SACCSIV – blog ortodox

Biserica Ortodoxă Bulgară va renunta la noul calendar (gregorian) si va trece la cel vechi (iulian)?

   Citez din articolul Biserica Ortodoxă Bulgară ar putea schimba data Crăciunului:
   02.12.2009, Sofia (Catholica)
   Episcopii seniori au arătat clar că în 2009 Bulgaria ar putea celebra Crăciunul pe 25 decembrie pentru ultima oară, dacă Biserica decide să renunţe la calendarul gregorian. Bulgaria a trecut la calendarul gregorian în 1916, şi a celebrat Crăciunul în 25 decembrie de când acesta a fost restabilit ca sărbătoare oficială după căderea regimului comunist. Biserica Ortodoxă Bulgară ar putea decide în favoarea restabilirii calendarului iulian, ceea ce înseamnă că Crăciunul ar urma să fie celebrat în 7 ianuarie în loc de 25 decembrie.

   În 20 decembrie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare va avea o întâlnire pentru a analiza cererea unui grup de credincioşi şi a preotului lor din satul Chelopechene ca Crăciunul să fie celebrat în 7 ianuarie. Cererea a fost înaintată în 20 noiembrie 2009. Preotul Mariy Dimitrov a slujit în parohia sa, în ultimii 20 de ani, conform calendarului iulian, cu permisiunea specială din partea Patriarhului bulgar Maxim. Cei care au înaintat cererea amintesc că un caz similar de restabilire a calendarului iulian din 1997 a atras sprijinul din partea a cinci Episcopi.

55 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on decembrie 3, 2009 at 6:05 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    https://saccsiv.wordpress.com/about/

    Apreciază

  2. Antonio said, on decembrie 3, 2009 at 6:52 pm

    Poate asa se vor uni fratii nostri bulgari, cei de pe nou cu cei de pe vechi. Dumnezeule ce bucurie daca s’ar implini acest lucru.

    La noi cand se va intampla asa ceva?

    Apreciază

    • un.oarecare said, on decembrie 3, 2009 at 8:39 pm

      Noi (BOR) oricum suntem in comuniune cu ei, chiar daca la noi nu se face trecerea la calendarul iulian.

      Apreciază

  3. Adrian said, on decembrie 3, 2009 at 9:32 pm

    @Antonio.Unirea se face mai greu decat atat,pentru ca cei de pe stilul vechi care au iesit din comuniune cu Biserica sunt schismatici.Sfantul Vasile cel Mare spune ca schismaticii au doar botezul valabil celelate lucrari [taine] fiind nule.De asemenea ei au pierdut harul preotiei si nu se stie cum se va rezolva problema ierahiei stilistilor dupa trecere la calendarul Iulian.

    Apreciază

  4. Adrian said, on decembrie 3, 2009 at 9:35 pm

    @un.oarecare.Tu sti ce spui? cum sa fim in comuniune cu ei (stilistii)!!! Uitate sa vezi ce a spus Sfantul Paisie si pr Cleopa despre ei

    Apreciază

    • un.oarecare said, on decembrie 4, 2009 at 12:41 pm

      Cred ca ai inteles gresit. Eu am zis ca noi suntem in comuniune cu bulgarii, nu cu stilistii, intrucat mi-a mirosit a discurs de stilist ce a spus Antonio.

      Apreciază

  5. Antonio said, on decembrie 3, 2009 at 9:51 pm

    Frate Adrian vezi ca Saccsiv a pus niste articole despre Parintele Cleopa. Vei afla acolo cine sunt „schismaticii” si informatii interesante, ascunse de acesti Parinti (de ce oare?) referitor la calendar.

    Apreciază

  6. Adrian said, on decembrie 3, 2009 at 9:57 pm

    Acum il acuzi si pe pr Cleopa?

    Apreciază

  7. Adrian said, on decembrie 3, 2009 at 10:18 pm

    Adica ii acuzi ca ascund ceva

    Apreciază

  8. Antonio said, on decembrie 3, 2009 at 10:33 pm

    Cred ca ai citit scrierile Parintelui Cleopa si a Parintelui Mandita. Lasand discursul lor anti-stilist, tu nu’ti pui anumite intrebari? De ce nu se zice nimic de anatemele impotriva calendarului papistas, camuflat in „iulian-indreptat”?

    De ce nu se zice nimic de Sinodul din 1903:

    (”Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României este de părere şi propune că trebuie să rămânem unde ne găsim astăzi, pentru că este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian, pe care Biserica Ortodoxă îl foloseşte de atât de mult timp. Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”)

    De ce nu se schimba si Pascalia? Cred ca stii ca Pastele Ortodox se face dupa stilul vechi. De ce oare stilul vechi si nu stilul nou adica dupa pascalia gregoriana cum s’a intamplat in BOR in ’26 si ’29?

    Dar cred c’ai auzit de Sfanta Lumina. Acesti masoni au incercat sa faca Sfintele Pasti pe nou si Sfanta Lumina n’a mai venit.

    Si mai sunt multe si multe de zis…

    Apreciază

    • Veaceslav said, on decembrie 4, 2009 at 7:47 am

      @Antonio,
      Cine esti tu frate sau altii care indrazniti sa vorbiti de parintele Cleopa, oare sunteti voi mai corecti decat el? Chiar va puneti mai presus de el? Fratilor deschideti ochii cat nu e tarziu. Parintele Cleopa a procedat asa pentru ca stia el de ce, ti-am mai zis, corect este calendarul cel pe stil vechi insa nu calendarul ne mantuieste! Oamenii care au facut aceasta schimbare vor raspunde in fata Lui Dumnezeu pentru asta, tu si eu o sa raspundem pentru cele ale noastre. TU ITI DAI SEAMA CE SMINTEALA POATE SA FIE DACA VA DORI CINEVA SA CHIMBA IAR CALENDARUL? TU ITI DAI SEAMA CA POATE SA VINA O RUPTURA A BISERICII CU CEI CARE VOR SI CU CEI CARE NU VOR TRECEREA LA CALENDARUL CEL VECHI? SUNT INCA MULTE FOARTE MULTE MOTIVE. ASTA INSA NU IL IMPIEDICA PE CREDINCIOUSUL DE PE CALENDARUL NAU SA SE MANTUIE.
      Frate fii atent te rog.

      Apreciază

  9. Adrian said, on decembrie 3, 2009 at 10:55 pm

    Acestea sunt hotarari ale unui sinod local si nu ale unui sinod ecumenic [care este infailibil] iar problema este una tipiconala ci nu dogmatica.Chiar daca schimbarea calendarului a insemnat o greseala ea nu este dogma.In istoria Bisericii calendarul a fost modificat de 5 ori si atunci dandu-se anumite restrictii cu privire la acest fapt si vad ca nimeni nu a mai spus ca am cazut in ratacire.Biserica nu este supusa timpului si nici viata liturgica timpul este practic in viziunea Ortodoxa o clipa nemarginita care nu se sfarseste niciodata. Biserica de la Ierusalim cea la care coboara Sfanta Lumina este in comuniune cu noi iar daca noi am fi eretici ar fi trebuit sa cada si ei in erezie.(dar vad ca lumina vine in continuare la ei) sa nu mai vorbim de moaste si alte semne ale lucrarii Duhului Sfant.Tu vorbesti de calendarul Greogorian ca fiind al unui eretic dar uiti ca cel Iulian era al unui pagan

    Apreciază

  10. Antonio said, on decembrie 3, 2009 at 11:36 pm

    Deci sa inteleg ca ultima oara cand a lucrat Duhul Sfant a fost la al 7-Lea Sinod Ecumenic?
    De atunci Biserica n’a mai avut puterea sa dea anatemei pe eretici vazand ca numai un Sinod ecumenic poate face asa ceva…
    Tu observi ce afirmi? Duhul Sfant lucreaza si’n sinoadele locale la fel cum a lucrat in cele ecumenice. Daca ar fi asa cum zici tu, Biserica din 787 n’a mai legat si dezlegat nimic. Asta, daca observi bine e hula adusa Sfantului Duh. Si stii ce a spus Hristos despre cei care hulesc Duhul Sfant.

    Tu vezi schimbarea calendarului ca o „simpla greseala”. Insa din pacate „greseala” aia nu’i o simpla greseala (de exemplu greseli in traducerea cartilor sfinte) ci O INOVATIE ANATEMIZATA de 3 ori in 1500, si’n 1700 si 1800.

    Cred ca ai notiunea, stii ce inseamna cand Sfanta Biserica da anatemei pe cineva sau un eres. Uite ce zice Sfantul Ignatie Brianchinov:

    Cuvântul anatemă înseamnă îndepărtare, lepădare (blestemul lui Dumnezeu). Atunci când Biserica predă anatemei o învăţătură oarecare, înseamnă că această învăţătură conţine hulă asupra Duhului Sfânt. Aşadar, pentru mântuire, aceasta trebuie să fie respinsă şi îndepărtată, tot aşa cum otrava este ţinută departe de hrană. Atunci când o persoană este predată anatemei, înseamnă că şi-a însuşit învăţătura hulitoare în mod irevocabil, lipsindu-se de mântuire el însuşi şi lipsindu-i pe apropiaţii săi, cărora le-a transmis felul său de gândire.

    Citeste in Pidalion unde scrie ca e mai bine sa ne pastram calendarul nostru pentru unitatea Bisericii chiar daca are o anumita intarziere.
    Am sa fac maine un copy&paste.

    Cat despre sfintele moaste, si catolicii au „moaste”, si budistii si musulmanii. Minuni se intampla si la ei. Pe protestanti nimeni nu’i intrece in Duhul vorbitului limbelor. Si statuile hindudilor plang, s.am.d.

    Sfanta Lumina vine numai de Pastele Ortodox pentru a confirma Ortodoxia. La fel cum minunea Sfintei Cruci din 1925 la Atena a aratat unde se afla Dreapta Credinta nestirbita asa si Sfanta Lumina confirma stilul vechi impreuna cu alte sfinte minuni (intoarcerea raului Iordan, norul de pe muntele Tabor).

    Asta cu calendarul paganesc nu mai tine. Calendarul bisericesc este o icoana a timpului si e parte integranta din Sfanta Traditie. Schimba o parte din Sfintele Predanii si vezi cum cazi sub anatema…

    Te rog sa’mi zici cand si de cine a fost schimbat calendarul. Multumesc.

    Apreciază

    • saccsiv said, on decembrie 4, 2009 at 2:41 am

      Tu pui un semn de egalitate intre sfintele moaste ale mucenicilor de la Aiud cu, citez: „si catolicii au “moaste”, si budistii si musulmanii”?

      Nu ti-e frica sa hulesti in halul asta?

      Apreciază

  11. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 5:37 am

    Ti-am aratat ca nu numai Ortodocsii au moaste. Cat despre Sfintii Inchisorilor au fost si greco-catolici pe acolo. Sunt si aia sfinti? Exista sfinti in afara Bisericii?

    Apreciază

  12. Iubesc Patriarhul said, on decembrie 4, 2009 at 6:22 am

    Dupa modesta mea parere eu zic ca alte „biserici” nu au sfinti. Dumnezeu poate mantui pe cine vrea, indiferent de religie. Dar sfinti nu pot fi decat doar in biserica ortodoxa. Am aceasi parere si despre sfintele moaste. Doar la ortodocsi sunt sfinte. Daca statuile budiste plang, apai veti vedea in vietile sfintilor ca unele chiar si vorbesc. Daca nu esti ortodox nu poti fi sfant, poti sa te mantuiesti in mod exceptional, prin mila lui Dumnezeu, dar sfant imposibil. Dar diavolul este foarte priceput sa faca minciuna sa para adevar…

    Apreciază

  13. Metodios said, on decembrie 4, 2009 at 9:49 am

    Fratele Antonio are dreptate.Pasii apostaziei au fost:

    – Apostazia patriarhiei ecumenice prin enciclica din 1920
    – Serghianismul impus de sovietici dupa revolutia din 1917
    – Schimbarea calendarului de catre patriarhul ecumenic mason Meletie Metaxakis in 1923 printr-un congres pan-ortodox
    – Ridicarea anatemelor intre biserica ortodoxa si cea catolica in 1965 de catre patriarhul ecumenic mason Athenagoras
    – Al optulea sinod din 2009 unde se vrea comuniunea cu Roma
    Traim vremurile in care trebuie sa mai credem doar in Biblie si Sf.Parinti.Restul e susceptibil,mai ales in vremurile de apostazie pe care le traim.Deci,nici un “sfant”,nici un “mare duhovnic”,nici un “prooroc”,nici o “minune”,nimic.Ca sa fie borsul complet,nici parintele Iustin si Gheorghe pe care ii respect,cu toate ca declara ca B.O.R. e eretica nici ei nu au rupt comuniunea cu ea,si tin tot stilul nou,ca si altii “sfinti” sau “duhovnici”,toti acestia la un moment dat au spus niste erezii,cu toate ca au fost prigoniti,intemnitati,au stat in pustie si chiar fac “minuni”.Pai asta face si dracul.De “sfintii” rusi serghianisti nici nu mai zic,dar e valabil in toate tarile.Cercetati si veti gasi.Si eu am cercetat mult despre asa-zisa ortodoxie si sfintenie a unora si e jale.Am incercat sa vad si daca vreo biserica locala mai pastreaza ADEVARUL.Din pacate,nu prea am gasit nimic.Masonii au tactica buna,nu degeaba au zis ei ca din planul lor monarhia si biserica nu vor scapa,astfel,dupa cum au si spus in protocoale,Europa va fi prinsa ca intr-o menghina.Biblia ne avertizeaza clar despre lupii in piele de oaie,Hristosi si prooroci mincinosi.Cat despre calendar,sa stiti ca asta a fost glontul magic al diavolului tras bisericii lui Hristos.Este grav,nu cum zic unii,pe de o parte a provocat schisma,dar este si erezie,in Biblie se spune ca si o virgula daca o schimbi cazi sub ANATEMA,cu atat mai mult calendarul.Asta nu e tot,chiar si cele cu calendar vechi nu inseamna ca sunt autentice,deoarece si ele sunt serghianist-ecumeniste,fie in comuniune sau nu cu bisericile oficiale.Deci,daca e de stil nou nu are cum sa fie antiecumenista,dar nici daca e de stil vechi nu inseamna ca e antiecumenista.Masonii le-au pervertit pe toate prin schisme,serghianism,ecumenism,calendar astfel incat au reusit sa destrame de tot Biserica si sa pacaleasca aproape totii crestinii,astfel incat ei sa creada ca-si lucreaza mantuirea lor.Iar acum,prin acest sinod talharesc,vor da lovitura de gratie,devenind dictatori cu legea in mana.Iar cine nu se va supune,va fi prigonit.Dar,sa nu disperam si sa nu uitam ca turma cea mica,adevarata Biserica va rezista pana la sfarsit.Intrebarea este:suntem noi in acea Biserica?Acum ne putem mantui doar prin martiraj.

    Apreciază

  14. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 11:26 am

    @Antonio. Duhul Sfant lucreaza permanent in Biserica nu stiu de unde ai inteles tu ca eu neg faptul asta.Sinodoale locale insa nu sunt neaparat tot timpul in adevar spre deosebire de cele ecumenice in care Duhul Sfant intervine direct si de multe ori chiar si cu minuni dupa cum am vazut ca sa si intamplat.Si Sinodul de la Elvira a fost un sinod local si cel de la Stejar si ai vazut cate nenorociri s-au intamplat acolo.Anatema este valabila doar daca este data in adevar si ca sa afecteze intreaga Biserica trebuie sa aiba caracter Dogmatic.Pai dea lungul istoriei au fos fost episcopi casatoriti si dupa sinodul 4 de la calcedon (451) si asta pana in secolul 7 [ma refer la cei care acceptasera sinodul si erau ortodocsi).Pai ar fi trebuit sa cada toata biserica din cauza lor pentru ca erau anatematizati.Dar anatema nefiind dogmatica au cazut doar ei individual.Sau Sfantul Ioan Damaschin a fost si el anatematizat de un sinod(local) dar anatema nu a avut efect pentru ca nu era in adevar.Am citit si eu pe Sfantul Ignatie Brancianinov nu mai incerca sa scoti din context.Sunt si eu de parere ca schimbarea calendarului a fost o mare greseala dar asta nu a afectat Biserica.Ai spus ca eretici si pagani au moaste si chiar minuni.Pai au minuni dar false facute de diavol iar asa zisele moaste de care vorbesti tu nu sunt moaste ci sunt practic niste cadavre mumificate.Catolicii au obiceiul sa-si imbrace asa zisii sfinti in ceara astfel trupurile lor s-au conservat mult timp.Un alt fenomen de conservare se intampla deseori si in Biserica Ortodoxa cand datorita unui blestem sau vietii foarte rele trupul este pedepsit de Dumnezeu si numai putrezeste (se si intareste) acest fenomen se intampla deseori si la pagani si eretici mai ales ca ei sunt rupti total de Dumnezeu.Moastele autentice sunt frumos mirositoare si conservate intr-o anumita ordine ele de asemena izvorasc de multe ori mir si fac minuni mari lucru strain ereticilor Duhul Sfant fiind prezenta doar in Ortodoxie.Sfanta Lumina este un act din liturghia Pascala si nu poate decat numai sa confirme si harul preotiei care este prezent in Ortodoxie eu nu am vazut minuni facute de eretici care sa confirme ca Ortodoxia este autentica. De unde ati scoso voi pe asta nu stiu.

    Apreciază

  15. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 12:13 pm

    Nu m-am referit ca a fost schimbat ci doar modificat in anuminte privinte.Ex Sfantul Dionisie Exiguul a propus in anul 525 sitemul anno Domini.Cat priveste calendarul ca fiind o parte a traditiei iti amintesc ca si impartasania cu lingurita era strict interzisa de Biserica fiind anatematizata.Si uite ca acum se foloseste lingurita. Calendarul este doar o forma de traditie a Bisericii care nu are caracter dogmatic si se poate schimba asa cum sunt si randuielile slujbelor (si ele schimbandu-se dea lungul istorie) anatema aceasta neafectand Biserica .In acest caz poate fi afectat doar individul dupa cum am aratat si mai sus

    Apreciază

  16. Alex said, on decembrie 4, 2009 at 12:34 pm

    Eu nu sunt un cunoscator bun al acestei probleme cu calendarul, dar as vrea si eu sa-mi exprim opinia si daca sunt gresit va rog sa ma corectati, iar daca m-am exprimat gresit, va rog sa ma iertati. Sunt si eu la inceput de drum de cunoastere a Dumnezeului.

    Din momentul in care Sfintii Parinti AU INTERZIS trecerea la calendarul nou, cu pedeapsa de anatemizare, de ce mai incercati sa demonstrati contrariul, dand exemple ale unor parinti mai contemporani, sau a unor exceptii care au avut loc?
    De ce incercati sa convingeti ca nu este nimic rau in calendarul nou sau ca nu are caracter dogmatic, daca Sfintii Parinti au spus clar ca este interzis???

    Apreciază

    • saccsiv said, on decembrie 4, 2009 at 12:41 pm

      Alex

      Se pleaca de la a spune ca e rau calendarul nou (si asa este) si se ajunge la concluzia ca sunt eretici toti cei din BOR (si un este asa).

      Apreciază

      • Alex said, on decembrie 4, 2009 at 12:56 pm

        Consider si eu ca e gresit sa ajungi la concluzia ca toti cei din BOR sunt eretici.
        Dar daca este adevarat ca acest calendar nou nu este corect, de ce nu se face trecerea inapoi la cel vechi? Am in vedere trecerea celor care chiar merita si sunt intr-adevar credinciosi si sinceri in credinta lor. Pentru ca imi dau seama ca sunt si oameni care fac jocul elitelor in BOR.
        De ce multi parinti duhovnici nu trec inapoi la calendarul vechi, daca stiu ca el nu este corect?

        Saccsiv, inteleg ca nu ma vei putea lamuri in 2 cuvinte, dar ma framanta aceste intrebari pentru ca imi pasa de ce se intampla in jur si inca nu pot intelege toate motivele.

        Apreciază

      • Alex said, on decembrie 4, 2009 at 1:08 pm

        Erata:
        De ce multi parinti duhovnici nu trec inapoi la calendarul vechi, daca stiu ca cel nou nu este corect?

        Apreciază

      • AdrianP said, on decembrie 4, 2009 at 2:01 pm

        @Alex
        „De ce multi parinti duhovnici nu trec inapoi la calendarul vechi, daca stiu ca el nu este corect?”

        Pentru ca cel mai important lucru este sa ramana IN COMUNIUNE cu Biserica cea Una.
        Biserica este una singura (dupa cum marturisim in crez) iar membrii ei sunt in comuniune unii cu altii. Asta inseamna ca se pot impartasi din acelasi potir.
        Biserica Rusa, Patriarhia Ierusalimului, muntele Athos tin calendarul vechi si totusi sunt in comuniune cu BOR.
        Asta inseamna ca te poti impartasi intr-o biserica ce apartine de acestea, iar un preot poate sluji impreuna cu preotii de acolo.
        Biserica Ortodoxa pe Stil Vechi din Romania nu este in comuniune cu BOR. S-au rupt de trupul lui Hristos (Biserica).

        Deci este vital sa ramai in comuniune cu Biserica. Daca vrei neaparat sa tii calendarul vechi, muta-te in Basarabia.
        Singura posibilitate corecta sa revenim la calendarul iulian este ca sinodul (cea mai mare autoritate in ortodoxie) sa decida acest lucru, asa cum va fi cazul bisericii bulgare, daca va fi.

        Apreciază

  17. Alex said, on decembrie 4, 2009 at 12:39 pm

    @ Adrian,
    zici ca calendarul este o forma de traditie ce nu poarta caracter dogmatic, iar anatema nu afecteaza Biserica, ci e afectat doar individul.
    Vrei sa zici ca sunt afectati milioanele de ortodocsi care se tin dupa calendarul nou? Si daca e asa, ce e bine in asta?

    Apreciază

  18. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 1:24 pm

    @Alex. Anatema nu afecteaza Biserica pentru ca nu se refera la o problema dogmatica dar este un pacat daca este data in adevar.Astfel este un pacat personal pentru cei care au schimbat calendarul insa acesta nu le afecteaza harul si Biserica nu sufera cu nimic in aceasta privinta.Cei afectati sunt cei care au iesit din comuniune, stilistii adica cei de pe stil vechi (care au iesit si din comuniune cu Biserica oficiala) ei sunt schismatici.Nu sunt afectati deloc cei de pe stil nou sau vechi care au ramas in comuniune cu Biserica

    Apreciază

  19. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 1:43 pm

    Adrian incerci sa minimalizezi importanta unei anateme; faci exact cum fac ecumenistii care afirma ca Ortodoxia e la fel ca Romano-catolicismul si diferentele sunt aproape nule.

    După ce marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe de Răsărit au luat cunoştinţă de înnoirile calendaristice necanonice ale papei Grigorie al XIII-lea, pentru a înlătura acest pericol spiritual, hotărăsc instituirea unui nou Sinod Ecumenic în anul 1583, pe data 20 noiembrie la Constantinopol, sub conducerea lui Ieremia, Arhiepiscopul Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic, cât şi a Patriarhului Alexandriei, Silvestru, la care participă alţi mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe de Răsărit.

    Tema dezbaterilor o constituie schimbarea calendaristică săvârşită la Roma de către Papa Grigorie al XIII-lea şi nesupunerea acestuia faţă de hotărârile celorlalte mari Patriarhii Ortodoxe, precum Alexandria, Constantinopol, Antiohia şi Ierusalim. Sinodul Ecumenic întrunit la Constantinopol în 1583 a luat atitudine împotriva înnoirilor calendaristice de ordin astronomic, introduse pe Papa Grigorie al XIII-lea în Biserică.

    În anul 1582-1583 papa Grigorie al XIII-lea trimite misionari în părţile Răsăritului pentru a atrage adepţi din rândurile Ortodoxiei. În aceste condiţii erezia se infiltra printre ortodocşi. Pentru combaterea acestei erezii în anul 1583, Eremia, Patriarhul Constantinopolului organizează Sinod bisericesc, la care participă Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, Silvestru, Patriarhul Alexandriei şi un mare număr de arhierei ai Bisericii Ortodoxe de Răsărit. În urma dezbaterilor a fost promulgată următoarea enciclică:

    „Oricine nu urmează învăţăturile sfintei noastre credinţe Ortodoxe, după cum au aşezat şi cele şapte sfinte Soboare Ecumenice, care au hotărât pentru Sfintele Paşti şi pentru Calendar şi care bine le-au legiuit să-l urmăm , şi va voi să urmeze după Pascalia şi după calendarul cel născocit de ateii lui papa sau se va împotrivi la toate acestea şi va voi să strice dogmele şi obiceiurile, pe care ni le-au predat Sf. Părinţi ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, (unul ca acesta n. ed.) să fie dat anatemii şi scos afară din rândul creştinilor Sfintei noastre Biserici conduse de Domnul nostru Iisus Hristos. Voi binecredincioşilor creştini ortodocşi să rămâneţi în cele în care v-aţi născut, aţi crescut şi v-aţi învăţat. Şi când va sosi vremea, însuşi sângele vostru să-l vărsaţi, ca să păstraţi credinţa care ne-au lăsat-o Sf. Părinţi; şi mărturisirea voastră să o păstraţi şi să vă feriţi de aceştia (latinii n. ed.). Să vă ajute Domnul nostru Iisus Hristos şi smeritele noastre rugăciuni să fie cu voi cu toţi. Amin.”

    În anul 1756 imixtiunea papei în cadru Bisericii Ortodoxe de Răsărit a bulversat din nou lumea creştină. De data aceasta Chiril, Arhiepiscopul Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic adoptă o atitudine dură împotriva papei şi a tuturor celor care împărtăşeau ideile sale eretice. În aceste condiţii Chiril, Patriarh Ecumenic fiind, promulgă o nouă enciclică împotriva celor care au îndrăznit a schimba Calendarul şi Pascalia. Redăm aici textul acelei enciclice emise în anul 1756:

    „Chiril, din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic. Preacinstiţilor clerici care sunteţi cu noi în Biserica lui Hristos, har şi pace vouă de la Dumnezeu.

    Noi, pe care ne-a învrednicit Dumnezeu Sfântul să ne aflăm în faţa acestui tron apostolesc şi patriarhicesc, canoniceşte şi apostoleşte, pentru a păzi cu credinţă fierbinte şi evlavie Sf. Credinţă Ortodoxă, pe care am primit-o de la Sf. Apostoli şi de la cele şapte Sf. Soboare Ecumenice, împreună cu dogmele celor şapte Sf. Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe, Apostolească şi Sobornicească de Răsărit, pe acestea să le ţinem curate şi nepătate; după cum de sus şi de la început Biserica le-a primit de la Sf. Apostoli, neclintite, fără să adaoge sau să scoată, nici un cuvânt până astăzi şi nici până la sfârşitul veacului acestuia, pe aceste le păstrează curate ca pe Mireasa lui Hristos. . Pentru acest pericol am hotărât să ne supunem mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor.

    Mai întâi ca să păzim apostoleştile şi soborniceştile canoane nemişcate şi neştirbite, după cum le-am primit.

    Al doilea, ca luând toate armele Sf. Duh să ridicăm şi să ştergem cu desăvârşire, prin înfricoşat blestem şi veşnică anatemă împotriva celor care au vrut să îndrăznească a face pogorământ să primească, cât suntem în viaţă şi după moartea noastră până la sfârşit orice adăugare sau scoatere (schimbare)…

    Şi am hotărât cu tot sfinţitul cler care este cu noi şi cu adunarea creştinească să dăm anatema de trei ori fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Dumnezeu Atotţiitorul , blestemaţi şi neiertaţi şi după moarte să nu putrezească . Pietrele şi fierul să putrezească, iar ei niciodată, să moştenească lepra lui Ghiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pe pământ ca şi Cain, să fie mânia lui Dumnezeu pe capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi cu Iudeii cei luptători de Dumneuzeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pe Datan şi Aviron, îngerul Domnului să-i gonească pe ei cu sabia în toate zilele vieţii lor, şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Sf. Soboare să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatema şi focul veşnic. Amin.”

    În anul 1848, urmare a tulburărilor bisericeşti datorate imixtiunii papei în Biserica Ortodoxă este promulgată o nouă anatemă la adresa papei şi a tuturor acoliţilor lui. De data aceasta enciclica sinodală este semnată de reprezentanţii tuturor celorlalte patru patriarhii ale lumii creştine, Antim, Arhiepiscopul Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic, Ierotei, Patriarhul Alexandriei şi a tot Egiptul, Metodie, Patriarhul Antiohiei şi Chiril, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu ale lor Sfinte Soboare. Redăm aici textul enciclicei:

    „Ţinem mărturisirea curată, după cum ne-a predat-o Sf. Părinţi, respingând orice înnoire (reformă) ca o născocire a diavolului. Cel care primeşte înnoire nu mai predică curată şi întreagă credinţa Ortodoxă, care este asigurată şi păstrată din vechime şi care nu primeşte nici adăugare, nici micşorare, nici schimbare. Dacă cineva ar îndrăzni să schimbe, să sfătuiască sau să gândească una ca aceasta, singur s-a lepădat de credinţa lui Hristos şi singur a căzut în veşnica anatemă, pentru că a hulit împotriva Sf. Duh, zicând că nu s-a grăit adevărat în cărţi şi la Sf. Soboare a toată lumea. Toţi care au primit înnoiri (reforme)… de bunăvoie s-au îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină, fie că sunt papi, ori patriarhi, ori clerici, ori laici, ori înger din Cer.” (Scrieri Duhovniceşti, Sf. Ioan Iacob Românul, vol. 2, editura Gordian, Timişoara, 1996)

    Aceste circulare au fost răspândite în întreaga lume creştină. Deci în anul 1924 când schimbarea calendarului a fost adoptată şi în România se cunoşteau aceste circulare, prin care se anatematiza acţiunea săvârşită de papa Grigorie al XIII-lea în anul 1582. Şi totuşi am acceptat blestemul în locul binecuvântării, aceasta pentru că la mijloc erau interese politice, iar nu bisericeşti.

    Sf. Părinţi adunaţi la cel de-al treilea Sinod Ecumenic prin cel de-al 7-lea canon, anatematizând pe cei care au ştirbit Simbolul Credinţei, catolicii, au hotărât şi aceasta: „Altă credinţă nimănui nu îi este slobod să aducă sau să scrie sau să alcătuiască, fără numai cea hotărâtă de Sf. Părinţi, cei adunaţi în cetatea Niceii împreună cu Sf. Duh; iar pe cei ce îndrăznesc ori a alcătui altă credinţă, ori a propune, ori a o proaduce celor ce voiesc să se întoarcă la cunoştinţa adevărului…; aceştia de ar fi episcopi sau clerici, să fie străini (destituiţi), episcopii de episcopie, şi clericii de clericat, iar de ar fi mireni, să se anatematisească…”

    În acest sens putem adăuga hotărârea celui de-al şaptelea sinod Ecumenic, care prin cel dintâi canon al său hotărăşte: ” …cu îmbrăţişare primim dumnezeieştile canoane şi întreg aşezământul lor şi neclătit îl întărim, care s-au aşezat de trâmbiţele Sf. Duh, prealăudaţii Apostoli, de către Sfintele Ecumenice Sinoade, de către cele ce s-au adunat pe alocuri spre predarea unor aşezăminte ca acestea şi de către Sf. Părinţii noştri, că de unul şi acelaşi Sf. Duh luminându-se au hotărât cele folositoare; şi pe cei ce ei îi dau anatemei şi noi îi anatematisim, pe cei ce ei îi caterisesc şi noi îi caterisim, pe cei ce ei îi afurisesc şi noi îi afurisim, iar pe cei ce ei îi dau certării şi noi aşijderea îi supunem…” iar în tâlcuirea aceluiaşi canon se mai adaugă: „iar noi, nici adăugăm, nici scădem, ci ne îndestulăm în canoanele cele hotărâte de Sf. Părinţi.”

    Dacă un Sinod Ecumenic nu îndrăznea să încalce hotărârile sinodale de la Niceea, în ceea ce priveşte sărbătoarea Paştelui, cu atât mai puţin Sinodul, transformat în Conferinţă, de la Constantinopol, din anul 1923 nu avea puterea să facă acest lucru.

    Cauta si’n Pidalion pagina 23, vorbeste despre Pascalie si despre calendarul bisericesc.

    Cat despre exemplul cu lingurita nu poti inmulti merele cu perele. Inainte semnul Sfintei Cruci nu se face ca acum. Si scrie aici ce canon zice ca n’ai voie sa folosesti lingurita.

    Apreciază

  20. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 1:45 pm

    Adrian, de ce smintesti persoanele? De ce cauti portite care’ti justifica „eroarea”?

    Calendarul gregorian, „iulian indreptat” se afla SUB ANATEMA. Citeste din nou ce inseamna ANATEMA!!!

    Apreciază

  21. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 1:54 pm

    @Antonio.Nu mai sminti lumea catolicii au fost anatematizati pentru erezie e o mare diferenta.

    Apreciază

  22. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 1:56 pm

    Te rog frumos sa’mi dai CANONUL unde se afirma ca folosirea linguritei se afla sub ANATEMA! Multumesc!

    Apreciază

  23. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 2:05 pm

    @Antonio.Canonul 101 al sinodului Trulan din 692

    Apreciază

  24. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 4:00 pm

    Sa vedem ce zice Pidalionul draga frate:

    Canon 101

    <> [1 Corinteni 12: 27; 2 Corinteni 6: 16],
    Dumnezeiescul Apostol cu mare glas il numeste, fiind dar mai
    presus de toata simtita zidire cel ce s-a norocit cu cereasca
    vrednicie cu mantuitoarea Patima, mancand si band pe Hristos,
    deapururea se uneste cu Viata impartasirea Dumnezeiescului Dar.
    Drept aceea, de voieste cineva a se impartasi cu preacuratul Trup
    in vremea adunarii, si una cu acela a se face cu impartasirea,
    mainile inchipuindu-si in chipul Crucii, asa aproprie-se, si primeasca
    impartasirea Darului. Ca pe cei ce cinstesc mai mult pe oarecare
    vase de aur, sau de alta materie, facandu-le spre primirea
    Dumnezeiescului Dar, mai mult decat pe mana, si printr-insele se
    invrednicesc preacuratei Impartasiri, nici intrun un chip ii apropriem,
    ca pe unii ce mai mult cinstesc decat pe Icoana lui Dumnezeu pe materia
    cea neinsufletita si omului supusa. Iar de s-ar vadi cineva ca da
    preacurata Impartasire celor ce aduc niste vase ca acestea, sa se
    aforiseasca, si insusi, si cel ce le aduce.

    TALCUIRE:

    In timpul acela era obicei a se impartasi si mirenii, ca si cei
    sfintiti, luand in maini sfantul Trup; precum in ziua de astazi
    o iau Anafora. Si fiindca unii, poate ca pentru evlavie, si cinste
    mai multa catre Dumnezeiestile Daruri, faceau vase de aur, sau de alta
    materie de mult pret, si intru acelea primind Preacuratul Trupul
    Domnului, asa se impartaseau cu el. Pentru aceasta Canonul nu primeste
    aceasta urmare, de se si faceau pentru evlavie; caci omul, si pentru
    ca s-a facut dupa Chipul lui Dumnezeu, si pentru ca mananca Trupul,
    si bea Sangele lui Hristos, dupa Apostolul, covarseste pe toate
    zidirile cele simtite, si neinsufletite, si prin urmare, mainile
    lui sunt mai cinstite, decat tot vasul.
    Drept aceea cine voia a se impartasi cu Trupul Domnului, trebuia
    sa-si inchipuieasca mainile in chipul Crucii, si sa’l primeasca.
    Iar care din mireni l-ar fi primit in vas, si oricare Preot l-ar fi
    dat intru acest chip, [b]amandoi HOTARASTE CANONUL SA SE AFORISEASCA,
    ADICA SA SE OPREASCA DE DUMNEZEIASCA IMPARTASIRE.[/B]

    Despre ce lingurita se vorbeste aici? Daca ai vrea sa’mi explici mai bine canonul, ca poate Sfantul Nicodim Aghioritul a uitat sa zica si de… lingurita. Din ce afirmi tu acolo, se pare ca Sfantul a fost cam… uituc si tu Adrian, prin intelepciunea ta, ai talcuit canonul mai bine.

    Apreciază

  25. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 4:42 pm

    Pai se refera la impartasania directa fara nici un vas inclusiv lingurita [folosita mai ales in zilele noastre].Este uimitor cum te-ai indepartat de la cuvant si ai ramas inchis in litera neglijand total intelesul celor ce am vrut sa spun.Insa ca sa te lamuresti o sa-ti demonstrez ca se folosea si lingurita [desi nu stiu ce legatura are cu discutia noastra initiala si cu intelesul cuvintelor mele].Sfantul Sofronie al Ierusalimului (638) afirma in „descrierea minunilor Sfantului Kir si Ioan” ca Sfantul Trup al Domnului era inmuiat in Sfantul Sange cea ce ne face sa credem ca impartasirea se facea cu ajutorul linguritei.In viata Sfintei Maria Egipteanca se istoriseste ca avva Zosima a luat pentru impartasirea ei amestecate (Sfantul Trup si Sange) trimitere indirecta tot la lingurita.Iar in iconografie inca de timpuriu Sfanta Maria Egipteanca era aratata ca fiind impartasita cu lingurita de catre avva Zosima

    Apreciază

    • Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 5:15 pm

      Adrian, ca sa’ti justifici minciuna te agati de orice.

      Scrie clar in talcuire ca se refera la vasele de aur.

      ” Ca pe cei ce cinstesc mai mult pe oarecare vase de aur, sau de alta materie, facandu-le spre primirea”

      „Si fiindca unii, poate ca pentru evlavie, si cinste
      mai multa catre Dumnezeiestile Daruri, faceau vase de aur, sau de alta
      materie de mult pret, si intru acelea primind Preacuratul Trupul”

      Se refera la vasele de AUR nu la lingurita. Chiar nu vrei sa intelegi?

      Apreciază

  26. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 4:48 pm

    Deci din punctul tau de vedere Adrian, anatemele date de Sfintele Sinoade in trecut impotriva calendarului gregorian n’au putere? Si totusi eu iti refac intrebarea: de ce nu faceti Pascalia odata cu papistasii, vazand ca ati schimbat calendarul din cauza intarzierilor? Ce rost Are/avea schimbarea numai partiala?

    Apreciază

  27. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 5:10 pm

    Ii afecteaza doar pe cei care au savarsit pacatul insa fara ca acestia sa piarda harul.Tu vrei sa fie o greseala si mai mare?Chiar daca sunt multe nereguli ramane totusi o oarecare comuniune cu sinoadele?

    Apreciază

    • Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 5:37 pm

      Se pare ca n’ai citit ce ti-am aratat in mesajele anterioare. Iti voi scrie din nou, poate, poate, de data asta vei citi:

      1500

      „Oricine nu urmează învăţăturile sfintei noastre credinţe Ortodoxe, după cum au aşezat şi cele şapte sfinte Soboare Ecumenice, care au hotărât pentru Sfintele Paşti şi pentru Calendar şi care bine le-au legiuit să-l urmăm , şi va voi să urmeze după Pascalia şi după calendarul cel născocit de ateii lui papa sau se va împotrivi la toate acestea şi va voi să strice dogmele şi obiceiurile, pe care ni le-au predat Sf. Părinţi ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, (unul ca acesta n. ed.) să fie dat anatemii şi scos afară din rândul creştinilor Sfintei noastre Biserici conduse de Domnul nostru Iisus Hristos. Voi binecredincioşilor creştini ortodocşi să rămâneţi în cele în care v-aţi născut, aţi crescut şi v-aţi învăţat. Şi când va sosi vremea, însuşi sângele vostru să-l vărsaţi, ca să păstraţi credinţa care ne-au lăsat-o Sf. Părinţi; şi mărturisirea voastră să o păstraţi şi să vă feriţi de aceştia (latinii n. ed.). Să vă ajute Domnul nostru Iisus Hristos şi smeritele noastre rugăciuni să fie cu voi cu toţi. Amin.”

      1700 si 1800

      Chiril, din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Constantinopolului şi Patriarh Ecumenic. Preacinstiţilor clerici care sunteţi cu noi în Biserica lui Hristos, har şi pace vouă de la Dumnezeu.

      Noi, pe care ne-a învrednicit Dumnezeu Sfântul să ne aflăm în faţa acestui tron apostolesc şi patriarhicesc, canoniceşte şi apostoleşte, pentru a păzi cu credinţă fierbinte şi evlavie Sf. Credinţă Ortodoxă, pe care am primit-o de la Sf. Apostoli şi de la cele şapte Sf. Soboare Ecumenice, împreună cu dogmele celor şapte Sf. Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe, Apostolească şi Sobornicească de Răsărit, pe acestea să le ţinem curate şi nepătate; după cum de sus şi de la început Biserica le-a primit de la Sf. Apostoli, neclintite, fără să adaoge sau să scoată, nici un cuvânt până astăzi şi nici până la sfârşitul veacului acestuia, pe aceste le păstrează curate ca pe Mireasa lui Hristos. . Pentru acest pericol am hotărât să ne supunem mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor.

      Mai întâi ca să păzim apostoleştile şi soborniceştile canoane nemişcate şi neştirbite, după cum le-am primit.

      Al doilea, ca luând toate armele Sf. Duh să ridicăm şi să ştergem cu desăvârşire, prin înfricoşat blestem şi veşnică anatemă împotriva celor care au vrut să îndrăznească a face pogorământ să primească, cât suntem în viaţă şi după moartea noastră până la sfârşit orice adăugare sau scoatere (schimbare)…

      Şi am hotărât cu tot sfinţitul cler care este cu noi şi cu adunarea creştinească să dăm anatema de trei ori fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Dumnezeu Atotţiitorul , blestemaţi şi neiertaţi şi după moarte să nu putrezească . Pietrele şi fierul să putrezească, iar ei niciodată, să moştenească lepra lui Ghiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pe pământ ca şi Cain, să fie mânia lui Dumnezeu pe capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi cu Iudeii cei luptători de Dumneuzeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pe Datan şi Aviron, îngerul Domnului să-i gonească pe ei cu sabia în toate zilele vieţii lor, şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Sf. Soboare să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatema şi focul veşnic. Amin.”

      „Ţinem mărturisirea curată, după cum ne-a predat-o Sf. Părinţi, respingând orice înnoire (reformă) ca o născocire a diavolului. Cel care primeşte înnoire nu mai predică curată şi întreagă credinţa Ortodoxă, care este asigurată şi păstrată din vechime şi care nu primeşte nici adăugare, nici micşorare, nici schimbare. Dacă cineva ar îndrăzni să schimbe, să sfătuiască sau să gândească una ca aceasta, singur s-a lepădat de credinţa lui Hristos şi singur a căzut în veşnica anatemă, pentru că a hulit împotriva Sf. Duh, zicând că nu s-a grăit adevărat în cărţi şi la Sf. Soboare a toată lumea. Toţi care au primit înnoiri (reforme)… de bunăvoie s-au îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină, fie că sunt papi, ori patriarhi, ori clerici, ori laici, ori înger din Cer.”

      Scrie clar ca cine ADAUGA SAU STIRBESTE SFANTA TRADITIE, CINE VA SCHIMBA CALENDARUL VA CADE SUB ANATEMA! Dar tu, o … minimalizezi, asa cum fac si sectantii!

      Despre ce comuniune vorbesti tu? Biserica Constantinopolului e canonica? In primul rand ce inseamna canonic? Inseamna ca respecta Sfintele Canoane! Ori Constantinopolul asa ceva nu face.

      De exemplu ROCOR-ul pe timpul Sfantului Ioan Maximovic, a vladicai Averchie nu era in comuniune cu Constantinopolul. Deci, din perspectiva ta, au fost eretici, schismatici nu?

      Dar voi uitat de Sfintii care au ruptut comuniunea cu patriarhii eretici, de exemplu’ Sfantul Maxim Marturisitorul.

      Inainte de a raspunde citeste aici:

      http://hristofor.wordpress.com/2009/10/27/1439/

      http://hristofor.wordpress.com/2009/09/26/actual-cind-un-ierarh-inceteaza-sa-mai-fie-ierarh-cine-are-dreptul-sa-dea-anatemei-cine-reprezinta-biserica/

      http://hristofor.wordpress.com/2009/09/19/i-un-profet-contemporan-al-apostaziei-dar-ce-va-stabili-daca-tu-esti-sau-nu-in-acea-biserica-%E2%80%9D/

      http://hristofor.wordpress.com/2009/06/03/adresarea-staretului-sava-athonitul-macar-fiti-tacut-si-nu-huliti-spunand-ca-ei-sunt-schismatici-si-in-afara-bisericii/

      Apreciază

  28. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 6:33 pm

    Si tot despre dogme si calendar, uite ce zice Sfantul Serafim Sobolev:

    Cuvânt al Arhiepiscopului Serafim (Sobolev), în Şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 14 iulie 1948, Moscova

    Dezbateri şi decizii ale consfătuirii conducătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, cu prilejul sărbătoririi aniversării a 500 ani ai autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse. Moscova, 8-18 iulie, 1948. Raport stenografic

    Preşedintele, arhimandritul Metodie: S-a făcut propunerea de a da citirii din partea Bisericii Bulgare referatul arhiepiscopului Serafim (Sobolev) despre problema calendarului iulian şi gregorian. I se oferă cuvântul pentru referatul „Despre noul şi vechiul (gregorian şi iulian) stil” arhiepiscopului Serafim.
    Arhiepiscopul Serafim: Unul dintre cercetătorii ştiinţifici ai problemei stilului nou şi vechi, membrul titular al societăţii astronomice din Rusia, E. Predtecenski spune că doar din perioada Renaşterii, în Occident, au început să se ocupe, de rând cu alte întrebări ştiinţifice, şi de problema calculelor pascale. „Din nefericire, declară el, abia înţelegând mecanismul canonului Alexandrin, şi, probabil, neînţelegându-l, nici pe departe cum ar trebui, pascaliştii occidentali imediat s-au erijat în reformatori şi s-au apucat cu prea mare încredere în sine să corecteze lucrarea atât de bine realizată”. Iată ce spune Predtecenski: „dacă epoca Renaşterii s-ar fi început odată atât în Occident, cât şi în Răsăritul vechi al Europei, dacă circumstanţele, nefaste nu ar fi nimicit cultura vechilor Biserici creştine din Bizanţ… dacă tradiţiile alexandrine şi instruirea primelor veacuri nu se întrerupeau la Răsărit, atunci abia de ar mai fi fost posibile transformările efectuate de papa Grigorie al XIII-lea”.

    La cuvintele lui Predtecenski mai putem adăuga că apariţia reformei calendaristice a papei Grigorie XIII a fost condiţionată nu numai de lipsa cunoaşterii adevărate şi însuşirii de pascaliştii occidentali a canonului Alexandrin cu calculele lui pascale şi de declinul ştiinţei din Răsărit, ci, în primul rând, de necredinţa lor în Sfânta Biserică; mai exact, în aceea că în ea vieţuieşte şi lucrează Duhul Sfânt. Dacă Biserica Romano-catolică ar fi avut această credinţă, atunci ea, în persoana papei şi a savanţilor pascalişti, nu ar fi supus schimbărilor pravilele canonice care stau la temelia Pascaliei noastre pe stil vechi, prin care Duhul Sfânt a exprimat adevărul ce nu poate fi contestat. Avem în vedere mai întâi de toate canonul al VII-lea Apostolic: „Dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon va sărbători sfânta zi a Paştelui cu iudeii, înaintea echinocţiului de primăvară: să se caterisească (să fie lepădat din cinul preoţesc)”. La aceasta se referă şi canonul I al Sinodului din Antiohia care spune: „Toţi cei ce îndrăznesc să desfiinţeze hotărârea marelui şi Sfântului Sinod întrunit la Niceea…, în privinţa sfintei sărbători a mântuitoarelor Paşti să fie excomunicaţi şi lepădaţi din Biserică, dacă vor stărui a se împotrivi din poftă de ceartă împotriva celor bine hotărâte. Şi acestea să fie zise pentru laici. Iar dacă vreunul dintre proestoşii Bisericii, episcop ori prezbiter, ori diacon va îndrăzni, după această hotărâre, să se osebească spre zăpăcirea popoarelor şi spre tulburarea bisericilor şi să serbeze Sf. Paşte cu evreii, Sfântul Sinod a judecat ca acela să fie străin de Biserică de acum înainte, ca unul ce şi-a îngrămădit păcate nu numai sieşi, ci s-a făcut multora pricină de stricăciune şi de zăpăcire; şi nu numai pe aceştia îi cateriseşte din slujbă, ci şi pe cei ce vor îndrăzni să se împărtăşească cu aceştia după caterisire. Iar cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea exterioară, de care i-a făcut părtaş Sf. Canon şi preoţia lui Dumnezeu”.
    Acest canon al Sinodului din Antiohia este deosebit de semnificativ pentru noi, prin faptul că nu numai interzice sărbătorirea Paştelui cu iudeii, ci arată că această interdicţie a fost exprimată şi de hotărârea Primului Sinod Ecumenic. Este adevărat că această hotărâre sobornicească nu a ajuns până la noi, însă despre conţinutul ei se vorbeşte în vestita adresare a împăratului Constantin către toţi episcopii care n-au fost prezenţi la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Să aducem aici esenţa acestei hotărâri din Niceea aşa precum ea a fost expusă în tâlcuirea primului Canon al Sinodului din Antiohia de episcopul Nicodim, tâlcuitorul sfintelor canoane, recunoscut de întreaga Biserică Ortodoxă. „Sinodul de la Niceea, spune el, s-a ocupat de examinarea acestei probleme (despre timpul sărbătoririi Paştelui) cu intenţia de a preîntâmpina orice discuţie care ar putea apărea în această problemă şi de a restabili uniformitatea pentru întreaga Biserică. Mai întâi de toate, în temeiul canonului al VII-lea al Canoanelor Apostolice şi a învăţăturii Noului Testament despre ziua a şaptea s-a rostit următoarea hotărâre:
    1) Paştele Creştin trebuie să se sărbătorească întotdeauna duminică;
    2) Această duminică trebuie să fie după prima lună plină de după echinocţiul de primăvară;
    3) Dacă se întâmplă să coincidă cu această duminică paştele iudaic, atunci Paştele Creştin trebuie sărbătorit în duminica următoare acesteia”.
    La aceste reguli canonice ale Bisericii Ortodoxe trebuie să mai adăugăm canonul al VII-lea al Sinodului al II-lea Ecumenic şi canonul 95 al Sinodului Trulan, care îi este identic şi indică cum trebuie primiţi ereticii în Biserică. „Pe aceia dintre eretici care se adaugă (ataşează) Ortodoxiei şi părţii celor ce se mântuiesc, îi primim după următoarea rânduială şi obicei: pe arieni şi pe macedoneni şi pe novaţieni care-şi zic loruşi catari şi stângaci şi pe quartodecimali (patruzecimişti), adică petetradiţi şi pe apolinarişti, îi primim dând zapise (scrisori) şi dând anatemei toată erezia care nu cugetă (învaţă) cum cugetă sfântă sobornicească şi apostolească a lui Dumnezeu Biserică, pecetluindu-i, adică ungându-le mai întâi cu sfântul Mir, fruntea şi ochii, şi nările, şi gura, şi urechile, şi pecetluindu-i pe ei zicem: „Pecetea Darului Duhului Sfânt…”.
    După cum vedem aici, patruzecimiştii, adică acei dintre creştini care sărbătoreau Paştele împreună cu iudeii pe 14 Nisan, sunt numiţi direct eretici şi sunt puşi într-un rând cu arienii şi alţi mari eretici, de aceea se şi primesc, în cazul când se pocăiesc, în sânul Bisericii prin ungerea cu mir.
    Iată care sunt urmările abaterii de la pravilele canonice despre prăznuirea Sfântului Paşte. Din hotărârile canonice ale Bisericii Ortodoxe prezentate reiese că suntem datori să le păstrăm cu sfinţenie neschimbate. De aceea, Canonul al 21-lea al Sinodului din Gangra glăsuieşte: „Să se facă în Biserică toate cele predanisite de Dumnzeieştile Scripturi şi de Predania Apostolică”.
    Iar în canonul al II-lea al Sinodului al VI-lea Ecumenic se spune: „Nimănui să nu-i fie îngăduit a strica cele mai înainte arătate canoane ale Apostolilor, ale Soboarelor Ecumenice şi Locale şi ale Sfinţilor Părinţi sau a le lepăda (abroga) sau a primi în afară de cele de faţă stabilite (arătate) alte canoane, mincinos intitulate de către unii care le-au alcătuit şi care au încercat să precupeţească adevărul…”.
    O astfel de respectare neclintită şi neschimbată a hotărârilor canonice ne porunceşte nouă şi al VII-lea Sinod Ecumenic în primul său canon care prescrie: „Canoanele Dumnezeieşti cu bucurie le primim în inimile noastre şi întărim întreaga şi nestrămutata orânduire a lor, a celor ce sunt aşezate de către sfintele trâmbiţe ale Duhului şi ale preaslăviţilor apostoli, ale celor şase Sfinte Sinoade Ecumenice şi ale celor ce s-au întrunit local pentru aşezarea unor astfel de rânduieli şi ale Sfinţilor noştri Părinţi. Căci ei toţi sunt luminaţi de către Unul şi acelaşi Duh, au orânduit cele de folos. Şi pe cei pe care ei îi supun anatemei şi noi îi dăm anatemei, şi pe cei pe care îi supun caterisirii, şi noi îi caterisim; şi pe cei pe care îi supun afurisirii, şi noi îi afurisim, iar pe cei pe care îi excomunică şi noi îi excomunicăm”.
    Din toate pravilele la care ne-am referit, devine clar în ce păcat mare au căzut catolicii, încălcând sfintele canoane care nu ne permit nouă să sărbătorim Paştele odată cu Paştele iudaic. Acesta este păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt care nu se iartă de Dumnezeu nici în viaţa aceasta, nici în cea viitoare. Doar prin sfintele canoane vorbeşte însuşi Dumnezeu Duhul Sfânt, fiindcă hotărârile canonice şi dogmatice ale Soboarelor Ecumenice s-au stabilit în corespundere cu cuvintele Sfintei Scripturi: „Părutu-S-au Duhului Sfânt şi nouă” (Fapte 15, 28). Şi nu de aceea Dumnezeiescul Duh împreună cu Apostolii, Soboarele Ecumenice şi Sfinţii Părinţi a stabilit adevărurile canonice, ca mai apoi să le corectăm şi să le anulăm de parcă ar fi imperfecte şi greşite! O astfel de atitudine faţă de Sfintele Canoane este absolut inadmisibilă şi nelegiuită.

    De aceasta şi este vinovată Biserica Romano-catolică care, încălcând şi anulând pravilele canonice, a sărbătorit Paştele în 1805, 1825, 1853,1854, 1903, 1923, 1927, 1989 şi în alţi mulţi ani cu o săptămână mai devreme sau odată cu Paştele evreiesc (Pravoslavnâi Sobesednik, 1859, V. I, pag. 165; Pravoslavnaia Bogoslovskaia Enţiklopedia, V, VII, pag. 880.)(1).
    Şi aceasta nu e totul. Stilul nou impune Biserica Romano-catolică să meargă împotriva sfintei Evanghelii prin încălcarea desfăşurării istoriei evanghelice. Din Evanghelie se vede că Paştele creştin se sărbătorea după cel iudaic. La catolici, însă, în virtutea noii Pascalii, nu numai că sunt ani când Paştele corespunde cu cel iudaic, “ci şi când se sărbătoreşte înaintea Paştelui iudaic, cum a şi fost în anii 1839, 1840, 1842, 1843, 1845, 1849, 1850, 1856, 1891,1894 şi în mulţi alţi ani (2). Iar în 1921, Paştele evreiesc a fost pe 10 aprilie, iar cel catolic s-a sărbătorit pe 11 martie, adică aproape cu o lună înainte de cel evreiesc.
    Şi dacă, în virtutea temeiurilor canonice, adoptarea stilului nou în toată plinătatea lui pentru noi este inadmisibilă, la fel de inadmisibilă este pentru creştinii ortodocşi şi adoptarea stilului nou într-o formă de compromis. Acest compromis, în ultimul timp, se observă în viaţa unor Biserici Ortodoxe şi se manifestă prin aceea că Paştele se sărbătoreşte conform Pascaliei Ortodoxe vechi, iar sărbătorile neschimbate, fixe se sărbătoresc pe stilul nou. Însă un astfel de calendar mixt nu poate fi acceptat de ortodocşi, deoarece el duce la încălcarea altor reguli bisericeşti despre care vorbeşte Tipiconul şi pe care trebuie să le respectăm cu sfinţenie, şi fără abateri, având datoria să nu ieşim de sub ascultarea Maicii noastre Biserica. Adepţii stilului nou păcătuiesc cu această neascultare. Spunem acestea având în vedere comiterea încălcărilor cerinţelor Tipiconului privitor la sărbătorile neschimbate (fixe).
    Biserica a stabilit în Tipicon hotare exacte ale timpului în ale căror limite se sărbătoresc sărbătorile fixe care se întâmplă în perioada Sfintei Patruzecimi. De exemplu, sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul poate fi din miercurea Săptămânii lăsatului de carne (hotarul de sus) şi ajunge până în marţea săptămânii a patra a Postului Mare (cel mai târziu hotar) (1). Însă stilul nou anulează aceste hotare, pentru că toate sărbătorile fixe se sărbătoresc de ei cu 13 zile mai înainte. Acelaşi lucru poate fi spus şi de sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie). Conform Tipiconului Buna Vestire se sărbătoreşte. În perioada de timp care începe din joia săptămânii a treia a Postului Mare şi se termină în ziua de miercuri a Săptămânii Luminate. Iar la introducerea stilului nou timpul prăznuirii Bunei Vestiri ajunge până în vinerea primei săptămâni şi se întinde doar până în joia săptămânii a şasea a Postului Mare.
    Dar aici nu se epuizează păcatul adepţilor stilului nou în ce priveşte cerinţele Bisericii şi ale Tipiconului ei. Atitudinea negativă, faţă de hotarele indicate pentru determinarea timpului prăznuirii marilor sărbători îi îndeamnă pe adepţii stilului nou la alte încălcări ale Tipiconului. Biserica a prevăzut coincidenţa uneia sau alteia dintre marile sărbători fixe cu sărbătorile schimbătoare, precum şi cu unele sau altele zile ale Postului Mare. în toate aceste cazuri de coincidenţă ea a stabilit rânduiala exactă a Dumnezeieştii slujiri, însă, anulând hotarele date, adepţii stilului nou, evident, anulează şi această regulă a Bisericii Ortodoxe. Astfel, la ei niciodată nu poate fi unirea aceleiaşi Bunei Vestiri cu zilele Săptămânii Patimilor, precum nu poate exista şi Chirio-Paştele, adică coincidenţa Bunei Vestiri cu sărbătoarea de Paşti, prin ce vădit se încalcă Tipicul bisericesc.
    O încălcare deosebit de revoltătoare a Tipiconului are loc în atitudinea adepţilor stilului nou faţă de sărbătoarea Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Sfânta Biserică atât de mult îi cinsteşte pe marii Apostoli încât sărbătoarea lor (29 iunie) este precedată de un post cu durata de la 8 până la 42 de zile. Însă, prin introducerea stilului nou, acest post, încălcând Tipiconul, întotdeauna se scurtează. Iar atunci când Sf. Paşte se sărbătoreşte în perioada dintre 20 şi 25 aprilie inclusiv, postul Sfinţilor Apostoli se anulează definitiv – deoarece pentru el nu mai ajunge timp.
    Cineva poate spune că încălcarea Tipiconului nu este un mare păcat fiindcă nu este o abatere de la dogme. Dar şi cuvintele Mântuitorului Hristos: „De nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Mat. 18, 17) nu vorbesc direct de încălcarea unor sau altor dogme ale adevărului credinţei noastre. Oricum, după mărturia acestor cuvinte Dumnezeieşti, cine dintre noi nu va arăta ascultare Bisericii, acela se desparte de ea şi intră în rândul marilor păcătoşi, fiindcă în acest caz se aplică pedeapsa capitală – excomunicarea din Biserică. Pe deasupra, adepţii stilului nou, neglijând Tipiconul, comit deschis, cu obrăznicie păcatul neascultării Bisericii.
    Din punctul de vedere al credinţei ortodoxe această atitudine defăimătoare a fiilor Bisericii faţă de Tipicon este inadmisibilă, cum este inadmisibilă abaterea noastră de la dogmele şi pravilele canonice. Şi aceasta este clar. Aşa precum neglijenţa noastră faţă de hotărârile dogmatice şi canonice duce la abaterea noastră de la Ortodoxie, la aceeaşi abatere ne duce neglijarea, despre care s-a vorbit, a Tipiconului. Fiindcă Tipiconul este pentru noi legea sfântă, care ne conduce la dreptmăritoarea săvârşire a slujbelor Dumnezeieşti, a sărbătorilor şi posturilor. Tipiconul este cartea sfântă, legată de numele minunatului vas al harului, Sfântul Cuvios Sava cel Sfinţit şi adoptată de Biserica Ortodoxă ca una dintre cărţile da bază. Tipiconul nu este altceva decât glasul Maicii noastre Biserica; să nu avem o atitudine defăimătoare faţă de acest glas, ci să-i fim în ascultare necondiţionată şi neclintită, dacă dorim a fi credincioşi şi devotaţi Sfintei Biserici şi tuturor normelor ei ortodoxe.
    Şi oare ce reiese, în concluzie, din încălcările principiilor acestei cărţi sfinte prin introducerea stilului nou? Dacă am folosi stilul nou pentru determinarea timpului nou referitor la sărbătorile, posturile şi slujbele noastre Dumnezeieşti, prin aceasta noi am mărturisi că stilul nou indică adevăratul sistem cronologic bisericesc, iar Tipiconul – pe cel neadevărat. Şi aceasta -, când noi ştim că Tipiconul provine din Sfânta Biserică, a Acelei Biserici în care, ca într-o comoară bogată, Apostolii au pus tot ce aparţine adevărului. Şi aceasta -, în timp ce noi ştim foarte bine că încălcările indicate ale Tipiconului vin de la catolicii împotmoliţi în întunericul diverselor erezii şi rătăciri. Fiind un produs al catolicismului şi un fenomen anti-bisericesc, stilul nou, în afară de tulburări, nu poate da nimic Bisericii Ortodoxe. Anume astfel el a fost interpretat, chiar din momentul apariţiei sale, de către primii săi adversar: de către Patriarhul Constantinopolului Ieremia al II-lea şi de către Sinodul Local din Constantinopol, convocat de el în anul 1593. Stilul nou rămâne a fi, până în prezent, un punct de plecare putregăios şi o propagandă catolică foarte dăunătoare în viaţă Bisericilor Ortodoxe. Aşadar, adoptarea, de către noi, împotriva Voinţei Sfintei Biserici, a stilului nou, măcar şi în formă de compromis, poate să ne aducă doar la aceea că singuri vom contribui la apariţia tulburărilor şi neorânduielilor în viaţa noastră bisericească; astfel noi, cu propriile noastre mâini, vom distruge autoritatea Sfintei Biserici Ortodoxe.
    Aşadar, precum noi mergem pe calea păcatului greu de Neascultare Bisericii prin adoptarea stilului nou, întru totul încălcând sfintele pravile canonice; la fel, şi prin acceptarea stilului nou al calendarului îndreptat, ne aflăm pe aceeaşi cale a neascultării, prin respingerea principiilor Tipiconului. De aici, este clar de ce Biserica Ortodoxă, de la începutul introducerii reformei calendaristice, s-a opus şi se opune atât de vehement şi râvnitor acestei inovaţii anti-bisericeşti. Îndată ce papa Grigorie al XIII-lea a introdus stilul nou, imediat, în acelaşi an, 1582, Patriarhul Universal Ieremia al II-lea, împreună cu sinodul său, a osândit noul calcul roman, ca unul care nu corespunde cu predania Bisericii Ortodoxe. În anul următor, 1583, Patriarhul Ieremia, cu participarea Patriarhilor Silvestru al Alexandriei şi Sofronie al VI-lea al Ierusalimului, a convocat Sinodul Bisericesc, care a osândit introducerea stilului gregorian în Biserica Romană, ca unul ce este împotriva canoanelor întregii Biserici Universale şi care încalcă hotărârea Primului Sinod Ecumenic despre ordinea calculării zilei Sfântului Paşte. Acest Sinod, în Hotărârea sa „Sighilion”, din 20 noiembrie 1583, cheamă ortodocşii să se ţină tare şi neclintit, chiar şi până la vărsarea propriului sânge, de calendarul ortodox şi Pascalia Iuliană, aplicând asupra tuturor celor ce încalcă această hotărâre anatema, excluderea din Biserica Ortodoxă. Despre această hotărâre, Sinodul de la Constantinopol a anunţat toate Bisericile din Răsărit, pe Mitropolitul Moscovei Dionisie, Bisericile insulelor Ioanite, pe vestitul apărător al Ortodoxiei din Rusia de Vest – principele Constantin al Ostrogului, pe dogele veneţian N. Daponte şi pe papa Grigorie al XIII-lea, vinovatul răzmeriţei bisericeşti.
    O atitudine absolut negativă faţă de introducerea stilului nou au avut-o Patriarhii Universali; iar împreună cu ei, şi întreaga Biserică Universală în veacurile ce au urmat. De exemplu, Patriarhul Constantinopolului Calinic al XI-lea, împreună cu Patriarhul Antiohiei, Atanasie (1686-1728), confirma că sărbătorirea Paştelui odată cu catolicii, renegarea regulilor Bisericii Ortodoxe despre post şi aplicarea regulilor Bisericii Romane constituie trădarea Ortodoxiei şi lepădarea testamentelor Sfinţilor Părinţi ce duce spre pieirea fiilor Bisericii Ortodoxe! De aceea, fiecare creştin ortodox este dator să prăznuiască Paştele şi sărbătorile unite cu el în concordanţă cu practica Răsăritului Ortodox şi nu cu cea a Apusului heterodox, străin Credinţei noastre.
    Patriarhul Universal Chiril al V-lea, în Adresarea sa Regională din 1756, aplică tuturor creştinilor care au primit stilul nou blesteme grozave, ce vizează atât viaţa vremelnică, cât şi cea veşnică.
    În scopul apărării ortodocşilor de primirea stilului nou, ce prezintă un păcat grozav, Patriarhul Ecumenic Antim al VI-lea împreună cu alţi Patriarhi Răsăriteni: Ierotei al Alexandriei, Metodie al Antiohiei şi Chiril al Ierusalimului – cu sinoadele lor, în 1848, în Epistolă Enciclica a Bisericii Unice, Sfinte, Soborniceşti şi Apostolice au pronunţat o astfel de mărturisire a credinţei: „… La noi nici patriarhii, nici Soboarele niciodată nu au putut introduce ceva nou, deoarece custodele (străjerul) evlaviei este chiar trupul Bisericii, adică poporul, care întotdeauna doreşte să-şi păstreze credinţa sa neschimbată şi corespunzătoare credinţei părinţilor lor… Deci să ţinem mărturisirea pe care am primit-o curată de la înaintaşii noştri, Sfinţii Părinţi, refuzând orice schimbare ca pe o ispită diavolească: cel ce primeşte cele noi parcă ar recunoaşte că credinţa ortodoxă care i s-a dat nu este desăvârşită. Ea însă, fiind deja întru totul descoperită şi pecetluită, nu permite nici reduceri, nici adaosuri, nici un alt fel de schimbare şi cine îndrăzneşte a face, a sfătui sau a unelti acestea, de acum s-a lepădat de credinţa lui Hristos; de acum s-a supus pe sine de bunăvoie veşnicei anateme, pentru hulă împotriva Duhului Sfânt, de parcă El (Duhul Sfânt) a vorbit nedesăvârşit în Scripturi şi la Sfintele Sinoade Universale (Ecumenice)… Aşadar, toţi cei ce uneltesc schimbările – ereziile şi dezbinarea, de bunăvoie s-au îmbrăcat, după cum zice psalmistul (Ps. 108, 17) în blestem ca într-o haină: fie ei papi, patriarhi sau clerici, sau mireni; chiar de ar fi şi un înger din cer, şi el anatema să fie (Galat. 1, 8), dacă va binevesti altceva de cum aţi primit”.
    Între anii 1902şi 1904, din iniţiativa vestitului Patriarh al Constantinopolului, Ioachim al III-lea, Bisericile Autocefale a Constantinopolului, a Ierusalimului, a Greciei, a Rusiei, a Serbiei, a României şi a Muntenegrului, în persoana reprezentanţilor săi, şi-au expus negarea reformei calendaristice a papei Grigore al XIII-lea.
    În acelaşi sens s-a pronunţat Sinodul Bisericesc al întregii Rusii din 1917-1918, prin emiterea hotărârii de a se ţine cu stricteţe de stilul vechi pentru sistemul cronologic bisericesc. La elaborarea acestei hotărâri, Sinodul din Moscova, pe lângă alte temeiuri, a luat în consideraţie şi opinia profesorului Academiei Teologice din Moscova, părintelui Dimitrie Alexandrovici Lebedev, care, în virtutea argumentelor ştiinţifico-astronomice şi a canoanelor bisericeşti, a atestat pericolul oricărei familiarizări cu stilul gregorian, dându-i stilului vechi iulian prioritate absolută.
    Din păcate, Congresul Panortodox, convocat de Patriarhul Constantinopolului Meletie în 1923, s-a abătut de la sfinţitele Tradiţii de care se ţineau cu atâta râvnă şi sfinţenie pe parcursul multor veacuri Patriarhii Universali. La acest congres s-a hotărât trecerea la stilul nou. Poporul ortodox din oraşul Constantinopol a reacţionat la această inovaţie anticanonică printr-o nemaipomenită indignare. Şi Patriarhul Meletie a fost nevoit să se retragă la odihnă.
    Totuşi, Patriarhul Constantinopolului, Grigorie, care i-a urmat lui, în 1924 a făcut o tentativă de a introduce stilul nou pentru sărbătorile neschimbătoare, lăsând temporar, până la convocarea Sinodului Ecumenic, prăznuirea Paştelui şi a sărbătorilor ce depind de el după vechea Pascalie. În organul oficial de presă al Bisericii Elene, revista „Ekklesia”, şi în unele ziare ruseşti el a publicat din numele său şi din numele Sinodului său o scrisoare despre trecerea la stilul nou a Bisericii Ortodoxe, din Patriarhatul Constantinopolului.
    Şi Biserica Română, fiind influenţată de către Patriarhul Constantinopolului Atanasie, la fel a introdus pentru sărbătorile fixe stilul nou. Însă Patriarhii din Răsărit – al Alexandriei, al Antiohiei şi al Ierusalimului, cu acordul sfinţitelor Sinoade ale patriarhiilor, lor au respins hotărât problema schimbării sistemului cronologic bisericesc existent. Aceeaşi atitudine negativă faţă de scrisoarea Patriarhului Grigore au avut-o şi toate celelalte Biserici Ortodoxe.
    În răspunsul său la scrisoare, Sanctitatea Sa Tihon, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, aduce la cunoştinţa Patriarhului Universal, că, deşi a primit scrisoarea despre introducerea stilului nou de pe 10 martie, în Biserica Rusă introducerea stilului nou s-a dovedit a fi imposibilă din cauza împotrivirii categorice a poporului.
    O atitudine absolut negativă faţă de introducerea stilului în sistemul cronologic bisericesc au avut-o şi Sinoadele arhiereilor ruşi din Afara Graniţelor din 1923, 1924, şi 1925.
    Trebuie să fim împreună cu acele Biserici Ortodoxe care riguros, fără nici un compromis, se ţin de stilul vechi în viaţalor bisericească, ca urmare a regulilor canonice, care trebuie să fie neclintite, deoarece aceste reguli sunt o parte a temeiurilor existenţei Bisericii noastre Ortodoxe.
    Pe lângă toate acestea, stilul nou, după cum mărturisesc datele ştiinţifice, conţine în sine mari defecte şi, în orice caz, este mai departe de adevăr decât stilul vechi. Iată de ce Comisia Ştiinţifică, formată pe 18 februarie 1899 de către Societatea Astronomică Rusă pentru examinarea problemei reformei calendarului, a declarat că „nu există motive de a introduce în Rusia (şi mai ales în Biserică) calendarul gregorian care se ştie că nu este corect” (Novoe Vremea, 1923, nr. 702).
    Trebuie să remarcăm că până în ultimul timp în astronomie se folosea nu stilul gregorian, ci stilul iulian (Prof. S. S. Glagolev, Superstiţiile în ştiinţă, Bogoslbvski Vestnik; I. N. Glubokovski, O reforme kalendarea, Pravoslavnâi misioner, 5-6). Astronomul american Newcom chiar s-a pronunţat pentru revenirea la calendarul iulian, ca fiind unul simplu şi convenabil pentru calculele astronomice.
    Pentru noi ar fi deosebit de interesant şi folositor să cunoaştem opinia profesorului Academiei Teologice din Petersburg, Vasilie Vasilievici Bolotov despre stilul nou şi stilul vechi. În ultimul an al vieţii sale, el a fost numit de către Sfântul Sinod al Bisericii Ruse în calitate de delegat din partea departamentului duhovnicesc în Comisia proaspăt formată pe lângă Societatea Astronomică Rusă în problema coordonării stilului vechi al calendarului ortodox cu cel nou. Prof. V. V. Bolotov a studiat problema în detaliu, nu numai sub aspectul canoanelor bisericeşti şi istorico-ştiinţifice, ci şi sub alte aspecte.
    Fiind bine pregătit în domeniu, el era prezent la şedinţa astronomică a Comisiei Ştiinţifice când se discuta problema introducerii stilului nou în Rusia. În momentul în care şedinţa nu putea lua o decizie clară şi mulţi dintre membrii ei se înclinau în favoarea stilului nou, preşedintele şedinţei i-a propus lui V. V. Bolotov să-şi expună opinia. Prof. Bolotov a rostit timp de două ore discursul său istoric, ţinând în mâini tabelele astronomice alcătuite de dânsul. El se pronunţa categoric pentru stilul vechi. Argumentele lui în favoarea acestui stil erau atât de convingătoare şi incontestabile, încât întreaga adunare a pledat pentru păstrarea stilului vechi.
    Să ţinem minte aceasta întotdeauna, şi niciodată să nu uităm testamentul în privinţa stilului nou şi vechi pe care ni l-a lăsat genialul nostru savant V.V. Bolotov.
    „Eu personal, spunea el, consider absolut nedorită anularea stilului vechi în Rusia. Eu rămân a fi un adept fidel al calendarului iulian. Simplitatea lui deosebită reprezintă prioritatea lui ştiinţifică faţă de orice alte calendare îndreptate. Cred că misiunea culturală a Rusiei în această problemă constă în aceea ca încă câteva veacuri să menţină calendarul iulian şi prin aceasta să înlesnească pentru popoarele occidentale revenirea de la reforma gregoriană absolut inutilă la stilul vechi nealterat.” (Revista şedinţelor Comisiei pe problema despre reforma calendarului de pe lângă societatea astronomică Rusă, pag. 34; Ţercovnâe vedomosti, nr 7, pag 1926).

    Apreciază

  29. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 7:18 pm

    Citisem ce ai spus mai inainte si ai uitat ca si eu am spus ca schimbarea calendarului a fost o greseala dar astfel de greseli au fost multe in istoria Bisericii.Iar te-ai abatut de la subiect pai au fost zeci de aanteme incalcate de ierarhie in decursul timpului dupa cum (ti-am si exemplificat mai inainte cateva probleme) si eu vad ca nimeni nu a fost acuzat de cadere cu exceptia celor care erau eretici.Tu sti macar care a fost treaba cu Sfantul Ioan Maximovic si rocor.Pai rocor era reprezentat mai ales de rusii care au fugit de prigoana comunista si nu mai era recunoscut de Constantinopol deoarece nici Biserica mama cea a Rusiei nu-i recunostea datorita presiuni exercitate de comunisti .Ei erau pe stil vechi pentru ca Biserica Rusiei era tot pe stil vechi nu este nicidecum vorba de o schisma aici. Au fost considerati schismatici de Biserica Rusa in anul 1970 la presiunea exercitata de regimul comunist ei nefiind nicidecum schismatici.Sa nu mai vorbim si de ce au spus marii Sfinti ai rusilor Sfantul Luca al Crimei sau Sfantul Patriarh Tihon despre acei clerici care cedeau la presiunile comunistilor.Biserica nu era reprezentata de aceia care cazusera.De astfel asemenea cazuri au existat tot timpul in istoria Bisercii vezi Sfantul Ioan Gura de Aur sau Sfantul Ioan Damaschin

    Apreciază

  30. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 7:41 pm

    Pai vorbesti de „zeci de anateme incalcate”. Dami aceste exemple. Ti-am aratat ca „anatema cu lingurita” nu tine. Incearca cu alte exemple.

    Cat despre „cazurile caderilor”, Sfintii zic sa fugim de episcopul eretic! Si vazand ca „World Ortodoxy”, Ortodoxia oficiala promoveaza erezia ereziilor, ecumenismul, ei s’au rupt de Trupul Lui Hristos, Adevarata Biserica Ortodoxa. In Biserica, in Trupul lui Hristos Sfinta Predanie e tinuta nestirbita, fara inovatii si eresuri. Ori actuala biserica oficiala asta nu face.

    „Gurul” vostru, Epifanie Theodoropoulus afirma ca defapt ei sunt schismatici, despre Rocor. Dar si ROCOR a cazut in 2006 cum am mai zis, sub propria anatema, vazand ca a intrat in comuniune cu Moscova care promoveaza ecumenismul.

    Apreciază

  31. john said, on decembrie 4, 2009 at 7:42 pm

    Am urmarit discutia Antonio/ Adrian. Si am observat aceleasi caracteristici de discutie la mai toti stilistii:
    lipsa de flexiblitate ca sa nu zic anchilozare in citirea legii care n-are nimic de-a face cu spiritul ortodoxiei
    caderea in amanunte care se aseamana cu disputele teologice catolice din Evul Mediu care bateau apa in piua cu numaratoare ingerilor din cer…. ,
    o incapatinare care n-are nimic de-a face cu logica in a-si insira vechile argumente trancanitoare,
    si mai ales aroganta fantastica cu care-si permit sa vorbeasca fata de niste oameni cu care impart acelasi Crez, aceeasi dogma, aceleasi taine.
    Pacat de cei mai slabi de inger, la propriu care se lasa dusi de nas de agresivitatea si aroganta astora.

    Apreciază

  32. john said, on decembrie 4, 2009 at 7:43 pm

    Ma refer la Antonio evident!!

    Apreciază

  33. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 7:53 pm

    Imi pare bine John ca ai urmarit discutia. Tu, ceva constructiv aduci acestei discutii? Sau mergem tot inainte cu tezele parintelui Cleopa, Mandita, teze „cvasi” infailibile.

    Apreciază

  34. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 8:02 pm

    @Antonio. Tu ai spus ca nu s-a folosit lingurita si eu ti-am demonstrat ca se folosea ce ai demonstrat?Pai nu ti-am vorbit de anatemele legate de casatoria episcopilor sau de anatemele false date impotriva sfntilor sau dogmelor care nu erau in adevar sa nu mai vorbim de cele tipiconale care au fost o gramada si lista poate continua.Ai spus acelasi lucru de vreo zece ori. Gasestemi si tu daca poti macar o singura anatema care nu a avut caracter dogmatic si a dus la pierderea harului in decursul Bisericii.

    Apreciază

  35. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 8:13 pm

    Scuze rectific vroiam sa zic in decursul istoriei

    Apreciază

  36. Antonio said, on decembrie 4, 2009 at 8:24 pm

    Adrian da add la tonyu91 si continuam discutia acolo. Multumesc!

    Apreciază

  37. Adrian said, on decembrie 4, 2009 at 8:51 pm

    ok

    Apreciază

  38. Antonio said, on decembrie 6, 2009 at 5:04 pm

    Imi retrag toate declaratiile despre BOR. Dumnezeu prin marea Sa bunatate mi-a aratat unde se afla Dreapta Credinta.

    Pur si simplu ma ingrozesc de atitudinea mea anterioara si despre hulirea Duhului Sfant! Prin comportamentul asta “ultra-zelotist” am renegat lucrarea Sfantului Duh, am renegat Sfintenia Sfintilor Arsenie Boca, Sfantul Valeriu Gafencu, Sfantul Ilie Lacatus, validitatea tainelor si alte sute de minuni.

    Mergand pe linia Sfantului Iosif Pestereanul si a Sfantului Paisie Aghioritul ma reintorc la Sfanta Biserica Ortodoxa, Mama noastra!

    Multumesc Hristoase!

    Apreciază

  39. Maria Cristina said, on decembrie 9, 2009 at 9:43 am

    Oricum chiar daca biserica oficiala ar reveni la calendarul vechi, ceea ce cred ca este practic imposibil, nu stiu cum ar putea reveni la credinta autentica a carei pierdere a fost intens cultivata. Procesul de substituire a bisericii a inceput oficial si asumat prin adoptarea calendarului, a continuat cu formarea Consiliului Mondial al Bisericilor si astazi se trateaza in spatele usilor mai mult sau mai putin inchise problema primatului papal. Astfel incat avem de a face cu biserica surogat cu credinciosi care sunt uniti prin duhul de imitatie, si impostura al lui Antihrist, al falsului Mesia.

    Apreciază

  40. […] Ca atare, s-ar parea ca raspunsul la intrebarea din articolul Biserica Ortodoxă Bulgară va renunta la noul calendar (gregorian) si va trece la cel vechi (iulia… este un NU hotarat. Adica, degeaba vorbesc si episcopii aceia, caci Sinodul isi vede de ale […]

    Apreciază


Lasă un răspuns la radu Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: