“Da-le voma”

   Cu vreo trei ani in urma, in cadrul unei emisiuni a unui post tv cu acoperire nationala, in timpul careia se discuta cam care ar fi misiunea mass-media pe acest pamant, toti realizatorii de programe si analistii stransi la acea masa au fost de acord in a critica un mare sef al unei televiziuni nenumite, dar pe la care se parea ca trecusera majoritatea. Si toti s-au aratat indignati de o expresie ce acel sef e pare ca o folosea pe vremea aceea repetat: “Da-le voma”. Pretioasa indicatie era adresata realizatorilor de programe ale respectivului post, iar “voma” trebuia data telespectatorilor. Nu au specificat numele personajului, dar am o banuiala. Dar cum banuiala nu e certitudine, ma abtin de la a o expune public. Pot spune doar ca sigur nu este Dan Diaconescu, in caz ca va duce gandul la OTV.

   Conteaza insa mai putin numele aceluia, ci “filozofia” sa. De fapt, diferenta dintre el si ceilalti sefi de televiziuni este ca a recunoscut a face ceea ce cu totii fac. Iar acei realizatori de programe si analisti, ce s-au aratat oripilati de expresie, in variante mai mult sau mai putin soft, fac acelasi lucru …

   Stirile, emisiunile de divertisment, “mesele rotunde”, documentarele, dezbaterile, aproape in totalitate nu fac decat sa ofere laturi menite a tembeliza telespectatorii. Rare sunt exceptiile. Atat de rare, incat ajungi sa te intrebi “Cum de au dat asa ceva?”   

   Auzim aproape cu obstinatie din partea “analistilor” si realizatorilor frazele “televiziunea nu are rol educativ” si “asta se cere, asta dam”. Cu alte cuvinte, ce are rating, aia e bun. Dar oare au oferit publicului si altceva, dupa care sa compare ratingul? Desigur ca nu, caci scopul lor era de a dezobisnui masele sa gandeasca. Si evident, ca dupa ce ani de zile a oferit grile de programe imbecilizatoare, populatia chiar ca incepe sa refuze si altceva.

   Mass-media a reusit astfel sa-si aduca o contribuite importanta in formarea omului abtibild, bidimensional, fara profunzime, prada strict instinctelor, ce se manifesta din ce in ce mai des subanimalic. El nu mai are notiunea de sus-jos, pentru el tot ceea ce conteaza este lumea din dimensiunea sa:casa, masina, mancare, bikini, bere, fotbal, manele, bikini, circ politic, telenovele, bikini, job bine retribuit, bikini, o invarteala, bikini, bikini, bikini … Astea au ajuns “idealurile” sale in viata. Cu cat sunt mai multe cele de mai sus, cu atat crede ca este mai fericit. Desigur, bikini pentru masculi, pentru femele, cosmetice.

   A se mai uita in sus sau in jos, deja e pentru el nebunie, caci iese cu totul din zona materiala in care s-a cimentat. Dumnezeu, suflet, idealuri … sunt pentru el de neinteles. S-a dezobisnuit sa mai gandeasca. Dupa cateva minute de efort intelectual oboseste. S-a obisnuit insa sa se hraneasca cu mancare mestecata si predigerata: VOMA …

   Cititi va rog si:

VIDEO: Reclamele la HULU sau ceva de genul “v-o spunem pe fata si va place, atat de tare v-am tampit”