„COINCIDENTE”: Preotul LUCIAN GRIGORE, cel ce promoveaza, prin producerea SCARBEI, folosirea mai multor lingurite la Sfanta Impartasanie, DORESTE SI UN CALEDAR UNIC …

   Stiti desigur deja despre:

Ratacirea preotului LUCIAN GRIGORE, din Pitesti, cel ce da SFANTA IMPARTASANIE CU MAI MULTE LINGURITE … Sau „Sa mai zica cineva ca nu e vremea cernerii cumplite…”

   Ei bine, iata ce putem citi la “Cum sa admitem ca preotii sa semene asemenea indoieli?” RASPUNSURILE TRADITIEI LA SMINTEALA PARINTELUI LUCIAN GRIGORE IN CHESTIUNEA LINGURITEI DE IMPARTASANIE:

CV pr. Lucian Grigore

– am urmat cursurile de doctorat intre anii 1998-2003 in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu, la specialitatea Drept canonic Ortodox si Legislatie Bisericeasca si am pregatit teza de doctorat cu titlul Implicatii ale sistemelor calendaristice in viata Bisericii sub indrumarea parintelui Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca si a Inalt Prea Sfintitului Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului. In cadrul perioadei de pregatire a tezei am beneficiat in anul universitar 2001-2002 de o bursa de studii la Colegiul Invierii din Mirfield – Universitatea din Leeds din Marea Britanie.

… Am reprezentat Eparhia la simpozioane cu caracter cultural si stiintific, am participat la conferinte si dialoguri oficiale care reclamau prezenta si consultanta de specialitate a reprezentantilor din cadrul Sectorului Cultural al eparhiei… In perioada 1999-2000 m-am ingrijit si de editarea revistei “Buletinul stiintific” a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Pitesti.

Un domeniu de interes pentru mine il constituie cercetarea aprofundata in domeniul sistemelor calendaristice. Unul dintre proiectele finalizate, care se inscriu in aceasta preocupare, este un referat privind adoptarea in viata Bisericii Ortodoxe a unui calendar unic (perpetuu) si a unei date pascale comune, proiect prezentat atat in cadru programului de pregatire a tezei de doctorat, cat si in cadrul unei sesiuni de lucru, din 9 mai 2002, a Comisiei de Cibernetica a oamenilor de Stiinta din cadrul Academiei Romane. Proiectul a fost publicat in numar din 2003 al publicatiei “Buletinul stiintific” a Facultatii de Teologie Ortodoxa – Universitatea Pitesti.

In prezent ma preocupa studiul modelelor administratiei publice, mecanismele legislative, juridice, istoria si filosofia dreptului, astronomia.

   Comentariu saccsiv:

   Subliniez: „Unul dintre proiectele finalizate, care se inscriu in aceasta preocupare, este un referat privind adoptarea in viata Bisericii Ortodoxe a unui calendar unic (perpetuu) si a unei date pascale comune”

   Asadar nu vorbim doar despre ratacire, ci de o actiune, de o piesa dintr-un puzzle mai mare …  

   Voi mai scoate insa in evidenta un aspect extrem de grav al intregii manevre, anume inducerea voita a scarbei fata de impartasania din acelasi potir. Pentru aceasta sa ne amintim pasaje din interviul pe care preotul l-a dat Evenimentului Zilei:

   „Ei bine, atunci am simţit că în Sfântul Potir nimic din ceea ce se adunase acolo (şi observaţi cum spun că „se adunase” şi nu anume că „rămăsese”), nu mai avea firea Sfintelor Taine. Gustul lunecos şi bălos îmi dădea semnul că în Sfântul Potir se adunase o peliculă groasă de ruj şi un soi de secreţii care făceau consumarea Potirului absolut de nesuportat.

   „… care să treacă prin secreţiile salivare şi mucozităţile tuturor  – ca apoi să o introducă iarăşi în Sfântul Potir peste Sfintele …”

   „Am împărtăşit odată un bătrân căruia îi atârnau mucozităţile dinaintea nasului. Era răcit, tuşea şi îi curgea abundent nasul. L-am invitat să se şteargă mai întâi şi apoi să se apropie. Omul era atât de bolnav şi necăjit încât nu-i stătea mintea nici la ce îi zicem eu şi nici la grija la care îl chemam. Sumar a făcut gestul de a se şterge. Bărbia de jos îi era foarte mult deplasată spre nas. Linguriţa a trecut cu mare greutate printre cele două obstacole ca să ajungă la gură. După ce am tras linguriţa am constatat că mucozităţile, care arătau ca o secreţie purulentă, ajunseseră în linguriţă în locul Sfintelor. Credeţi-mă, aşa ceva nu am cum să bag în Sfântul Potir!”

   „Am sute de exemple ca cel despre care vă spun. Ultimul este legat de un pacient împărtăşit la spital. Avea gura plină de un fel de spumă, buzele crăpate, uşor sângerânde, era conştient – dar trăgea să moară. L-am spovedit şi l-am împărtăşit !  După ce l-am împărtăşit a rămas de pe limba lui pe linguriţă un soi de griş lăptos.”

   Preotul motiveaza faptul ca a zugravit intreaga scena vomitiva de mai sus pentru a promova ideea folosirii mai multor lingurite. Din CV-ul sau si din modul cum croseteaza cuvintele ne dam seama ca nu este lipsit de inteligenta si ca stie foarte bine cum sta treaba cu cauza si efectul. Altfel spus, nu cred ca nu-si da seama de ceea ce a facut si care este consecinta. In caz ca face pe nedumeritul, ii explic ce reactii au avut pasajele de mai sus asupra unui frate ce e cu ficatul un pic in pioneze: de abia s-a abtinut sa nu vomeze si multe ore l-a bantuit imaginea potirului plin de tot soiul de scarnavii … Ajunsese sa il intepe ficatul de atata sila si cu greu a putut gusta intreaga zi cate ceva. Este un frate cu o sensibilitate mai mare, datorata starii sale de sanatate, care insa se straduie dupa puterile sale sa urce pe scara si care evident de fiecare data asteapta minunatul moment al impartasirii. In plus, mai stie cate ceva despre Ortodoxie, nefiind chiar proaspat trezit. Ei bine, daca pe acesta l-a ravarsit in asemenea hal textul de mai sus, ce sa zicem de un incepator? Sau de unul care inca este ratacit? Pana la dilema linguritei, imaginea de mai sus li se infige acestora ca un cui in cap si este foarte grav, deoarece este o lovitura teribila elementului central al crestinismului: impartasirea cu TRUPUL SI SANGELE MANTUITORULUI. Unora dintre acesti incepatori sau inca rataciti, le tot poti spune cum e cu Jertfa de pe Golgota, cu Judecata, cu faptele, etc., dar oare sigur le va iesi acel cui din cap? Adica ii smintim pe cei micuti, dupa care le cerem sa treaca un foarte greu examen. Il vor trece oare toti sau unii vor cauta locurile cu mai multe lingurite? Si daca intre timp vor fi indoctrinati cu „biserica sora catolica”, oare nu li se va parea mai in regula acolo?

   Nu stiu daca se intelege suficient de clar ceea ce am dorit sa scot in evidenta, insa, ca o concluzie, este extrem de grav sa folosesti asemenea imagini cand vorbesti de potir. Chiar de ar fi sa urmaresti, teoretic, cele mai bune si corecte efecte, ceea ce evident, nu este cazul …

   In incheiere, mai scot in evidenta un aspect, sa-i zicem secundar. Sa ne reamintim din spusele preotului:

   „se adunase o peliculă groasă de ruj …”

   Problema este insa simpla: DE CE RUJ? Toti care se spovedesc la el in biserica, trec mai inainte la spovedanie, ca nu vine nimeni din Galati, de care habar sa nu are si de capul sau nu se aseaza la rand la impartasanie. Asadar, la spovedanie, ce pazeste de nu-i spune mandrei femei ca in biserica nu se vine sulemenita? Iar daca este o indaratnica razvratita si indrazneste sa vina chiar la potir cu untura de caine si avortoni pe bot, de ce n-o alunga? Ca daca i-ar da cu o lingurita separata, CE A REZOLVAT? Asta apropo si de cele ce scriam la:

Cum trebuie sa se comporte si sa se imbrace femeile in biserica?

   Adica face caz de ruj si gaseste „solutia”: mai multe lingurite … Incredibil. Si probabil ca nu este singurul. Si atunci ne mai miram de numarul mare de habauce razvratire ce dau vina pe barbati spunandu-le „curvarilor, cine va pune sa va uitati?”, atunci cand ele intra in biserica ademenitor sulemenite si imbracate. Bine au zis fratii de la RAZBOI INTRU CUVANT: e vremea cernerii cumplite …