NE PUTEM PREGATI DE RAZBOI. Analiza unui document marca Brookings Institute (think tank ROCKEFELLER) despre IRAN …

   Se vede ca nu degeaba Henry Kissinger, apropriatul familiei Rockefeller, vorbea despre razboi:  

VIDEO: evreul Henry Kissinger propune invazia Iranului in cazul in care revolutia colorata esueaza …

   In recentul Which path to Persia: Options for a New American Strategy toward Iran  realizat de The SABAN CENTER (NOTA 1) for Middle Est Policy at Brookings Institution (NOTA 2) din iunie 2009, gasim o mostra din gandirea ticaloasa a elevilor batranelor reptile apartinatoare ELITELOR ce de peste 200 de ani incoace nu s-au lasat pana ce nu au generat revolutii, crize economice si razboaie doar cu scopul de a mai realiza cate o etapa din “maretul” edificiu final reprezentat de GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Uneori razboaiele au fost locale, alterori mondiale, insa fiecare a avut importanta sa in planul lor. De aceasta data asistam la pregatirea celui din Iran, deosebit de important pentru declasarea celui de al treilea razboi mondial ce va cuprinde ca principala zona de conflict aria cuprinsa intre Balcani si Pakistan si intre Caucaz si Israel. 

   Voi analiza in cele ce urmeaza cateva pasaje din documentul sus mentionat, rugandu-va totodata ca in masura timpului vostru disponibil sa-l parcurgeti si voi integral, iar in functie de ce mai descoperiti pe acolo, sa va expuneti o parere.

   Pag 38:

‘Other countries also will want payoffs from the United States in return for their assistance on Iran. Such deals may be distasteful, but many will be unavoidable if the Persuasion approach is to have a reasonable chance of succeeding.’

 ‘To be successful, a Persuasion approach would invariably require unpleasant compromises with third-party countries to secure their cooperation against Iran.’

   Pag 39

‘Inciting regime change in Iran would be greatly assisted by convincing the Iranian people that their government is so ideologically blinkered that it refuses to do what is best for the people and instead clings to a policy that could only bring ruin on the country.’

‘(…) any military operation against Iran will likely be very unpopular around the world and require the proper international context (…) The best way to minimize international opprobrium and maximize support (however, grudging or covert) is to strike only when there is a widespread conviction that the Iranians were given but then rejected a superb offer- one so good that only a regime determined to acquire nuclear weapons and acquire them for the wrong reasons would turn it down. Under those circumstances, the United States (or Israel) could portray its operations as taken in sorrow, not anger, and at least some in the international community would conclude that the Iranians “brought it on themselves” by refusing a very good deal.’

   Pag 62

‘We chose to consider this extreme and highly unpopular option partly for the sake of analytical rigor and partly because if Iran responded to a confrontational American policy- such as an airstrike, harsh new sanctions, or efforts to foment regime change- with a major escalation of terrorist attacks (or more dire moves against Israel and other American allies), invasion could become a very “live” option.’

   Pag 64

‘Like Iraq, Iran is too intrinsically and strategically important a country for the United States to be able to march in, overthrow its government, and then march out, leaving chaos in its wake. Iran exports about 2.5 million barrels per day of oil and, with the right technology, it could produce even more. It also has one of the largest reserves of natural gas in the world. These resources make Iran an important supplier of the energy needs of the global economy. Iran does not border Saudi Arabia- the lynchpin of the oil market- or Kuwait, but it does border Iraq, another major oil producer and a country where the United States now has a great deal at stake.’

   Pag 65

‘(…) it is not impossible that Tehran might take some action that would justify an American invasion. And it is certainly the case that if Washington sought such a provocation, it could take actions that might make it more likely that Tehran would do so (although being too obvious about this could nullify the provocation). However, since it would be up to Iran to make the provocation move (…), the United States would never know for sure when it would get the requisite Iranian provocation. In fact, it might never come at all.’

   Pag 66

‘With provocation, the international diplomatic and domestic political requirements of an invasion would be mitigated, and the more outrageous the Iranian provocation (and the less that the United States is seen to be goading Iran), the more these challenges would be diminished. In the absence of a sufficiently horrific provocation, meeting these requirements would be daunting.’

 ‘Something on the order of an Iranian-backed 9/11, in which the plane wore Iranian markings and Tehran boasted about its sponsorship.(…). The entire question of “options” become irrelevant at that point: what American president could refrain from an invasion after the Iranians had just killed several thousand American civilians in an attack in the United States itself?‘

‘Other than a Tehran-sponsored 9/11, it is hard to imagine what would change their minds.’

   Pag 115

‘The core concept lying at the heart of this option would be for the United States to identify one or more Iranian opposition groups and support them as it did other insurgencies in Afghanistan, Nicaragua, Kurdistan, Angola, and dozens of other locales since the Second World War. The United States would provide arms, money, training, and organizational assistance to help the groups develop and extend their reach. U.S. media and propaganda outlets could highlight group grievances and showcase rival leaders.’

   Observam ca acestia considera necesara implicarea unei coalitii largite impotriva Iranului chiar daca aceasta va insemna ca SUA si Israelul sa le faca aliatilor lor unele concesii temporare.

   Pentru un mai sigur succes, este nevoie ca incitarea pentru schimbarea regimului din Iran sa se faca pe fondul convingerii populatiei acestei tari ca guvernul lor este atat de avariat ideologic, incat refuza sa faca ceea ce este cel mai bun pentru cetateni si ca duce tara in ruina.

   Sa ne amintim ca Brent Scowcroft, fost US National Security Adviser a admis ca exista agenti ai serviciilor secrete americane pe teren in interiorul Iranului si ca tinerilor iranieni nu le mai place modul de viata actual si ca atare o schimbare este inevitabila in aceasta tara … Cititi va rog si articolul:

VIDEO – BRENT SCOWCROFT (fost US National Security Adviser): SUA are agenti secreti ce lucreaza in Iran

   Autorii documentului considera ca „orice operatiune militara impotriva Iranului va fi probabil foarte nepopulara in intreaga lume si de aceea este necesar un context international favorabil”. Ca atara, cea mai buna cale pentru a minimaliza oprobiul si a maximiza suportul, este de a lovi doar atunci cand se va ajunge la opinia generalizata, conform careia iranienii au respins o asa de superba oferta, incat singura concluzie logica ar fi ca doar un regim criminal ce doreste achizitionarea sau fabricarea de arme nucleare, ar putea face asa ceva… Pasul urmator ar fi o interventie SUA sau Israel, dar nu una de tip manioasa, ci mai degraba una trista, o actiune facuta cu durere in suflet si care ar face comunitatea internationala sa concluzioneze ca iranienii si-au facut-o cu mana lor, refuzand o intelegere excelenta.

   In continuare, se apreciaza importanta Iranului pentru SUA si se face referire la exportul sau de aproximativ 2,5 milioane barili de petrol pe zi si se considera ca folosindu-se o tehnologie adecvata, productia s-ar putea mari substantial. Nu se uita nici faptul ca resursele sale de gaz sunt printre cele mai mari din lume. Se reaminteste de asemenea ca Irakul, un alt mare producator de petrol, este acum parte integrata in sistem …

   Este incredibil cat tupeu pot avea. S-a ajuns ca bogatiile unei tari sa nu fie un motiv de bucurie pentru cetatenii ei, ci unul de ingrijorare. Nu ca n-ar fi fost mereu asa, caci asta era si motivul campaniilor de cucerire din vechime, insa acum totul este invelit in conceptul de „democratie” si „liberate”.

   Se mai vorbeste de manipulari subtile si de provocari inteligente, totul pentru a se ajunge la varianta in care se va pune problema: “ce presedintele american s-ar putea abţine de la o invazie dupa ce iranienii tocmai au omorat mii de civili americani intr-un atac în Statele Unite ale Americii?” Ceva de gen 11.09.2001? Posibil, caci autorii documentului par a se plange ca altceva decat o acuzare a unei sponsorizari iraniene a unui 9/11, este greu sa asigure un sprijin international.

   Mai spun ei si despre obligativitatea de a identifica una sau mai multe grupuri de opozitie iraniana pe care sa le sprijine precum au facut-o in Afganistan, Nicaragua, Kurdistan, Angola, si zeci de alte regiuni dupa cel de-al doilea război mondial. Statele Unite ar furniza arme, bani, instruire, asistenta pentru a ajuta aceste grupuri sa se dezvolte. Apoi mass-media de propaganda ar putea scoate in evidenta „nemultumirile” si ar lauda „opozitia”.

   Ceva-ceva in acest sens deja au inceput:

VIDEO: Cum mass-media occidentala sustine revolutia verde din Iran

   Desigur ca va intrebati cum de o spun atat de pe fata? Nu stiu. Poate nici ca le pasa. Poate tatoneaza reactiile. Oricum, cati citesc randurile de mai sus? Si din cati citesc, cati le dau importanta? Sa ne amintim ca intr-un raport al Project for the New American Century din septembrie 2000, intitulat

   Rebuilding America’s Defenses: Strategy, Forces and Resources For a New Century       

    la pagina 51 se putea gasi:

   „… procesul de transformari, chiar daca aduce schimbari revolutionare, va fi unul lung, in absenta unor evenimente catastrofice si catalizatoare, precum un  nou Pearl Harbor .„ 

  Iar membrii fondatori sunt numai unu si unu: Elliot Abrams, Dick Cheney, Richard Perle, Donald Rumsfeld, Robert Zoellick, Vin Weber, Paul Wolfowitz.

   Evenimentul catalizator s-a numit 11.09.2001. Cati s-au sesizat? Cititi va rog si articolele:

11.09.2001 … SI LUMEA S-A SCHIMBAT sau de la ce ni se trage iminentul Big Brother

VIDEO: “The Illuminati Card Game”, un joc din 1995 ce descria evenimente din … 11.09.2001 dar si altele care vor urma

   Pentru a intelege mai bine cele de mai sus, cititi va rog si articolul:

Va fi folosit Iranul pentru declansarea celui de al treilea razboi mondial? Elemente esentiale din istoria sa contemporana (ce nu apar insa in marea mass-medie actuala)

   NOTE:

   Cuvintele scrise cu litere rosii, ingrosate si subliniate sunt hiperlink-uri spre articole din acest blog si care detaliaza activitatea respectivelor personaje, organizatii sau evenimente

   (NOTA 1)

   Haim Saban (1944-), evreu, nascut Egipt, mogul mass-media american. In Franta promoveaza animatia japoneza sau seriale americane. In 2001 el si News Corporation vand Fox Family Worldwide catre The Walt Disney Company pentru ABC, formandu-se ABC Family Channel.  In 2006 conduce un grup de investitori ce cumpara Univision, cea mai mare televiziune de limba spaniola din SUA.

   A fost cel mai mare contribuitor catre partidul democrat . Totusi , impreuna cu Steven Spielberg si Jeffrey Katzenberg il sprijina pe Arnold Schwarzenegger pentru postul de guvernator republican al Californiei.

   In 2002 Brookings Institution (finantari enorme din partea Rockefeller si Ford Foundations) a intemeiat organizatia pro israeliana Saban Center for Middle East Policy, denumire in onoarea mogulului media Haim Saban care a donat mari sume de bani catre aceasta.

Cititi va rog si articolul:

Mass-media , industria de filme , EVREI , elite , NOUA ORDINE MONDIALA , GUVERNUL MONDIAL

   (NOTA 2)

   Brookings Institution este unul din cele mai vechi think tanks americane (1916)  specializat pe stiinte sociale, economie, politica, guvernare, politica externa, economie globala si dezvoltare. A contribuit la crearea Natiunilor Unite, Planului Marshall, Congressional Budget Office.

   Finantari enorme au venit din partea Rockefeller si Ford Foundations.

   In 2006 au fondat John L. Thornton China Center, un foarte important centru de cercetare al politicii chineze, avand si sprijinul fostului President si COO al Goldman Sachs, John L. Thornton. Urmeaza deschiderea Brookings-Tsinghua Center la Tsinghua University in Beijing si Brookings Doha Center in Qatar in lumea musulmana. Cititi va rog si articolele:

CHINA , sinistru laborator al NOII ORDINI MONDIALE

Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 1 )

Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL ( partea 2 )