DANION VASILE: Un răspuns la atacurile legate de aşa-zisa „propagandă stilistă”

„Toate inovaţiile sau adăugirile făcute pe lângă învăţă­tura formulată de pururea pomeniţii Părinţi ai Bisericii, să fie anatema!”

Din hotărârile Sinodului VII Ecu­me­nic

 Pentru că în ultimele zile au început să circule o sumedenie de minciuni despre mine şi despre lucrarea mea, la sfatul duhovnicului, am întocmit acest răspuns. Sunt uimit de nonşalanţa cu care acuzatorii mei mint; cel mai tare mă uimeşte că sunt atacat nu de către cei pe care i-am combătut în cuvintele mele, ci de către cei cu care mă consideram de aceeaşi parte a baricadei.

Cred însă că Dumnezeu va face dreptate, mai devreme sau mai târziu.

Întrucât am ajuns în Bucureşti abia în ziua de luni din Săptămâna Patimilor, nu am apucat să răspund mai devreme, în scris, acestor atacuri. Îl iau martor pe Dumnezeu în ceea ce spun. Dacă eu mint, Dumnezeu să vădească aceasta, spre ruşinarea mea. Dacă nu mint, Dumnezeu să vădească minciunile celor ce mă prigonesc invocând în chip mincinos învăţătura ortodoxă.

Atacurile împotriva mea au avut două momente mai importante. Unul a fost cu mai mult de două săptămâni în urmă. Anunţasem că voi veni la Mănăstirea Petru Vodă – voiam să iau binecuvântare de la părintele Iustin înaintea conferinţelor pe care urma să le ţin în ţară. Dar, din cauza unor schimbări de program în Basarabia, am intrat în ţară abia duminică, chiar înaintea conferinţei de la Adjud.

Sâmbătă am primit un telefon de la maica Fotini, de la Petru Vodă: „De ce nu aţi ajuns? Vă aşteaptă părintele să predicaţi mâine…” Am explicat că nu am putut ajunge.

Venind însă în ţară, deschizându-mi telefonul, am primit câteva informaţii ciudate, printre care şi cea că „părintele Iustin spune că sunteţi eretic”. Aşteptam să vin la Petru Vodă, să discut cu părintele direct, dar, întrucât mă invitase să predic, era clar că nu mă consideră eretic, şi nici nu avea motive să o facă.

Joi, pe 18 martie 2010, aveam programată o conferinţă la Piatra Neamţ, împreună cu părintele Hrisostom Manolescu. Datorită intervenţiei protopopului, conferinţa a fost anulată, afişele rupte, organizatorul ameninţat că rămâne fără post de cântăreţ etc.

Fiind foarte trist că nu pot vorbi în Piatra Neamţ, am rugat să fiu sunat de părintele Iustin pentru a discuta despre această temă. Părintele m-a sunat pe 18, seara, şi mi-a spus aşa: „Nu te întrista că nu ai putut vorbi la Piatra, dar mâine vei vorbi la Iaşi, şi se va duce vestea despre ce mărturiseşti peste marginile Iaşului” (sau şi în afara Iaşului, nu îmi aduc aminte formularea exactă, reproduc însă fidel ideea).

Părintele a avut dreptate – a doua zi a avut loc conferinţa de la Iaşi, de pe 19 martie, când din racla cu sfinte moaşte ale mărturisitorilor de la Aiud a izvorât mir (văzându-se clar cum mirul ieşea ca un mic izvoraş din bucata de craniu de mărturisitor – pe care o primisem cu vreme în urmă de la părintele Iustin, ca binecuvântare).

După această conferinţă, am pornit spre Petru Vodă. Am ajuns sâmbătă noaptea, între orele 1 şi 2, şi părintele se culcase deja.

Duminică am ţinut o predică în care am repetat temele prezentate în anul 2009 în conferinţa de la Iaşi: apostazia contemporană, ecumenismul, masoneria, schimbarea calendarului, globalizarea, teme care se regăseau şi în conferinţa din 2010.

La sfârşitul predicii, ducându-mă la părintele Iustin, acesta mi-a spus:

„- Ai grijă cum vorbeşti, că nu or să te mai lase să mărturiseşti.

– Am greşit cu ceva, părinte?

– Nu, nu ai greşit cu nimic, dar fii atent pe viitor. Ce bine ar fi dacă România ar avea zece ca tine…

– Zece ce, părinte? Mireni sau…

– Mireni, că nu  mai avem călugări care să mărturisească. Ai mare grijă, să poţi propovădui cuvântul mai departe.

La plecare, i-am cerut părintelui o cruce, să o am ca binecuvântare de la sfinţia sa. Când am văzut că mi-a dăruit chiar crucea cu care binecuvânta credincioşii, emoţionat l-am întrebat:

– Părinte, îmi daţi binecuvântare să o ţin în mâini la conferinţe, în timp ce vorbesc?

– Da, cu crucea înainte”, a  spus, şi mi-a dat binecuvântare de drum.

Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura părintelui Iustin, duminica trecută, duminica Sfintei Maria Egipteanca. De atunci, mi s-au „transmis” tot felul de afirmaţii ale părintelui împotriva mea.

Mă simt cu inima împăcată şi aştept să ajung la Petru Vodă pentru a vedea în ce măsură părintele a fost dezinformat de către prigonitorii mei. Îi rămân oricum îndatorat pentru tot ce a făcut pentru mine în aceşti ani.

 Acum, trec la partea a doua a atacului împotriva mea. Rezumatul acuzelor se află comprimat într-un articol difuzat cu mare repeziciune pe net, intitulat „Propaganda stilista sub numele unei conferinte”. Mărturisesc cu tristeţe că oameni cunoscuţi mie au preluat şi difuzat materialul fără să îmi dea vreun telefon, fără să audă şi ce am eu de spus.

 În continuare, analizez materialul punct cu punct:

1.  În seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema „Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.

Nu am afirmat că schimbarea calendarului ar fi un semn apocaliptic. Am spus doar că Sfântul Kukşa al Odessei numea noul calendar „calendarul Antihristului”. Părinţii cu viaţă sfântă din Patriarhia Rusă au protestat împotriva schimbării calendarului. De aceea Sfântul Patriarh Tihon a readus Biserica Rusă pe stil vechi, după ce tot el impusese noul calendar. Despre acest lucru nu se învaţă la nicio facultate de teologie din ţară (detalii se găsesc în cartea Elder Michael, The Last Mystic from Valaam, tipărită de părintele Serafim Rose; varianta românească a cărţii, inclusă în „Tebaida Nordului”, a fost cenzurată de traducător). Eu cred că principala problemă legată de schimbarea calendarului este schimbarea modului de raportare la Tradiţie.

 2. Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har.

Nu am făcut o astfel de afirmaţie.

 3. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria „a mintit credinciosii in problema calendarului”

În volumul „Călăuză în credinţa ortodoxă”, apărută la Editura Mănăstirea Sihăstria, la paginile 413-427, părintele Cleopa analizează într-un capitol problema schimbării calendarului. Pe viitor voi analiza mai detaliat acest capitol, deocamdată voi menţiona doar câteva greşeli:

 a) INVATACELUL: Dar cum si cand s-a facut aceasta indreptare? (a calendarului – n.n.)

PREOTUL: Iata cum. In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe.

La Constantinopol, în 1923, nu a fost Sinod. A fost o întrunire ortodoxă, la care au refuzat să participe Patriarhia Alexandriei, a Antiohiei, a Ierusalimului, Arhiepiscopia Sinaiului, Biserica Ortodoxă Bulgară (bulgarii erau consideraţi schismatici, şi pentru a reintra în comuniune cu Patriarhia de Constantinopol li s-a cerut să accepte schimbarea calendarului, în 1968). Patriarhia Rusă nu a avut delegaţi.

 b). Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor sfintilor parinti (notă – trebuie precizat că şi aici părintele Cleopa vorbeşte în necunoştinţă de cauză. În realitate calendarul bisericesc a fost schimbat după vestita Enciclică a Patriarhiei Ecumenice din 1920 – cu trei ani înainte de Constantinopol. În această Enciclică se precizează că: „După părerea noastră, o asemenea prietenie şi o dispoziţie primitoare a Bisericilor [este vorba de Biserica Ortodoxă şi pseudo-bisericile eretice – n.n.] între ele, poate fi arătată şi demonstrată în particular în următoarele moduri: I) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile”; celelalte puncte ale documentului se pot citi pe http://www.danionvasile.ro/blog/2009/05/20/apostazia-patriarhiei-ecumenice-%E2%80%93-enciclica-din-1920/ . Schimbarea calendarului a fost un pas spre dezbinarea Ortodoxiei şi apropierea de celelalte confesiuni. Documentul din 1920 o vădeşte cu prisosinţă.) si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, asa cum il asezasera cei 318 sfinti si dumnezeiesti parinti de la Niceea, pe vremea sfantului si marelui imparat Constantin.

Sinodul respectiv nu a fost sinod pan-ortodox, a fost o adunare bisericească, deoarece au lipsit mai multe Biserici locale. Din vechea pentarhie, Roma era în erezie, iar din celelalte patru patriarhii vechi au lipsit trei, fiind prezentă doar Patriarhia de Constantinopol. După cum putem citi şi în volumul de Îndrumări misionare, volum elaborat de un colectiv de autori de la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, apărut la Editura Institutul Biblic în 1986, „la consfătuirea inter-ortodoxă [iată termenul corect, “consfătuire”, nu “sinod” – n.n.] din Constantinopol (1923), n-au participat însă toate Bisericile Ortodoxe Autocefale sau naţionale”. De fapt, la şedinţe au participat doar nouă membri: şase episcopi, un arhimandrit (acesta fiind din partea Bisericii Române) şi doi laici. Iată marele sinod „panortodox” care a schimbat calendarul!

 c) Hotararea a fost primita de catre toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la sinod, prin mitropoliti, episcopi si delegatii lor, urmand ca fiecare Biserica sa faca indreptarea calendarului cand va gasi vreme potrivita.

Hotărârea nu a fost primită de toate Bisericile Ortodoxe. Mitropolitul Anastasie Gribanovki, din partea Sinodului rus din exil, a părăsit întrunirea, declarând că „nu are instrucţiuni precise din partea ierarhilor ruşi”. Ulterior, un ierarh din acelaşi sinod, Mitropolitul Antonie Hrapoviţki (pe care Sfântul Ioan Maximovici îl considera sfânt), afirma că „reforma calendarului nu poate fi acceptată de către Biserica Rusă, deoarece contrazice sfintele canoane şi vechea tradiţie a practicii Bisericii consfinţită de către Sinoadele Ecumenice”.

Pe 25 iunie 1923, Patriarhul Fotie al Alexandriei a numit reforma calendarului „fără rost, necanonică şi dăunătoare”, iar despre rezoluţii spunea că „duhnesc a erezie şi schismă”.

Pe 7 octombrie 1923, Patriarhul Grigorie al Antiohiei a numit reforma „nepotrivită şi dubioasă”

 d) Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Biserica Serbiei, Patriarhia Antiohiei si in anul 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian.”

Şi aici, datele sunt eronate. Dacă la tipărirea ediţiilor din 1981 şi 1985 ale volumului „Călăuză ortodoxă” părintele Cleopa nu ştia cum stau lucrurile – deşi a fost în Serbia şi s-a putut lămuri că sârbii nu au schimbat calendarul şi nici nu au de gând să o facă -, totuşi, în ediţia din 1991 a cărţii sale ar fi fost potrivit ca părintele Cleopa să retracteze toate afirmaţiile inexacte.

 Revin la analiza materialului „Propaganda stilistă”.

 4. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria „a mintit credinciosii in problema calendarului, iar parintele Arsenie Boca dadea credinciosilor „invataturi in contradictie cu traditia Bisericii” si a sfintilor parinti, Ioanichie Moroi a fost un depravat etc.

În Dicţionarul explicativ al limbii române, cuvântul „depravat” înseamnă „descompus din punct de vedere moral, corupt, decăzut, desfrânat”. Pentru părintele Ioanichie mă rog aproape în fiecare seară (ca şi pentru părintele Cleopa şi părintele Arsenie). Nu am spus că este depravat, pentru că nu a fost. Am spus că am rezerve faţă de vedenia pe care a avut-o privitoare la schimbarea calendarului şi am cerut celor din sală să judece vedenia acestuia după criteriile expuse de părintele Cleopa în cartea sa „Despre vise şi vedenii”. Câtă vreme o vedenie se contrazice cu o hotărâre a unui sinod din vechime – cum este cazul acestei vedenii –, Sfinţii Părinţi recomandă prudenţă şi reţinere.

Cât priveşte cazul părintelui Arsenie Boca, afirm că învăţătura sa privitoare la catolici este eronată, străină duhului Bisericii Ortodoxe. El învăţa că cele două Biserici sunt cei doi plămâni ai Bisericii. Învăţătura greşită a părintelui privitoare la catolici se regăseşte şi în vestita pictură de la Biserica Drăgănescu. Pictură cunoscută, lăudată, dar – necanonică.

În albumul „Biserica Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti”, tipărit la Deva în 2005, la pagina 168 apare Francisc din Asissi zugrăvit între sfinţii ortodocşi, având aură în jurul capului, şi stă scris: „Sfântul Francisc de Asissi”… În timp ce sfinţii canonizaţi ai Bisericii Ortodoxe ne spun că sfinţii catolici nu sunt sfinţi, iar despre Francisc, Sfântul Ignatie Brianceaninov scria că a ajuns în „cea mai vârtoasă înşelare demo­nică”.

Părintele Arsenie Boca spunea chiar că putem să îi cinstim pe sfinţii catolici, important fiind însă să nu îi uităm pe ai noştri.

La Drăgănescu, părintele Arsenie a zugrăvit apostata unire dintre Biserica Ortodoxă – reprezentată de Biserica Sfânta Sofia – şi Catedrala Sfântul Petru, care a fost ridicată în secolul al XVI-lea, la multă vreme după schismă (pagina 187, în albumul mai sus menţionat).

 5. In opinia lui Danion Vasile doar sfintii de la Optina (care indeamna la necomuniune cu cei de pe stil nou) detin Adevarul de credinta.

Nu cred şi nu am afirmat aşa ceva.

 6.  Tot in cadrul aceleiasi conferinte, Danion a spus ca „Muntele Athos a cazut” si singura manastire care s-a mentinut este Esfigmenu, o manastire zelotista.

Am afirmat că singura mănăstire care a ţinut cu stricteţe tradiţia ortodoxă este Mănăstirea Esfigmenu –pe care, de altfel, nu am vizitat-o niciodată. Este foarte important de cunoscut adevărata istorie a Muntelui Athos în secolul XX. După ce patriarhul Athenagoras a ridicat anatemele contra catolicilor, stareţii athoniţi au încetat pomenirea lui. În România istoria Athosului nu este cunoscută şi foarte puţini ştiu faptul că, în timp ce asupra altor mănăstiri se făceau mari presiuni pentru schimbarea calendarului, şi au rezistat, mănăstirea Vatopedu a schimbat calendarul, izolându-se de celelalte mănăstiri. Şi abia după zeci de ani a revenit la calendarul vechi. O dovadă că Vatopedu a trecut la calendarul nou se găseşte menţionată chiar în cartea Îndrumări misionare, amintită mai sus, tipărită la Editura Institutului Biblic, p. 703.

 7. In cele din urma conferinta lui Danion Vasile s-a transformat intr-o propaganda stilista condamnand totodata oameni de valoare ai Bisericii Ortodoxe Romane.

Singurele persoane care s-ar putea regăsi în descrierea de mai sus, deşi  termenul „condamnat” mi se pare total nepotrivit întrucât oricine  se poate pocăi, sunt mitropolitul Corneanu şi episcopul Sofronie. Despre părintele Cleopa am spus că a ţinut Moldova în spate.

 8. Atat Danion cat si duhovnicul sau, ieroschimonahul Hrisostom Manolescu, au sustinut ca parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda apreciaza gestul de „curaj” al celor doi „eroi” care au raspandit acelasi mesaj in mai multe orase din tara.

a) Părintele Hrisostom nu este duhovnicul meu.

b) Cât priveste susţinerea părintelui Iustin, da, părintele mi-a dat binecuvântare să ţin conferinţe în toată ţara, mărturisind adevărul Sfinţilor Părinţi împotriva ereziilor. Ultima dată m-a binecuvântat chiar în duminica de dinaintea conferinţei de la Oradea.

  9. Organizatorii conferintei ASTRADROM, se dezic de unele afirmatii la adresa duhovnicilor sus amintiti: „Danion ne-a contactat cerandu-ne sa il invitam la o conferinta in Oradea si eventual in alte orase unde avem filiale. Nu stiam ce ganduri are. Fiecare e responsabil pentru afirmatiile facute” spune Ancuta Avram, presedinte interimar a asociatiei organizatoare.

Nu aveam niciun motiv să contactez o asociaţie pentru a ţine conferinţe într-un oraş. În cazul Oradei, lucrurile stau simplu: după ultima mea conferinţă ţinută la Cluj – pe 16 decembrie 2008, părintele Eftimie m-a întrebat dacă aş putea ţine o conferinţă la Oradea. Anul acesta, ţinând conferinţe în zonă, l-am contactat pe părintele Eftimie şi s-a bucurat că pot veni. Am fost rugat să ţin şi o conferinţă în Beiuş. Nu numai că nu am cerut să mi se organizeze o conferinţă acolo, ci, fiind un oraş mic, nici nu mă gândeam să ajung acolo. Dar am mers doar pentru că fusesem invitat de părintele Eftimie.

Îi rog pe cei care îl cunosc să îl întrebe direct pe părintele Eftimie: am fost invitat sau am rugat să fiu invitat de ASTRADROM – pe care nu îi cunoşteam – la Oradea?

 10.  In ziua de Buna Vestire, Danion Vasile si parintele Hrisostom au asistat la

Liturghie la Schitul Huta unde si-au manifestat nemultumirea fata de faptul ca a auzit pomenindu-se numele episcopului Sofronie (din a carui subordine canonica se afla schitul). Staretul schitului de la Huta, ieromonahul Visarion, a spus ca intr-o discutie ce a purtat-o la masa in prezenta a aproximativ 20 persoane Danion i-a propus sa iasa de sub ascultarea canonica a Bisericii Ortodoxe Romane. Mijlocitor intre Danion si ASTRADROM a fost parintele Eftimie de la Huta care regreta ca s-a ajuns aici. L-am contactat telefonic si ne-a spus ca: „afirmatiile dure la adresa marilor duhovnici m-a surprins ca venind din partea unui om ca Danion,

a) pe mine mă suprinde că pe părintele Eftimie l-a surprins critica mea, justificată, faţă de unele greşeli ale celor doi părinţi, Cleopa şi Arsenie Boca, în loc să-l fi surprins greşelile sesizate. E puţin lucru să amesteci un catolic înşelat cu sfinţii Bisericii?

 la fel si problema calendarului care nu vad ce rost are sa o agitam acum dupa atatea decenii.

b) problema calendarului este o problemă actuală. Liderii Consiliului Mondial al Bisericilor au hotărât în anul 1997 la Aleppo, în Siria, reschimbarea calendarului, mai exact ca Paştele să fie sărbătorit de toate confesiunile în aceeaşi zi. Documentele – în engleză – pot fi consultate la adresa http://www.oikoumene.org/en/documentacion/documents/comisiones-del-cmi/comision-de-fe-y-constitucion/i-unidad-la-iglesia-y-su-mision/towards-a-common-date-for-easter-version-en-ingles/towards-a-common-date-for-easter.html.

Ne-a intrebat daca vrem sa trecem sub ascultarea canonica a unui episcop Antonie, pe stil vechi, al unei biserici numite de sub catacombe.Mi s-a parut dubioasa propunerea dar pe moment nu am realizat. Abia dupa conferinta de la Oradea m-am dezmeticit despre ce e vorba.

Părintele dă afirmaţii inexacte. Nu i-am sugerat să treacă la niciun episcop Antonie din Biserica de catacombe – chiar şi numai pentru faptul că un astfel de episcop nu există, sau nu ştiu să existe. Nu i-am indicat niciun nume de ierarh. El mi-a spus că, împreună cu 20 sau 30 de preoţi din zonă, nu l-au mai pomenit pe PS Sofronie, până ce a fost judecat de sinod. Apoi l-au pomenit din nou, sfătuiţi de mitropolitul Bartolomeu.

Apoi a căutat, împreună cu grupul de preoţi din zonă, să intre sub un mitropolit grec, dar că nici unul nu a vrut să îi primească. Mi-a spus că mai încearcă să intre sub o jurisdicţie grecească din Constanţa, de care eu nu am auzit până acum.

Eu i-am spus că degeaba încearcă să fie primit de Biserica Greacă, întrucât nimeni nu va avea curajul de a-i primi, şi i-am recomandat să cerceteze Sinodul ROCOR – partea care nu s-a unit cu Moscova, sau chiar Biserica din catacombe.

Tare ma tem ca cineva profita de zelul lui Danion si vrea sa faca o dezbinare in Biserica, ceea ce nu foloseste nimanui. Nu cred ca trebuie condamnat ci mai degraba sa il ajutam sa se linisteasca.

Mulţumesc pentru grijă, dar sunt foarte liniştit. Nu ştiu cât de liniştiţi sunt cei care mă acuză pe nedrept. Oare chiar nu le e teamă de Dumnezeu?

A facut multe lucruri bune si ar fi pacat ca acum sa dea cu piciorul in tot.

Eu nu dau cu piciorul în nimic, apăr aceleaşi lucruri de ani de zile.

Extremele acestea nu sunt bune, nici ecumenismul dar nici stilismul”.

A pomeni un episcop pe care îl consideri eretic e o dovadă de ecumenism, aşa că nu înţeleg delimitarea de ecumenism. Cât priveşte faptul că apăr vechiul calendar, în timp ce noul calendar se află sub anatema mai multor sinoade, iată un pasaj din hotărârea Sinodului din 1583, de la Constantinopol.

„VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii pe care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei. (…)

Semnăturile ierarhilor:

† Ieremia al Constantinopolului

† Silvestru al Alexandriei

† Sofronie al Ierusalimului

dimpreună cu tot soborul episcopilor prezenţi în Sfântul Sinod.” (Documentul, numit Sigilion, a apărut prima dată tipărit la Bucureşti, în anul 1881, în revista „Biserica Ortodoxă Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii Mănăstirii Sinai – Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf. Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia “Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos. Se poate citi pe integral la adresa: http://209.85.135.132/search?q=cache:Qq7PvkGp4bsJ:logos.md/2007/12/21/istoria-schimbarii-calendarului-bisericesc-ii/+sigilion,+1593&cd=1&hl=ro&ct=clnk&client=firefox-a)

Documentul osândeşte precis nu doar schimbarea Pascaliei, ci şi a calendarului.

E important de menţionat că, în 1903, Biserica Ortodoxă a României a decis: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României este de părere şi propune că trebuie să rămânem unde ne găsim astăzi, pentru că este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian, pe care Biserica Ortodoxă îl foloseşte de atât de mult timp. Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”

   Pentru a afla pozitia parintelui Iustin Parvu ne-am deplasat pana la manastirea Petru Voda. Aici am aflat ca ieroschimonahul Hrisostom care pretindea ca e trimis de parintele Iustin sa marturiseasca nu a mai fost prin aceasta manastire de cativa ani. „A fost mai demult pe aici – spune un monah – dar nu a rezistat sa stea mult. Tot il vorbea de rau pe parinte”.

Părintele Hrisostom nu a pretins că e trimis de părintele Iustin, ci chiar s-a mirat că a fost întrebat dacă vorbeşte cu binecuvântare de la părintele Iustin, precizând că a luat binecuvântare de la duhovnicul său.

  Intrebandu-l pe parintele Iustin despre sustinerea celor doi „misionari” ne-a spus ca: Nu am nici o partasie cu oamenii Satanei care vor sa dezbine Biserica. Niciodata nu mi-am amestecat limba si neamul, nici cu rusii si nici cu americanii. Cleopa, Arsenie si toti ceilalti au luptat pentru unitatea Bisericii, pentru apararea si pastrarea traditiilor neamului si a bisericii noastre, cum sa ii vorbesti in halul acesta! Ce interese se ascund in spatele acestor vorbe? Fiecare sa ramana in Biserica, asa cum a fost botezat”.

Ultima dată când m-am văzut cu părintele Iustin, m-a încurajat să lupt în continuare. Voi încerca să ajung la părintele Iustin, să vorbesc cu el faţă către faţă. Dacă a fost minţit de intermediari, spunându-i-se lucruri neadevărate, nădăjduiesc că le va retracta cât mai curând. Faptul că anumite persoane au răstălmăcit cuvintele mele nu mă priveşte pe mine, ci îi priveşte pe ei. Au produs, oricum, multă sminteală. Aştept, oricum, ca părintele Iustin să lămurească lucrurile.

ASTRADROM si-a propus sa nu il mai invite pe Danion la nici o conferinta in orasele unde are filiale si nici sa nu ii mai distribuie carti pana ce nu isi va revizui greselile morale fata de atitudinea sa.

Prima parte a formulării este exactă: „Şi-a propus să nu îl mai invite…” Se arată clar că am fost invitat, şi nu m-am autoinvitat. Deci, acuzatorii se contrazic. Cât priveşte expresia „pana ce nu isi va revizui greselile morale fata de atitudinea sa” – arată nivelul intelectual, îndoielnic, al celui care scrie…

   Parintele Eftimie considera ca orice farmitare duce la tulburare „iar acum, cand vremurile sunt tot mai tulburi, numai de asa ceva nu avem nevoie. Nu suntem ecumenisti dar nici nu trebuie sa parasim Biserica. Daca un episcop a cazut in erezia ecumenista nu inseamna ca am cazut si noi. Sa ramanem in Biserica si sa ne ducem crucea cu demnitate”.

L-am auzit pe părintele Eftimie spunând acelaşi lucru. Totuşi, dacă un episcop este eretic, preoţii nu îl pot pomeni la Sfânta Liturghie. I-am cerut părintelui Eftimie să îmi aducă un singur canon în favoarea faptului că preotul poate pomeni un episcop eretic la slujbă, şi mi-a răspuns: „Cred că, dacă citim scrierile Sfinţilor Părinţi, vom găsi.”

Afirmaţia este foarte gravă – şi mă mir că cei care au fost de faţă la discuţie păreau de acord cu părintele. Nu găsim în nici un loc la Sfinţii Părinţi o astfel de aberaţie, ci toţi învaţă acelaşi lucru, rezumat de mărturia Sfântului Teodor Studitul: „Dar dacă [preotul] pomeneşte vreun episcop ere­tic, chiar dacă [preotul] are vieţuire fericită, chiar dacă e ortodox, trebuie să ne depărtăm de dumneze­ias­ca împărtăşanie; dar când e vorba de masa de ob­şte – de vreme ce doar acolo [la liturghie], din frică, îl pomeneşte [pe episcopul eretic] –, ar putea fi ac­cep­tat [acel preot] să binecuvânteze şi să cânte cu noi, dar numai dacă nu a slujit, nici nu a avut conştient păr­tăşie nici cu eretic, nici cu episcopul său, nici cu vre­un altul [de acest fel]. Scrisoarea 49, Fiului Naucratie.

„Dacă un preot îl pomeneşte pe un eretic în public, dar, fiind chemat în particular de către un ortodox într‑o casă de rugăciune, evită să‑l pomenească pe eretic, cel ce ţine cu acrivie [ortodoxia] trebuie să se roage într‑o ase­me­nea casă de rugăciune? – Nicidecum”. Scrisoarea 384, Fiului Naucratie.

Textul „Propaganda stilistă…” este semnat:

Viorel Nistor,

Oradea, 28 martie 2010.

Nu ştiu cine este acest Viorel Nistor. Poate l-am cunoscut, dar numele nu îmi spune absolut nimic. Îi transmit atât – în cazul în care acest mesaj va ajunge şi la el. Poate să mă clevetească cât vrea şi cum vrea, dar, dacă vrea să se împărtăşească cu Sfintele Taine la acest sfârşit de post, să nu uite că o spovedanie mincinoasă îi este spre osândă…

Eu cred că e nevoie ca ortodocşii să înţeleagă că nu există Ortodoxie adevărată decât în duhul Sfinţilor Părinţi. Dacă ne lepădăm de tradiţie, chiar şi de o mică parte, ne lepădăm de Adevăr şi ne pierdem mântuirea.