SACCSIV – blog ortodox

Chestiunea DANION VASILE. Noua sa actiune. Intrebari la care TREBUIE sa raspunda

Posted in CMB, CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR, Danion Vasile by saccsiv on iunie 3, 2010

   A devenit oare fratele Danion un soi de Alex Jones in BOR? Acela arata foarte exact unele din problemele SISTEMULUI, dar ofera ca “solutie” … revolutia. Danion arata la randul sau unele din problemele BOR, dar ce solutie ofera? Cumva colaborarea cu activistii stilisti si ruperea de BOR?  Daca da, trebuie inteles ca aceasta este o “solutie” tot de tip … revolutie. Acest articol este o incercare de a ne dumiri, mai ales daca va raspunde si la intrebarile ce i le pun. Pentru el este de asemenea o ocazie de a transa definitiv chestiunea DANION VASILE.

   In recentul sau articol Biserica Ortodoxa Romana, madular al unui trup anti-ortodox…, fratele Danion aduce in discutie Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Citez:

   Una dintre problemele principale ale unui mare număr de clerici şi credincioşi din Biserica Ortodoxa Română este lipsa unei perspective eclesiologice întemeiate pe învăţătura Sfintelor Sinoade Ecumenice şi a Sfinţilor Părinţi. Astfel, o sumedenie de probleme de mică importanţă sunt dezbătute cu multă emfază la şedinţe preoţeşti, la emisiuni radio-TV sau pe diferite blog-uri.

   Din păcate, problemele grave – precum participarea Bisericii Ortodoxe Române la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), semnarea documentelor cu monofiziţii sau a celor cu catolicii (la Balamand, în 1993) sunt aproape ignorate. Şi aceasta pentru simplul fapt că nu există justificare ortodoxă pentru erezie…

   Întrucât teologii şi ierarhii ecumenişti vor încerca să deturneze atenţia spre probleme secundare – cum este asistenţa socială inter-confesională – vom face referire la Crezul CMB, aşa cum este exprimat în Constituţia şi prevederile Consiliului Mondial al Bisericilor (după modificarea lor de către cea de-a noua Adunare de la Porto Alegre, Brazilia, februarie 2006): „Consiliul Mondial al Bisericilor este o frăţie de biserici care Îl mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor potrivit Scripturilor, şi, prin urmare, caută să înfăptuiască împreună chemarea lor comună spre slava Unui Singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. (…) Scopul principal al acestei frăţii de biserici din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor este să se cheme reciproc la o unitate văzută într-o singură credinţă şi într-o singură comuniune euharistică (adică „împreună-împărtăşire”), exprimată în rugăciune şi împreună-vieţuire în Hristos, prin mărturia şi slujirea în faţa lumii, şi pentru a înainta spre acea unitate în care lumea să creadă.”

   Iată scopul CMB – ca bisericile să ajungă la unitatea văzută într-o singură credinţă şi la împreună-împărtăşire. Pentru aceasta s-a întocmit un plan bine pus la punct, ai cărui paşi sunt pierzători pentru suflet. De exemplu, celebrul document de la Lima BEM (Botez, Euharistie, Ministerium) considera că este foarte important ca la baza comuniunii dintre biserici să stea recunoaşterea acestor trei Taine, pe care diferitele confesiuni sunt chemate să şi le recunoască reciproc. (Dar cum să recunoşti tainele ereticilor?)

   Biserica Ortodoxă a Georgiei a ieşit din CMB. Cum? Datorită curajului unor preoţi de a nu-l mai pomeni la slujbe pe patriarhul Ilias, care a fost chiar co-preşedinte al CMB între anii 1978-1983… Aceşti preoţi au spus că nu pot să pomenească un patriarh care sprijină erezia ecumenismului. Sinodul Bisericii Georgiene a avut de ales între a ieşi din CMB sau a rămâne fără o mare parte din credincioşi…

   Lucrurile sunt simple, fie că ne place sau nu să privim adevărul în faţă.

   Biserica Ortodoxă nu poate fi parte a unei frăţii de biserici care caută unitate văzută şi împreună-împărtăşire. Dacă îi acuzăm pe copţi sau pe catolici de ereziile lor, să ne dăm seama că şi participarea la CMB este o erezie, aşa cum au mărturisit şi preoţii georgieni contestatari. Tocmai de aceea aşa-zisa Biserică Catolică nu face parte din CMB, tocmai pentru că ea consideră că este Biserica Adevărată. Noi, făcând parte din CMB, ne lepădăm de învăţătura din Crez.

   În Dosarul CMB vor fi tipărite mai multe articole legate de participarea şi ieşirea din această organizaţie anti-bisericească. Ar fi de dorit ca şi în România să existe preoţi care să aibă curajul unei atitudini similare cu cea a mărturisitorilor georgieni. Pentru că fără dreaptă credinţă, nevoinţele şi rugăciunile rămân fără plată.

   Comentariu saccsiv:

   Nu-mi place titlul. Cum adica “madular al unui trup”? Pentru ca face parte din CMB, se cheama ca e madular? Adica CMB e trupul, iar BOR unul din madulare? Deci s-a incheiat si faza finala a unirii tuturor religiilor si deja suntem una? CMB e un soi de faza finala a ecumenismului?

   Nu prieteni, nu e faza finala. Consiliul Mondial al Bisericilor recunoaste identintatea fiecarei religii dar nu ascunde faptul ca bisericile membre sint chemate:

1.      sa realizeze o unitate vizibila de credinta si o singura comuniune euharistica;

2.      sa promoveze o marturie comuna in lucrarea misionara si de evanghelizare;

3.      sa se angajeze in slujirea crestina a trebuintelor omenesti, doborind barierele dintre oameni, cautind justitia si pacea si prezervind integritatea creatiei;

4.      sa intretina innoirea in unitate, colaborare, misiune si slujire.

   Deci sunt chemate sa … Cu alte cuvinte, este un instrument. O unealta foarte necesara ELITELOR pentru ecumenism. Dar ca structura, nu poate fi asemanata de exemplu cu Uniunea Europeana, unde intr-adevar natiunile si tarile isi pierd de la o luna la alta, in chip vertiginos, identitatea. Unde sunt mai importante regulile Uniunii decat cele statale.

   Deci, sa nu amestecam borcanele, sa nu confundam drumul cu destinatia.

   Intr-adevar, se pot spune chestiuni si mai grave legate de CMB, ca de exemplu finantarea Rockefeller sau implicarea unor grei din Ordinul Cavalerilor de Malta sau a masoneriei. Detalii gasiti la:

CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR impreuna cu catolicii fac apel la toate cultele SA BATA CLOPOTELE in timpul summit-ului din Copenhaga legat de schimbarile climei

   Dar repet, CMB nu e un trup, iar BOR un madular al sau. Caci trupul e trup, functioneaza ca un tot si e condus de un cap. Cand capul spune fugi, tot trupul participa la alergare: picioarele in primul rand, dar si mainile ajuta, si plamanii si inima. Nu fug picioarele, iar plamanul sau inima functioneaza in ritm de stat in pat.

   Asadar, atentie mare la folosirea termenilor. Desigur insa, nu e bine ca BOR face parte din CMB. Desigur, bine ar fi sa iasa de acolo.

   Cum vede fratele Danion rezolvata problema? Citez:

   “Biserica Ortodoxă a Georgiei a ieşit din CMB. Cum? Datorită curajului unor preoţi de a nu-l mai pomeni la slujbe pe patriarhul Ilias, care a fost chiar co-preşedinte al CMB între anii 1978-1983… Aceşti preoţi au spus că nu pot să pomenească un patriarh care sprijină erezia ecumenismului. Sinodul Bisericii Georgiene a avut de ales între a ieşi din CMB sau a rămâne fără o mare parte din credincioşi…

   Lucrurile sunt simple, fie că ne place sau nu să privim adevărul în faţă.”

   Adica, sa nu-l mai pomenim pe Patriarhul Daniel pana nu face de un fel sa scoata BOR din CMB. Ba mai mult, sa-l facem sa inteleaga ca altfel va ramane fara o parte dintre credinciosi. Care unde se vor duce?

   In articolul Din nou pe blog, fratele Danion specifica:

   “Unii consideră că, întrucât mă aflu în Biserica Ortodoxă Română, nu am voie să scriu sau să vorbesc împotriva schimbării calendarului. Eu cred că tocmai pentru că mă aflu în Biserica Ortodoxă Română …”

   Si aici este necazul … ca activistii stilisti de abia asteapta sa se vorbeasca de CMB si calendar ca sa strige: veniti la noi, noi suntem solutia. Si iar se alege praful si de acest demers. De ce zic iar? Deoarece imi amintesc de minunea de la Iasi de anul acesta. Se crease atunci un exceptional moment prielnic pentru a se vorbi din ce in ce mai mult despre Sfintii Inchisorilor, despre ce a insemnat in fapt comunismul, despre ce vor inseamna vremurile apocaliptice ce bat la usi si care pe de o parte vor semana dar pe de alta parte vor intrece in grozavie pe cele de atunci. Deja incepuse sa se vorbeasca in mass-media, deja se vorbea din ce in ce mai mult in popor. Trebuia atunci pedalat la maxim pe aceasta tema. Aiurea insa … Ce n-a putut face SISTEMUL, ce n-au putut face oficiali din BOR, a reusit fratele Danion, prin soiul acela de ravna in a discuta calendarul: s-a trecut minunea in plan secund, iar mai apoi s-a asternut tacerea …

   Asa va fi si cu ideea asta, teoretic buna, de a iesi din CMB. Cand se va incepe insa cu nepomenirea ierarhilor si cu calendarul, deja va muri in fasa.

   Ciudat este ca de un apel similar aflam in aceste zile si pe blogul parintelui Savatie Bastovoi:

   24 de clerici şi 352 de mireni din Mitropolia Moldovei, subordonata canonic Patriarhiei Moscovei, a adresat, cu ocazia sedintei Sinodului BORu din 25 mai o scrisoare deschisa in care isi exprima nemultumirea fata de actiunile ecumeniste ale patriarhului Rusiei Kiril. Scrisoarea anunta delimitarea unui grup de credinciosi ortodocsi din Moldova de comuniunea cu patriarhul Kiril, in cazul in care acesta nu se va pocai si nu va recurge la iesirea Bisericii Ortodoxe Ruse, pe care o cunduce, din Consiliul Mondial al Bisericilor.

   Cititi va rog mai multe la:

Un grup de clerici şi credinciosi din Mitropolia Moldovei se delimiteaza de actiunile patriarhului Kiril

   Nu stiu inca exact care e legatura, insa, ca unul care am studiat ani de zile SISTEMUL, pot spune ca nu exista niciodata coincidente.

   Mai spune fratele Danion:

   “Am impresia că presa ortodoxă – fie ea tipărită sau electronică – face abstracţie de anumite subiecte extrem de importante. Până şi ceea ce se consideră a fi poziţie de rezistenţă e de fapt o poziţie care acoperă multe dintre fărădelegi – o parte, conştient, altă parte, din lipsă de informaţii.”

   Sa ne intelegem. N-a descoperit el problema cu CMB si nu e singurul care critica acest consiliu. In aceasta privinta el nu vine cu nici o noutate. Noutatea ar putea fi insa solutia propusa. De fapt, nu doar ca nu vine cu noi elemente, ci nici pe toate cele deja stiute nu le reia, dupa cum am aratat mai sus. Si asta chiar nu este bine, deoarece CMB nu reprezinta decat unul din multele instrumente folosite de catre ELITE in edificarea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Si asta poporul credincios trebuie sa o stie. Este o roata dintr-un teribil angrenaj. Iar daca nu vedem intregul, nu intelegem ca vremurile apocaliptice bat la usi. Iar daca nu intelegem, nu ne pregatim. Asadar, o prima intrebare:

   Frate Danion, crezi ca vremurile apocaliptice bat la usi?

   CMB este o componenta din lucrarea inceputa de PAPUSARII practicanti ai cultului inchinarii la lucifer, ce actioneaza prin intermediul masoneriei de peste 200 de ani. Daca cititi articolul ORTODOXIA si MASONERIA. Ierarhi masoni, veti gasi enumerati cativa ierarhi romani si Patriarhi ai Constantinopolului purtatori de sortulete (insa si in alte regiuni din lumea ortodoxa, masoneria si-a facut de cap). Asadar, episcopi, mitropoliti, patriarhi … si asta inca de la sfarsitul secolului 18. Reiau cateva paragrafe din cele ce am scris acolo:

   Consider ca este momentul sa abordez, in acest context, un subiect migalos. Dupa cum desigur ati observat, de fiecare data cand postez cate un articol in care critic ratacirile vreunui ierarh din BOR, hop apar sumedenie de „stilisti” apartinatori BOSV sau si mai rau, iesiti din BOR dar neajunsi pe nicaieri, care printre altele promoveaza urmatoarea idee: daca ierarhi actuali apartin masoneriei, atunci in BOR nu mai este har si nu mai exista nici succesiune apostolica.

   Citind lista de mai sus, observam insa ca sirul de masoni n-a inceput cu primul patriarh roman MIRON CRISTEA, ci mult inainte. Ca atare, inainte de a se separa „stilistii” de cei de pe nou, impreuna fiind, nu erau cu totii uneori sub acelasi ierarh mason? Si aplicand regula ce o aplica ei acum, pentru cei de acum 100 de ani sau mai mult, sa ajungem oare la aceeasi „concluzie”? Adica dupa ce au navalit masonii, lumea ortodoxa n-a mai avut har si succesiune apostolica? Desigur ca este o concluzie total gresita si lumea ortodoxa a dat Sfinti si dupa aceea. Asta evident nu inseamna ca e bine ca s-a adoptat calendarul nou sau ca unii ierahi sunt masoni sau ecumenisti. 

   Sf. Lavrentie de Cernigov spunea:

   „Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat 

   Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie . Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

   Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”.

   Nu mai este mult pana in zilele acelea, dar trebuie sa intelegem ca scenariul de mai sus nu se va realiza peste noapte, ci prin etape premergatoare, care desi se vor succeda cu rapiditate, ele trebuie sa existe. Ca atare, vor fi din ce in ce mai multi ierarhi rataciti. Evident, nu toti, ci va mai ramane cel putin unul, insa cred oare „stilistii” ca marea masa de credinciosi din lumea ortodoxa va deveni din ce in ce mai eretica cu fiecare zi ce trece? Ca in mari parti din lumea ortodoxa nu va mai fi har? Dar iconomia sau mila bunului Dumnezeu nu o mai luam in calcul? „Stilistii” (si prin acest cuvant ii definesc pe activistii plecarii din BOR chiar si de ar fi sa nu ajunga intr-un loc anume) considera insa ca la fiecare depistare de ierarh mason, credinciosii trebuie sa-si ia talpasita si sa se tot duca. Mare parte dintre ei, tot studiind istoricul bisericilor ce tin calendarul vechi, ce s-au tot fragmentat de-alungul timpului pana ce au ajuns bisericute, au ajuns la concluzia ca nici una nu e pana la urma tocmai in regula, iar acum stau niciunde, fara duhovnic, fara spovedanie, fara Sfanta Impartasanie, nu intra in nici o biserica, nu saruta moastele nici unui Sfant caci asta ar insemna sa intre si in bisericile respective. Altii au gasit de bine de rau cate o biserica si spera ca acolo va fi bine. Cred ei oare ca SISTEMUL slugoi diavolului ii lasa de capul lor? Ca le lasa biserica si ierarhii neatinsi? Sa ne amintim doar de dezastrul ROCOR, ce a dat Sfinti si mari marturisitori si care a tinut sus steagul rezistentei. La un moment dat insa, mare parte dintre ei au abdicat si sunt actualmente in comuniune cu Moscova. Se presupune ca a fost o lucratura a KGB sau ca au fost mituiti sau ca au fost santajasti sau ca li s-au aratat ierarhilor papirusuri secrete de la Marea Moarta ce „demonstreaza” ca nu-i cum se credea ca e cu crestinismul … Nu conteaza cum, conteaza insa ca SISTEMUL a reusit. Ei bine, astfel se vor petrece lucrurile si cu alte bisericute de pe vechi. Ce vor face „stilistii” atunci? Se vor tot duce de colo colo?

   Si mai trebuie mentionat si un alt fapt extrem de important: puzderia asta de bisericute se tot ataca intre ele la modul foarte dur …

   Consider ca suntem intr-o perioada gri, de trecere de la alb spre negru, dar bunul Dumnezeu nu ne lasa. Ierarhii se vor tot rataci si vor sfarsi multi dintre ei prin a-l propovadui pe fata ca stapan pe antihrist. Bunul Dumnezeu vede insa stradania noastra …

   Iata acum si restul intrebarilor pentru fratele Danion:

   2) Consideri ca mai este har in BOR?

   3) Daca plecam din BOR, unde exact anume sa mergem? Au biserici in Romania? Si daca n-au, mergem in strainatate? Dar daca va fi nevoie de pasaport cu cip? Dar daca suntem prea saraci?

   4) Daca nu mergem nicaieri, sa stam acasa de sarbatori sau sa trecem pe langa biserici precum acceleratul prin halta? Ne mai spovedim, ne mai botezam copii, ne mai cununam, ne mai impartasim?

   5) Crezi ca pamantul se invarte in jurul soarelui sau invers?

   6) Ai vreo legatura cu actiunea anti CMB din Moldova?

   7) Constientizezi ca majoritatea activistilor stilisti ori nu au habar de SISTEM, precum:

COINCIDENTA? Majoritatea activistilor calendarului vechi nu inteleg bine cum functioneaza SISTEMUL si nu accepta ca vremurile apocaliptice bat la usi …

   Ori sunt intrusi anti crestini, precum:

Ura unor activisti stilisti impotriva mea a atins patologicul. Sau au o misiune? Au scos blogul “Saccsiv’s pe bloc”

   Ori apartin unor servicii secrete? Cum stii care dintre stilistii cu care vorbesti e in regula? Poti garanta pentru administratorii acestor bloguri?

Popas alternativ

Moldova noastra

   8) Te lepezi de Basescu? Deoarece in campanie l-ai sustinut. Intelegi ca era mai bine sa explici poporului cum e treaba cu intreaga clasa politica?

NU MERGETI LA VOT

   Si voi incheia cu cateva mustrari. De ce se crede ultimul Mohican? Ultimul aparator al Ortodoxiei? De ce ii acuza pe altii ca nu fac nimic? Unde a fost cand s-a discutat despre preotul lingurita?

„COINCIDENTE”: Preotul LUCIAN GRIGORE, cel ce promoveaza, prin producerea SCARBEI, folosirea mai multor lingurite la Sfanta Impartasanie, DORESTE SI UN CALEDAR UNIC …

   Despre Klaus Kenneth:

Chestiunea KLAUS KENNETH sau cum multi l-ar primi bucurosi de acum pe ANTIHRIST, fara a mai fi nevoie sa „ne salveze” de foamete si razboi …

   Despre vaccinuri, despre criza, foamete, revolutie, razboi, etc.

   Multe lucruri bune a facut fratele Danion ani de zile iar eu sunt printre cei ce l-au promovat cel mai mult. Acum insa nu sunt de acord cu el. Sau poate ma insel si chestiunea nu e ceea ce pare a fi. Ne vom dumiri probabil dupa ce va raspunde la intrebarile de mai sus.

   Oricum, ma rog pentru el si e bine sa va rugati si voi.

157 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. G-man said, on iunie 4, 2010 at 6:03 am

    ideea articolului era daca spune ceva si Danion Vasile , si mai scurteaza din toate barfele …da nu gasesc aici decat discutii de calendar …. super tare… irosim timp pretios

    Apreciază

  2. Didi said, on iunie 4, 2010 at 8:14 am

    Fratilor uitati-va pe blogul lui danion sa vedeti pleiada de articole pe tema asta si nici un comment. Decat sa se manifeste in golul virtual vorbin de unul singur ii propun sa scoata o carte in stilu-i caracteristic . Ca deh , prolific fiind si logoreic la vorbire nu a mai scos nimic in ultima vreme ! S-or fi imputinat binecuvantarile ! Dumnezeu sa-l ajute !

    Apreciază

  3. Adrian.I said, on iunie 4, 2010 at 9:19 am

    @iulianalecu.1 Harul si Duhul Sfant sunt doua lucruri distincte.
    Harul= energie necreata ce izvoreste din persoana Sfintei Treimi
    Duhul Sfant= o persoana a Sfintei Treimi.
    2 Duhul nu purcede prin Fiul
    3 De cand este harul purces? Citez din comentariul tau”Harul reprezinta Adevarul pogorat asupra noastra a oamenilor, Care de la Dumnezeu-Tatal prin Dumnezeu – Fiul purcede”
    4 Esti mai eretic decat acei ecumenisti si mai si dai sfaturi legat de ferirea de eretici.Aia propovaduiesc erezia cu capul descoperit si tu cu mousul si tastatura.
    5 Sfantul Justin Popovic unul dintre cei mai mari parinti din secolul 20 care a numit ecumenismul erezia ereziilor a fost in comuniune cu toti ierarhii ecumenisti din Serbia. Sau si el este un inselat?

    Apreciază

    • iulianalecu said, on iunie 4, 2010 at 4:25 pm

      Ba, purcede prin Fiul, nu de la Fiul, sa fim foarte bine intelesi.
      Ca Sf. Augustin a tradus asa ceva din lb. greaca in lb. latina sub forma Duhul purcede de la Tatal si de la Fiul. Si abia aici este erezia.

      Apreciază

    • iulianalecu said, on iunie 4, 2010 at 4:28 pm

      Iar tu esti mai eretic decat oricine altcinevaeretic pentru ca preotii tai il pomenesc pe prea ereticul patriarh ‘Ciubotea’ la fiecare slujba a lor, in vreme ce Canonul 15 al Sinodului 1-2 Constrantinopol spune: ‘separa-te de episcopii care propovaduiesc erezia’.

      Apoi nu citesti cari ale Sfintilor Parinti, preferandu-i pe ‘sfintii’ stilului nou, precum Ilarion Argatu, Arsenie Boca, Ilie Cleopa si ‘operele’ lor impanzite de erezie.

      Apreciază

      • Adrian.I said, on iunie 4, 2010 at 5:03 pm

        @iulianalecu. Cine purcede harul sau Duhul Sfant, ca tu nici macar distinctia asta nu ai fost in stare sa o faci si-mi vorbesti despre ereziile episopilor. Se stie ca fericitul Augustin a avut greseli in privinta purcederii Duhului Sfant.Spre informarea ta Bosvr este eretica deoarece e in comuniune cu kiprianitii ,un sinod eretic din Grecia. Sfintii parinti legat de problema calendaruluii au fost foarte transanti. renuntand sa praznuiasca pascalia dupa traditia apostolica doar pentru a nu crea schisma in Biserica.[vezi cazul sf Irineu al Lyonului sau al sf Policarp al Smirnei] Vedem si pozitia stilista este contrara traditiei patristice ,ei facand invers [creand schisma pentru calendar],halala respectare a traditiei.Aici nu este vorba de o erezie antitrinitara grava si nici nu au fost judecati sau anatematizati de vreun sinod.Bizantul a fost in comuniune peste 300 de ani cu apusul care propovaduia erezia filioque si deabea dupa ce au fost judecati si anatematizati de un sinod condus de sf Fotie a iesit din comuniune .In timpul acela atat apusul cat si rasaritul au dat sfinti in continuare.Am cateva intrebari pentru tine.
        Cum a dat apusul eretic sfinti si bizantul care era in coumuniune cu ei?
        Nu mi-ai raspuns la intrebarea legata de sf Justin Popovic. DE CE A FOST IN COMUNIUNE CU IERARHII ECUMENISTI DIN SERBIA?
        Care din cele peste 20 de sinoade stiliste care se pretind unice detinatoare ale adevarului reprezinta Biserica adevarata?
        De ce in Biserica „eretica ” de stil nou BOR sunt sfinti care au moaste intregi si au facut minuni si dupa ce s-a schimbat calendarul?

        Apreciază

      • iulianalecum said, on iunie 4, 2010 at 7:54 pm

        Ca sa-ti raspund la intrebarea referitoare la distinctia intre Harul Duhului Sfant si Duhul Sfant:

        …Caci harul cel indumnezeitor pe care Marele Dionisie (Areopagitul) l-a numit puterea cea proniatoare este energia/lucrarea cea necuprinsa a Dumnezeirii Celei Intreit Ipostatice izvoratoare a harului, fiind o legatura negraita/inefabila si o unire mai presus de fire a lui Dumnezeu si a celor invredniciti sa fie cu El in Duh, dupa cuvantul Apostolului „cel ce s-a lipit de Domnul un Duh cu El este” (I Cor. 6:17)

        2. Asadar, iarasi precum este Duh Dumnezeu Cel inchinat in Treime, dupa Cuvantul catre femeia Samarineanca al Unuia din Sfanta Treime, dar Duh numim deopotriva si pe Cela ce purcede de la Tatal , ba inca si Harul Duhului Sfant, caci zice: ” a suflat asupra ucenicilor si le-a zis: luati Duh Sfant” si desi doua sau mai multe duhuri sunt numite astfel, nu intelegem nimic mai putin decat faptul ca este inchinat Duhul Unul, Simplu si Necompus, si numirile sunt nediferentiate intre ele, desi prin inteles difera unele de altele. La fel, numim Dumnezeire atat firea Dumnezeiasca cat si darul indumnezeitor pe care-l primim de la sfinti.

        („Sfantul Grigorie Palamas sau despre intelesurile dumnezeiestilor energii necreate”, pag. 9-10)

        Apreciază

  4. lala said, on iunie 4, 2010 at 10:39 am

    saccsiv, daca postez un material despre ,,stilisti,, de ce nu-l primesti?? ori ai uitat alfabetul? ori nu vrei sa citesti.mai studiaza putin istoria ,si vezi ,,cine,, si ,,cum,, a introdus ,,calendarul,, nou?
    ps. printre altele ,daca te intereseaza ,la odesa este un monah amfilohie el iti raspunde la momentul cu calendarul nu e intrebarea in calendar ,e chestia ca nu doresti sa analizezi chestiunea aceasta si punctele de vedere al aparatorilor unei idei, or,cum oare s-ar lega lucrurile cu biserica rusa,acolo sunt multe milioane de suflete ,oare toti se inseala ,si voi nu?
    repet intrebarea sa postez materialulu pe care il am ,? ori nu??

    Apreciază

  5. lala said, on iunie 4, 2010 at 10:56 am
    multumesc.poftim.PĂSTRAŢI STILUL VECHI ! Argumente întru apărarea calendarului bisericesc 2 Istoria apariţiei problemei calendaristice Biserica Ortodoxă îşi pregăteşte turma pentru Împărăţia lui Dumnezeu care începe în adâncurile inimilor omeneşti, în suferinţele şi intemperiile vieţii pământeşti şi se descoperă în veşnicie. Occidentul însă vrea să construiască Împărăţia lui Dumnezeu aici, pe pământ: biserica –cu instituţii şi prerogative de stat, în fruntea căruia să se afle monarhul şi teurgul – papa cu putere autocrată. Adepţi ai reformei calendaristice au fost papii Sixt al IV-lea, Climent al VII-lea, Grigore al XIIIlea în perioada căruia s-a şi realizat reforma. Cel mai activ participant al elaborării calendarului gregorian a fost ordinul iezuiţilor. Comisia pentru realizarea reformei, în fruntea căreia se afla iezuitul Hrisof Claudius, şi-a finalizat lucrările în anul 1582. Papa Grigore al XIII-lea a înaintat divergenţele astronomice drept cauză pentru efectuarea reformei calendaristice. În edictul său din 24 februarie 1582, el a scris că este necesar „nu numai a restabili echinocţiul la locul său rânduit din vechime, de la care din timpul Sinodului din Niceea el s-a abătut cu 10 zile… şi de întors locul lunii a 14-ea, de la care ea se abate cu 4-5 zile, dar şi de elaborat metoda şi regulile prin care se va realiza ca în viitor echinocţiul şi luna a 14-cea să nu-şi mai schimbe locurile lor niciodată. Data de 5 octombrie a anului 1582 a început să fie considerată drept 15 octombrie şi din această zi s-a trecut la calendarul nou, elaborat de savantul italian Luigi Lilio şi care a fost numit cu numele papei – „gregorian”. În noul calendar secole bisecte se considerau doar acelea ale căror sute se împart la patru. Şi deoarece se încălca ritmicitatea alternanţei (schimbului) anilor simpli şi a celor bisecţi, utilizarea pascaliei Alexandrine în calendarul gregorian a devenit imposibilă. De aceea, după reforma calendaristică a urmat reforma pascaliei. De acum înainte „echinocţiile” pascale şi „luna plină” au început să fie nu valorile calculate ale pascaliei Alexandrine, ci fenomenele astronomice, care nu corespund cu cele calculate. Pentru a fixa Paştele pe „veci” conform datelor astronomice, în pascalia Alexandrină au fost introduse corectări şi adaosuri greoaie. Dar pot fi atribuite oare fenomenele astronomice, pe veci, unor date concrete? În primul rând, eroarea calendaristică referitoare la anul astronomic (care se rectifică cu introducerea unei zile auxiliare în anul bisect) se repartizează din an în an inegal. Iar în calendarul gregorian, deoarece nu toate secolele se consideră bisecte şi perioadele anilor care nu sunt bisecţi la intersecţia acestor veacuri sunt egale cu şapte ani în loc de cei trei obişnuiţi, această inegalitate este destul de considerabilă. Calculele astronomilor arată că începutul primăverii – în calendarul gregorian (momentul trecerii discului solar prin punctul echinocţiului de primăvară) în fiecare 400 de ani se deplasează cu 1,6954 dintr-o zi şi o noapte şi oscilează în intervalul de trei zile. Astfel, în a doua jumătate a secolelor XVII şi XVIII în fiecare al patrulea an echinocţiul de primăvară cădea pe 19 martie, iar în prezent mai des cade pe 20 martie, decât pe 21. În al doilea rând, cu toate că exactitatea calendarului gregorian referitor la calculul anului solar tropical este destul de înaltă (diferenţa anuală alcătuieşte 26 de secunde), pe parcursul a 3280 de ani eroarea generală va constitui douăzeci şi patru de ore, adică echinocţiul astronomic de primăvară deja oficial se va deplasa pe 20 martie. În al treilea rând, eroarea ce se referă la ciclul lunar, care mută luna plină astronomică pascală de la echinocţiul de primăvară cu douăzeci şi patru de ore la fiecare 210 ani, va face ca, în viitor, această lună plină să fie a doua şi nu prima în raport cu echinocţiul. Din toate acestea reiese că a „fixa pe veci” echinocţiul şi a 14-cea lună practic este imposibil, şi mai devreme sau mai târziu calendarul gregorian va intra în contradicţie cu pascalia catolică. „Pascalia romană de mai târziu, acceptată de biserica occidentală, în comparaţie cu cea Alexandrină este într-atât de greoaie, neîndemânatică, brutală încât aminteşte o ilustraţie vulgară alături de un tablou artistic pe care este zugrăvit acelaşi obiect. Plus la toate, această maşină complicată şi neîndemânatică nici nu-şi atinge scopul propus” (profesorul E. A. Predtecenski). Cauzele astronomice înaintate de către papa Grigore al XIII-lea nu sunt nici pe de parte cele mai importante. Conform mărturiei sincere a unui reprezentant al Romei, problema calendarului nu constă în altceva decât în recunoaşterea sau nerecunoaşterea primatului papal în Biserica lui Hristos. O confirmare vădită ce a urmat reformei calendaristice este Unia de la Brest. Reforma gregoriană 3 stabilind canoanele sale astronomice, a încălcat canoanele bisericeşti. În prezent, de trei ori în perioada de 19 ani paştele catolic se sărbătoreşte înaintea celui iudaic. Aceasta are loc pentru că în aceşti ani paştele evreiesc cade nu pe prima lună plină, ci pe a doua după echinocţiul astronomic de primăvară, iar catolicii sărbătoresc paştele după prima. Pascalia Alexandrină de la bun început este întemeiată pe principiul care nu permite sărbătorirea Sfântului Paşte înaintea paştelui iudaic, pentru că în calcule nu se ia în consideraţie luna plină astronomică, ci cea calculată care în raport cu echinocţiul de primăvară – 21 martie după calendarul iulian – este întotdeauna prima lună plină, cu toate că în raport cu echinocţiul astronomic – 21 martie după calendarul gregorian – poate fi şi a doua. Şi doar de şase ori în 19 ani, atunci când lunile pline calculate şi astronomice cad într-o săptămână, Paştele ortodox şi cel catolic se sărbătoresc în aceeaşi zi (63, 8 – 10). Aşadar, fără a avea motive suficiente pentru reforma calendarului bisericesc, papa Grigore al XIII-lea printr-o o hotărâre personală a anulat hotărârea sobornicească a părinţilor Primului Sinod Ecumenic. „Celui care respinge Tradiţia bisericească, scrisă sau nescrisă, anatema” (al VII-lea Sinod Ecumenic, faptele). Sfidarea conştientă a autorităţii părinţilor Bisericii este atestată de medalia emisă cu ocazia introducerii calendarului gregorian pe care sunt imprimate portretul papei şi inscripţia „Grigore al XIII-lea, cel mai de seamă sacerdot suprem”. La reforma calendaristică au reacţionat negativ nu numai lumea creştină, ci şi cercurile ştiinţifice. Savanţii de frunte ai secolului XVI, îndeosebi Viet, care este supranumit tatăl algebrei moderne, susţineau că calendarul gregorian, din punct de vedere astronomic, nu are nici un temei (Gordon Moier, Calendarul Gregorian). Toate universităţile s-au pronunţat pentru păstrarea calendarului vechi. Peste un an de la reforma calendaristică savantul francez J. Scaligher a elaborat un sistem de unificare al sistemelor cronologice bazat pe calendarul iulian. Acest sistem este utilizat până în prezent de istorici şi astronomi. Reforma din secolul al XVI-lea a complicat brusc calculele cronologice, a perturbat relaţiile reciproce dintre evenimentele istorice. Savanţii sunt nevoiţi să efectueze calculele pentru cercetările istorice şi cronologice mai întâi după calendarul iulian, apoi să le transpună pe cel gregorian. Ameninţate de excomunicare, toate ţările catolice au primit noul calendar. Statele protestante, la început s-au pronunţat vehement împotriva reformei gregoriene, dar mai târziu au trecut treptat la noul sistem cronologic. După autorităţile laice, calendarul gregorian a fost adoptat şi de confesiunile protestante. Biserica Ortodoxă cu vehemenţă a respins noua invenţie papală. „Aşa cum din nou biserica Romei vechi, parcă bucurându-se de îngâmfarea astronomilor săi, a schimbat nechibzuit hotărârile despre sfinţitul Paşte, săvârşit de creştinii întregii lumi şi sărbătorit cum a fost prestabilit, – de aceea devine o pricină a ispitirilor… Aşadar, suntem datori să spunem că referitor la aceasta există hotărârile sfinţilor părinţi… Cine nu urmează obiceiurilor Bisericii şi hotărârii poruncite nouă de cele Şapte Sfinte Soboare Ecumenice cu privire la Sfântul Paşte şi a sărbătorilor de peste an instituite prin buna lege pe care trebuie s-o urmăm, dar doreşte să urmeze pascalia gregoriană cu sărbătorile de peste an… – să fie anatema, excomunicat din Biserica lui Hristos şi adunarea credincioşilor. Voi însă, binecredincioşilor creştini ortodocşi, rămâneţi în ceea ce aţi învăţat, în ce v-aţi născut şi educat şi, când va fi nevoie, să vă vărsaţi sângele vostru pentru păstrarea credinţei şi mărturisirii strămoşeşti” (Din hotărârea sobornicească din Constantinopol din timpul patriarhului Ieremia al II-lea, anul 1583). Calendarul este custodele (străjerul) memoriei colective a popoarelor, a culturii lor, organizatorul conştiinţei lui soborniceşti. Schimbarea calendarului implică reorientarea conştiinţei colective, ruperea de cultura tradiţională. Nu în zadar multe evenimente dramatice din viaţa popoarelor au fost însoţite de realizarea reformelor calendaristice. În 1793 Franţa a fost declarată republică. A biruit revoluţia. Guvernul revoluţionar a creat o religie a raţiunii umane cu obiceiuri de carnaval şi circ în care se ridiculiza şi se parodia creştinismul. S-a format o comisie pentru elaborarea unui proiect al noului calendar. În fruntea ei era revoluţionarul şi astronomul Romm, care mai târziu s-a sinucis. În calendarul revoluţionar săptămâna de şapte zile a fost înlocuită cu una de zece zile. Era noastră nu începea cu Naşterea lui Hristos, ci cu proclamarea Republicii Franceze. În 1871 Comuna din Paris a revenit la calendarul lui Romm, care a existat împreună cu comuna ceva mai mult de doi ani. 4 În 1921 în Turcia a biruit revoluţia. Patriarhii au fost nevoiţi să ia parte la activitatea statelor nou-create. În Biserică şi-a luat avânt mişcarea, care, de obicei, e numită inovatoare (Biserica înnoită). Biserica Ortodoxă a păstrat unitatea în lupta cu erezia calendaristică până în anul 1923. Încălcarea unirii bisericilor Ortodoxe şi răzmeriţa a produs-o patriarhul Meletie al IV-lea Metaxakis, introducând stilul nou şi inovaţiile necanonice, propunând de exemplu, permisiunea celei de-a doua căsătorii a clericilor, căsătoririi episcopilor, scurtarea posturilor şi a slujbelor Dumnezeieşti. Decizia de trecere la stilul nou a fost adoptată la şedinţa din Constantinopol, convocată în anul 1923 de patriarhul Meletie al IV-lea. La şedinţă n-au fost prezente Bisericile Rusă, Bulgară, Sârbă şi cea din Ierusalim. În calitate de calendar nou a fost propus aşa-numitul calendar „nou-iulian”, propus de astronomul iugoslav M. Milankovici. În el ca şi în cel gregorian este încălcată periodicitatea alternanţei anilor simpli cu cei bisecţi, iar până în anul 2800 aceste calendare coincid întru totul. Calendarul nou-iulian poate fi privit ca o variantă a celui gregorian. Bisericile care au adoptat calendarul nou-iulian, au păstrat pascalia Alexandrină, întemeiată pe calendarul iulian. Iar sărbătorile fixe au început să fie sărbătorite conform calendarului gregorian. Patriarhul Meletie a ocupat prestolul Atenei în anii 1918-1920, al Constantinopolului în anii 1921-1923, şi, apoi, al Alexandriei în anii 1926-1935, unde a introdus stilul nou. El se pregătea să ocupe şi prestolul din Ierusalim, dar în curând a murit şi Patriarhia din Ierusalim nu a trecut la stilul nou. Calendarul nou-iulian, artificial îmbinat cu pascalia Alexandrină introduce discordanţe în consecutivitatea dumnezeieştilor slujbe, implică încălcări ale hotărârilor Bisericii cu privire la sărbători şi posturi. Astfel, în unii ani (când Paştele cade târziu) postul Sfinţilor Apostoli se reduce considerabil, sau chiar dispare cu totul, uneori el cade în zilele în care postul este interzis de practica slujbelor dumnezeieşti. S-au schimbat cu totul zilele pomenirii sfinţilor şi respectiv Zilele Îngerului Păzitor ale creştinilor ortodocşi. În viaţa de toate zilele aceasta înseamnă neorânduială şi dezbinare în poporul bisericesc. Introducerea calendarului nou a trezit o mare neînţelegere şi dezbinare în ţările ortodoxe, a împărţit creştinii în „cei cu stilul vechi” şi „cei cu stilul nou”. Biserica Ortodoxă Rusă a păstrat calendarul vechi. Tentativa din anul 1923 de a trece Biserica pe stil bisericesc nou a suferit eşec. Domnul Însuşi prin semnul Său – pogorârea Focului Sfânt pe Mormântul Domnului din Biserica Învierii din Ierusalim – confirmă adevărul Ortodoxiei care a păstrat neschimbat calendarul bisericesc iulian şi Pascalia Alexandrină. Această minune se săvârşeşte în fiecare an, pe parcursul deja a multe secole, în văzul mulţimii de pelerini. Harul în chip de foc pogoară exact înaintea Paştelui ortodox şi anume peste ierarhii ortodocşi. Până în prezent una dintre coloanele bisericii păstrează urmele din anul când reprezentanţi ai Bisericii Armene n-au permis intrarea ortodocşilor şi au acaparat catedrala cu scopul de a primi Focul Sfânt. Însă zadarnică le-a fost aşteptarea. Focul Dumnezeiesc a spintecat coloana din preajma patriarhului ortodox şi a aprins lumânările tuturor ortodocşilor care se aflau lângă biserică. De atunci nimeni nu mai pretinde la întâietatea primirii Focului Haric. Mulţi savanţi serioşi înaintează propunerea revenirii la calendarul iulian. Această opţiune e dictată de imperfecţiunea calendarului gregorian. Aici e cazul să amintim cuvintele profesorului rus V. V. Bolotov, rostite în anul 1899: „Cred că misiunea culturală a Rusiei este de a mai păstra câteva veacuri calendarul iulian, astfel înlesnind revenirea popoarelor occidentale la vechiul calendar nealterat”. 5 Dezbateri şi decizii ale consfătuirii conducătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale cu prilejul sărbătoririi aniversării a 500 ani a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse Moscova, 8-18 iulie, 1948 Raport stenografic Docentul A. I. Gheorghievski: Sanctităţile Voastre, Preafericirile Voastre, Înaltpreasfinţiile Voastre şi toată Înalta Adunare! Problema reformei calendarului bisericesc, în esenţa sa, este mare şi dificilă. Complexitatea ei se aprofundează încă şi prin faptul că orice schimbări ale calendarului bisericesc, după cum cunoaştem din experienţă, pot provoca tulburări în conştiinţa poporului credincios. Sunt vii amintirile despre absenţa credincioşilor în bisericile unde slujba se săvârşea pe stil nou. Aşadar, în ce constă valoarea şi prin ce ne este scump calendarul vechi bisericesc? Vom încerca să răspundem după puteri la întrebarea despre calendarul bisericesc în referatul pe care vi-l prezentăm. Sfântul Întocmai cu Apostolii Constantin în anul 325 le scria din Niceea episcopilor care nu au participat la I-ul Sinod Ecumenic: „Aici s-a discutat şi despre ziua Sfântului Paşte şi, conform opiniei generale, este cel mai bine să-l sărbătorim toţi şi peste tot în aceeaşi zi… pentru că ce poate fi mai frumos şi mai cuviincios pentru noi dacă nu să sărbătorim negreşit după tipic şi în modul cunoscut ziua aceea măreaţă în care noi am primit nădejdea învierii… Aici adăugăm şi aceea că în acest lucru atât de important şi când se săvârşesc atât de solemn Slujbele Bisericeşti este necuviincios de a arăta neînţelegere… Mântuitorul ne-a lăsat o zi a mântuirii noastre… Fie ca înţelepciunea sfinţiei voastre să cugete cât este lipsit de laudă şi bună cuviinţă ca în unele şi aceleaşi zile unii să postească, iar alţii să facă ospăţuri şi să se bucure de odihnă, iar aceştia să ţină posturile rânduite”… „De aceea s-a hotărât cu acordul tuturor ca sfinţita sărbătoare a Paştelui să se prăznuiască în aceeaşi zi”1. Această poruncă – de a sărbători Sf. Paşte în aceeaşi zi – Biserica Ortodoxă Universală o îndeplineşte cu sfinţenie pe parcursul a multe veacuri, preaslăvindu-L pe Mântuitorul Înviat cu bucurie, cu o gură şi cu o inimă. Însă în ultimele decenii, ca urmare a realizării de către unele biserici autocefale a unor reforme ale calendarului, această poruncă sobornicească a fost încălcată. Astfel, vedem că unele autocefalii ortodoxe se conduc în viaţa bisericească de sistemul vechi, sfinţit de veacuri, al calendarului iulian2, altele calculează sărbătorile fixe după calendarul iulian îndreptat3, iar o parte – sărbătoresc Sf. Paşte şi sărbătorile fixe după noul calendar gregorian4 . Situaţia creată în viaţa Bisericii Ortodoxe ne îndeamnă cu stăruinţă, în scopurile unităţii creştineşti, să revedem problema calendarului bisericesc în lumina indicaţiilor biblice, soborniceşti şi a altor hotărâri soborniceşti de care dispune Sf. Biserică pentru precizarea timpului sărbătoririi Sf. Paşte. Fiindcă întrebarea despre stilul calendaristic are nu numai semnificaţie tehnică (ca mod de calculare a timpului), ci capătă în viaţa Bisericii şi sens religios, mai ales în legătură cu determinarea timpului sărbătoririi zilei Sf. Paşte ca expresie a unităţii creştineşti în gândire, credinţă şi dragoste. __________ 1 Teodorit, Istoria Bisericii, Cartea I-a, cap VII şi X. 2 Biserica din Ierusalim şi Bisericile: Bulgară, Sârbă şi Rusă. 3 Bisericile din Constantinopol, Antiohia, Alexandria şi Biserica Română. 4 Bisericile din Polonia şi Finlanda. În puţinele hotărâri cu privire la timpul sărbătoririi Sf. Paşti, Biserica Creştină a arătat unele indicii de bază pentru înţelegerea acestei întrebări în temeiul legii Testamentului Vechi, deoarece sărbătoarea Paştilor a fost instituită încă în Biserica Veche de Însuşi Domnul Dumnezeu. Legea lui Moise defineşte exact timpul sărbătoririi Paştelui din Testamentul Vechi, care în creştinism a fost înlocuit de Paştele Testamentului Nou. 6 „Să păzeşti luna Aviv şi să prăznuieşti Paştile Domnului Dumnezeului tău, pentru că în luna Aviv te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt noaptea… Luna aceasta să vă fie vouă începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului. În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară sunt Paştile Domnului…şi în a cincisprezecea zi a aceleiaşi luni sărbătoarea azimelor Domnului. În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare… Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară…, să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare… Acesta e Paştele Domnului… Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa Sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi”. (Deut. 16, 1-6; Ieş. 12, 2; 5-6, 8-11, 14; 13, 2-4; Levit. 23, 5-6, 10-11; Num. 3, 1-3, 10-11, 28, 16-17). Din mărturiile aduse reiese că Paştele, conform Vechiului Testament, trebuie să se săvârşească în noaptea de 14 spre 15 Aviv, în orice zi a săptămânii s-ar întâmpla după cronologia veche evreiască. La baza calendarului vechi evreiesc de până la anul 46 î. Hr. este pus anul alcătuit din 12 luni calendaristice, durata fiecărei dintre luni fiind de 29,5 zile şi nopţi, ceea ce reprezintă în an 354 de zile (29,5×12). Dacă într-un an solar (durata lui medie este de 365,25) 1 Nisan ar fi căzut pe 14 martie, atunci în anul următor el s-ar fi întâmplat cu 11 zile mai devreme (365,25–354), iar în al treilea an cu 22 de zile mai devreme de 14 martie (al nostru) ş.a.m.d. Aşadar, Avivul Calendarului vechi-evreiesc, necorespunzând uneia şi aceleiaşi date fixe a uneia dintre lunile noastre, indică doar că ziua Paştelui Testamentului Vechi trebuie sărbătorită nu mai devreme şi nu mai târziu de împlinirea lunii pline sau de pe data de 14 spre 15 a primei luni lunare. Luna Aviv sau Nisan la evreii vechi se considera perioada primei rotaţii a lunii din an. În afară de aceasta luna Aviv nu este o mărime concretă care are o durată fixă în an, cum ar fi de exemplu, martie al nostru. Luna Aviv între lunile lunare ale anului, conform Bibliei, este „luna spicelor” (Ieş. 13, 4) şi, la Paşti, fiecare evreu era dator să-i aducă Domnului „cel dintâi snop al secerişului vostru” (Levit. 23, 10). Adică lunii Aviv îi corespundea perioada în timpul căreia în Palestina avea loc coacerea celui mai timpuriu grâu, ceea ce, conform observaţiilor, avea loc în timpul echinocţiului de primăvară. Aceste motive au şi dat naştere afirmaţiei cum că vechii iudei şi mai târziu rabinii învăţaţi (Aristovul din cei 70, Filon, Muzii ş.a.) învăţau că „jertfa trecerii (Paştele) toţi trebuie s-o săvârşească după echinocţiul de primăvară în jumătatea primei luni”1. Totuşi această afirmaţie nu are temeiuri solide, fiindcă aşa cuvinte ca „echinocţiu” şi „primăvară” în Vechiul Testament nu existau. Palestina este situată geografic în zona în care anul are doar două anotimpuri – iarna şi vara şi de aceea în limba ebraică veche nu există cuvinte care ar semnifica „primăvara”, dar Biblia, neschimbat, indică timpul sărbătoririi Paştelui cu cuvintele „în luna Aviv”. Din cele spuse reiese că, în primul rând, Paştele Testamentului Vechi nu se prăznuieşte până la echinocţiu, fiindcă în Palestina orzul nou nu se coace până la echinocţiu, de aceea poate fi sărbătorit doar după echinocţiu; dar există date care ar confirma că Paştele trebuie sărbătorit imediat după echinocţiu2. În al doilea rând, echinocţiul de primăvară, respectiv, se ia pentru Pascalie ca un termin – hotarul de stabilire a lunii Aviv (Nisan), ca o mărime derivată, secundară. Practica creştină a sărbătoririi Sf. Paşti, luând naştere în temeiul rânduielilor Vechiului Testament, s-a dezvoltat în legătură cu evenimentele sfinte ale Noului Testament şi cu hotărârile soborniceşti. Primii creştini, cinstind cu sfinţenie ziua Paştelui, care se sărbătorea de iudei anual de pe data de 14 până pe 21 Nisan, în orice zile ale săptămânii ar fi căzut aceste date, legau de Paşti noile amintiri sfinte din viaţa lui Hristos Mântuitorul – suferinţele Lui, moartea, şi Învierea, cu atât mai mult cu cât de la sine dispăreau momentele specifice obiceiului evreiesc. Cu trecerea timpului, sărbătorirea Paştelui pe 14 Nisan a fost considerată de mulţi creştini nepotrivită cu esenţa (temeiul) Paşteleui Creştinesc care trebuie prăznuit într-o duminică ce corespunde uneia dintre cele şapte zile ale primei luni de primăvară – Aviv (Nisan) – când evreii mâncau doar azime. Deoarece printre creştini erau nu puţini adepţi al datinii Vechiului Testament, s-au format două moduri de sărbătorire a Paştelui şi s-au iscat discuţii cu privire la timpul prăznuirii Paştelui. 7 Creştinii Bisericilor din Asia Mică (cu centrul în or. Efes), urmând legea lui Moise (Ieş. 13, 1-8) prăznuiau Paştele împreună cu iudeii pe 14 Nisan (care se întâmpla în fiecare an în diferite zile ale săptămânii) ca zi de post, amintindu-şi suferinţele şi moartea Mântuitorului Hristos. Iar alte Biserici locale (a Alexandriei, a Ierusalimului, a Antiohiei, a Cezareii şi a Romei), sărbătoreau Paştele în prima duminică ce urmează după 14 Nisan, având în vedere: răstignirea Domnului – vineri, 14 Nisan, sâmbătă, aflarea în mormânt – 15 Nisan şi evenimentul Învierii lui Hristos care s-a înfăptuit dis-de-dimineaţă în prima zi a săptămânii pe 16 Nisan. Zilele închinate amintirii suferinţelor şi morţii Mântuitorului Hristos erau trăite cu durere şi mâhnire, iar ziua Învierii Lui se sărbătorea cu lumină şi bucurie. Pe atunci, pentru sărbătorirea concomitentă a Sf. Paşti în temeiul tradiţiei Apostoleşti, aveau loc nenumărate discuţii, care au devenit deosebit de acute la sfârşitul sec. II, în perioada episcopului Romei, Victor. Considerând obligatorie sărbătorirea Paştelui duminică după luna plină a lunii Nisan, episcopul Victor insista asupra întreruperii relaţiilor cu Bisericile din Asia Mică din cauza ataşamentul lor faţă de obiceiul local (datina Testamentului Vechi), apărat cu ardoare de episcopul Efesului Policarp. Îndemnul păstoresc al preasfinţitului Irineu al Lionului a zădărnicit dezbinarea dintre Biserici şi doar un grup mic al adepţilor acestei datini asiatice, încălcând unitatea credinţei, s-a rupt de la Biserică şi a format o mică sectă a aşa-zişilor patruzecimişti. Iar toţi creştinii ce aparţineau Bisericii Cafolice au sărbătorit Paştele în anul 325 deja duminică, cu toate că nu întotdeauna în aceeaşi duminică. La început, probabil, alegeau duminica care corespundea cu paştele evreiesc sau următoarea duminică şi sărbătoreau Paştele pe 15-21 sau aşa cum se făcea la Roma – pe 16-22 a lunii Nisan. Însă cu trecerea timpului din ce în ce mai hotărât se rupea relaţia cu iudaismul şi la începutul secolului II erau deja formulate primele variante ale Pascaliei creştine1. __________ 1 Diuşen, Istoria bisericii vechi, V. I, M., 1912, pag. 193. „Disputele pascale”, care au continuat în sec. III şi la începutul sec. IV, s-au reflectat în hotărârile Primului Sinod Ecumenic, care potrivit istoricului Sozomen, a fost convocat în anul 325 atât pentru rezolvarea disputei liturgice (pascale), cât şi din cauza ereziei ariene2. Sinodul din Niceea a înaintat următoarea adresare a Sf. Părinţi ai Sinodului către Bisericile lui Dumnezeu din Alexandria, Egipt ş.a. cu privire la timpul sărbătoririi Sf. Paşte3: „Vă anunţăm vestea bună despre acordul privitor la sărbătorirea Sfinţitului Paşte. Cu rugăciunile voastre acest lucru a fost hotărât astfel încât fraţii noştri de la răsărit, care înainte sărbătoreau Paştele împreună cu iudeii, de acum înainte îl vor sărbători împreună cu romanii, cu noi şi împreună cu toţi care din vechime îl săvârşesc după datina noastră”. Mai detaliat despre Paşte vorbeşte Sf. întocmai cu apostolii Constantin în adresarea sa către Bisericile răsăritene prezentată mai sus. Din ea reiese că Sinodul Ecumenic s-a pronunţat hotărât împotriva obiceiului „răsăritenilor” de a sărbători Paştele împreună cu iudeii, câte o dată, chiar şi de „două ori în an, adică înainte de echinocţiul de primăvară, şi a obligat sărbătorirea Preasfintei sărbători a Paştelui în aceeaşi zi”4. Decizia Sinodului de la Niceea este confirmată clar de către primul canon al Sinodului Local din Antiohia, care cere excomunicarea din Biserică a creştinilor care încalcă această hotărâre sobornicească 5: „Toţi cei ce îndrăznesc să desfiinţeze hotărârea marelui şi Sfântului Sinod întrunit la Niceea… , în privinţa sfintei sărbători a mântuitoarelor Paşti să fie excomunicaţi şi lepădaţi din Biserică, dacă vor stărui a se împotrivi din poftă de ceartă împotriva celor bine hotărâte. 2 Sozomen, Istoria Bisericii, I, 18 3 Faptele Soboarelor Ecumenice, Cazan, 1859, p. 189. 4Vezi: Faptele Soboarelor Ecumenice, pag. 180-184, 190. Socrate, Adresarea lui Constantin, Istoria Bisericii. Cartea I, 1850, pag. 54-58. Can. 62 şi 84 al Sinodului din Cartagina. 5Vezi: Nicodim, Tâlcuirea cărţii canoanelor, V. 11, pag. 50 şi 57 şi M. Vlastari, Sintagmî, pag 386. 8 Şi acestea să fie zise pentru laici. Iar dacă vreunul dintre proestoşii Bisericii, episcop ori prezbiter ori diacon va îndrăzni după această hotărâre să se osebească spre zăpăcirea popoarelor şi spre tulburarea bisericilor şi să serbeze Paştile cu evreii; Sfântul Sinod a judecat ca acela să fie străin de Biserică de acum înainte ca unul ce şi-a îngrămădit păcate nu numai sieşi, ci s-a făcut multora pricină de stricăciune şi de zăpăcire şi nu numai pe aceştia îi cateriseşte din slujbă, ci şi pe cei ce vor îndrăzni să se împărtăşească cu aceştia după caterisire. Iar cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea exterioară, de care i-a făcut părtaş Sf. canon şi preoţia lui Dumnezeu”1. Despre nepotrivirea sărbătoririi Sf. Paşti împreună cu iudeii se vorbeşte şi în canonul al VII-lea Apostolesc: „Dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon va sărbători Sfânta Zi a Paştilor cu iudeii înaintea echinocţiul de primăvară, să se caterisească (să fie exclus din cinul preoţesc)”2. Aşadar, din canonul al VII-lea Apostolesc, din hotărârea I-lui Sinod Ecumenic şi din I canon al Sinodului Local din Antiohia cu privire la timpul sărbătoririi Sf. Paşte aflăm că această prăznuire trebuie săvârşită peste tot odată, în zi de duminică, însă nu mai devreme de paştele iudaic şi nu împreună cu el; totodată aceste hotărâri nu indică nici sistemul calendaristic, nici lunile, nici datele, cu alte cuvinte, aceste decrete nu conţin metoda tehnică exactă pentru determinarea timpului prăznuirii Paştelui. Pe baza acestui motiv se poate susţine că Părinţii Bisericii, alcătuitorii acestor decrete, aveau în vedere să explice prin hotărârile sale legalizările detaliate ce existau mai înainte şi se întemeiau pe autoritatea de netăgăduit a sfintei Biblii3, de care se ghidau contemporanii-pascalişti. __________ 1 Cartea canoanelor, Primul canon al Sinodului din Antiohia, 1893, pag. 151. 2 Cartea canoanelor, Canonul al VII-lea al Sf. Apostoli, 1893, pag. 12. 3 Vezi mai sus. Pascalia Alexandrină, alcătuită în sec. IV (între anii 284 şi 322) pe baza stilului iulian a fost adoptată de Biserica Universală, ca una care deplin întrunea în sine pravilele biblice şi bisericeşti cu privirea la sărbătorirea Sf. Paşte. Luna lunară, a cărei lună plină are loc după 21 martie, Pascalia Alexandrină o consideră Nisan; 21 martie e considerat drept hotarul neschimbat al pascaliei – „tecufan-nisan” – perioada nisan, momentul în care începe anul nou pascal, sfertul primăvăratic, însă nicidecum momentul echinocţiului astronomic1. Deoarece în Egipt, unde pentru prima dată a fost dată de Domnul legea despre Paşte, coacerea grânelor avea loc nu mai devreme de 21 martie. Această circumstanţă i-a şi făcut pe pascalişti ca pentru determinarea lunii pline a primei luni Aviv să considere 21 martie hotar fix. Pe lângă acestea, astronomii alexandrini au început să considere data de 21 martie hotarul pentru Paşte ce trece prin Marele Indiction, ştiind foarte bine, că momentul echinocţiului este mobil, şi că în perioada indictionului pascal (pe parcursul a 532 de ani) echinocţiul nu poate rămâne în acelaşi loc. Relaţia Paştelui cu mişcarea lunii pune exactitatea Pascaliei într-o oarecare legătură cu datele astronomice, însă practica Bisericii, cu scopul simplificării determinării zilei Paştelui, a găsit de cuviinţă să se adreseze vechiului crug lunar de 19 ani, pe parcurgerea căruia se instituie o concordanţă deplină a datelor lunilor anului iulian cu datele lunilor anului lunar şi ziua prăznuirii Sf. Paşte din an în an se săvârşeşte într-o ordine anumită de la 22 martie până la 25 aprilie inclusiv (hotarul pascal), conform hotărârilor adoptate de Biserică. Însă Pascalia nu are o deosebită necesitate de datele astronomice încă şi pentru faptul că Paştele Creştin se sărbătoreşte în mod obligatoriu duminică şi de aceea Paştele deseori poate fi deplasat de la momentul lunii pline cu câteva zile şi nopţi. __________ 1 La determinarea zilei în care corelaţia dintre anul astronomic lunar cu cel iulian la începutul secolului IV trebuia să fie adevăratul echinocţiu de primăvară, s-a constatat că în 325, el a căzut pe data de 22 martie. Pe parcursul a 46 de ani înainte de Hr. echinocţiul în corespundere cu adevăratul echinocţiu astronomic cădea pe 24 martie. Prin urmare, peste 128,5 ani, mai târziu din anul 83 d. Hr. echinocţiul cădea deja nu pe 24 martie, ci pe 23 martie, încă peste 128,5 ani, din a. 9 212 – pe 22 martie şi corespundea cu această dată până în anul 340 şi doar din 340 ea a început să cadă pe 21 martie ş.a.m.d. Potrivit afirmaţiei temeinice a profesorului V. V. Bolotov, din astronomia propriu-zisă, pascaliştii nu pot lua indicaţii preţioase şi nu trebuie să-i neliniştească faptul că în prezent adevăratul moment al echinocţiului se află departe de primul hotar al Paştelui pe crugul alexandrin şi că reproşurile din partea ştiinţei cu privire la înapoierea Pascaliei Ortodoxe (din această parte) sunt rodul ignoranţei, deoarece indicaţiile adevărate cu privire la timpul biblic al sărbătoririi Paştelui le poate oferi doar meteorologia, însă doar în cazul în care ea va atinge un astfel nivel de dezvoltare într-un timp destul de îndepărtat, pe care doar poţi să ţi-l imaginezi, adică, când meteorologii vor putea rezolva aşa probleme ca: în anul N orzul de lângă Ierusalim se va coace atunci; în anul N+1 el se va coace atunci sau atunci, şi prin urmare, conform Bibliei, Paştele trebuie sărbătorit în cutare zi1. Sfânta Biserică nu interzice perfecţionarea calendarelor şi calculelor pascale şi corelaţia lor cât mai exactă cu datele astronomiei şi meteorologiei şi, respectiv, în concordanţă cu Biblia şi hotărârile bisericeşti. Alcătuirea calendarului nou în schimbul inexactităţilor astronomice ale calendarului iulian şi gregorian pentru utilizare universală şi care ar satisface toate cerinţele ştiinţifice şi practice – este o lucrare a viitorului deosebit de dificilă 2, care în esenţă se complică încă şi pentru faptul că la instituirea anului şi lunii calendaristice este inevitabilă abaterea de la datele astronomice exacte, fiindcă nici anul tropical (perioada rotirii pământului în jurul soarelui), nici luna sinodică (perioada alternării fazelor lunare) nu conţin în sine numărul deplin al zilelor şi nopţilor. __________ 1Revista şedinţelor Comisiei obştii Astronomice. 1889, pag. 46-47. 2 Vezi: Dările de seamă a congresului astronomilor din Roma din anul 1922 şi proiectele Comitetului pentru reforma calendaristică de pe lângă Liga Naţiunilor. Aşadar, şi noul sistem cronologic peste un timp oarecare, mai scurt sau mai lung, va devia considerabil de la cel astronomic, aşa cum de exemplu, anul gregorian se abate de la cel astronomic aproximativ cu 1,5 minute. Iată de ce, conform afirmării părint.-profesor Lebedev, „noul” stil gregorian a îmbătrânit: perioada de 400 de ani nu este corectă, cea de 500 de ani ar fi mai bună, iar cea mai exactă ar fi cea de 128 de ani3. 3 Părint.-profesor D. A. Lebedev, Calendarul şi Pascalia, M., 1924, pag. 124. Consfătuirea Bisericilor Ortodoxe ce a avut loc în anul 1923, în Constantinopol a aprobat proiectul calendarului vechi iulian îndreptat, adoptând sistemul cronologic al perioadei de 900 de ani şi al anului mediu cu 2 secunde (aproximativ) mai lung decât cel actual. În ceea ce priveşte Pascalia, a fost anulată calcularea ei după oarecare ciclu, şi Sf. Paşte se cade a prăznui în prima duminică după prima lună plină, care urmează echinocţiului de primăvară, care se determină astronomic pentru meridianul Ierusalimului. Conform acestui principiu al Sf. Paşte, de exemplu, în anul 1924 se stabilea pe 1-23 martie, cu patru săptămâni mai devreme de cel Alexandrin (14-17 aprilie). Aplicarea Pascaliei după acest calendar îndreptat s-a dovedit a fi până în prezent irealizabilă. Bisericile Autocefale, care au adoptat acest calendar pentru sărbătorile fixe, Sf. Paşte îl sărbătoresc pe stilul vechi (Pascalia Alexandrină). Calendarul îndreptat nu a avut o răspândire largă; până în anul 2800 el corespunde cu „noul” calendar gregorian. Sistemul calendaristic gregorian, şi cu atât mai mult Pascalia, nu sunt utile pentru calendarul bisericesc ortodox. Potrivit calendarului gregorian ziua Sf. Paşte ar fi trebuit sărbătorită împotriva canoanelor Apostoleşti şi Soborniceşti şi a vechii practici bisericeşti, adică înainte de Paştele iudaic sau în aceiaşi 10 zi cu el. Astfel, doar pe parcursul unui singur veac, 1851-1950, paştele iudaic este precedat de Paştele creştinilor occidentali1. __________ 1Profesor-preot D. A. Lebedev, Calendarul şi Pascalia, M., 1924. pag. 30. Cele mai apropiate exemple de coincidenţă cu paştele iudaic (15 Nisan) le-am avut pe 1 aprilie 1823 şi 17 aprilie 1927, şi le vom avea pe 18 aprilie 1964 şi 19 aprilie 1981. Aşadar, conform deciziei Sinodului Local din Constantinopol din anul 1583, calendarul gregorian rămâne a fi necanonic. Cu atât mai mult că Patriarhul Universal Ieremia al II-lea considera calendarul gregorian drept un mijloc de cucerire papistă a Bisericilor autocefale greceşti şi categoric condamna acest calendar ca fiind o lucrare a papismului – forţei, ostile Ortodoxiei Răsăritene. Un mare neajuns tehnic al stilului gregorian îl constituie complexitatea lui inutilă, care impune realizarea calculelor după calendarul iulian şi apoi transformarea datelor iuliene în cele gregoriene. Datorită calendarului iulian lesne este reconstituirea diverselor evenimente istorice, fenomenelor astronomice din trecut, înregistrate în cronici sau monumente antice, ceea ce este imposibil de realizat pe baza calendarului gregorian. Absenţa celor zece zile din anul 1582 (anul introducerii stilului nou), care conţine doar 355 de zile, încurcă toate calculele matematice şi creează în acest sens mari inconvenienţe, iar anularea a trei ani bisecţi în patru veacuri, deşi apropie anul cetăţenesc de cel astronomic, în acelaşi timp exclude posibilitatea diverselor calcule. Pe lângă aceasta, la numărul neajunsurilor pur tehnice se mai adaugă şi complexitatea alternărilor, în Pascalia Gregoriană, a egalărilor lunare şi solare2. __________ 1 D. F. Golubinski, Problema egalării anului civil cu cel astronomic, M., 1899, pag. 57. 2 Pentru corectarea inexactităţilor Pascaliei referitor la lună în cele 14 luni, fiecare 300 de ani, iar a 8-a oară în 400 de ani, în total de 8 ori în 2500 de ani după calendarul iulian se trec cu o zi în urmă, utilizând egalarea lunară (în 1800, 2100, 2400 ş.a.m.d.). Iar când în sutele de ani ziua bisectă iuliană este aruncată celei gregoriene, luna a 14-a, invers, se mişcă cu o zi înainte – are loc „egalarea solară”; iar când egalările solare şi lunare se folosesc concomitent, atunci lunile a 14-a rămân pe aceleaşi date. Calcularea timpului pe stilul nou nimiceşte ordinea veche a sărbătorilor noastre şi necesită schimbări ale tipicului bisericesc. Din lipsă de timp aducem doar un singur exemplu, drept mărturie elocventă servind anul 1983. Perioada de dulce a Crăciunului conţine 9 săptămâni şi trei zile; începutul Triodului (conform tabelelor pascale Alexandrine) – 14 februarie; lăsatul de brânză – 7 martie; Bunavestire – în joia săptămânii a treia; Paştele – 25 aprilie; Cincizecimea – 13 iunie, lăsatul de carne al postului Sf. Apostoli – 20 iunie, iar postul propriu-zis durează o săptămână şi o zi. Deplasând toate acestea cu 13 zile. Perioada de dulce a Crăciunului durează 11 săptămâni şi 2 zile; începutului Triodului – 27 februarie; lăsatul secului de brânză – 20 martie; Bunavestire – vineri, prima săptămână; Paştele – 8 mai; Cincizecimea – 26 iunie, iar pentru postul Sfinţilor Apostoli nu mai rămâne timp, pentru că el vine doar după duminica Tuturor Sfinţilor. Spre deosebire de stilul gregorian şi calendarul iulian îndreptat calendarul vechi iulian este foarte simplu; pentru astronomie, istorie şi Pascalie, el prezintă o uriaşă valoare ştiinţifică. Simplitatea, vitalitatea şi practicismul calendarului iulian se explică prin faptul că aici zilele se întorc la aceleaşi date peste 28 de ani, lunile noi şi lunile pline – peste 19 ani, Pascalia se repetă peste fiecare 532 de ani. Perioada din 532 de ani constituie Marele Indiction, în care eclipsele de soare şi de lună, fazele lunii, zilele – revin la aceleaşi date; unica greşeală – anul iulian este mai mare decât anul astronomic cu 11,25 minute. Din anul 1941 urmează al 15 indiction, respectiv, Paştele în anul 1941 a fost pe aceiaşi dată ca şi în anul 1409 (în urmă cu 532 de ani), iar în anul 1949 va fi atunci când a fost în 1417 ş.a.m.d. 11 Profesorul V. V: Bolotov aprecia foarte înalt simplitatea şi valoarea ştiinţifică a sistemului cronologic iulian şi considera nedorită anularea lui: „Ca şi mai înainte, – scria el, – sunt un adept învederat al calendarului iulian. Extraordinara lui simplitate constituie prioritatea lui ştiinţifică faţă de orice corectări calendaristice. Consider că misiunea culturală a Rusiei în această problemă constă în aceea ca încă câteva veacuri să menţină calendarul iulian şi prin aceasta să înlesnească revenirea popoarelor occidentale de la reforma gregoriană absolut inutilă la stilul vechi nealterat”1. Biserica noastră Ortodoxă Rusă pentru viaţa sa internă este satisfăcută deplin de sistemul iulian, şi adoptând calendarul gregorian pentru viaţa cetăţenească cotidiană, în prezent, nu vede necesitatea reformei lui. În încheiere să amintim cuvintele pururea pomenitului Mitropolit Antonie (Vadkovski): „Utilizarea calendarului iulian în toate cazurile practicii bisericeşti constituie o ancoră de nădejde, care nu le permite ortodocşilor să fie înghiţiţi definitiv de lumea neortodoxă, el este ca un steag care îi uneşte împreună pe toţi fiii ortodoxiei. Permisiunea dată unor fii duhovniceşti de a se despărţi în practica bisericească de noi şi de a merge în acord cu eterodocşii, cu tot folosul aparent şi fără deosebirea dogmelor, poate avea în viitor urmări nedorite şi chiar vătămătoare pentru buna întocmire a întregii Biserici Universale şi poate servi drept armă în mâinile duşmanilor ei, care, chipurile sub pretextul intereselor popoarelor ortodoxe din vremuri străvechi luptă împotriva unităţii universale”. Din cele spuse reiese următoarele concluzii: 1. Sărbătoarea luminată a Sfântului Paşte toată lumea ortodoxă trebuie să o săvârşească în una şi aceiaşi duminică numai pe stilul vechi, conform Pascaliei Alexandrine. 2. În cazul când se va elabora o nouă metodă a sistemului cronologic, care ar satisface toate cerinţele ştiinţifice, bisericeşti şi practice, el poate fi introdus în practica bisericească numai în urma hotărârii soborniceşti a întregii Biserici Ortodoxe. 3. În prezent a se considera admisibilă, respectarea unuia dintre obiceiurile Bisericii date, pentru fiecare Biserică autocefală de a urma calculul calendaristic al sărbătorilor fixe pe baza sistemului cronologic care există în această biserică pentru unire şi dragoste, cum ne este poruncit nouă de canoanele Sfintei Biserici. Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski: Problema calendarului capătă valoare în viaţa bisericească în primul rând în legătură cu determinarea timpului sărbătoririi Sfântului Paşte, ca expresie a unirii şi dragostei creştineşti. Sistemul nostru cronologic în ceea ce priveşte calendarul are o importanţă practică condiţionată. Stilurile vechi şi nou din punct de vedere astronomic nu sunt exacte. Fără îndoială că acum de la Naşterea lui Hristos trebuie să meargă nu anul 1948, ci 1952-1953. Începutul erei noastre se consideră anul 754 de la fondarea Romei. Această dată, stabilită arbitrar de către Dionisie cel Mic, care a murit în secolul VI, a fost recunoscută de toţi. Dacă ar fi să o considerăm adevărată, ar ieşi că Irod a murit cu patru ani înainte de Naşterea lui Hristos, cu toate că nu există nici o îndoială că el a murit după Naşterea lui Hristos. La fel Pascaliile noastre reiese din cifre, care sunt comode practic, nu pot pretinde la exactitatea absolută, însă noi trebuie să ne conducem de ele şi să luăm în consideraţie indicaţiile lor. Acestea sunt motivele care stau la baza referatului meu. Pentru determinarea timpului Paştelui este deosebit de importantă hotărârea I-ui Sinod Ecumenic din anul 325, care spune, că în temeiul acordului general s-a hotărât săvârşirea sărbătoririi Paştelui în una şi aceiaşi zi de duminică. Însă în vremurile noastre, în ultimele decenii , acest canon a fost încălcat de unele Biserici Ortodoxe Autocefale care au trecut la calendarul nou. Noi ştim că Bisericile din Ierusalim, Bulgaria, Serbia precum şi Biserica noastră Ortodoxă Rusă în viaţa bisericească se conduc de vechiul calendar iulian şi de Pascalia Alexandrină, iar Biserica din Finlanda, parţial cea din Polonia – de stilul nou şi de Pascalia Gregoriană. Bisericile din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Grecia, România trăiesc după calendarul îndreptat. Zilele sărbătorilor fixe corespund la ei cu cele ale Bisericii Romano-catolice, fiindcă acest calendar iulian îndreptat corespunde cu cel gregorian până în anul 2800, iar sărbătorirea Sfântului Paşte se cuvine a se săvârşi în prima duminică după prima lună plină de primăvară, urmând echinocţiului de primăvară, care este determinat astronomic pentru meridianul oraşului Ierusalim. 12 Trecerea unor Biserici la calendarul nou a dus doar la încălcarea hotărârii Sinodului Ecumenic din Niceea despre sărbătorirea concomitentă a Sfântului Paşte şi nu a dat nimic pozitiv. Consfătuirea noastră trebuie să elaboreze o decizie care ar garanta respectarea hotărârii soborniceşti despre prăznuirea Sfântului Paşte. Concluziile referatului meu sunt următoarele: Sărbătoarea luminată a Sfântului Paşte toată lumea ortodoxă trebuie să o săvârşească în una şi aceiaşi zi de duminică, conform Pascaliei Alexandrine. În cazul când va fi elaborată o nouă metodă a sistemului cronologic care ar satisface toate cerinţele ştiinţifice, bisericeşti şi practice, ea ar putea fi introdusă pe baza hotărârii soborniceşti a întregii Biserici Ortodoxe. Presupun, că actualmente în fiecare Biserică autocefală trebuie de lăsat sistemul cronologic existent. De exemplu, în Biserica Română – calendarul iulian îndreptat. Mitropolitul Serafim: Pentru completarea celor expuse trebuie să spun că Patriarhia noastră, a Moscovei încă în anul 1930 le-a permis francezilor ortodocşi, care locuiesc în Europa Occidentală, să sărbătorească Paştele pe stilul nou. Actualmente în Paris toate sărbătorile se sărbătoresc pe stil nou. În Paris există două parohii de acestea; ce-i drept, ele nu încalcă regula generală. Reiese că stilul nou a fost introdus în toate Bisericile Ortodoxe: a Constantinopolului, a Greciei, a Alexandriei, a Antiohiei, a României, în afară de cele ale Ierusalimului, Bulgariei, Serbiei şi Rusiei. Protoiereul Naumov: În eparhia Belostok Paştele se sărbătoreşte pe stil vechi, cu excepţia oraşelor Belostok şi Belisk, unde ortodocşii au cerut să se slujească pe stilul nou. Fiind paroh al bisericii din Danţig, eu mă străduiam să reţin prăznuirea sărbătorilor pe stilul vechi până în momentul în care enoriaşii au semnat un protocol pe care l-au înaintat comitetului cu cerinţa de a sluji pe stilul nou. Ei reieşeau din faptul că în oraşe există multe căsătorii mixte: soţul – catolic, soţia – ortodoxă şi viceversa. Copiii – băiatul botezat în biserica catolică, iar fata – în biserica ortodoxă. În familii e haos. Afară de aceasta, oamenii muncesc la fabrici, uzine şi întreprinderi. Dacă ar fi să sărbătorească pe stilul vechi mulţi s-ar lipsi de posibilitatea venirii la biserică, deoarece în această zi sunt datori să fie la lucru. În sate avem un tablou invers. Biserica din Danţig în care eu slujesc a fost cândva biserică protestantă al raionului Kdatsk din Novii Dvor. Se preconiza ca în Novii Dvor să poposească opt unităţi de transport cu oameni ortodocşi – uniaţi din Carpaţi. Eu am trimis doi preoţi să slujească pe stilul nou în ziua Sfântului Nicolai de iarnă. Au sosit doar patru unităţi de transport. Ei erau nemulţumiţi de faptul că părintele introduce stilul nou. Li s-a creat impresia că părintele îi va trece la catolicism. Am fost nevoiţi să discutăm cu ei şi să-i convingem că dacă ei îşi vor înainta cerinţele noi vom sluji pe stilul vechi. Atunci am primit încuviinţare de a sluji pe stilul vechi. Iată care este situaţia din Polonia. Mitropolitul Serafim: Mă voi referi la un caz curios din Paris. Catolicii au deschis biserici şi leau amenajat după sistemul nostru, cu iconostas, pentru a atrage credincioşii. Ei ţineau de noul calendar. Însă deoarece s-au găsit doar 5-7 doritori de a frecventa biserica lor, de anul trecut ei au trecut la stilul vechi, desigur, în scopuri propagandistice. Aşa că această problemă poate fi rezolvată la nivel cotidian. Protoiereul Naumov: În ţările catolice eşti nevoit să te conformezi cu realităţile de acolo. În primul rând, copiii ortodocşi sunt printre populaţia catolică, ei au sărbători comune. De Crăciun, pe 25 decembrie, se instalează bradul împodobit foarte frumos. Copiilor li se oferă daruri. Dacă le spui că aceasta nu este sărbătoarea lor, atunci copiii ortodocşi se vor lipsi de ceea ce au ceilalţi copii. Arhimandritul Dionisie: În Olanda există o mică misiune, însă în viitor ea poate fi mare deoarece mulţi olandezi sunt ortodocşi. În faţa noastră a apărut problema stilului. În Amsterdam au introdus peste tot stilul nou. Pentru olandezul de rând sărbătorirea pe stilul vechi este imposibilă. De ziua Naşterii lui Hristos întreaga ţară se află într-o dispoziţie de sărbătoare şi toţi ruşii vrând-nevrând o sărbătoresc pe stil nou. De aceea pentru misiune este absolut imposibilă respectarea stilului vechi pentru sărbătorile fixe. Paştele îl sărbătorim pe stilul vechi ca toate sărbătorile schimbătoare. Am primit permisiune de la Preafericitul Patriarh să alegem cum ne este mai convenabil, şi unele sărbători le sărbătorim pe stilul vechi, iar altele – pe stilul nou. 13 Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski: Există date cum că în Paris colonia rusă sărbătoreşte pe stil vechi, iar coloniile române şi greceşti – şi pe stilul vechi, şi pe cel nou. Arhimndritul Gavriil: La noi, în China, atât Paştele cât şi celelalte sărbători se sărbătoresc pe stilul vechi. Cu toate că se resimte influenţa străină şi se vorbeşte că nu este comod de a veni la biserică când toţi sunt ocupaţi, totuşi sărbătorirea Naşterii Domnului şi a altor sărbători se face pe stilul vechi. În Harbin e mai multă populaţie rusă şi acolo nu pot exista nici un fel de schimbări. În Japonia în prezent există curentul Bisericii Americane; iar înainte se sărbătorea pe stilul vechi. Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski: În Japonia, cum era încă pe vremea răposatului vlădică Nicolai, Naşterea lui Hristos se sărbătoreşte pe 25 decembrie, adică pe 7 ianuarie dacă să transpunem pe stilul local. Arhiepiscopul Filip: După cum ştiţi la noi s-au făcut două tentative de a schimba stilul. Când a apărut aşa-numita biserică „vie”, poporul rus a urât-o pentru că ea a introdus stilul nou. Peste o perioadă scurtă „jivoţercovnicii” („biserica vie”) au fost nevoiţi să se întoarcă la stilul vechi. A doua tentativă de reformă a avut loc pe vremea patriarhului Tihon, în anul 1924 şi pe loc a suferit înfrângere, deoarece a trezit protestul general. Prof. preot Petru Vintilescu: Au fost audiate trei referate pe problema calendarului. Trebuie să ştim concluziile, ca dezbaterile noastre să înceapă cu examinarea rezoluţiei pe baza acestor referate. Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski:Vă rog să nu uitaţi considerentele expuse în referatul meu. Am avut în vedere faptul că creştinii din vechime se îngrijeau de unitatea practicii sărbătoririi Sfântului Paşte, ce se confirmă în hotărârea Sinodului de la Niceea. În evaluarea sistemelor calendaristice – gregoriene şi iuliene – din punct de vedere astronomic noi nu avem contradicţii cu Biserica Română, Bulgară ş.a. Prof. preot Petru Vintilescu: Dacă ar fi să începem cu cuvântul de încheiere al prof. Gheorghievski ar reieşi că nu avem ce pune în discuţie. Ultimul argument al rezoluţiei prof. Gheorghievski sună aşa: „În prezent a se considera admisibilă pentru fiecare Biserică Autocefală respectarea sărbătorilor fixe pe baza sistemului cronologic existent în aceste biserici”. Această formulă apare ca una împăciuitoare. În încheiere am fi ajuns cu toţii la această concluzie. Însă această formulă acceptată de noi, demonstrează că între noi nu există unitate, fiindcă din ea reiese că unele Biserici sărbătoresc pe stilul vechi iulian, alţii au adoptat hotărârea de la Constantinopol de a trece la calendarul iulian îndreptat. Prof. Gheorghievski, susţinând calendarul vechi, demonstrează că nici un calendar nu este perfect. Însă aceasta nu înseamnă că noi nu trebuie să ne străduim să ajungem cândva la adevăr. În referatul prof. Gheorghievski se spune despre aceea că sărbătorirea Sf. Paşte de către poporul ortodox trebuie să aibă loc pretutindeni în aceeaşi duminică pe stilul vechi. Ceea ce ne interesează în primul rând nu este problema stilului vechi, ci canonul pascal, sau calculul pe baza căruia s-a fixat data pascală. În această privinţă am ajuns la aceeaşi concluzie, ca şi cea Alexandrină. Însă aceasta nu înseamnă că noi trebuie cu orice preţ să păstrăm stilul vechi sau calendarul iulian. Potrivit Pascaliei Alexandrine, întemeiate pe echinocţiul de primăvară de pe 25 martie, iar nu pe luna plină, sărbătorirea Sfântului Paşte se face de la 22 martie până la 25 aprilie. Iar calendarul iulian rămâne în urmă faţă de cel astronomic cu 13 zile, de aceea perioada pascală de 5 săptămâni în calendarul iulian vine cu întârziere de exact 13 zile. Prin urmare stilul vechi demult nu mai corespunde cerinţelor ştiinţifice, religioase şi practice. De aceea statul a schimbat calendarul vechi. Iar Biserica nu are dreptul să nu mediteze profund asupra acestei întrebări, nu are dreptul să nege adevărul ştiinţific şi toate calculele astronomice în ceea ce priveşte data pascală. În caz contrar ar fi neclar de ce I Sinod Ecumenic a însărcinat Biserica Alexandrină din Egipt, care era centrul ştiinţific bisericesc, anual, să anunţe toate Bisericile despre data sărbătoririi Paştelui. Date fiind aceste împrejurări împăratul Teodosie I îl întreba pe episcopul Alexandriei despre divergenţele dintre Răsărit şi Apus în privinţa sărbătoririi Paştelui în anul 387. Al doilea punct al rezoluţiei pe baza referatului docentului Gheorghevski amână speranţele noastre până la al VIII-lea Sinod Ecumenic. De aceea întrebăm: oare indicaţiile consfătuirii de la Constantinopol din 1923 nu au pentru noi nici o importanţă? Problema calendaristică care a fost pusă la Consfătuire este destul de rezolvabilă, trebuie să recunoaştem că hotărârile acestei Consfătuiri au 14 temei ştiinţific şi înţelepciune canonică. Majoritatea Bisericilor Ortodoxe, printre care şi trei patriarhi – al Constantinopolului, al Antiohiei şi al Alexandriei – au recunoscut această decizie şi au introdus în practică noul calendar astral, chiar şi al 3-lea punct al rezoluţiei prof. Gheorghievski oferă acestor Biserici dreptul de a trăi în continuare conform calendarului îndreptat. Punerea acestei probleme la ordinea de zi a Consfătuirii noastre are acel unic scop de a găsi toate mijloacele pentru perfecţionarea problemei calendaristice pe baza hotărârii Consfătuirii de la Constantinopol. Dacă nu vom lua în consideraţie hotărârile acestei Consfătuiri, apare pericolul pentru decizia noastră pe care ne pregătim s-o luăm. Ignorând hotărârea Consfătuirii de la Constantinopol, cum putem garanta că peste o vreme altă consfătuire nu va elabora hotârâri care vor anula actuala decizie a Consfătuirii de la Moscova. Marea Biserică Ortodoxă Rusă, precum şi celelalte două-trei Biserici Ortodoxe ale noastre, au posibilitatea să perfecţioneze măcar în principiu noul calendar îndreptat care este aprobat de toate Bisericile Ortodoxe. Noi admitem că fiecare Biserică poate găsi momentul potrivit în care ar aplica această reformă. Însă noi întrezărim pericolul în ultimele cuvinte ale rezoluţiei prof. Gheorghievski: „În prezent a se considera admisibilă pentru fiecare Biserică Autocefală respectarea sărbătorilor fixe pe baza sistemului cronologic existent în aceste biserici”. Eu consider ca la această rezoluţie este necesar următorul adaos: această reformă este obligatorie pentru toţi credincioşii şi clericii tuturor Bisericilor Ortodoxe care locuiesc în hotarele Bisericii autocefale date, în caz contrar în această rezoluţie rămâne închisă perspectiva pentru Bisericile cu stilul vechi. Cu alte cuvinte noi propunem, ca de exemplu dacă trăim în România pe stilul nou, atunci şi Biserica Rusă de acolo să trăiască pe stilul nou. Dacă însă vor sluji pe stiluri diferite, aceasta va trezi tulburări, de aceea clericii care nu se supun conducerii Bisericii statului său, pot deveni un instrument de propagandă al stilului vechi în Biserica Elenă Autocefală, unde se introduce stilul nou îndreptat. Exact la fel aceasta se poate întâmpla ca, de exemplu, în Biserica Rusă, care ţine de stilul vechi, să fie Biserici ce sărbătoresc pe stilul nou. Utilizarea stilului nou şi vechi în una şi aceeaşi ţară îi dezbină pe ortodocşii acestei Biserici, în loc să-i unească. Temerile iscării contradicţiilor între Bisericile Ortodoxe ne impun să înaintăm astfel de propuneri. Aceasta este unica formulă care va asigura unitatea Bisericilor, înainte de se introduce în toate Bisericile calendarul unic. În încheiere, din numele delegaţiei ortodoxe din România propun următoarea rezoluţie cu privire la reforma calendaristică. Pentru păstrarea duhului canonului Pascaliei Alexandrine pe problema Pascaliei adoptate de sfinţii părinţi al I-ui Sinod Ecumenic şi pe de altă parte, pentru asigurarea înţelegerii depline a Bisericilor Ortodoxe în legătură cu sărbătorile schimbătoare, însă în acelaşi timp pentru a fi în concordanţă cu datele astronomice, cu adevărul ştiinţific şi de a satisface cerinţele de stat, economice şi sociale ale credincioşilor, toţi Conducătorii Bisericilor Ortodoxe adunaţi la Consfătuirea din Moscova, trebuie să adopte următoarea hotărâre: – este necesar şi util în principiu, ca toate Bisericile Ortodoxe Autocefale să aplice în viaţă calendarul şi Pascalia potrivit corectărilor aprobate la Consfătuirea generală a conferinţei din Constantinopol din mai, 1923; participanţii la această consfătuire consideră că Bisericile Autocefale care au adoptat deja calendarul îndreptat se vor folosi de el în viitor în legătură cu sărbătorile neschimbate. Această regulă va fi obligatorie pentru cler şi credincioşii tuturor Bisericilor Ortodoxe în hotarele Bisericii Autocefale date; noi toţi suntem conştienţi de dificultatea grandioasă a introducerii în viaţă a calendarului îndreptat. Sentimentul religios este cel mai conservativ dintre toate. Primul care i se opune aplicării noului calendar în viaţă este poporul. Sarcina Bisericii este iluminarea poporului prin explicarea esenţei stilului nou. Aceasta este misiunea care stă în faţa clerului Bisericii lui Hristos. Am făcut această propunere ca ea să servească drept temelie pentru dezbaterile ce vor urma. Sunt gata să ader la hotărârile pe care veţi găsi de cuviinţă să le propuneţi şi care vor corespunde tuturor cerinţelor rezonabile ale Bisericii Ortodoxe. Noi avem chemarea să întărim prietenia şi dragostea dinte noi. Nu trebuie să uităm că Biserica lui Hristos este Biserica adevărată şi are datoria să susţină adevărul în orice condiţii s-ar afla. Consider necesar să-mi închei discursul cu următoarea declaraţie: „Biserica Română, trecând la calendarul îndreptat, nu va putea nicicând să se întoarcă la stilul vechi, pentru că poporul se va opune. Fie ca Biserica să meargă înainte, iar nu înapoi”. 15 Conferenţiarul universitar A. I. Gheorghievski: Aş dori să răspund la ultima remarcă a prof. Vintilescu. Nimeni nu spune că Biserica Română trebuie să revină la stilul iulian vechi. Biserica Ortodoxă Rusă în relaţiile externe utilizează calendarul cetăţenesc gregorian şi nu consideră de cuviinţă trecerea la noul calendar iulian îndreptat nici pentru uzul bisericesc, nici pentru cel cetăţenesc. Noi sărbătorim Paştele după Pascalia Alexandrină şi nu vedem sensul înlocuirii ei fiindcă ea pe deplin răspunde cerinţelor canonice bisericeşti în ceea ce priveşte timpul sărbătoririi zilei Sfântului Paşte. Prof. preot Petru Vintilescu: Dacă ar fi de sărbătorit Paştele pe calendarul nou, s-ar putea întâmpla ca sărbătoarea Paştelui să fie înaintea celui evreiesc sau concomitent cu ea. Are importanţă această întrebare sau nu? Canonul nostru cere să nu sărbătorim Sf. Paşte împreună cu cel evreiesc. Calendarul evreiesc nu poate servi drept bază, deoarece el a suferit mari schimbări şi nu este cel care era pe timpurile lui Hristos. Preşedintele: Permiteţi-mi să rostesc câteva cuvinte cu privire la referatul meu despre calendarul bisericesc. Referatul meu despre calendarul bisericesc are la bază studiul răposatului prof. N. N. Glubokovski. În problema calendaristică fundamentarea punctului de vedere al prof. Glubokovski o constituie hotărârea canonică a Bisericii Ortodoxe cu privire la sărbătorirea Paştelui. La bază stă al VII-lea canon al Sfinţilor Apostoli, hotărârea I-lui Sinod Ecumenic de la Niceea, precum şi I canon al Sinodului din Antiohia. Aceste trei hotărâri soborniceşti interzic prăznuirea Paştelui împreună cu cel iudaic sau mai devreme şi obligă toate Bisericile Ortodoxe să sărbătorească sfânta sărbătoare a Paştelui în aceeaşi zi. Având în vedere aceste pravile canonice, prof. Glubokovski consideră că Biserica Ortodoxă nu poate nici într-un caz să anuleze aceste canoane; doar Sinodul Ecumenic adevărat le poate anula. A doua întrebare – despre calendarul ştiinţific şi astronomic – prof. Glubokovski decide astfel. Referitor la această întrebare există concluziile competente ale profesorilor D. F. Golubinski, I. I. Sokolov, protoiereului D. Lebedev şi prof. V. V. Bolotov. La ele aderă şi prof. Glubokovski. Sunt întru totul de acord cu opinia prof. Glubokovski. Prof. Glubokovski consideră că noul calendar gregorian sau stilul gregorian din punct de vedere astronomic cu nimic nu este mai perfect decât cel iulian şi nu are nici o prioritate în comparaţie cu el. Prof. Glubokovski consideră, că Consfătuirea de la Constantinopol s-a grăbit şi în lipsa marii Biserici Ruse, precum şi a bisericilor Bulgare, Sârbe ş ApreciazăApreciază
    • Adrian.I said, on iunie 4, 2010 at 5:10 pm

      Ar fi trebuit sa dai copi si paste si la ce au facut Sfinti Parinti cand se vroia schimbarea pascaliei. Nu de alta dar ca sa ne demonstrezi si noua ereticilor nou calendaristi cat de mult aceste afirmati „respecta” traditia patristica a Bisericii.

      Apreciază

  6. lala said, on iunie 4, 2010 at 11:05 am

    o sa trimit curind si continuarea .eu ca atare sa spun drept nu propun nimic pentru nimeni,pe mine ma intereseaza de ce cineva trebuie sa ma numeasca ,,stilista,, ori altcumva ,eu asa m-am nascut asa am prins de la parinti si asa o sa fac cum cred de cuviinta ,fiecare hotaraste pentru sine unele intrebari ,de ce atita ura si incultura la adresa miilor si sutelor de mii de crestini. mai am o intrebare ,ati auzit sper de militarul evghenii rodionov, de mucenicia sa ,el pe care ,,stil,, a devenit mucenic?

    Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 4, 2010 at 11:12 am

      lala

      Pui incorect problema, ca mucenicul tinea calendarul vechi … Biserica lui, e in comuniune cu BOR? In biserica lui, ierarhii fac greseli? Biserica lui, e membra CMB?

      Apreciază

  7. Cristina said, on iunie 4, 2010 at 11:23 am

    Doamne ajuta!

    Nu stiu de ce ne legam de probleme false, care nu exista, dar care le creeaza altii pentru a aduce neincrederea intre noi, pentru a ne dezbina, pentru a ne lua gandul de la adevaratele probleme. Sunt sigura ca Danion este un bun ortodox, pacat ca nu stim sa ne sustinem intre noi. Nu mi se pare deloc deplasata comparatia pe care a facut-o vizavi de trup si madularele acestuia si biserici…
    Nu l-a sustinut pe Basescu, poate cel mult l-a votat. Dar asta nu e un pacat. Daca de asmenea arati cu degetul greselile BOR nu trebuie sa fii considerat stilist, etc.
    Ceea ce nu vreti sa vedeti si sa acceptati este de fapt adevarul, sfintele canoane.
    Pentru ceea ce a facut patriarhul Daniel – ca a dat moaste la catolici, slujbe ecumenice,etc conform canoanelor lasate poate fi considerat eretic, de drept nu mai poate fi ,,parintele nostru patriarh”. Tot potrivit canoanelor in anumite biserici din Romania nu ar trebui sa se mai tina slujbe ortodoxe decat dupa resfintire din cauza ca au fost profanate cu slujbele masonilor sau ale monofizitilor. Dar preotii de la acele biserici parca nu au invatat la teologie si canoanele de nu spun nimic. Ascultarea nu trebuie sa fie facuta deact pana la erezie. Ne-ar sta mai bine ca popor, preoti, mireni, sa ne pocaim si sa fim verticali, uniti si sa avem puterea sa rostim adevarul fara sa ne temem ca avem copii, ca ne pierdem parohia, sa nu facem dezbinare. Dar curand va veni momentul cand apele se vor limpezi, se va impune dezbinarea pentru ca nu putem fi si cu Hristos si cu Mamona. Ceea ce a spus de fapt si parintele Iustin – sa ne pregatim de muceninie ca alta cale nu mai e, alta iesire nu mai e pentru ca e prea tarziu.
    E mai simplu insa sa ne aratam cu degetul decat sa fim uniti, sa ne rugam unii pentru altii. Ca diavolul isi rade de noi. Nu cred ca Danion se afla in ratacire, cum nici Saccsiv nu se afla. Se intampla uneori ca pentru aceeasi problema, la doi oameni diferiti sa li se dea retete diferite de catre duhovnic, asta nu inseamna ca duhovnicul nu este bun. Sa ne rugam cu totii pentru luminarea mintii si discernamant, care ne cam lipseste. La nici un eretic si la nici un om aflat in ratacire nu izvorasc mir sfintele moaste…
    Fratilor al treilea razboi bate la usa, templul din Ierusalim e aproape gata – haideti sa ne rugam, sa fim altfel, doar asta trebuie sa fie preocuparea noastra, sa ne vedem cat mai multi sus in cer. Sa ne tragem de mana unii pe altii catre cer, si nicidecum sa adancim prapastia dintre noi. Cristina Dobre

    Apreciază

    • cristina said, on iunie 5, 2010 at 5:51 pm

      unde e aproape gata templul ala? zi-mi si mie strada si numar, adresa exact, daca tot stii ca e aproape gata

      nu zic nu, vremurile sunt aproape, le traim, (eu una ma gandesc cu groaza ca la momentul final copiii mei vor fi tot minori inca si va trebui sa decid pt ei si ma rog la Dumnezeu sa ii mantuiasca pe ei ca sa nu ma afc vinovata si de pierderea mantuirii lor pe linga a mea), nu intelege ca neg faptul ca deja traim Apocalipsa, dar nu sustine lucruri neadevarate cum e ala cu ridicarea templului. Au facut niste vase de cult, au facut pietre pt construire, dar deocamdata terenul e ocupat, nu se poate nici macar incepe constructia. Sa nu crezi ca asta o zic in sensul ca ”mai avem timp sa ne ocupam si de mantuire”, sa amanam, sa nu ne grabim, Doamne fereste, dar nu sustine neadevaruri. Decat numai daca nu ai spus-o strict in sens metaforic …

      Apreciază

  8. M2KN said, on iunie 4, 2010 at 11:58 am

    Oare Danion Vasile nu are si el un duhovnic care sa l sfatuiasca ?

    Apreciază

  9. Cristina said, on iunie 4, 2010 at 12:34 pm

    nu stiu cati dintre cei care posteaza aici au duhovnic, dar despre Danion stiu sigur ca are duhovnic si ca merge regulat la spovedit. Si oricum nu ar trebui sa ne intereseze asa mult discutiile altora la spovedanie, ci ale noastre….

    Apreciază

  10. D. A. said, on iunie 4, 2010 at 1:07 pm

    @ Cristina
    este foarte important sa stim daca face cu binecuvantare ceea ce face. Daca duhovnicul lui stie ce scrie el. Daca nu are binecuvantare, atunci ti se pare normal sa publice?
    una este postarea unui comentariu pe un site, alta este propovaduirea lui prin conferinte si publicatii.
    Si daca stii tu ca Danion are duhovnic si merge regulat la spovedit si impartasit, nu inseamna ca ceea ce a pus pe site este cu binecuvantare. Poti sa-l intrebi si sa ne spui si noua:)

    Apreciază

  11. M2KN said, on iunie 4, 2010 at 1:23 pm

    Oare duhovnicul lui o fi pe vechi sau pe nou ?

    Apreciază

  12. rortodox said, on iunie 4, 2010 at 3:11 pm

    ” În Syros erau doi ieromonahi-duhovnici fanatici şi zelotişti, foarte râvnitori ai calendarului vechi, care îi sfătuiau şi îi învăţau pe oameni, pe creştini, să nu se mai ducă la Biserică, să nu se mai împărtăşească cu Preacuratele Taine. În loc să se împărtăşească, să prefere să umple un pahar de vin şi să afunde în el o felie de pâine şi să mănânce, aceasta ar fi mai de preferat. De asemenea, copiilor lor, în loc să-i boteze preoţii nou-calendarişti, să prefere să le facă o baie în mare sau să pună într-o vană apă şi să-i spele. Iar unul mai fanatic spunea că împărtăşania nou-calendariştilor o pune jos şi o calcă în picioare şi spunea şi un cuvânt ruşinos. Şi aveau între ei atâta ură, invidie şi răutate încât nu se ocupau cu nimic altceva, cât de mult îi preocupa să meargă la oamenii cunoscuţi lor şi la cei necunoscuţi, să se judece unul pe altul, cu judecăţi înfricoşătoare şi cu clevetiri groaznice. Se făcuse o mare sminteală în oraşul Syros.

    Câţiva oameni cuminţi şi cu frică de Dumnezeu mă roagă să-i împac. Am încercat să-i conving că sunt datori ca creştini şi, mai mult, ca ieromonahi şi duhovnici, să se ierte, să se împace, să zădărnicească invidia şi duşmănia, ca să nu moară în duşmănie. A fost însă imposibil. Pe unul prin multe pilde şi învăţături din Evanghelie, l-am convins să se ierte. Celălalt a fost imposibil de înduplecat, de aceea i-am spus: Dacă nu-l ierţi, să nu mai liturghiseşti, pentru că Hristos spune: Mai întâi să te împaci cu vrăjmaşul tău şi atunci să-ţi aduci darul şi jertfa ta. Eu, îmi spune, voi liturghisi… Dar în loc să liturghisească, după puţine zile după ce i-am spus să nu liturghisească, a luat un cuţit şi s-a dus să junghie pe nepotul unui negustor pentru că îi luase banii. Şi pentru că poliţistul l-a închis pentru câteva zile şi l-a ameninţat să nu se mai atingă vreodată de nepotul aceluia, pentru că îl va pedepsi, s-a dus ca un alt Iuda şi a luat o funie şi şi-a făcut un ştreang ca să se sugrume. Dar în clipa aceea l-a văzut o femeie care a strigat şi au alergat de i-au tăiat funia şi a fost salvat.

    Dar pentru că hulea, l-au închis la azil. Şi când s-a apropiat de moarte şi s-a dus preotul să-l împărtăşească, l-a găsit că-şi mânca necurăţiile! Şi astfel a murit neîmpărtăşit, el care zicea că Împărtăşania nou-calendariştilor o pune jos şi o calcă în picioare şi o amestecă în necurăţii. Iar când l-au dezgropat l-au găsit neputrezit. Cadavrul lui era negru, răspândea un miros greu, gura îi era deschisă şi limba îi atârna în afara gurii. Acestea sunt isprăvile vechilor calendarişti fanatici care au îndepărtat iubirea şi ţin strâns vechiul calendar ca să nu-l piardă.

    Dacă aş vrea să număr rătăcirile şi ereziile vechilor calendarişti în care au căzut o dată cu introducerea noului calendar, nu-mi va ajunge timpul. În afara rebotezării, a mirungerii din nou, a îndrăznelii unora de a nu intra în Bisericile creştinilor nou-calendarişti, a nu se închina la sfintele icoane, a trece pe lângă Biserici şi a nu-şi face semnul Crucii şi a spune că bisericile s-au catolicizat, icoanele s-au întinat. Iar atunci când bat clopotele bisericilor pentru sărbătoarea vreunui sfânt, unii vechi-calendarişti spuneau că este sărbătoarea sfinţilor catolici. ”

    [ sursa: http://blog.pustniculdigital.info/articole/61/ ] + mai sunt exemple ..

    Vai de ” ultrasi ” ..

    Apreciază

  13. lala said, on iunie 4, 2010 at 3:22 pm

    pt.saccsiv
    http://hristofor.wordpress.com/2010/06/02/congresul-pan-ortodox-din-1923-si-inventarea-calendarului-nou-iulian/

    nu eu si nu tu si nu altcineva detine adevarul decit HRISTOS.

    daca esti o persoana care citeste , dupa sfatul aceluiasi savatie, merita sa vezi si ce zice si partea adversa, pt. a te informa ,cel putin.

    fiecare are punctul sau de vedere ,dar e trist faptul ca lucratorilor rai a viei si gradinii le-a reusit planul cu cearta intre crestini, Meletie, cel cu inovatiile nu a facut si el parte din sistemul impotriva caruia lupti??
    pe mine personal ma pune in garda alt lucru> ,,iubirea ,,dintre cei care detin friele si deci si ,,comuniunea,, si pupatul peciproc a celor ,care de fapt nu trebuie sa se pupe.

    2- saccsiv, cind o sa ai curajul sa iesi din anonimat,cel putin Danion lupta deschis, tu daca esti barbat ,crezi ca dupa caderile pe care toti le-am avut o sa ne ascundem mult dupa niste taste ,??
    ps. mie materialul propus de hristofor mi-a placut,merita parcurs.

    da de fratiiii ieromonahi si monahi de la optina ai auzit? cei care au fost sacrificati in ziua de PASTE?

    DA PREOTUL SISOEV DANIIL, mucenic si el, oare dupa ce calendar ori stil a suferit mucenicia??

    pina la urma cred ca le pune la punct pe toate D-ZEU,importa ca noi sa nu fim imprastiati,

    Apreciază

  14. libertateromania said, on iunie 4, 2010 at 4:38 pm

    „Ne povestea Părintele Cleopa si o minune petrecută cu staretul său, Protosinghelul Ioanichie Moroi:

    În anul 1925, după îndreptarea calendarului, egume-nul Sihăstriei era în mare îndoială. Nu stia dacă este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a închis în chilie si a început să postească si să se roage ca Dumnezeu să-i dea un semn cum să tină calendarul, pe stil vechi sau pe stil nou.

    După aproape 20 de zile de post, văzând călugării că egumenul nu mai dă nici un semn de viată, s-au gândit ca nu cumva să moară din cauza postului. Atunci s-au sfătuit să strice usa si să-i salveze viata.

    Ierodiaconul Ghemnazie Pristav, fiind mai curajos, a scos usa chiliei din balamale cu tapina si l-a aflat pe egumenul Ioanichie căzut jos, foarte slăbit, cu Psaltirea lângă el.

    Apoi, întărindu-se cu Preacuratele Taine si cu putină hrană, în trei zile si-a revenit si a spus fiilor săi duhovnicesti cât de multe si grele ispite a pătimit de la diavoli în aceste timp de post aspru si de rugăciune. Uneori îl amenintau că îl omoară. Alteori îl băteau cu toiege de foc. Odată, a văzut o ceată de diavoli cu culioane rosii, zicând:

    – Hai să tăiem pe bătrânul acesta, că vrea să se facă sfânt! Apoi au strigat cu mânie asupra lui:

    – Cine ti-a spus tie că astăzi se mai fac sfinti?

    – Dar vouă cine v-a spus că nu se mai fac? le-a răspuns egumenul.

    În altă zi iarăsi l-au amenintat:

    – Degeaba mai postesti, că tot în mâinile noastre o să cazi! Iar el le-a zis:

    – Eu am nădejde în mila lui Dumnezeu si în rugăciu-nile Maicii Domnului, că mă voi izbăvi de mâinile voastre!

    După mai multe zile de post, a văzut deasupra sa în văzduh trei sfinti îmbrăcati arhiereste, care semănau cu Sfintii Trei Ierarhi. Cel din mijloc i-a zis cu glas ca de trâmbită:

    – Ioanichie, de ce te îndoiesti si nu faci ascultare? Nu stii că neascultarea moarte lucrează? Sau nu ai citit că este mai mare ascultarea decât jertfa? Deci ascultă de cei mai mari, că nu vei răspunde tu de îndreptarea calenda-rului!

    Apoi, binecuvântându-l toti trei deodată, s-au urcat spre cer si nu i-a mai văzut. Din ziua aceea, bătrânul nu s-a mai îndoit de îndreptarea calendarului.”

    DIN „VIATA PARINTELUI CLEOPA”

    Apreciază

  15. iulianalecu said, on iunie 4, 2010 at 4:46 pm

    Ies ingretosat de aici de catre ‘fratii’ stilului nou, care ‘frati’ sunt in erezie si in bezna totala.
    Un site adevarat de unde ati putea invata Ortodoxia este:
    http://genuineorthodoxchurch.com (Sinodul Mateit Grec al IPS Kirik De Lavreotikis si Mesogaia) cu care Biserica Adevarartilor Crestini Ortodocsi din Romania, Episcopia de Movilita a IPS Gherontie de Vrancea se gaseste in comuniune. Chiar IPS Gherontie este membru al Sinodului Mateit.

    Doamne ajuta!

    Altceva nu va mai spun, decat ca si Slatioara este in erezie prin comuniunea ei cu kiprianitii.

    Apreciază

  16. iubesc Patriarhul said, on iunie 5, 2010 at 8:32 am

    Vama ereziilor si a credintelor gresite este ultima. Dar voi pareti asa de siguri ca ajungeti pana acolo…

    Apreciază

  17. Adrian.I said, on iunie 5, 2010 at 9:29 am

    @Iulianalecu. Ce nu intelegi termenii in Scriptura care caracterizeaza duhul sunt diferiti si adevaratul lor sens este descoperit doar din context .Stilul asta este prezent pretutindeni in Scriptura nu numai cu „duhul” ci si cu alte lucruri. Astfel se foloseste termenul de duh in Scriptura pentru suflet omenesc pentru orice viata pentru har pentru Duhul Sfant pentru sau chiar pentru Dumnezeu cel Intreit.ex;”Şi a deşteptat Domnul duhul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, cârmuitorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, marele preot, fiul lui Iosedec, şi duhul poporului care mai rămăsese, şi au venit şi au început lucrul templului Domnului Savaot, Dumnezeul lor, [agh 1,14] ,
    Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva. [ap 4,2] si ca duh ce descrie un ipostas al lui Dumnezeu; „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. [In14,26] Acest lucru il arata si sfantul Grigorie Palama in comentariul care l-ai dat;”
    „si desi doua sau mai multe duhuri sunt numite astfel, nu intelegem nimic mai putin decat faptul ca este inchinat Duhul Unul, Simplu si Necompus, si numirile sunt nediferentiate intre ele, DESI PRIN INTELES DIFERA UNELE DE ALTELE. [spus intr-un context usor diferit totusi]. Am inteles la ce vrei sa te referi dar totusi nu reusesti sa faci distinctia intre ,fire si lucrare, si intre trimiterea , purcedere, si izvorare. E haios faptul ca singura intrebare la care ai raspuns [sau macar ai incercat] nu avea nici o legatura cu stilismul.

    Apreciază

  18. crip 81 said, on iunie 5, 2010 at 9:41 am

    sunteti prea aspri cu Danion Vasile . Il judecati prea aspru ! Dupa parerea mea daca ar fi macar zece credinciosi ca el in Romania s-ar schimba putin fata acestei tari . El are mare curaj ca marturiseste pe fata ratacirile acestui veac . Cati dintre voi fac acest lucru ? Cati dintre preoti spun adevarul pe fata chiar daca nu sunt de acord cu patrarhul ?
    Imi place ravna lui de a tine credinta asa cum ne-a lasat-o Hristos . Insa lupta e grea , e foarte grea , nimic nu-i mai greu decat sa te lupti cu ereziile pentru ca lupta nu e cu oamenii , ci cu puterile intunericului , cu capeteniile ei cele mai mari …asa ne invata sfintii nostri dragi .
    Si daca se mai intampla sa se clatine , sa aiba nedumeriri sau tot felul de ispite , sa-i sarim cu totii in ajutor cu rugaciunea , fiind ca avem mare nevoie de astfel de barbati ca el intre noi .Amin.

    Apreciază

  19. Adrian.I said, on iunie 5, 2010 at 11:45 am

    @Iulianalecu. Se pare ca nu ai citit ce am spus. pana in secolul 9 apusul era de 300 de ani in ereziie cazand in anatema sinodului 1 ecumenic din cauza filioque si a dat sfinti in continuare. Asta nu e un argument. Pana ce nu se arunca o anatema dogmatica direct asupra celor in cauza ei sunt in biserica si nu au pierdut harul . Apropo stii ca pana in anul 1924 inainte ca sa apara problema calendarului si sinoadele stiliste Biserica cazuse deja in vreo 6 anateme , deci dupa logica ta ar fi trebuit ca si voi sa fiti eretici si cauzuti in apostazie. Daca ai venit aici sa faci prozelitism macar invata istoria Bisericii. Biserica din care pretinzi ca faci parte.

    Apreciază

    • dixit said, on iunie 6, 2010 at 7:50 pm

      Am urmarit comentariile tale,esti documentat.Te rog sa-mi dai cateva titluri(cat mai multe )de carti de IBU. Multumesc.

      Apreciază

    • dixit said, on iunie 6, 2010 at 7:51 pm

      Adrian I,am uitat sa precizez.

      Apreciază

  20. saccsiv said, on iunie 5, 2010 at 12:16 pm

    Am lasat pana acum activistii stilisti sa posteze, pentru a se vedea clar ce au in cap, anume, ca in BOR nu mai este har. De aici incolo le voi sterge toate comentariile.

    Apreciază

  21. D. A. said, on iunie 5, 2010 at 5:52 pm

    in sfarsit, frate saccsiv. Au venit stilistii ca mustele la miere, nici nu mai avem loc de ei noi, ortodocsii. Nu vreau nici fragmente de adevar sa il primesc de la ei. Dumnezeu sa ne lumineze.

    Apreciază

  22. mishi55 said, on iunie 5, 2010 at 7:11 pm

    Ti se pare ca ma repet, „frate” sacsiv?
    Deranjant, nu-i asa, ca are cineva alta parere decat tine? deranjant ca-ti arata cineva mizeria pe care o faci?
    chiar asa, oare ce mai caut eu pe aici?

    De ce nu pui la inceput un anunti ca nu e voie sa postam decat o data? Poate pentru ca nu e valabil pentru toata lumea. Au voie sa posteze mai multe comentarii numai cei care-ti canta in struna, iar cei care te critica sunt banati? Curat curaj, coane…

    Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 6, 2010 at 5:13 am

      mishi55

      Esti agitata si nu e bine, caci te pripesti. Te-a bagat platforma la moderare, atata tot. La restul iti voi raspunde cand vin de la biserica.

      Apreciază

  23. crip 81 said, on iunie 5, 2010 at 7:37 pm

    De ce vorbesc cu atâta – aş zice – întristare? Pentru că dorirea inimii mele este ca voi să vă însuşiţi acestea, să se depărteze de la voi acel chip al gândirii care este o stâlcire a vieţii creştineşti. Îmi este greu să vorbesc astfel, pentru că mulţi bolnavi cu sufletul nu sânt în stare a auzi un astfel de cuvânt. Mulţi sânt care nu trăiesc vecinicía în Hristos, ci o curioasă formă a vieţii pământeşti. Lipsindu-le viziunea veciniciei, vremea şi zilele pentru ei devin singura realitate, şi se ceartă pe tema calendarelor. Cât eram la Athos a avut loc reforma calendarului. Biserica Universală a vrut să reorânduiască curgerea vremii pe baza principiilor puse dintru început. Iar la început se întâmpla că Echinoxul era pe 9 Martie, iar apoi a ajuns să fie pe 22. Dar această schimbare priveşte mai ales viaţa exterioară a societăţii omeneşti, ca să nu zic viaţa statală. Dar a privi această latură ca pe o dogmă, ba chiar să rupi comuniunea liturgică, este urmarea neajunsului înţelegerii şi a lipsei de experienţă a veciniciei în Hristos. Tot ce este al pământului trece. In cei douăzeci şi doi de ani ai vieţii mele la Athos mi-a fost dureros să văd cum unii, chiar şi oameni buni, gândesc numai în termeni de zile, iar nu la vecinicíe. Şi astfel, într’un chip ciudat, se învârtoşează inima acelor oameni. De acum uşa inimilor lor este închisă. Ei nu pot înţelege nici rugăciunea din Ghethsimani, nici moartea pe Golgotha, nici gândul lui Simeon Noul Theolog sau al lui Siluan pentru faptul că fiecare dintre noi trebuie a se asemăna omului celui dintâi prin cuprinsul vieţii sale, adică să devină un Adam.

    Şi lipsa cugetului pe care ni-l învaţă Părinţii noştri face ca noi să stâlcim creştinismul, ridicând condiţiile statale şi ale vieţii sociale la nivel de dogmă. Este un lucru cât se poate de neadevărat. Adevărata rugăciune se petrece în hotarele nu ale vieţii pământeşti, ci dumnezeieşti: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului…”, „Doamne, miluieşte pre noi şi lumea Ta”.

    Vorbesc fără rânduială, dar în desfăşurarea convorbirii noastre urmăresc felul cum mi se dă cuvântul. Nu citesc de pe o hârtie ceva scris mai nainte, ci numai caut cu rugăciunea ceea ce se naşte în inima mea. Aşa încât vorbesc acum despre aceasta fiindcă doi dintre fraţii noştri au fost în Rusia. Şi acolo, după un atât de mare har al muceniciei, dintr’o dată – o conştiinţă atât de măruntă, strâmtă, îngustă a vremii! Pe fraţii noştri i-au întrebat: „Pe ce stil slujiţi voi?” Pentru ei este vorba de „noul stil” sau „vechiul stil”. Dar când noi am trecut la stilul după care trăieşte statul, nu am simţit nici o pierdere din pricina lui, ci am păstrat bunele noastre dispoziţii şi faţă de unii, şi faţă de alţii. Cine sânt acei „alţii” şi cine „unii”? Unii sânt care „păzesc zilele”, precum zicea Pavel ( 6.). Dar sânt alţii ce sânt adânciţi în rugăciune şi cu sufletul, şi cu inima, din toate puterile, în vécinicul Dumnezeu.

    Deci aş dori, fraţii mei iubiţi, ca voi să înţelegeţi lucrurile aşa cum trebuie înţelese, aşa cum ne-a învăţat Domnul, şi apostolii Săi, şi Sfinţii Părinţi: „Ceriul şi pământul vor trece, dară cuvintele Mele nu vor trece”. Iar când i-au spus Evreii: „Dar tu, care nici cincizeci de ani nu ai, l-ai văzut pe Avraam?”, Domnul le-a răspuns cugetând cum era propriu Luişi: „Mai nainte până a nu fi Avraam, EU SÂNT” ( 7.). Şi de aceea zice Domnul: „Mâncaţi Trupul Meu şi beţi Sângele Meu, şi atunci veţi fi purtătorii vieţii Mele vecinice. Iară cine nu va bea Sângele Meu, cine nu va mânca Trupul Meu, acela îşi pierde viaţa”. ( 8.)

    Aşadar, cuvântul meu a alunecat spre latura aceasta: vremea este relativă, proprie formei fiinţării făpturii, a existenţei, iar vecinicía este forma fiinţării vecinicului Dumnezeu în Care credem. Iar într’un astfel de cuget vom putea mai adânc înţelege cuvintele lui Hristos şi poruncile Sale. De ce? – Deoarece când poruncile Sale se fac legea, singura lege a fiinţării noastre: şi cea vremelnică, şi cea vécinică – atunci toată alcătuirea vieţii noastre se schimbă. Iar când omul îşi va simţi mântuirea în Hristos, şi va vedea pe alţii care nu voiesc pe Hristos, se va ivi în el în chip firesc împreună-pătimire pentru cei ce nu înţeleg şi nu primesc pe Hristos. Conştiinţa chinuitoare că aceşti oameni cad de la vecinică viaţă în Dumnezeu naşte rugăciune pentru întregul Adam. Stareţul Siluan zice că atunci când dragostea se atinge de inimă, omul doreşte tuturor mântuirea. Atunci nu se mai iveşte învârtoşarea inimii ce duce la dezbinări, la ură şi la desăvârşita pierdere a chipului vieţii creştineşti.

    Mă voiŭ opri la aceasta. Iar voi, ca întotdeauna, iertaţi-mi graiul prost şi cuvântul neorânduit, dar simţiţi-i esenţa. Încercaţi să pătrundeţi, prin rugăciunea pocăinţei, în adâncul cugetului creştin, deoarece rugăciunea pocăinţei este cea adevărată. Fiecare dintre noi poartă în sine câte un chip sau altul al păcatului, şi greşeşte. De aci, rugăciunea pocăinţei se dovedeşte a fi firească. Dar, în chip minunat, tocmai astfel se naşte persoana-ipostasul după chipul lui Hristos, Logosul cel întrupat al Tatălui.

    Iar rugăciunea mea este ca voi toţi să înţelegeţi calea lui Hristos, care ne este chinuitoare, dar care cu adevărat ne mântuieşte. Şi să vă păzească Domnul.

    Arhimandritul Sofronie – Cuvântări duhovniceşti, vol. II (Alba-Iulia, 2008)
    Traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica)

    Apreciază

  24. Ortodox pe stil vechi said, on iunie 5, 2010 at 8:18 pm

    Bine ca Bunul Dumnezeu ne sterge pacatele dupa o marturisire adevarata.Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ierte.

    Apreciază

  25. G-man said, on iunie 5, 2010 at 8:30 pm

    crip 81 si Adrian.I
    ce ati scris voi este f folositor . sper sa foloseasca la cati mai multi nu calendaru da sfinti ..ci Hristos .daca il ai pe Hristos nu ai ura in inima ,,, chiar daca nu esti perfect.
    Nu cred ca Domnul face sfintii la data fixa.
    apoi daca cineva ne-ar rupe de lume si de ritmu asta si ne-ar lasa undeva intro padure amnezici , fara sa mai avem notiunea timpului nu cred ca am cauta sa aflam ce zi suntem / disperati ca daca nu stim daca e 29 mai sau 13 aprilie nu ne mai mantuim …suficient sa ne amintim ca suntem ai lui Hristos e suficient petru mantuire ..in padure ….aici se pare ca ne trebuie multe

    Apreciază

  26. Cristina Dobre said, on iunie 5, 2010 at 11:07 pm

    Doamne ajuta!

    Duhovincul lui Danion este pe stil nou, nu stiu insa daca ceea ce posteaza pe site este cu binecuvantare sau nu. Il voi intreba personal si cum voi avea un raspuns il voi posta fara rezerve.
    Cat despre templu oficial au facut doar altarul de sacrificiu, vase si haine preotesti, Neoficial au facut ceva mai mult. Maica Ecaterina- Monica Fermo, care locuieste in Ierusalim a spus mai multe. Sunt multe lucruri pe care nu le intelegm din Apocalipsa – unele asteptam sa se intample intocmai, altele nu stim cum vor fi. Eu nu stiu daca chiar vor darama moscheea aceea, mai ales ca la nivelul evreilor se discuta despre amplasarea in zona a altarului dar nu chiar in locul moscheii ca au mai facut ei niste sapaturi si au descoperit ca de fapt altarul vechi nu era chiar acolo. Si tot asa.

    Apropo si copilul mei tot minor este de aceea spun ca e timpul de rugaciune unii pentru altii.

    Apreciază

  27. r1 said, on iunie 6, 2010 at 10:54 am

    Pe Danion l-am vazut duminica trecuta la Sf Liturghie la biserica unde e parinte paroh Mihai Andrei Aldea (care nu e pe vechi si i-a si combatut in repetate randuri pe stilisti). Niciodata nu mi-au placut oamenii care dau rapoarte despre altii, dar am vazut ca unii chiar au indoieli daca Danion a trecut la stilisti sau nu si stiu ca un crestin trebuie sa accepte orice defaimare, in afara de acuzatia de eretic.

    Apreciază

  28. dixit said, on iunie 6, 2010 at 7:53 pm

    Adrian I., Am urmarit comentariile tale,esti documentat.Te rog sa-mi dai cateva titluri(cat mai multe )de carti de IBU. Multumesc.

    Apreciază

  29. Adrian.I said, on iunie 6, 2010 at 8:01 pm

    @dixit. Nu stiu daca sunt documentat… dar pentru ce iti trebuie cartile de ibu?

    Apreciază

  30. dixit said, on iunie 6, 2010 at 8:30 pm

    Adrian I,nu ma asteptam sa raspunzi la ora asta..Cum de ce?Consider f utila studierea IBU,in contextul acesta,care se tot discuta.

    Apreciază

  31. Adrian.I said, on iunie 6, 2010 at 8:51 pm

    @Daca e vorba de problema stilista nu stiu daca-ti folosesc foarte mult ca aici lucrurile sunt incalcite. Mai folositoare ar fi cartea pr Epifanie Teodoropulos „Cele două extreme: ecumenismul şi stilismul”.Legat de manualele de Ibu nu stiu ce sa zic eu am citit manualul de ibu pentru seminar a lui Ramureanu dar acum sunt la facultate si folosesc doar unele cursuri. Oricum sunt cam cenzurate informatile si abordate dintr-o perspectiva gresita.Nu stiu .. cauta si tu pe net ca acolo sunt mai mult informatii oricum parerea mea este ca nu folosesc la nimic. In vremurile astea trebuie sa ascultam de marii sfinti si duhovnici si sa nu facem teologia creierului, interpretand dupa bunul nostru plac informatile .

    Apreciază

  32. dixit said, on iunie 6, 2010 at 9:04 pm

    adevarat,buna cartea parintelui,am citit,daca ar citi-o toti stilistii cu sinceritate,nu ar mai fi stilisti…totusi,cunostinte temeinice si necenzurate despre ibu,ma intereseaza.Internetul ma ameteste,cartile altfel ‘vorbesc’.Multumesc oricum pt raspuns.Doamne ajuta!

    Apreciază

  33. Adrian.I said, on iunie 6, 2010 at 9:15 pm

    Doamne ajuta!

    Apreciază

  34. Catalina said, on iunie 7, 2010 at 6:27 pm

    Frate Saccsiv,

    Ma doare sufletul pentru duhul in care ai scris acest articolul,nu pentru faptul ca Danion a gresit sau nu,ci pentru faptul ca l-ai rastignit virtual,prin puterea unui cuvant si a unei publicitati facuta si pe spatele altora,ca sa fim sinceri.Faptul ca pe tine nu te doare sufletul ca ai postat acest articol,faptul ca ai aruncat cu pietre fara sa te gandesti inainte de a o face,este mizerabil si neortodox.De ce nu vrei matale sa te duci si sa iti speli rufele in particular si sa nu mai arunci atata mizerie in ortodoxie ?
    Cred ca ai devenit prea destept pt.noi.Deja ai ajuns la sfintenie,noi inca suntem pacatosi si nu am ajuns la perfectiune.Daca tu crezi ca ai ajuns,ai cazut in paxatul madriei si e mai rau.
    Domnul sa te ierte.Fa ceva si ridica-te !!! Intereseaza-te inainte de a posta un articol,nu omori omul si apoi vezi daca a fost sau nu vinovat.

    Apreciază

    • Catalina said, on iunie 7, 2010 at 6:33 pm

      acest articol*

      pacatul mandriei*

      Iertare pentru greseli,am tastat repede.Nu iti cer sa postezi acest articol pe blog,nu am scris asta pentru popor ci am scris pentru tine,pentru caderea ta si pentru a te trezi la realitatea unei inselari si unei nesimtiri si tradari exagerate.

      Apreciază

      • saccsiv said, on iunie 7, 2010 at 6:49 pm

        Catalina

        Explica si asta:

        pentru a te trezi la realitatea unei inselari si unei nesimtiri si tradari exagerate.

        Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 7, 2010 at 6:47 pm

      Catalina

      Dezvolta te rog acest

      publicitati facuta si pe spatele altora

      Apreciază

  35. Catalina said, on iunie 7, 2010 at 6:57 pm

    Ok,ai un blog accesat de foarte multe persoane.Sunt foarte multi care te cunosc datorita lui Danion fratioare.Nu zic ca nu e si meritul tau,dar stiu ca un crestin adevarat nu musca mana care l-a hranit candva.Danion nu a fost si nu este nimic pentru tine ?
    Datorita cui e cartea pe care ai scris-o ? Inca o data,nu zic – ai scris-o tu,dar stiu zeci sau poate sute de oameni care au cumparat cartea aia pentru ca era interviul facut de Danion.NU TE JUDEC SI NU TE CONDAMN.Dar mi se pare ciudat sa arunci cu pietre in omul care te-a ajutat din punctul meu de vedere.Nu ia luat interviu Danion oricui….din cate observ din publicatii.Nu te cunosc,esti un nume de cod pentru toti.Dar de ce oare nu vrei sa postezi un articol de dragoste sau de mila crestina?Suntem in post,e-o chestie in ortodoxie si cu postul asta.De obicei un ortodox,mai ales in post incearca sa faca pace,fapte bune,se roaga mai mult.Vreau sa vad in tine un adevarat convertit.Nu un om care si-a pastrat fire de viata trecuta,ce nu isi au rostul in prezent.

    Apreciază

    • saccsiv said, on iunie 7, 2010 at 8:02 pm

      Catalina

      Spui:

      Sunt foarte multi care te cunosc datorita lui Danion fratioare

      Fundamental gresit.

      saccsiv , adica acest blog, este cunoscut multumita bunului Dumnezeu. Lucrez in medie 12 ore pe zi la calculator si incet-incet informatiile ce le prezint au inceput sa fie din ce in ce mai citite. Cand l-am intalnit prima data pe Danion, blogul era deja cunoscut. Asa ca nu interviul, luat mult dupa aceea, l-a lansat. Danion a facut altceva, m-a prezentat ca persoana unor frati.

      Sunt un nume de cod, cum zici tu, adica saccsiv, pentru majoritatea si asa vreau sa raman. Pe mine ma intereseaza ca informatiile ce le prezint sa fie cunoscute de cat mai multi, nu sa ma inalt eu. Sunt un fir de praf, un abur de o clipa. Si asa trebuie sa raman. Asta e si motivul pentru care n-am fost la conferintele si la emisiunile tv la care m-a invitat Danion. O singura data era sa ma convinga sa merg, dar n-am facut-o, caci m-am imbolnavit. Si sunt bucuros acum ca nu am ajuns acolo.

      Am facut acest blog pentru a se trezi cat mai multi, pentru a gasi crestinii un loc unde sa comunice intre ei, unde sa aduca la randul lor informatii. Ba chiar un loc unde sa incercam cu totii sa-i trezim pe unii comentatori inca adormiti.

      Cartea am scris-o la rugamintea lui. Iar daca e folositoare, ii dau slava lui Dumnezeu. Iar daca nu, imi cer iertare la toti. Dar n-am scris-o ca sa fiu cunoscut. Nici la lansarea ei n-am fost.

      Alta carte l-am rugat insa eu sa publice la editura cu care colaboreaza, dar nu a vrut … Era prea dura. Si nici acum n-am publicat-o si nu stiu daca o voi putea face vreodata. Am promisiuni, una chiar din partea unui prieten al lui Danion. Vom vedea. Dar ea va fi semnata tot saccsiv. Un nimeni. O bucata netrebnica de tarana.

      Nu arunc cu pietre in el. Vorbim insa de BISERICA unde atunci cand am ajuns, m-am simtit ACASA. Iar in aceasta CASA am gasit niste frati. Si o apar de cei ce o ponegresc si lupt impotriva celor ce incearca sa-i scoata pe fratii mei din ea. Danion trebuie sa-si defineasca clar pozitia: este in CASA ca un frate sau este in afara ei … Asta e noima acestui articol. Daca sta in CASA si ajuta la curatirea ei, e bine. Daca sta in CASA si se tot intreaba daca se afla ACASA si ii indruma intre timp pe altii s-o paraseasca, e rau.

      Apreciază

      • Catalina said, on iunie 7, 2010 at 8:27 pm

        Saccsiv,

        Ai inteles gresit ceea ce am zis.Nu am zis ca blogul tau este cunoscut si datorita lui Danion.Am zis ca tu,SACCSIV,si cartea ta este foarte cunoscuta si datorita lui Danion.Nu ma interesa daca te-a invitat sau nu Danion nu stiu unde ( e necesar sa afla toata Romania asta ? ) .Ti-am citit cartea,este o carte buna din toate punctele de vedere.Cartea a devenit cunoscuta la foarte multi datorita lui Danion(si asta iti spun din ceea ce stiu eu,nu stiu la nivel international ce a fost ).Nu te condamn ca esti un nume de cod.Te felicit….nu e usor sa fii anonim.Foarte bine ! Problema e atunci cand tu postezi un articol a caror informatii nu sunt exacte.Poate nu stii inca,dar sunt foarte multi care asta au asteptat.CHIAR DACA DANION A GRESIT,nu era oare mai bine sa se rezolve asta altfel ? Saccsiv,ti-o spun ca unui frate,sincer.Esti printre putinii care faceau parte din punctul meu de vedere in mica adunare a crestinilor ortodocsi ce inca mai practica ortodoxia.Esti anonim,dar ai ispite legate de blog cu siguranta.Cum e oare Danion dupa atatea zeci de conferinte si dupa atatia bolovani primiti in spate de la eretici ? Nu de asta are nevoie acum.Eu cred mai degraba ca are nevoie de rugaciune.Hai in loc sa ne dam plame virtuale aici,sa citim ceva pt.el.
        Repet,ai meritele tale pt tot ceea ce ai facut.Dar nu te lega de un cuvant de-al meu pt a scoate ceea ce ai fi vrut tu.Discutia a pornit de la un articol nefondat.Este sau nu este asa ?

        Apreciază

  36. alleccssa said, on iunie 7, 2010 at 7:02 pm

    Oricum ar fi Danion, Dumnezeu il va scoate la lumina, ma surprinde faptul ca iubirea dintre noi aproape ca lipseste! Sa arunce cu pietre cel care se considera fara pacate! Daca nu sa il lasam pe Dumnezeu sa ne arate adevarul! Multa ironie despre Danion postate in multe articole, ce folos au? De Danion are grija Dumnezeu, daca a gresit il va intoarce, insa urmele cuielor nu vor ramane?
    Mai bine l-ati pomeni la rugaciuni decat sa va mandriti toti in cunostinte teologice!

    Apreciază

  37. alleccssa said, on iunie 7, 2010 at 7:04 pm

    Si daca nu a gresit, voi cum va veti intoarce rautatile?

    Apreciază

  38. Catalina said, on iunie 7, 2010 at 7:47 pm

    Si sa explic si asta ( scuze pt.intarziere….sunt destul de ocupata) „pentru a te trezi la realitatea unei inselari si unei nesimtiri si tradari exagerate”.

    Nu esti in inselare ? Nu a fost o nesimtire si o tradare a crestinilor ortodocsi ceea ce ai facut tu prin postarea acestui articol ?
    Cum adica o sa te interesezi daca l-a sustinut sau nu pe Basescu ?
    Frate,da date clare.De ce ? Pentru ca cei rau voitori isi potolesc acum dorinta de a-l vedea pe Danion epuizat.Eu asta nu inteleg.De ce tocmai tu arunci cu pietre ?
    Repet : nu e necesara postarea acestor comentarii pe blog.Scriu pentru tine….pentru ca ma doare sa vad ca un om pe care il vedeam un ortodox adevarat si un luptator pt traditia ortodoxa se frange o data cu prima adiere de vant.
    Te rog,opreste-te,gandeste-te,revino-ti.Cine,daca nu cei care inca mai citim scrierile Sfintilor Parinti,va mai fi unit cu un altul ?

    Apreciază

  39. D. A. said, on iunie 12, 2010 at 1:20 pm

    as fi de acord si cu ce spun Aleccssa si Catalina, cu conditia ca Danion sa faca precizarile de rigoare. Altfel, a spus niste lucruri foarte grave pe care nu numai ca nu le regreta (a se vedea conferinta de la Oradea, cu toate enormitatile), dar gaseste de cuviinta sa mearga pe aceeasi cale in continuare. Primeste tot felul de „adevaruri” stiliste, de care as vrea sa il vad delimitandu-se.
    Sa precizeze delimitarea de BOSV si de alti schismatici ROCOR-isti cu care „cocheteaza”, sa isi preziceze pozitia fara de moldovenii Hristofor & mdn.md, care au o pozitie clara anti BOR.
    In rest, si eu ma rog pentru el.
    Dar cand vad ca lupta impotriva BOR cot la lot cu niste stilisti, pot spune ca aprecizez apelul prompt al lui Saccsiv.

    Apreciază

  40. […] PDRTJS_settings_2199835_post_104 = { "id" : "2199835", "unique_id" : "wp-post-104", "title" : "2+post-uri+de+blog+controversate", "item_id" : "_post_104", "permalink" : "http%3A%2F%2Facdecojocullumii.wordpress.com%2F2010%2F06%2F21%2F2-post-uri-de-blog-controversate%2F" } https://saccsiv.wordpress.com/2010/06/03/chestiunea-danion-vasile-noua-sa-actiune-intrebari-la-care-t… […]

    Apreciază

  41. fotie said, on iulie 6, 2010 at 12:18 am

    DANION VASILE ARE DREPTATE.CUNOASTETI ADEVARUL DESPRE SCHIMBAREA CALENDARULUI ,NU? STITI CA NEOCALENDARISTII SUNT SUB ANATEMA, NU?CUNOASTETI ANATEMA DATA DE R.O.C.O.R.?PUTEM FI IN COMUNIUNE CU ERETICII? RASPUNDETI OBIECTIV:E PATRIARHIA ROMANA SCHISMATICA SI ERETICA?CONSULTATI SFANTA TRADITIE, SI APOI SA RASPUNDETI.

    Apreciază

  42. […] Pentru demontarea acestei rataciri – vezi analizele de aici si aici. […]

    Apreciază

  43. […] vorbit de aproximativ un an, cu Danion nu mai am relatii apropriate dinainte de a posta articolul Chestiunea DANION VASILE. Noua sa actiune. Intrebari la care TREBUIE sa raspunda. Cu cei de la manastirea Petru Voda, m-am vazut insa relativ des, caci ma stradui sa merg cat mai […]

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.