SACCSIV – blog ortodox

“RAZBOI INTRU CUVANT”: MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI

   Citez din articolul CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI:

“Ce vom face noi, faţă de această stare grea, în care chiriarhii noştri au adus Biserica? Nu vom pierde nădejdea, căci Domnul Nostru Iisus Hristos este Domnul răbdării şi al milei fără de sfârşit”. (Fericitul Martir Mircea Vulcanescu)

In ultima perioada o serie de promotori ai variantei schismatice de impotrivire fata de adoptarea noului calendar de catre B.O.R. (adoptare care a fost, in sine, o greseala vadita provocata de presiuni masonice) invoca rezistenta unor cercuri intelectuale din interbelic, rezistenta restransa, sumar, la o singura propozitie: Nu mai avem Sinod, datorita, chipurile, adoptarii noului calendar. Propozitia este atribuita lui Mircea Vulcanescu (pomenit uneori alaturi de Nae Ionescu). De fapt, pomenirea cazului interbelic romanesc al adoptarii noului calendar nu arata altceva decat – cel putin – superficialitatea noilor propovaduitori zeloti, ignorarea adevarului istoric, precum si distorsionarea marturisirii curate ale celor care vor deveni chiar Martiri ai Bisericii pe care ei, zelotii, o considera a se afla sub anatema. Sa vedem, asadar, care este adevarul istoric, cine a marturisit si, mai ales, ce:

1. Campania de impotrivire condusa de cercurile de intelectuali crestini a fost provocata nu atat de introducerea noului calendar, ci de repetarea unei anomalii a B.O.R. in anul 1929 – anume, fixarea unei pascalii diferite fata de intreaga Biserica Ortodoxa Universala.

2. Anomalia pascaliei ”romanesti” era efectul adoptarii nu a calendarului gregorian ca atare (sau a “noului calendar“, cel despre care se spune ca e anatemizat de o serie de sinoade din sec. XVII) ci a calendarului iulian rectificat, opera a prof. Chiricescu care, culmea, era anti-catolic fervent. Detalii se gasesc aici: http://www.hexaimeron.ro/Calendar/Rezistenta.html

3. Campania a fost dusa, in principal, de doua curente: cel condus de Nae Ionescu, prin Cuvantul, si cel condus de Nichifor Crainic, prin Curentul. Controversa a cuprins insa mai toate mediile din acel timp, problema fiind discutata inclusiv in Academia Romana si atragand atentia politicienilor vremii.

4. Sinodul, dupa ce a incercat sa justifice si sa respinga toate atacurile privitoare la pascalia ”romaneasca” (care in 1929 era pe 31 martie, pe cand pascalia ortodoxa era pe 5 mai), anomalia de care vorbeam, initial revine, facand concesia de a lasa crestinii sa sarbatoreasca Pastile la data la care doresc (ceea ce ducea la aberatia praznuirii Pastelui de doua ori in cuprinsul aceleasi Patriarhii) iar apoi renuntand cu totul la orice ”originalitate” cu privire la data Pastilor si revenind la randuielile Traditiei si ale Bisericii Ortodoxe Universale. Ironia istoriei face ca Nae Ionescu sa considere ca Patriarhul MironCristea NU a fost unul din sustinatorii acerbi ai noii pascalii:

Cum s-a schimbat calendarul

Există o eroare, de pildă, dacă se crede că vina, „îndreptării” calendarului cade asupra Î.P.S. Miron. Părintele Patriarh a fost multă vreme de părere că reforma calendarului nu se poate face decât în plină ecumenicitate, printr-un congres panortodox cel puţin – dacă nu într-un sinod ecumenic. Călătoria pe care Î.P.S. Miron a întreprins-o acum câţiva ani pe la patriarhii şi mitropoliţii Răsăritului urmărea, între altele, şi lămurirea acestei probleme. Din nefericire, în lipsa părintelui patriarh, Ion Brătianu, nerăbdător că rezolvarea chestiunii calendarului întârzia a dat ordin mitropolitului Pimen să sfârşească o dată cu „stilul vechi”. Se ştie că, din motive… ştiinţifice, P.S. Pimen s-a executat. Părintele patriarh nu a făcut decât să accepte o situaţie pe care nu o crease.

Cine a impus pe 31 martie?

Trebuie să stabilim, de asemenea, că aceeaşi atitudine de acceptare a adoptat Î.P.S. Miron în chestiunea datei Pastelor. După prima greşeală, care stabilea prăznuirea Paştelor la 31 mart, părintele Patriarh şi-a dat seama de consecinţele grave ale unui asemenea act şi a încercat o revenire. Convocarea Sinodului avea ca principal scop chiar această problemă. Se ştie cum au decurs dezbaterile; după cum se ştie că luni, marţi şi miercuri, înainte de 24 ianuarie, atmosfera generală era pentru o amendă onorabilă şi reintrarea în Ortodoxie, prin admiterea datei de 5 mai. Putem adăuga chiar că miercuri după-amiază Î.P.S. Miron a afirmat într-o convorbire particulară că a doua zi se va hotărî în sensul dorinţei cinci-maiştilor…

Cele două Paşti

Discuţia lămuritoare pe care foaia noastră a întreprins-o în jurul datei prăznuirii Paştelor şi a îndreptării calendarului se apropie de sfârşit. Am arătat că hotărârea de la 24 ianuarie este, din toate punctele de vedere, inacceptabilă şi creatoare de grave dificultăţi…În adevăr, dacă Biserica basarabeană ar fi de sine stătătoare, îngăduinţa printre 5-maişti de a prăznui după lege ar fi un succes. Biserica basarabeană stă însă sub autoritatea Sfântului Sinod de la Bucureşti. Şi dacă trebuie să fim mulţumitori P.S. Gurie, Visarion şi Iustinian pentru că, prin atitudinea lor energică, au obţinut, principial şi în fapt, dreptul de a rămâne în lege, cu drept cuvânt suntem obligaţi să le reproşăm, că nu au avut aceeaşi străşnicie întru apărarea Sfântului Sinod din care totuşi fac parte. Credincioşii lor sunt, fără îndoială, satisfăcuţi în această elementară nevoie de a prăznui după aşezarea duhovnicească… Situaţia de astăzi? Scriam, în momentul în care deschideam această campanie de lămurire în foaia noastră: când va fi rătăcirea de pe urmă mai amară decât cea dintâi. Nu a trebuit să aşteptăm prea mult pentru ca întâmplările să ne dea dreptate. Hotărârea de la 8 februar, prin care se îngăduie prăznuirea Paştelor de două ori în acelaşi an, este – aşa cum am arătat aci, de altfel – o grozavă aberaţie. (sursa).

Asadar, a fost o frumoasa biruinta a marturisitorilor Predaniei renuntarea la pascalia originala ”romaneasca” si revenirea la pascalia Traditiei. O biruinta care este intunecata insa de defaimarile unora ce spun ca, de fapt, acesti marturisitori s-au impotrivit nu doar pascaliei ”romanesti”, ci cu totul calendarului nou (punand egal, asadar, intre marturisirea lor si atitudinea zelotist-schismatica a celor care agita acum apele in interesul gruparilor stiliste mai mult sau mai putin obscure), considerand, prin implicatie, ca Sinodul nu ar mai fi Sinod din cauza noului calendar.

Spunem “defaimari” deoarece acesti zeloti, care dau citate ciuntite, nu fac decat adumbreasca integritatea marturisitorilor din interbelic, caci din doua una: or marturisitorii nostri considerau BOR anatema din cauza noului calendar si atunci nu se explica de ce au ramas in comuniune cu aceasta si cu Sinodul acesteia, or impotrivirea lor nu era legata, esential, de problema calendarului, ci de problema pascaliei.

Intr-adevar, printre numele cele mai cunoscute care au participat la campania de impotrivire fata de pascalia ”romaneasca” se numara Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, ce a semnat o serie de articole, adevarate bijuterii de marturisire ortodoxa. O parte din aceste articole este semnata insa in colectiv, alaturi de Vulcanescu aducandu-si contributia George Racoveanu si un alt viitor mucenic al inchisorilor comuniste, Sandu Tudor.

Interesant, nu? Asadar, Sandu Tudor (adica viitorul parinte isihast si marturisitor Daniil de la Rarau, participant de frunte al Miscarii “Rugul Aprins” de la Antim) a participat si era foarte in tema cu problema pascaliei si a calendarului. Cu toate acestea, Sandu Tudor decide sa se faca monah in 1948, avandu-l drept duhovnic pe Parintele Cleopa. Sa nu fi stiut oare Sandu Tudor nimic despre factiunile obscure stiliste existente in momentul in care a devenit monah? Greu de crezut… In orice caz, era foarte in tema pe problema calendarului si totusi nu numai ca a ramas in Biserica Ortodoxa Romana fara sovaiala, dar a devenit monah si apoi parinte duhovnicesc si staret in cadrul acesteia acesteia! Pentru a-si sfarsi alergarea sa ca martir in iadul Aiudului. Inteleg oare noii zeloti de astazi care impart icoane cu Sfantul Mucenic Daniil pilda acestuia? Tare ne indoim…

Revenind la tema… Asadar, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor si George Racoveanu elaboreaza impreuna doua articole marturisitoare din seria mai cuprinzatoare a Cuvantului lui Nae Ionescu: Infailibilitatea Bisericii si Failibitatea Sinodala si Raspuns Prea Sfintitului Vartolomeu. Ratacirea Sinodala (articolul se gaseste, incomplet, la pag. 12 din documentul scribd. A fost atribuit in mod eronat lui Nae Ionescu; in arhivele lui Mircea Vulcanescu acesta precizeaza cine au fost autorii.)

In Raspunsul catre P.S. Vartolomeu cei trei marturisitori afirma clar (in mod bizar, din documentul din scribd lipseste un pasaj intreg ce se regaseste in editia Bunul Dumnezeu contemporan. Studii despre Religie, Ed. Humanitas, p. 288):

Prea Sfintitilor, liberi sunteti sa adoptati orice sistem de calculare a vremii: pagan, crestin, stiintific sau nu; al lui Sosigene, Aximene, Lilio, Coculescu, Chiricescu ori Ghenadie Niculescu Pastile cele sfintite insa, Pastile cele Mari, Pastile Domnului trebuie sa se serbeze asa fel incat sa fie respectata Traditia bisericii ortodoxe de pretutindenea, care cere ca:

1) să nu se serbeze o dată cu Paştile evreilor;

2) să se serbeze după Paştele evreilor;

3) să se serbeze totdeauna în zi de duminică;

4) să se serbeze de către toţi creştinii ortodocşi deodată.

In acelasi timp, marturisitorii au indemnat, in subsidiar si nu ca tema principala de campanie, ca Sinodalii sa renunte, totusi, la noul calendar. Dar renuntarea la noul calendar nu au cerut-o pe motiv ca, adoptandu-l, Biserica ar pierde harul, ci pentru ca noul calendar, concomitent cu pascalia pe stil vechi, ar fi ridicat probleme legate de cursivitatea praznicelor:

P.S. Vartolomeu arată toată necazurile ce ar decurge din rămânerea la stil nou cu sărbătorile fixe şi la stil vechi cu Pascalia. Între altele, ne pune înainte perspectivele serbării, în anul 9942, a Sfintelor Paşti la 29 iunie, adică la Sfinţii Apostoli, iar la anul 31070, as fi ajuns chiar la 25 decembrie, adică chiar în ziua de Naşterea Domnului. După vechiul nostru „calendar bisericesc”, aceasta însă nu s-ar putea întâmpla în veac. Care trebuie să fie acum grija Bisericii? Să renunţe la reforma calendarului sau la Pascalia Ortodoxă? Altă ieşire nu există. Renunţând la prima, dogmele, canoanele, Tradiţia Bisericii (ce formează patrimoniul bisericesc) nu sunt întru nimic lovite. Renunţând la Pascalie, acest tezaur e călcat în picioare. Care consideraţiuni trebuie să primeze într-o decizie sinodală?…

Asadar, una sunt ”necazurile” provocate de existenta, in acelasi timp, a calendarului nou si a pascaliei pe vechi, si alta este sa afirmi ca Biserica nu are har sau chiar ca se afla sub anatema pentru aceasta situatie. Pentru marturisitorii citati aici esentiala era data de praznuire a Pastilor, care trebuia sa fie conforma Traditiei.

In alta parte, Mircea Vulcanescu afirma urmatoarele despre problema generala a calendarului:

…din punct de vedere bisericesc, noul calendar nu este bun si, ca atare, Sinodul trebuie neaparat sa il lepede ca pe un netrebnic, daca vrea cu tot dinadinsul sa nu se intample nicio tulburare. (articolul ”Netemeinicia scrisorii sinodale”, Studii despre religie, Ed. Humanitas, p. 270).

Asadar, ratiunile pentru care reforma calendarului era considerata gresita sunt:

  • reforma se facea din cauze si pricini ne-patristice;
  • produce tulburare in popor;
  • produce neoranduieli legate de cursivitatea praznicelor, pe termen lung.

Nu pentru ca ne scoate din sobornicitate si pentru ca ne lipseste de har! Acestea sunt legate abia de schimbarea datei pascaliei! Doar prin decizia de a praznui Pastile separat de Biserica Ortodoxa Universala, doar prin iesirea din sobornicitate si din randuielile stabilite la Niceea privitoare la Pasti, abia asa s-a pus problema unei virtuale (deci nu implinite, realizata) schisme initiata insa (NOTA BENE) nu de marturisitorii Predaniei, ci de inovatori!

Iata deci alta dovada a discernamantului si a constiintei marturisitoare a lui Mircea Vulcanescu – faptul ca nu ei, fideli traditiei, amenintau cu o schisma sau initiau o astfel de miscare (!), ci ca sinodalii inovatori s-ar fi pus, singuri, in schisma, daca ar fi afurisit gruparea condusa de Nae Ionescu:

Cat priveste amenintarea cu afurisenia pe 40 de zile, Sinodul nu ne poate zvarli o asemenea anatema, caci ar afurisi, implicit, toate celelalte biserici ortodoxe deopotriva cu care am pastrat neschimbata aceeasi predanie; si aceasta ar insemna proclamarea oficiala drept schismatica a bisericii romanesti… Astfel, biserica romaneasca, in prezent, virtualmente schismatica, ar deveni schismatica in chip manifest si categoric. De fapt, daca invatatura pe care o marturisim e falsa, Sinodul n-are decat sa afuriseasca. Am cerut-o si o repetam, constienti ca faptul n-ar putea duce decat limpezirea lucrurilor. Suntem insa siguri ca nu o va face, pentru ca nu mai are dreptul sa o faca. Facand-o, se scoate pe sine din ecumenicitate – cum am aratat, iar noi ramanem pravoslavnici, in biserica parintilor nostri. (din Raspuns carte P.S. Vartolomeu…)

Intr-adevar, Sinodul BOR nu numai ca nu a afurisit gruparea lui Nae Ionescu, ci a renuntat la pascalia romaneasca, revenind la pascalia ortodoxa. Asadar, Sinodul BOR a ramas in ecumenicitate si in Biserica Ortodoxa Universala.

De remarcat insa caracteristica autentica a duhului marturisitor, asa cum avea sa-l formuleze apoi si Cuviosul Paisie Aghioritul: a spune adevarul in interiorul Bisericii, pana cand, la limita tragica, vrajmasii adevarului se scot pe ei insisi singuri din aceasta. Niciodata a te rupe de Biserica pentru a fonda grupari schismatice!

Ca scopul campaniei dusa de Nae Ionescu si ceilalti marturisitori a fost revenirea la Pascalia ortodoxa o atesta insusi filosoful, remarcand efectul marturisirii:

Restabilirea ecumenicităţii

Direcţiunea Sfântului Sinod a trimis tuturor ziarelor o încunoştinţare, arătând că, pentru anul ce vine, Sfintele Paşti se va prăznui la 20 aprilie. Pentru a înţelege semnificaţia acestui fapt, vom aminti că 20 aprilie însemnează, pe vechiul calendar, 7 aprilie, şi că 7 aprilie este tocmai data indicată de vechea Pascalie. Vasăzică, la anul vom prăznui cu toţii Paştele, în ecumenicitate, laolaltă cu toţi creştinii pravoslavnici. Şi mai este un fapt care trebuie relevat. Data prăznuirii Paştelor pentru anul ce vine a fost stabilită printr-o înţelegere a Patriarhiei noastre cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol… Ce am cerut noi?

1) Să prăznuim Paştele în ecumenicitate…

2) să nu prăznuim Paştele înaintea evreilor…Este adevărat că, de data aceasta, a intervenit însuşi părintele patriarh… (sursa)

Ceea ce s-a cerut si ceea ce s-a obtinut a fost revenirea la Pascalia ortodoxa. Pericolul a trecut, inovatorii nu au avut castig de cauza, Biserica Ortodoxa Romana a ramas Biserica Pravoslavnica.

Mai mult, la inceputul campaniei Nae Ionescu citeaza chiar celebrul Sighilion patriarhal din 1583 care, printre alte anateme aduse invataturilor catolice, anatemizeaza si calendarul gregorian, latin, care includea, evident, o pascalie schimbata. Asadar, nu se poate spune ca Nae Ionescu si ceilalti nu cunosteau istoria bisericeasca si sinoadele in materie. Stiind aceleasi lucruri pe care le invoca si schismaticii zilelor noastre, esentialul pentru ei, o spunem cu riscul de a ne repeta, a fost pascalia, care facea ca Biserica noastra sa se afle in sobornicitate sau in afara ei. Calendarul indreptat nu era bun, insa nu au considerat ca este nevoie sa faca inca o campanie pe tema revenirii la vechiul calendar, nici in momentul in care Sinodul a dat inapoi in problema pascaliei, in anul 1929, nici in momentul introducerii lui, cu cativa ani mai devreme. Acestea sunt faptele istorice, aceasta este marturisirea iubitorilor Traditiei si Predaniei ortodoxe.

Si mai trebuie aratat un lucru esential: Sighilionul patriarhal din 1583 nu se putea aplica Bisericii Ortodoxe Romane din perioada interbelica, asa cum nu se poate aplica nici BOR din prezent! Pentru simplul motiv ca B.O.R. nu a avut niciodata adoptat, integral, calendarul gregorian sau latin! In perioada interbelica, chiar si cand a avut anomalia legata de pascalie, BOR avea ”calendar iulian revizuit” iar acum are calendarul gregorian doar in parte, avand Pascalia praznuita pe calendarul vechi. Ne aflam, asadar, intr-o situatie canonica noua pentru care Sinoadele istorice invocate de zelotii schismatici nu se aplica. Se aplica, in schimb, hotararea pan-ortodoxa de la Moscova din 1948, care a oranduit co-existenta unor calendare diferite dar existenta unei singure date a Pastilor, cea conforma Predaniei.

Referitor la sintagma care i se atribuie lui Mircea Vulcanesc: “nu avem sinod”. In realitate, asa cum am aratat, Mircea Vulcanescu si ceilalti nu faceau decat sa constate o virtualitate (deci nu un fapt implinit!): decizia de a sarbatori Pascalia diferit fata de Soborul Bisericilor Ortodoxe (deci iarasi, este vorba despre Pascalie si nu despre calendar!) nu facea decat sa puna Sinodul intr-o pozitie in raspar cu intreaga ortodoxie. Virtualitatea NU a devenit realitate, Sinodul a revenit la Pascalia ortodoxa iar marturisitorii nostri au ramas, prin biruinta lor, atat in Biserica Luptatoare cat si in cea Triumfatoare, din cer.

Selectam insa un ultim citat din Mircea Vulcanescu pentru a vedea duhul in care acesta marturisea si ce distanta este intre duhul marturisirii autentice a Predaniei si duhul zelotismului care ii agita pe cei care ar fi trebuit sa ia aminte la Sfinti Inchisorilor…

Ce vom face noi, faţă de această stare grea, în care chiriarhii noştri au adus Biserica? Nu vom pierde nădejdea, căci Domnul Nostru Iisus Hristos este Domnul răbdării şi al milei fără de sfârşit. Ne vom îndrepta către Sinod şi,… vom spune, din inimă fiiască rostind:

Prea Sfinţilor Părinţi, Învăluiţi de autoritatea ştiinţei, nimeni nu vă mai recunoaşte căpetenii,

Învăluiţi de nimbul de lumină al Duhului Sfânt, da.

Voi sunteţi semnul unei alte autorităţi decât cea lumească, şi

Nu se cade s-o dispreţuiţi, trecându-i înainte alte temeiuri şi alte autorităţi.Voi nu vorbiţi nici astronomilor, nici ateilor, oricât de supuşi, ci numai celor care cred şi mărturisesc Treimei.

Căci voi sunteţi sarea Pământului şi, dacă sarea-şi pierde Darul, cu ce se va săra?! Uitaţi, deci, glasul veacului şi al ştiinţei, daţi pas credinţei, scoateţi candela de sub obroc, ca toţi să cunoască precum că sunteţi întru El, prin aceea că aveţi dragoste întru voi. Voi n-aveţi a vă potrivi nimănui şi toţi au a se potrivi darului fără măsură. (sursa)

Ce distanta intre atacurile bezmetice si ignobile la adresa arhiereilor nostri, intre meschina sapatura dupa semnaturi puse cu ani in urma pe o serie de acte care oricum nu sunt sinodale, si aceasta pilda a dreptului marturisitor…

Concluzii

Marele rau pe care il fac cei care se folosesc de frumoasa biruinta din perioada interbelica a marturisitorilor Predaniei este ca o falsifica pe aceasta si lipsesc poporul binecredincios de un reper esential. Pentru ca noi trebuie sa urmam marturisitorilor si nu zelotistilor care se folosesc in mod iezuit de citate trunchiate si de sfintele moaste ale Martirilor din inchisori.

Asadar, daca vrem sa avem parte de marturisitorii Predaniei si de Sfintii Inchisorilor, sa urmam lor, anume:

  1. sa  intelegem ca schimbarea calendarului a fost o decizie nepotrivita Traditiei ortodoxe, provenita dintr-un duh ne-patristic de innoire, dar ca..
  2. – esentiala este pastrarea Pascaliei randuita de Sfintii Parinti si sobornicitatea praznuirii,
  3. – ca trebuie sa ne opunem atat tentativelor ecumeniste de schimbare a datei Pastilor cat si derivelor zelotist-schismatice, ambele fiind pericole care duc la acelasi rezultat, parasirea Bisericii si tradarea Predaniei,
  4. ca Biserica Ortodoxa Romana are Pascalia randuita de Sfintii Parinti si este Biserica Deplina, cu Har Deplin, cu Taine Depline, cu ierarhi martiri (episcopul Grigorie Leu e doar unul dintre ei), preoti sfinti marturisitori (Ilie Lacatusu, Daniil-Sandu Tudor, Gherasim Iscu, Ilarion Felea, Marcu Dumitru, Gheorghe Calciu, si cati altii…), martiri (Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu s.a.) si mari cuviosi (Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Ioanichie Balan, etc, etc, etc. – nenumarati!) si mari duhovnici contemporani (Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu) toti acestia fiind roade vadite ale Duhului care nu se impiedica de un calendar care e gresit in parte,
  5. – ca Duhul sfinteste chiar si cu acest calendar gresit, dovada fiind sfintirea Agheasmei Mari de la Boboteaza,
  6. – ca daca vrem sa avem, cu adevarat, parte cu Sfintii Inchisorilor, trebuie sa le urmam pilda pana la capat, ramanand in Biserica si lasand putregaiul ecumenist sa se taie singur din Trupul lui Hristos.

   Comentariu saccsiv:

   In linii mari, parerea mea legata de chestiunea ORTODOXIE – MASONERIE – CALENDAR – ECUMENISM – ANTIHRIST – VREMURILE APOCALIPTICE,  o puteti citi la:

ORTODOXIA si MASONERIA. Ierarhi masoni 

   Si din cauza acestei opinii, am de suferit atat din partea activistilor calendarului vechi dar si ai celui nou.

   Citez dintr-un raspuns ce l-am dat pe acest blog unui activist stilist:

   „Majoritatea dintre voi sunteti foarte siguri ca vremurile din urma nu vor incepe mai devreme de cateva decenii. Va place sa vorbiti de masoni si de cum influenteaza ei negativ multi dintre ierarhi, dar cum nu ati studiat in amanuntime SISTEMUL, nu realizati cat de departe au ajuns ELITELE in lucrarea lor. Vorbiti despre Consiliul Mondial al Bisericilor, dar nu intelegeti ca este doar o piesa dintr-un urias puzzle in care mai sunt doar cateva spatii libere … Vorbiti despre cipuri, dar considerati ca nu vor avea logistica necesara implementarii programului decat peste cateva generatii. Spuneti cate ceva despre sistemul financiar-bancar, dar va mintiti singuri ca cei ce il stapanesc n-au inca toti banii de care au nevoie.

   Am vorbit cu destui care au plecat mai apoi din BOR sau au de gand sa plece. Aproape toti erau ingroziti de cele ce le spuneam si chiar daca nu aveau argumente in favoarea ideii lor ca mai e mult pana departe, totusi, ziceau precum englezul acela dintr-un banc celebru, ce, vazand pentru prima oara in viata o girafa, exclamase: „asa ceva nu exista”.

   E mult mai greu sa accepte ca sunt timpuri de rugaciune, de marturisire, de inmultirea faptelor bune, de propovaduirea Cuvantului, de mucenicie. E mult mai simplu sa faca un pas spre o biserica, unde odata ajunsi, sa para ca au rezolvat problema. Dar chiar si ajunsi acolo, intr-o biserica de pe vechi, nu se apuca de greul drum al trairii crestine, ci considera ca lucrarea lor trebuie sa fie un atac furibund impotriva celor de pe nou.

   Cu cateva remarcabile exceptii, si activistii noului caledar sunt cam tot pe acolo, adica n-au nici o treaba cu apropierea vremurilor apocaliptice.

   Pentru mine, crestinul adevarat este cel ce se straduie sa urce scara, constient ca trebuie sa marturiseasca, sa propovaduiasca, sa-si inmulteasca faptele cele bune, sa se pregateasca pentru o foarte posibila mucenicie, si foarte important, sa se roage. Dar nu rugaciune formala, citind mecanic din carti. Si nici mers la biserica doar pentru a fi aceasta plina de oameni. Din nefericire, unii din fratii ce mergeau frumos pe cararea crestinului adevarat, s-au apucat de activism pentru cele doua calendare. Si o fac cu foarte mare ravna, dar se indeparteaza din ce in ce mai mult de ceea ce ar trebui sa faca un crestin. Si incep desigur prin a taia de pe lista faptele. Apoi rugaciunea, iar incet-incet marturisirea lor se reduce la … calendar. Si marturisirea asta incepe sa le ocupe atat de mult timp, ca nu mai au vreme si de propovaduirea Sfintei Scripturi sau a cuvintelor pline de intelepciune ale Sfintilor Parinti.

   Desi am fost rugat de ambele tabere sa ma implic, NU O VOI FACE. In primul rand deoarece nu vreau sa devin ca ei. In al doilea rand deoarece consider ca talantii mei sunt altii si ma stradui sa-i inmultesc. Ceea ce fac, se vede in acest blog si se va vedea in viitoarea carte si in viitorul documentar. Majoritatea cititorilor mei sunt incepatori. Dau slava bunului Dumnezeu, caci mi-au scris sute dintre ei multumindu-mi ca i-am trezit si le-am aratat solutia: ORTODOXIA. Dar nu mie trebuie sa-mi multumeasca, ci Lui. Eu sunt doar o sluga netrebnica, un pacatos ce se straduie sa urce scara. Mai departe, ei trebuie sa mearga pe calea crestinului adevarat, precum am aratat mai sus, si sa citeasca cartile fundamentale: Sfanta Scriptura si cele ale Sfintilor Parinti. Ma intristeaza insa ca se intalnesc in drumul lor cu HABAUCEALA calendar vechi-nou, subiect ce deja m-a obosit foarte tare. Si ma gandesc foarte serios daca pe viitor sa mai vorbesc despre el. Oricum, cele ce le-am scris in acest comentariu le voi detalia intr-un mai amplu articol si voi mai vedea pe urma ce hotarare voi lua, dupa ce ma voi ruga bunul Dumnezeu sa ma invete ce sa fac si in aceasta chestiune.

   Parerea mea e ca Danion Vasile si pe cei de la RAZBOI INTRU CUVANT nu sunt activisti sau nu inca. Ii consider fratii mei si ii iubesc si ma rog zilnic pentru ei. Si cred ca si ei inca ma mai considera la fel. Si sunt foarte trist ca sunt in tabere diferite sau mai bine spus, care mai mult par diferite. Au dusmani si prigonitori comuni, dar ei sunt separati … Iar eu sunt la mijloc si nu stiu cum sa mai fac, ca sa fie bine. Fiecare, din ravna face ceea ce face si nu din ticalosie si nu este nici unul sluga SISTEMULUI.

   Pe toti cei care citesc aceste randuri ii rog sa se roage bunului Dumnezeu si pentru noi. Cei ce se bucura de cearta asta sunt dracii si slugile lor, iar cei ce ies in pierdere sunt credinciosii ce ii citesc, caci parte dintre ei se zapacesc.

   Iertare tuturor, si de pe nou si de pe vechi.

   Doamne ajuta!

   Cititi va rog si:

Revista blogurilor in cazul smintelii provocate de Danion Vasile prin conferintele sale pe problema calendarului. MAI MULTE INREGISTRARI AUDIO SI VIDEO SI PRIMELE NOASTRE COMENTARII

Reclame

81 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. a4m said, on aprilie 10, 2010 at 9:47 pm

    @ Witness
    Adevarul e sminteala pentru cei ca tine, caci te irita la fel ca pe carturari si farisei cand Hristos spunea Adevarul…
    Sfantul Ioan Gura de Aur: “Răul rămîne rău în orice împrejurare, dar mai cu seamă atunci este rău cînd socoteşti că nici n-ai nevoie de îndreptare; şi este încă şi mai cumplit răul cînd, rău fiind, socoţi că mai poţi îndrepta şi pe alţii.

    si ce ai mai zice daca la vreo conferinta de-a lui Danion Vasile ar izvori din nou Sfintele Moaste? culmea ca pana acum au izvorat Mir la conferintele lui, unde el aducea „mare sminteala”…

    Apreciază

  2. Mihail said, on aprilie 10, 2010 at 10:10 pm

    Vasile, nu ma astept sa crezi niste cuvinte necitite de tine, cu atat mai mult cu cat tu ai justificarile tale. Hai sa-ti spun o informatie la a doua mana, de la niste prieteni ai mei de pe nou care au contact mai des cu parintele Iustin: parintele Iustin accepta ca Glicherie, asa cum ii spui tu, este Sfant? Sper sa nu te smintesti prea tare!

    Apreciază

    • leo said, on aprilie 11, 2010 at 11:05 am

      Pai daca Glicherie e sfant inseamna ca orice canon poate fi incalcat?
      Vad ca scriu pe acest blog multi sfinti, smeriti, care au rugaciunea inimii, deosebesc duhurile, dorm doua ore pe noapte si au fost alesi de Dumnezeu sa-i invete si pe altii!

      Apreciază

  3. Witness said, on aprilie 11, 2010 at 12:47 am

    @a4m

    Pentru mine? Cauta postari de-ale mele mai vechi si-ai sa vezi ca sunt cel putin doi ani de cind incerc sa-l demasc pe Danion in ciuda urii pe care mi-am atras-o. Personal nu aveam nevoie de ultima lui demonstratie de prostie ca sa stiu ca e un inselat. Cit despre ‘mirul’ izvorit la caminul cultural in prezenta unor prooroci mincinosi, da-mi voie sa ma inodoiesc ca e autentic. Un om ca Danion e capabil de orice, inclusiv sa puna niste ulei peste niste moaste. Deocamdata Dumnezeu i-a dat un avertisment. Insa daca nu se pocaieste si nu se indreapta, atunci cand mana Domnului il va lovi sa nu va minunati. Sa va aduceti aminte de la ce i se trage…

    Apreciază

  4. VIO 333 said, on aprilie 11, 2010 at 9:17 am

    Fratilor , chiar nu vreti sa vedeti ca toata discutia se „intimpla” in apropierea si chiar in duminica Sf. Apostol TOMA .Oare este intimplare ? Eu va urez la toti , cu mic si mare : „sa va covarseasca pocainta !” Iertati-ma si DOAMNE AJUTA !

    Apreciază

  5. alex said, on aprilie 11, 2010 at 12:40 pm

    Raspunsul este simplu referitor la problema calendarului si in orice problema legata de orice, si sincer ma mir, ca de la inaltimea cunoasterii profunde duhovnicesti de care dati toti dovada nu va puteti da seama fara sa va balacariti, invectivati, judecati si sa dialogati „in mod ortodox” ca NIMIC PE LUMEA ASTA NU SE FACE FARA VOIA LUI DUMNEZEU, dar uitam de Dumnezeu, fiindca ego-ul nostru personal este mai puternic decat frica de Dumnezeu(citeste: de a face pacate). Un otodox „adevarat” nu va tulbura, supara, crea disensiuni inutile, va fi fatarnic, va invectiva, va fi mandru si toate celelalte rele(citeste: pacate), ci va lnisti, va alina, (se) va ruga, va face voia lui Dumnezeu, va iubi, (se) va smeri pe sine, (se) va sacrifica pe sine, s.a.m.d. neuitand o clipa ca TOTUL ESTE VOIA LUI DUMNEZEU(citeste: NIHIL SINE DEO), si nimic nu se clinteste, nimic nu respira, nimicul in insusi „esenta”(citeste: „substanta” lui) lui este nimic fara DUMNEZEU. Asta este solutia tuturor problemelor Dvs. Daca mai aveti o farama de bun-simt si educatie, daca nu si credinta (va) veti abtine(citeste: posti) in mai discuta ca niste pagani si nu ca niste crestini, mai mult, ca niste ortodocsi care sunteti si care va numiti in acest chip extraordinar.

    Apreciază

    • razvan.m said, on aprilie 11, 2010 at 4:42 pm

      @alex,

      Da-mi voie sa te contrazicin problema calendarului
      Nu este importanta schimbarea calendarului (nu ma inchin personal la calendar, nimeni dintre ortodocsii de stil vechi nu practica asa ceva) luata in sine, ci efectul pe care il are aceasta schimbare asupra stabilirii datelor sarbatorilor cu data variabila si a celor cu data fixa de peste an, fixate o data pentru totdeauna prin Tipiconul Bisericesc al Sf. Sava cel Sfintit pe care si voi cei de pe nou il recunoasteti de sfant.

      Schimbarea calendarului are ca efect schimbarea acestor date si prin urmare, modificarea unei parti a Sfintei Traditii asa cum ne-a fost lasata noua de Sfintii Parinti si Sfintele Sinoade Ecumenice si Pan-Ortodoxe. Iar orice oricat de minuscula schimbare a Sfintei Traditii a fost pedepsita de Sfintele Canoane ale Sinoadelor prin a fi data anatemelor – ata schimbarea in sine, autorii ei, dar si pe cei ce o vor urma.

      Apreciază

  6. VIO 333 said, on aprilie 11, 2010 at 3:04 pm

    Ai perfecta dreptate , frate alex , dar trebuia sa specifici , ca : „nu toate se fac cu buna voire a lui DUMNEZEU” si asa cum spunea fericitul Augustin : un singur lucru nu poate DUMNEZEU : ca lucrurile intimplate sa le faca neintimplate !Toate calitatile pe care trebuie sa le aiba un bun ortodox , pe care le enumeri tu , sunt adevarate , dar ca sa ajungi sa le ai pe toate , trebuie sa lupti mult cu tine insuti si sa ajungi la SMERENIE , asta daca ajungi sa le dobindesti pe toate , adica sa te curatesti , lucru care ( pt. mine ) este imposibil ( fiind plin de pacatele enumerate de tine ) .Dar, trebuie sa incepem de undeva , si eu cred ca ar trbui sa incepem de la a marturisi pe DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS indiferent de situatie ( oare facem asa ceva , sau ne pliem in functie de situatie ? )! De ce spun acest lucru , ptr. ca ADEVARUL este unul singur : IISUS HRISTOS ! Si daca atunci cind scrii ceva sau cind vorbesti cu cineva si te gindesti cu adevarat sau te rogi la DOMNUL IISUS HRISTOS , nu se poate sa nu iasa ceva folositor ptr. suflet , dar daca incerci sa-ti arati calitatile si cunostiintele proprii cu orice pret , vei produce tulburere ! Doamne ajuta ( acesta este un salut , cu adevarat ortodox ) !

    Apreciază

  7. razvan.m said, on aprilie 11, 2010 at 5:09 pm

    De ce steaua din Bethleem care i-a condus pe magi la staulul unde S-a nascut Pruncul Iisus Hristos din Preasfanta, Preanevinovata si Pururea Fecioara Maria apare la 25 decembrie stil vechi (7 ianuarie stil nou) si nu la 25 decembrie stil nou (gregorian)?

    De ce apele Iordanului se intorc la 6 ianuarie stil vechi (19 ianuarie stil nou) si nu la 6 ianuarie sti lnou (gregorian)?

    De ce norul de pe muntele Tabor care aminteste de Schimbarea la Fata a Mantuitorului apare la 6 august stil vechi (19 august stil nou) si nu la 6 august stil nou (gregorian)?

    Sunt intrebari de bun simt pe care orice ortodox de stil nou ar trebui sa si le puna pentru a constata cat de in consonanta cu cele predanisite de Domnul Iisus Hristos in timpul celor trei ani de propovaduire a Imparatiei Cerurilor pe pamant, Sfintii Lui Apostoli, Sfintii Parinti, Sfintele Sinoade ale Bisericii este stilul nou, care se ghideaza dupa un calendar cu totul strain Bisericii, bazat exclusiv pe consideratii necrestine, materialiste, seculariste si avand GIRUL MASONERIEI, CARE MASONERIE RENEAGA SFANTA BISERICA.

    Expun mai jos pentru lamurirea voastra doua fragmente dintr-o lucrare a regretatuylui parinte Boris Molceanov care cerceteaza perfectiunea liturgiuca a calendarului (niceeano-) iulian: (sursa: http://www.scribd.com/doc/25112891/Boris-Molceanov-Despre-Calendar)

    „1. Legătura unilaterală a calendarului lunar cu cel iulian în Pascalia creştin-ortodoxă.
    Studiind Pascalia noastră suntem irezistibil cuprinşi de admiraţie în faţa lucrării ingenioase a savanţilor din Alexandria, care au reuşit să efectueze, în Pascalie, o legătură inalterabilă între calendarul lunar şi cel iulian solar. Astronomii alexandrini din secolul al III-lea cunoşteau bine întârzierea calendarului iulian faţă de soare. Cu toate acestea, ei n-au abandonat calendarul iulian, ci s-au folosit cu pricepere de erorile lui pentru o concordanţă stabilă cu anul lunar, ce stă la baza Pascaliei noastre. Calendarul iulian rămâne în urma adevăratului timp solar, şi cel lunar de asemenea rămâne în urmă împreună cu calendarul iulian. Anul lunar s-a dovedit a fi legat în veşnicie de cel iulian şi o întârziere progresivă a unuia faţă de celălalt este imposibilă.
    O rămânere în urmă (defazare) a anului iulian este egală cu rămânerea în urmă a celui lunar. Echinocţiul întârzie egalmente în ambele cronologii.
    Diferenţa dintre calendarul iulian şi cel lunar nu întrece o oră şi jumătate în decursul unui mileniu. Noi înşine putem vedea cum toate lunile pline pascale, calculate pentru mii de ani înainte în Pascalia noastră, cad precis în toate dăţile indicate în calendarul iulian, dar nu coincid deloc cu calendarul gregorian.
    Legătura indestructibilă dintre calendarul lunar şi cel iulian este evidenţiată îndeosebi de către următorul fenomen specific: ştim că un ciclu lunar este egal cu 19 ani, în timp ce un ciclu solar este egal cu 28 de ani. Să analizăm aceste cifre, multiplicând mai întâi: 19 = l x 19; 28 = 4 x 7. Ce se întâmplă când le multiplicăm între ele? 19×4 = 76, adică perioada de 76 de ani, după a cărei trecere începutul anului lunar coincide exact cu începutul anului iulian. Aşadar, multiplicând 76 cu 7 obţinem 532, adică acea perioadă, după a cărei trecere, Paştele iarăşi cade în aceleaşi zile şi luni, în care a fost sărbătorit de la început şi pe întreaga durată a indictului.
    Având în vedere o legătură atât de stabilă între calendarul lunar şi cel iulian, nici vorbă nu poate fi despre vreo schimbare a calendarului iulian, fiindcă va interveni inevitabil o dezechilibrare a întregului sistem bine alcătuit şi armonios al Pascaliei noastre şi apariţia unor mari încurcături în toate calculele pascale.
    Din păcate, experimentul necugetat al schimbării calendarului petrecut la Roma îşi manifestă în prezent urmările sale jalnice”. (continuare)

    Apreciază

  8. razvan.m said, on aprilie 11, 2010 at 5:20 pm

    Pr. Boris Molceanov – Cum sa intelegem calendarul nostru Bisericesc (II)

    2. Reforma latină a calendarului şi consecinţele sale nefaste asupra armoniei liturgice.
    La Vatican, în turnul celor patru vânturi, există o încăpere numită Sala Calendarelor. În 1582, Papa Grigorie XIII se afla în această sală, observând cu interes cum razele solare se mişcau pe parchetul pe care era trasată o linie de la nord spre sud. În acea perioadă savanţii italieni Ignatius Dante, Aloysius Lilius, Christopher Clavius şi Pietro Cicchone se străduiau să-1 convingă pe Papă de întârzierea calendarului faţă de soare şi de necesitatea unei rectificări. Papa cerea dovezi. ………………………………………………..
    În 1582 reforma calendarului a fost efectuată. După 4 octombrie, deodată a venit 15 octombrie (conform tradiţiei biblice acest interval este rezervat Creaţiei).
    Dacă, totuşi, cunoştinţele savanţilor italieni din secolul al XIV-lea ar fi fost cel puţin apropiate de cunoştinţele alcătuitorilor Pascaliei (savanţii alexandrini din secolul III), în acest caz ei înşişi ar fi renunţat la propriul lor plan de reformare a calendarului. Din nefericire, ei erau prea departe de înţelepciunea savanţilor alexandrini care, în secolul al III-lea, ştiau deja foarte bine ceea ce savanţii italieni ajunseseră să afle abia în secolul al XVI-lea – întârzierea calendarului.
    Reforma ca atare a fost efectuată primitiv şi grosolan. În loc de a ordona ca 5 octombrie să devină brusc 15 octombrie, reforma s-ar fi putut introduce gradat şi ordonat pe o perioadă de 44 de ani, nesocotind anii bisecţi, ci considerându-i ca fiind întregi. S-a văzut, de fapt, că, graţie unei astfel de reforme pripite, primii destabilizaţi s-au pomenit a fi reformatorii înşişi, anume astronomii italieni, care s-au lovit imediat de multiple dificultăţi de ordin practic. Nu se ştie cum şi-au mai menţinut ei jurnalul observaţiilor astronomice, în care sunt notate nu numai zilele, ci şi orele şi minutele, după ce au produs un gol de zece zile întregi? Cum şi-ar mai fi făcut ei calculele astronomice după ce, datorită reformei lor, au rupt toate conexiunile cu stabilitatea calendarului convenţional? Unica scăpare din acest impas ar fi fost revenirea la calendarul iulian şi efectuarea în continuare a tuturor calculelor în conformitate cu acest calendar, modificând extrem de simplu rezultatele obţinute în baza calendarului iulian de către aceşti noi codificatori. Astfel, ar fi fost posibil de obţinut aceeaşi acurateţe a cronologiei, iar unitatea dintre cronologia solară şi cea lunară n-ar fi fost distrusă.
    (continuare)

    Apreciază

  9. razvan.m said, on aprilie 11, 2010 at 5:21 pm

    Pr. Boris Molceanov – Cum sa intelegem calendarul nostru Bisericesc? (III)

    A meritat oare să fie reformat calendarul din pricina defazării în cronologia iuliană? Cel mai hotărât opozant al reformei latine s-a dovedit a fi cronologia lunară ce nu poate fi în nici un fel unitară cu noul calendar. Prin urmare, reformiştii italieni au fost siliţi s-o modifice deopotrivă cu întreaga Pascalie.
    Minunata lucrare a savanţilor alexandrini a fost iremediabil mutilată şi distorsionată. Sistemul lor ingenios de simplu şi de precis a fost înlocuit cu un sistem nou şi împovărător. Armonia dintre anul lunar şi cel solar a fost distrusă pentru totdeauna. Ordinea din calculul fazelor lunare a fost schimbată şi reformiştii au început să calculeze mişcările lunii în mod artificial, prin introducerea unei acceleraţii de o zi plină la 310 ani. Rezultatul a fost următorul: Paştele lor, în unii ani coincide cu Paştele evreiesc – eveniment condamnat şi interzis cu desăvârşire de către Sinodul I Ecumenic!
    Dacă super-încrezuţii în sine făcători ai noului calendar, Aloysius Lilius şi colegii săi ar fi catadicsit să consulte calendarul evreiesc contemporan lor, ei n-ar fi introdus această nefericită perturbaţie lunară.
    Înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian a fost asemănătoare înlocuirii unei magnifice opere de artă cu o buturugă cioplită grosolan.
    Savanţii italieni din secolul al XVI-lea şi-au ridicat cu acest nou calendar un monument ignoranţei şi stupidităţii lor personale.
    Compromisul este oare posibil?
    Reformiştii latini, după cum s-a văzut, schimbând calendarul solar, s-au văzut siliţi să denatureze şi cronologia lunară, iar, împreună cu anul solar, să schimbe întreaga Pascalie.
    Numeroşi creştini ortodocşi, înţelegând totala imposibilitate pentru Sfânta Biserică de a renunţa la calendarul lunar şi la rânduielile canonice privitoare la sărbătorirea Paştelui, cu toate acestea nu înţeleg pe deplin legătura de nezdruncinat a Pascaliei noastre cu calendarul iulian. Aceşti oameni, rău informaţi, vorbesc adesea despre un compromis, chipurile, să lăsăm Pascalia noastră neschimbată, adică să sărbătorim Paştele şi celelalte sărbători legate de acesta, după calendarul iulian, iar celelalte sărbători, în acord cu calendarul gregorian.
    …………………………………………………………………………………………
    Autorii soluţiilor de compromis nu pot evita situaţiile complet inadmisibile în urma încercărilor de a folosi Pascalia canonică în relaţie cu calendarul gregorian. Un exemplu al unei astfel de situaţii s-a întâmplat în 1959. În acel an, Pastele a căzut în data de 20 aprilie. Sfânta Treime – în data de 8 iunie (după calendarul iulian). Opt zile mai târziu, la 16 iunie a început postul Sfinţilor Apostoli care a continuat până în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie). Dacă ar fi fost folosit calendarul (nou) gregorian, începutul postului ar fi căzut în data de 29 iunie, adică chiar în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, astfel că postul ar fi dispărut cu desăvârşire. Aşa ceva se întâmplă totdeauna atunci când Pastele cade între 20 şi 25 aprilie.
    Sfânta Biserică nu poate sub nici o formă să renunţe la poruncile apostolice. În consecinţă, calendarul (nou) gregorian nu poate fi acceptat chiar şi în condiţii de compromis”.

    Apreciază

  10. alex said, on aprilie 11, 2010 at 5:54 pm

    Razvane M. esti obsedat(de calendar), pentru ca vrei neaparat sa te certi, este stapanit de un duh necurat care te face sa te contrazici la infinit cu tine insuti. Cum asa? Pai eu am scris ceva fara sa te contrazic, nu m-am referit in special la tine, eu unul in continuare, chiar daca stim amandoi ca tu esti si cu alte nume, ci chiar am fost in acord cu problema asta si cu toate care se intampla, in general. Nu trebuie sa distrugem si ceea ce am castigat, si mentinem cu atata pret si ii dam valoarea suprema a vietii noastre: ortodoxia, care inseamna pentru fiecare Insusi Dumnezeu, care este viata noastra si fara de care nu putem sa traim.
    Si eu am fost la inceput la fel de inversunat ca tine in privinta calendarului, ma refer acum 13-14 ani, pentru ca nu intamplator, cu cat te avanti mai mult in cunoastere, cu atat iti pui mai multe intrebari, citesti mai mult, te rogi mai mult, vrei sa cauti sa intelegi si traiesti mai mult. Cu alte cuvinte aveam aceeasi parere ca a ta. Insa ce ma desparte pe mine de tine, este rezolvarea problemei. Iata cum s-a rezolvat in ceea ce ma priveste, aceasta problema spinoasa. In mod absolut spectaculos, fara sa spun multe prostii si sa ma avant teologic in discutii infinite complexe si complicate, am considerat de cuviinta sa ma rog si sa-mi raspunda Dumnezeu, cand o fi voia Lui, cum sta acesta problema existentiala de viata si de moarte(pentru ca acesta era piatra de incercare in credinta mea). Si iata ca mult timp nu am inteles, insa m-am rugat sa se faca voia Lui si daca este nevoie sa ma lumineze in acesta privinta, fiindca ma cam rodea…
    Intr-un sfarsit cand nu m-am mai gandit si nu am mai fost obsedat, asa ca tine, parca m-a lovit(nu stiu daca a fost revelatie) ca un fulger urmatorul raspuns: ASCULTAREA !?!?!?!?!?!?!?!??!?!?!?!??!?!?!?!?!?!???????????????!!?!???????????????????????????
    O sa te intrebi cum asa? Nici eu nu am inteles in primul moment, iar multe raspunsuri date aici pe forum, dar si pe late forumuri corespund in mod „spectaculos”(citeste: extraordinar) cu raspunsul acesta simplu si cuprinzator. O sa explic pe repede inainte: vezi tu Biserica-Mama asa cum a fost si cum este si in Crezul nostru Este Una, Sob…, in cocluzie nu sunt 2(doua). Biserica lui Hristos insa s-a rupt in mii de bucatele(acum sunt sigur ca ma intrebi ce legatura asta cu problema calendarului, unde o sa si ajung), insa a ramas o singura Biserica care inca este una… : Biserica Ortodoxa, care a pastrat traditia, predania, obiceiurile, tainele si tot ce a fost lasat de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos. Apoi ca sa revenim mai in timpul nostru si in la problema care te bantuie si nu-ti da somn, noi ca singura Biserica il avem pe Hristos Capul Bisericii si nu pe un anume om care ia hotarari de capul lui cu mintea lui, substituindu-l pe Dumnezeu, ca astfel se produce neascultarea, secta=ruptura si iesi de la mantuire. Astfel, acesta problema a calendarului este o falsa problema si este oarecum in defavoarea celor de stil vechi.
    Pentru ca , este doar o indreptare a calendarului vechi, s-a facut cu voia lui Dumnezeu, altfel nu s-ar fi facut, nu se putea, pentru ca Duhul Sfant nu se odihneste si nici voia lui Dumnezeu nu doarme. Si pentru ca s-a indreptat calendarul, nu a cazut din nici un har Biserica, pentru ca pastrat in continuare tainele , traditia si tot, insa cei de stil vechi, denumiti nu au facut ascultare, nu-i judec si nu e treaba mea, insa din moment ce avem Sf. de seama cum este de ex. Sf.Ioan Maximovici(Mare facator de minuni, considerat cel mare dintre sfintii contemporani), Sf.Ioan Iacob Hozevitul(un sfant extraordinar ca multi altii), Sf.Glicherie(sfantul agriculturii) si inca multi altii, deci necazand Harul astfel nici din de la Biserica de stil vechi, inseamna ca este o problema falsa in totalitate si Demonul teolog, care este un mare strateg si nu este bine, decat daca esti un Sfant al lui Dumnezeu, extrem de bine pregatit si documentat, sa porti un dialog cu el, a produs aceasta discordie intre frati in acelasi duh si aceeasi traire cum sunt cei de stil vechi si cei de stil nou. Practic nu ar trebui sa se numeasca una de un fel si alta de alt fel, cand suntem acelasi trup, de fapt.

    Apreciază

  11. […] pun un nou post: marturisitorii romani interbelicii despre pascalia si calendar. Saccsiv le preia postul despre marturisitorii interbelici si pune un nou post despre atitudinea de negare a stilistilor fata de vremurile apocaliptice pe […]

    Apreciază

  12. Witness said, on aprilie 12, 2010 at 5:15 am

    @razvan.m

    Intrebarile tale legate de minunile care se intimpla dupa calendarul vechi m-au facut sa-mi dau seama ca n-ai inteles absolut nimic despre problema calendarului. Ceea ce ma face sa sper ca daca ai intelege poate ti-ai veni in fire.

    Asadar intrebi ca o dovada irefutabila a dreptatii stilistilor: De ce steaua din Bethleem (…), de ce apele Iordanului (…), de ce norul de pe muntele Tabor, etc’. se intimpla dupa calendarul vechi? Dumnezeule, raspunsul este copilaresc de simplu: pentru ca Patriarhia Ierusalimului (de care apartin aceste sfinte locuri) a ramas pe vechi! Daca aceasta patriarhie ar trece miine pe nou, toate aceste evenimente s-ar petrece pe nou!! N-ati inteles nici macar atita lucru? N-ati inteles ca Dumnezeu respecta alegerea firecarei Patriarhii autocefale? Cum adica, Dumnezeu se supune libertatii omenesti pentru a evita neintelegerile, si voi nu sunteti in stare?
    Urmareste filmul documentar despre ‘Serpii Maicii Domnului’, o minune care se intimpla anual in Grecia pe calendarul NOU! De ce? Din acelasi motiv: pentru ca Grecia a ales sa adere la calendarul nou…! Nu va mai incapatinati atita pentru ca Dumnezeu uraste cerbicia.. Intelegeti o data pentru totdeauna: nu aveti dreptate pentru ca nefiind o problema dogmatica, fiecare patriarhie ARE DREPTUL garantat si respectat de Insusi Dumnezeu sa tina calendarul pe care il doreste! Iar stilistii romani, daca vor sa iasa din pacat, au doua posibilitati: fie sa plece intr-o tara care tine OFICIAL calendarul vechi, fie sa se pocaiasca si sa se intoarca in BOR. Sau, bineinteles pot ramine stilisti si semana in continuare sminteala printre oameni si sa-si ia plata binemeritata.

    Apreciază

  13. luchiana said, on aprilie 12, 2010 at 6:17 am

    HRISTOS A INVIAT!

    Frati crestini,

    Sa ne bucuram de Lumina Invierii Mantuitorului Iisus Hristos, sa ne rugam in continuare pentru curatirea noastra de pacate si cu pocainta sa ne straduim sa fim mai buni, mai generosi, iertatori fata de toti care ne-au gresit cu sau fara de voie. Toate istoriile neamurilor sunt „depanate” cu ingaduinta lui Dumnezeu, pentru neputintele noastre. Sa ne rugam ca Domnul sa implineasca Voia Sa pentru mantuirea noastra.
    Rugaciunile noastre sincere pentru cei ce conduc biserica, statul si indreptarea noastra, vor face ca viitorul sa poate fi schimbat!
    Schimbarea lumii nu o reusim decat schimbandu-ne mai intai pe noi insine. Si cred ca acest gand de a schimba ceva in afara noastra tine de mandrie, iar „Domnul celor mandri le sta impotriva!”
    Sa dam Slava lui Dumnezeu ca suntem crestini ortodocsi de 2 mii de ani, ca ne-am „trezit” deja botezati, ca liturghia nu a incetat nici pe vremea comunismului…altfel nu ne mai intalneam aici…

    Slava Tie Dumnezeule, Slava Tie!

    Apreciază

  14. stefan said, on aprilie 12, 2010 at 11:53 am

    Iar balamuc, iar sminteala, iar necugetare mai…. Crestinilor hai sa folosim chestia asta data de Dumnezeu – cugetul – si hai sa ne potolim a mai lovi continuu in noi insine.

    Ce penibil este…

    Incredibil

    Probabil ca saccsiv nici n-o sa mai deschida subecte pe tema asta si nici nu o sa mai intre in dicsutii de aceasta natura de acum in colo – si bine va face.

    Ne risipim si lovim unii pe altii , intre noi , si dracu’ se bucura nevoie mare pentru ca cei ce ar fii trebuit sa stea de paza sunt „ocupati” cu chestii mai importante…

    Apreciază

  15. un omulet said, on aprilie 7, 2011 at 7:32 pm

    mesaj pt HRISTOFOR (Popas Alternativ)

    ” ” ” ”
    – M-am nascut crestin ortodox, am fost botezat in Biserica Ortodoxa. Botezul meu nu e valid ? Merg la iad ? Oare Dumnezeu se va milostivi de mine ?
    – Ma spovedesc lunar si ma impartasesc. Sunt inselat, amagit, mai pot fi salvat ?
    – Citesc cu multa ravna din Psaltire, Pateric, Vietile Sfintilor, Sfanta Scriptura, si celelalte Scrieri ale Sfintilor Parinti. Toate acestea sunt in van ? Oare toata truda mea va fi calcata in picioare ? oare Dumnezeu nu vede ca sunt vierme si nu om ?
    – Fac tot ce imi sta in putinta sa lucrez poruncile Mantuitorului ? Tot zbuciumul meu e in zadar ? Hristos ma va nimici la prima suflare a lui ? Sub nici o forma nu ma va mantui ?
    – Bunica mea nu stie carte, merge la Sfanta Liturghie, e foarte credincioasa si cu multa buna cuviinta. Va merge la iad ? Pentru ea mai sunt sanse de mantuire ? Si dracii cred si se cutremura (credinciosi fiind si ei) si vor merge in chinul vesnic. Noi, cei care dorim si noi pe Hristos Iisus, vom merge la iad pt ca suntem noi calendaristi ?
    – In Biserica Ortodoxa Romana mai exista har? Si daca nu mai este, cine a ridicat Harul ?
    – Dau si eu (dupa putinta) milostenie, fac faptele credintei ortodoxe. Nu spun aceste lucruri spre mandrie, ca nu putem face nimic fara Hristos, DAR ce se va intampla cu mine ? Nu sunt primite faptele mele ? Milostenia mea nu va atarna in balanta dreptatii lui Dumnezeu ? Jertfa lui Dumnezeu : duhul meu umilit, va fi de aruncat la gunoi ?
    – Ma rog si o cinstesc pe Maica Domnului, ocrotitoarea mea pana la ultima suflare a vietii mele. Ma va lepada Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, pt un calendar de care nu am stiut la nasterea mea ? Ma va trimite la iad ?
    – In Biserica Ortodoxa Romana, se mai face agheasma ? Mai este har ? Mai sunt talanti de inmultit ?
    – Sunt anti-ecumenist, nu ma rog pt CMB si nu fac ghiveci cu toate religiile lumii. Cu toate acestea insa, voi merge la iad ?
    – Voi parasi parohia la care merg, cand va fi pomenit numele papei (satanei) la Sfanta Liturghie. Chiar si asa, voi merge la iad ?
    – Sfintele Manastiri ale tarii noastre, mai sunt sfinte ? Mai vietuiesc acolo calugari sau sunt diavoli, doar pt ca sunt pe calendarul nou ?
    – Mai exista monahi si monahii?? Din cauza calendarului si a documentelor semnate (in numele lor propriu) de ierarhii B.O.R. cu sectele lumii, calugarii s-au transformat in diavoli ? Mai exista sfintenie in Sfintele Manastiri ?
    – Mai exista Sfanta Impartasanie in Biserica Ortodoxa Romana ? Vom merge la iad (repet la nesfarsit o replica tipic sectara)
    – Se mai mantuiesc sufletele in conditiile noi-calendariste si a tratatelor semnate de niste ierarhi cu care nu avem nici o comuniune ? Parintele Arsenie Papacioc spunea ca: „Dumnezeu nu ia in seama cuvintele dobitocesti, nici ale preotilor ! ”
    De preotul eretic sa fugim.
    – Calendarul este mantuitor ? o dogma ? sau doar un indreptar ?

    In nadejdea ca si sufletul meu se va mantui, il voi ruga pe Bunul si Dreptul Dumnezeu, sa NU ma aseze pe-acelasi nivel, de slavire a lui Dumnezeu, cu acela care a pastrat calendarul, ci sa ma lase in coltul cel mai mic si cel mai stramt, ca sa nu deranjez cumva pe cel care a fost dreptmaritor prin pastrarea calendarului. ” ” ” ”

    ––- Acest mesaj a l-am postat pe site-ul Popas Alternativ, dar pe care tanarul Hristosfor l-a cenzurat imediat ––

    Vrand totusi o explicatie pentru actiunea sa de cenzura, i-am scris urmatoarele:


    N-as fi crezut ca intre ortodocsi se poate practica CENZURA. Dar vad, ca nu numai comunismul a abuzat de acest drept la cuvant, ci si pe acest site (Popas alternativ) se practica cenzura la scara larga.
    Insa cum spunea si Alexandru Vlahuta : „Adevarul asteapta, doar minciuna e grabita!”
    Tinere Hristofor, cand te-am cunoscut prima data si ti-am vazut ravna fara discernamant, te-am judecat in inima mea. Fapt pentru care m-am invinuit multa vreme, crezand ca poate m-am pripit. Au trecut cativa ani, si totusi, vad ca nu ma pripisem atunci.
    Ceea ce ar trebui sa fie la tine acum Drepta Credinta, s-a transformat in FANATISM.
    Stim bine: „Ortodoxie sau Moarte” dar unde este Dreapta Socoteala, imparateasa tuturor virtutilor?
    Iti scapa insa ceva foarte important, nu ai cum sa iei Cuvantul, deaorece Cuvantul este Hristos Dumnezeu. Nici nu vei putea spune vreodata cuiva: „Iti dau cuvantul meu!”, pentru ca Hristos este Cuvantul, si ar insemna ca hulesti.
    Cautand si pe alte site-uri, lucruri legate de CENZURA si site-ul Popas Alternativ, nu mi-a fost mare mirarea sa vad cum si alte zeci de persoane se vaitau de acelasi lucru, CENZURA IN CUVANT.

    Sa nu cumva sa lasi se iasa Adevarul la iveala, tinere drept-credincios!

    M-ai lasat sa ma ostenesc ore in sir, sa postez un mesaj, care nu mai aparea odata… in timp ce eu credeam ca este o eroare a calculatorului meu, cand puteai sa spui foarte simplu: Nu iti putem posta comentariul, deoarece aici posteaza numai vechi-calendaristi.

    Nu sunt foarte destept, dar anumite lucruri se citesc chiar din privirea, gesturile si tonul celui care nu e sincer, si vicleneste.

    Ai grija cum rostesti Tatal Nostru, tinere Hristofor. Daca nu esti cu luare aminte, o vei repeta in desert, fara sa o poti cobori in inima pt a o intelege.

    Vrei exemplu de Teologie ? ….ca sa nu mai faci Teologie
    Sfanta Maria egipteanca. N-a stiut nici sa citeasca, nici sa scrie, dar a invatat mai multe decat multi Sfinti ai Bisericii lui Hristos.
    Cum ????
    Prin rugaciune !!!! STARUITOARE SI SINCERA
    Nu mai neglija RUGACIUNEA ca de asta te tulburi acum in desert, pierzand timpul pe internet.
    N-o sa vezi pe nimeni sfintindu-si viata pe net, ci numai prin simplitate si rugaciune.

    Dumnezeu sa-ti ajute! sa ajungi te cunosti pe tine …dar intru chip si asemanare cu PreaSfanta Treime, ASA CUM A FOST ZIDIT OMUL DINTRU INCEPUT.

    Sa ma ierti!
    Si eu sunt plin de rautate, de venin, de fatarnicie, de ipocrizie de falsa si pretinsa cultura teologica, de slava desarta si de mandrie.

    Avem nevoie de rugaciune pentru mantuire, nu de internet=pierdere de timp.
    Cate Psaltiri si cate Ceasloave am dat noi la maculatura, citindu-le pana la uzare definitiva ?

    Vai de noi, pacatosii si prea-spurcatii cu sufletul si cu mintea.

    Apreciază

  16. un omulet said, on aprilie 11, 2011 at 5:57 pm

    @ Marin

    Si-n iad este mila lui Dumnezeu, scrie Sf Isaac Sirul.
    Si de va fi aceasta mila dumnezeiasca, o suferinta vesnica, atunci SA FIE SUFERINTA. Hristos Dumnezeu nu s-a suit pe lemnul Crucii, nici zambind – nici razand, ci in suferinta si patimi.

    Poate vei spune ca ma bat cu caramida in piept, asa prea devreme, dar voi spune ce e de spus: – Si de acolo, din IAD, voi striga si voi canta vesnic impreuna cu ceilalti osanditi : Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! ”
    si …

    Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu noi robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

    Si nu sunt origenist, ca sa pretind apocatastaza.

    Numai prin suferinta, scapam de suferinta (Pr Arsenie Papacioc)

    Apreciază


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei! Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: