inca-un pas…
    O, cat de aproape-i al Domnului glas!
    Un pas… inca unul… Ah, pragu-i deschis!
    Dar crucea deodata… se duce-n abis…
    Si cade bartanul in golul temut…
    Rasplata-i pierduta si sceptru-i cazut!

    Dar iata…ce taina! El nu stie cum…
    Pe lespedea rece, la margini de drum,
    Acolo, c-un umar de cruce proptit,
    Crestinul acuma din somn s-a trezit.
    Dormise o clipa. Si visul ciudat
    Un semn si-o lumina din Ceruri i-a dat.
    Batranul se scoala si simte in piept
    O flacara noua si-un dor intelept.
    Cu graba pe umeri povara luand,
    Priveste-nainte cu chipul sau bland
    Si crucea ii pare aripa spre zari!
    Ah, crucea-i intreaga si fara scurtari!…
    Acum, el va spune oricui: catre Rai
    Din crucea credintei nimic sa nu tai!
    Cu crucea intreaga, Iisus, catre noi,
    Veni de la Tatal cu sange suvoi.
    Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel,
    Cu crucea intreaga sa mergem spre El…”

    Scrisa de: Costache Ioanid

    Apreciază

    Răspunde
  3. ema said, on august 25, 2010 at 8:46 am

    Foarte sugestiv 😉

    Apreciază

    Răspunde
  4. gabi said, on august 25, 2010 at 11:05 am

    Mihaela, multumim!

    Apreciază

    Răspunde
  7. prieteniisfmunteathos said, on august 25, 2010 at 1:56 pm

    Cine pe sarac ajuta, pe Dumnezeu imprumuta!

    Era un mirean foarte evlavios in viata lui, si a venit la Avva Pimen. S-au mai intamplat la batranul si alti frati, cerand sa auza de la el vreun cuvant. Si a zis batranul mireanului celui credincios: Graieste fratilor vreun cuvant! Iar el se ruga, zicand: Iarta-ma, avvo, eu ca sa invat am venit. Si silit fiind de batran, a zis: Eu sunt mirean, si vanzand si negutatorind verdeturi, dezleg legaturile si le fac mici, cumpar cu putin si vand cu mult; insa nu stiu din Scriptura sa vorbesc, dar o pilda voi zice. Un om a zis prietenului sau: Fiindca am pofta sa vaz pe imparatul, vino cu mine! A zis lui prietenul: Vin cu tine pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten: Vino tu de ma du la imparatul! A zis lui: Te duc pana la palatul imparatului. Zis-a si celui de-al treilea: Vino cu mine la imparatul! Iar el a zis: Eu vin si te duc la palat, si stau si graiesc si te bag la imparatul. Si l-a intrebat pe el: Care este puterea pildei? Si raspunzand, a zis lor: Cel dintaiu este nevointa care povatuieste pana la drum, cel de-al doilea este curatia, care ajunge pana la cer, iar al treilea este milostenia, care duce pana la imparatul Dumnezeu cu indrazneala. Si asa fratii, folosindu-se, s-au dus.

    Mare putere si indrazneala au crestinii daca fac voia lui Dumnezeu! Daca e suficient sa ai credinta adevarata cat un bob de mustar pentru a putea muta muntii!!!

    Apreciază

    Răspunde
  8. DESEN: De ce caram o cruce mare in spate? | RoDigg News said, on august 25, 2010 at 2:08 pm

    […] Read more: DESEN: De ce caram o cruce mare in spate? […]

    Apreciază

    Răspunde
  9. cata said, on august 25, 2010 at 2:56 pm

    Crucea nu trebuie calcata, avem un canon in care crucile nu se pun in ornamentarea podelei bisericii. Gandul meu este ca desenele, desi elocvente, sunt blasfemiatoare.
    Doamne ajuta-ne!

    Apreciază

    Răspunde
    • cata said, on august 25, 2010 at 3:00 pm

      Canonul 73 de la sinodul Trulan (692) spune: „Crucea cea făcătoare de viaţă arătându-se nouă Mântuire, trebuie să punem toată silinţa, spre a da cinstea cea cuviincioasă aceleia prin care ne-am mântuit din greşala cea veche. Drept aceea şi cu gândul, şi cu cuvântul, şi cu simţirea dându-i ei închinăciune, închipuirile Crucii cele ce se fac de oarecare pe faţa pământului, a se şterge cu tot chipul poruncim, ca nu cu călcarea celor ce umblă, semnul Biruinţei noastre, să se ocărască. Deci, de acum înainte cei ce fac chipul Crucii pe faţa pământului, poruncim să se aforisească.”

      Apreciază

      Răspunde
      • agerstress said, on august 25, 2010 at 7:22 pm

        Cred ca ai dreptate. Cum ar fi sa caram crucea atata amar de drum pentru a o calca in picioare tocmai la portile imparatiei Lui Dumnezeu? Mesajul principal al suitei de desene si al versurilor lui Costache Ioanid de a nu ciunti crucea este bun dar argumentatia este din pacate neinspirata sau tipic lumeasca (oricum scenariul nu are nici o legatura cu realitatea). Ar trebui sa fim mai atenti fratilor.
        Si apoi, crucea nu are dimensiuni si greutate standard… Mantuitorul insusi ne-a incredintat ca i se va cere fiecaruia dupa cat poate duce fiecare. Din ceea ce i se va cere insa e bine sa nu ciunteasca.

        Apreciază

  10. constantin said, on august 26, 2010 at 12:32 am

    EARTHLINGS este de departe cel mai cuprinzator documentar despre dependenta umanitatii fata de animale (pentru companie, mancare, imbracaminte, si cercetare stiintifica) dar ilustreaza in acelasi timp totala nostra lipsa de respect pentru asa zisii “furnizori ne-umani”. Este un documentar despre cruzimea omului fata de animalele pe care i le-a dat Dumnezeu sa-l slujeasca cu credinta si devotament, si de care el ar trebui sa se ingrijeasca si pe care sa le iubeasca,agresiunea impotriva unor fiinte mai slabe ca el ,dar la fel ca el ,cu suflet si simtiri.
    EARTHLINGS foloseste camere ascunse.
    Merita vazut.
    http://veg-tv.info/Earthlings

    Apreciază

    Răspunde
  11. fane said, on august 26, 2010 at 5:35 am

    @cata , @agerstress ,

    De cand luati totul ” ad literam ” ? Daca asta ar fi sensul adevarat , ce simplu ar fi totul !

    @ Mihaela ,

    Multumim , Treimea Sfanta sa fie alaturi de tine in tot ceasul !

    @ prieteniisfmunteathos ,

    foarte frumos . N-ati vrea sa va faceti un obicei din a posta zilnic cate o invatatura !

    Doamne , ajuta-ne !

    Apreciază

    Răspunde
  12. Iubesc Patriarhul said, on august 26, 2010 at 7:05 am

    Una este sa calci sf Crucea ca s-o hulesi si una este sa treci peste ea ca pe o punte. In imaginile de mai sus eu vad niste crestini care cu ajutorul sf Cruci trec o prapastie. Acolo nu e vorba de blasfemie sau hule.

    Apreciază

    Răspunde
  13. cezar said, on august 26, 2010 at 7:33 am

    Cred ca desenul se refera la Crucea nevointelor fiecaruia din noi pe care suntem datori sa o ducem .Nu vad nici o blasfemie

    Apreciază

    Răspunde
  14. Caricatura zilei: NU MAI E TIMP de RUGACIUNE | Saccsiv - Weblog said, on aprilie 16, 2015 at 4:47 pm

    […] DESEN: De ce caram o cruce mare in spate? […]

    Apreciază

    Răspunde
  15. bacalion said, on aprilie 16, 2015 at 8:30 pm

    Reblogged this on FĂRÎMITURI and commented:
    Cine are Ochi sa vadă, Foarte frumos, cine are minte să înțeleagă.

    Apreciază

    Răspunde
  16. Tu-ți asumi crucea sau refuzi să fii fraier? – Şapte pietre said, on septembrie 14, 2016 at 6:47 pm

    […] aceasta nu-i inventată de mine. De multe ori e fix povestea noastră… Și e povestea dintr-un șir de imagini găsite cândva, demult, care m-au marcat tare la vremea […]

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.