FILM ARTISTIC (subtitrare in limba romana): ODESSA IN FLACARI
Filmul poate fi vizionat aici:
http://telecinemateca.com/odessa-in-flacari-filme-romanesti/
Iata si prezentarea filumului facuta de cei care l-au postat:
“ Odessa in flacari”, realizat in anul 1942, intr-o coproductie romano-italiana este consemnat in istoria cinematografiei europene si nu numai, o capodopera a genului. Despre el ramasesera doar cateva cronici, unele consemnari, fotografii si afise.
Avand ca subiect drama refugiatilor din Basarabia, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si a ororilor comise de trupele NKVD filmul a fost interzis dupa ocuparea tarii de catre Uniunea Sovietica, iar protagonistii acestuia aruncati in inchisori. Depus in arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate intr-un cadru restrans, multi ani “ Odessa in flacari” a figurat doar in registrul de evidenta al arhivelor, apoi a disparut din scripte. Dupa decembrie 1989, unii cercetatori in istoria filmului au cautat zadarnic sa dea de urma peliculei, investigatiile ducand la concluzia ca ea a fost confiscata de “ consilierii sovietici” din perioada ocupatiei, dupa care a fost scoasa din evidente, de catre Directia presei si tipariturilor, fosta cenzura. S-a mai descoperit ca Securitatea a dat ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de razboi din perioada 1940-1944, considerate fasciste si “imperialiste”, dusmanoase “oranduirii socialiste”.
Capodopera cineatografica apartine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiti ai timpurilor sale. Scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiritescu. “Odessa in flacari” urma traditia inaugurata de primul mare film romanesc din 1912, care omagia victoria trupelor romane in Razboiul de Independenta din 1877.
“Odessa in flacari” este o pagina vibranta de istorie, aratand lumii, in 1942, la Festivalul de la Venetia – unde de altfel a castigat Marele Premiu – ce inseamna ocupatia bolsevica si teroarea stalinista. Timp de mai bine de o jumatate de secol, despre acest film nu s-a pomenit nimic. Nici nu putea fi vorba sa se dea in vileag drama Basarabiei si a Bucovinei de Nord, atata vreme cat la Bucuresti se afla la putere un regim obedient Kremlinului.
Cititi va rog si:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
https://saccsiv.wordpress.com/about/
ApreciazăApreciază
Te invit sa-mi faci o vizita la adresa
http://mediaclement.wordpress.com
Daca doresti un link in blogul pe care il administrez, te astept in pagina
http://mediaclement.wordpress.com/2010/07/11/parteneri-din-blogosfera/
ApreciazăApreciază
O F F T O P I C
Intrebare: cum trebuie sa procedam noi diasporenii in aceste vremuri tulburi? Eu ma tot gandesc sa vin acasa dar ma ingrijorez la gandul ca este cam la fel cum am lasat cind am plecat la inceputul anilor ’90.Aici am o situatie materiala buna(spre excelent,adica fara datorii si cu un „job” foarte bine platit) dar NU-S DELOC FERICIT SI MULTUMIT SUFLETESTE..etc
Tot eu pun un link care TREBUIE urmarit cu atentie de cei ca mine.Am avut placerea sa-l intilnesc pe pr. Braga in anul 2000 la manastirea din MI state.
http://eufrosin.wordpress.com/2010/01/07/visul-american-e-gata-romani-ce-mai-asteptati/
PROBLEMA MEA ESTE: CUM POT SA STIU EU VOIA LUI DUMNEZEU,ADICA SA RAMAN AICI SAU SA VIN ACASA?
ps: astept parerile voastre,sfaturi..etc.
ApreciazăApreciază
Dacă vrei să fii crestin trăind fără semnul fiarei 666 vei merge acolo unde iti va fi mai usor….
ApreciazăApreciază
nea Anderthal,
Sfintii parinti spun ca cel mai simplu si mai sigur, voia lui Dumnezeu se afla intreband duhovnicul. Ca iti place sau nu raspunsul pe care il primesti, spui „sa fie binecuvantat!” si mergi si implinesti cuvantul primit prin duhovnici.
Tot pamantul este al lui Dumnezeu, dar eu din tara mea nu as pleca niciodata – acum sunt nevoita sa plec din orasul in care am locuit 25 de ani si imi este tare, tare greu.
ApreciazăApreciază
@Frate Anderthal, eu te vad mai mult cu un picior in Romania decat in alta tara, adica inima iti spune sa vii inapoi. Insusi faptul ca ne intrebi pe noi ce sa faci (iti multumim pt. incredere) dovedeste ca nu te mai simti in apele tale acolo. Din punct de vedere duhovnicesc e bine ca omul sa moara in tara lui, nu pe pamant strain. Daca e sa inceapa vreo conflagratie, cred ca e mai bine sa fii aici ,printre ai tai si chiar daca n-ai mai avea nicio ruda, ne ai pe noi, tot e ceva. Nu vreau sa fiu paetica, dar as vrea sa va marturisesc un lucru care ma doare. De prieteniile mele de alta data s-a ales praful pt. ca nu erau menite sa dureze, se bazau pe afinitati lumesti, nu pe ideea de mantuire si in prezent nu va mai am decat pe voi si vreo doua, trei prietene in care am incredere. Dar tu, acolo, frate Andhertal, pe cine ai ? Te bazezi pe cineva ? Parintele Arsenie Boca spunea la un moment dat ca va veni o vreme cand cei plecati vor dori sa se intoarca , dar nu vor putea intra in tara pt. ca granitele vor fi cuprinse de flacari. Si mai ai grija de un lucru : bunastarea de acolo sa nu-ti intunece mintea, ca unor rude de-ale mele plecate la capatul lumii (el , preot ) sa faca misionarism si dupa zeci de ani au ajuns sa-si marite fetele cu catolici si sa accepte biometria si cifra fiarei ca pe ceva normal. Alegerea iti apartine, nu putem decide noi pentrru altcineva. Noi suntem neputinciosi, Dumnezeu sa-ti dea gandul cel bun !
ApreciazăApreciază
Multumim pentru film este exceptional…mai ales acum cand stiu istoria cea adevarata…sau cel putin cateva crampeie din ea.
@nea Anderthal
Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti limpezeasca mintea de cea ce trebuie sa faci, iar apoi incheie cu „faca-se voia Ta Doamne”
Ma framant de aproape un an de zile pe tema asta caci si eu sunt in aceeasi situatie cu tine, m-as intoarce in Romania instantaneu, dar nu la viata pe care am avut-o acolo sau o am aici….munca la birou, salariat etc; m-as intoarce ca sa incep o viata noua rupta de sistem…si apoi asa cum spunea Aurora sa mor pe taramul patriei mele. Din pacate nu pot, sotul meu nu vrea asa ceva si nu intelege ca trebuie sa ne rupem de sistem cat mai repede, chiar si aici, daca ramanem….sa-mi las sotul e exclus, asa ca daca Domnul vrea ca eu sa mucenicesc pe aici asta va fi. Daca tu insa poti, du-te de cateva ori in tara, vezi pe unde te poti aseza, un sat cu oameni credinciosi…cat ma izolat, cu un preot cu frica de Dumnezeu (nu cu doctorate si alte alea) ia-ti o casa si pamant si aia e.
Ma gandeam ca de pilda cu noi daca Dumnezeu de pilda va hotara ca noi sa ne intoarcem probabil, ca atunci cand ne vom vizita parintii se va intampla ceva si vom ramane in tara….tot voia Domnului se va face, stie El mai bine ce e bine pentru noi…asa ca RUGACIUNE.
@ Aurora…stai linistita ca si eu sunt in cazul tau fara prieteni credinciosi pe aproape, am cativa dar sunt la distante destul de mari…ce e in jurul meu, e un fel de prapad si incerc cu disperare sa nu ma scufund; inteleg ca din pacate si in tara e cam la fel. Cat despre cei plecati nu e regula sa se departeze de la credinta, stiu multe cazuri invers. Trebuind sa-si pastreze identitatea nationala, s-au apropiat de biserica si dand de greu s-au apropiat de Dumnezeu…sunt cazuri si cazuri. Din pacate cei pe care i-am vazut in acest proces, au plecat care pe unde a nimerit si nu-i mai am aproape (tot planul lui Dumnezeu). Intr-adevar printre proeti, deocamdata, sunt multe cazuri nefericite….dar nu stii ce le „rezerva” si lor bunul Dumnezeu la sfarsit.
Fiind in vizita in tara am intalnit lume mult mai mercantila decat cei pe care ii am in jurul meu aici si m-am speriat, si nu numai eu ci si prietenii nostri de aici; propabil pentru ca am avut in minte imaginea unei Romanii poate prea idilice…cu timpul raul se estompeaza, ca de, asa ne-a proiectat Dumnezeu caci altfel am muri daca am strage atata amaraciune. Sau pentru ca multi aici trebuie sa ne rezolvam problemele elementare cum ar fi acoperisul si blidul…ca de altceva e greu sa te atingi…au fost o data… s-a terminat.
Ceea ce apreciez cel mai tare aici (Toronto) este ca inca nu se fura ca in codru, las usa de la garaj deschisa larg peste noapte (sotul o uita, cu lumina aprinsa) si nu lipseste un surub. Apreciez la maxim chestia asta, in Romania ne-au spart apartamenul minuscul de 2 camere comfort doi ca sa fure nimic, ca n-au avut ce. Si ne-au lasat fara rotile de la masina de doua ori…M-a deranjat nespus ideea in sine, caci munceam amandoi de dimineata pina seara, ca de, asa era si este la companiile private (pentru noi la stat nu s-a putut gasi de lucru la vremea aceea).
Singurul vis pe care l-am avut a fost sa duc un trai civilizat, fara sa ma latre cainii noaptea, sau sa ma inconjoare in drumul spre biserica (la servici mergem cu masina), fara sa ma fure gainarii, fara sa-mi puna vecinul muzica tare in miez de noapte….si na ca il am ….intr-adevar il consider un lux sau in termeni duhovnicesti o binecuvantare.
Am vorbit cu niste prieteni sa ne intoarcem in Romania si sa facem o ferma…ceva…
Ce facem insa cu furatul…aia e problema maxima pe care ne-o punem, asa ca am hotarat…daca ne-o ajuta Dumnezeu sa incercam ceva pe aici…
ApreciazăApreciază
@Alexandra, Dumnezeu sa va dea putere si intelepciune tie si la toti romanii plecati sa castige o paine cinstit ! Maica Domnului sa ne intareasca pe toti !
ApreciazăApreciază
Doamne ajuta!
In primul rand felicitari pt. acest blog si Domnul sa va ajute si sa va rasplateasca osteneala! Nici nu stiti ce mangaiere este pt. noi romanii din diaspora si ce ajutor primim prin toate informatiile pe care ni le oferiti.
Vin si eu cu o intrebare off topic, dar oarecum legata de postarile anterioare mie. Las la o parte dorul si suferinta pe care o traim noi, toti romanii plecati din tara, mai ales ca pentru mine este exclusa o intoarcere definitiva in Romania – sunt casatorita cu un cetatean strain si catolic pe deasupra.( Nu va grabiti cu aprecierile, pt ca in cazul meu Dumnezeu a lucrat extraordinar si-i aduc slava mereu pentru asta, pentru ca a ingaduit sa ne casatorim ortodox, a ingaduit sa-mi botez copiii ortodocsi, dar, mai ales, m-a apropiat de biserica, de Sfintele Taine ale Spovedaniei si ale Impartasaniei, de trairea Sfintei Liturghii in fiecare duminica. Nu pot sa va explic ce traire au romanii aflati departe de casa atunci cand vin la biserica; aici am vazut pentru prima data lumea dintr-o biserica intreaga facand matanii si inchinandu-se ca unul si , mai ales, RUGANDU-SE.)
Inchei aceasta paranteza cam lunga si revin la intrebare. Este problema pasaportului cu microcip cu care m-am capatuit acum trei ani , din totala nestiinta. Intre timp am reusit sa-mi fac un pasaport simplu romanesc dar n-am mai putut sa-mi trec copii pe acesta si nici n-am mai apucat sa le fac pasapoarte simple individuale, asa ca nu stiu ce fel de documente as putea sa le fac lor. In tara in care locuim exclus, pt ca toate pasapoartele sunt biometrice. Stiti cumva in Romania se mai elibereaza vreun document de calatorie pentru copii pentru spatiul UE? Daca stie cineva o solutie, multumesc anticipat, pt ca e lesne de inteles motivul pt care vreau sa renunt la pasaportul biometric.
Iertati-ma daca am ocupat prea mult spatiu si Dumnezeu sa ne calauzeasca pe toti pe calea cea buna!
ApreciazăApreciază
Nu am cuvinte sa spun ce am simtit vazand acest film!.Cata suferinta pe romanii din Basarabia!
Traiasca Romania Mare!
ApreciazăApreciază
Multumesc !
ApreciazăApreciază