EVREII SI BENZILE DESENATE …

Iata ce putem citi in articolul Jews in Comic Books:

Cum au creat evreii americani industria benzilor desenate.

Evreii au construit industria benzilor desenate de la zero, si influenta scriitorilor, artistilor si editorilor evrei continua sa se faca simtita pana azi. Dar cum au ajuns evreii sa aiba o influenta atat de disproportionat de mare intr-o industrie care este vestita pentru eroii falcosi, imbracati in pantaloni mulati si colorati?

Primele carti cu benzi desenate

Povestea incepe in 1933. In acel an lumea a cunoscut schimbari majore in politica si cultura pop. Un somer evreu, vanzator de carti, pe nume Maxwell Charles „M.C.” Gaines (nascut Max Ginzberg) a avut o idee stralucita: daca lui ii placea atat de mult sa citeasca vechile benzi desenate ca Joe Palooka, Mutt si Jeff, si Hairbredth Harry, poate ca si celorlalti americani le-ar placea. Asa s-au nascut  cartile cu benzi desenate care la inceputuri retipareau caricaturile comice din ziare. Gains si colegul sau Harry L. Wildenberg de la Eastern Color Printing au publicat curand dupa aceea in februarie 1934 Famous Funnies #1 (Cele mai faimoase desene amuzante –numarul 1) seria 1, prima carte de benzi desenate vanduta  cu amanuntul.

Trilogia „Contractul cu Dumnezeu” – Viata pe strada Dropsee

Imediat au aparut editori concurenti de benzi desenate.  Totusi, pana la mijlocul anilor 30, editorii deja incepusera sa epuizeze rezervele de benzi desenate zilnice si duminicale care puteau fi retiparite. Cea mai usoara cale pentru editori de a raspunde cererii de noi benzi desenate  a fost  sa selecteze  scriitori si artisti care nu gaseau de lucru nicaieri, fie pentru ca erau prea tineri, fie neexperimentati, fie  erau evrei  – in cele mai multe cazuri toate trei la un loc. Agentiile de publicitate aveau un discurs anti-semitic iar sindicatele ziaristilor angajau doar ocazional caricaturisti ca Milt Gross ori Rube Goldberg. Dar companiile de carti cu benzi desenate erau in majoritate conduse de editori evrei ca Timely Comics al lui Martin Goodman ori DC Comics al lui Harry Donenfeld.  A fost o situatie asemanatoare cu cea a industriei de filme de la inceputuri, in care regizori, producatori si executanti  evrei care se confruntau cu anti-semitismul in alte industrii si-au construit o industrie a lor proprie.

Pentru ca povestile din cartile cu benzi desenate erau scrise si desenate in mare parte de adoloscenti neexperimentati, erau deseori taiate cu brutalitate din cuprinsul revistelor populare de benzi desenate, cum ar fi Tarzan sau Buck Rogers. Aici isi fac aparitia scriitorul Jerry Siegel si artistul Joe Shuster, creatorii lui  Superman. In 1938, DC Comics a publicat prima aventura a Omului de otel in paginile revistei Action Comics, numarul 1. Superman a fost un succes instantaneu. Efectiv zeci de clone ale lui Superman apareau cu rapiditate,  publicate  de editori  concurenti, si deodata industria cartilor cu benzi desenate avea un viitor in fata.

Conform celor mai multi istorici ai cartilor cu benzi desenate, crearea lui Superman  a marcat inceputul asa zisei „ Ere de aur” a benzilor desenate, era in care regulile vizuale ale benzilor au fost stabilite. A fost de asemenea o epoca in care multe personaje clasice au fost create. Nu era nimic fatis evreiesc la personajele create in aceasta epoca. Totusi, ocazional, cate un personaj de benzi desenate se dovedea ca are cateva semnificatii evreiesti. Dupa ce America a intrat in Al doilea razboi mondial, Joe Simon si Jack Kirby au creat super-eroul Capitanul America din revista Timely Comics, presarat cu stele, care lupta impotriva agentului nazist Red Skul. Alter-egoul Capitanului America, Steve Rogers, ar putea fi vazut ca un simbol al felului in care evreii erau descrisi ca fragili si pasivi. Asta pana cand a luat un ser care l-a transformat in vanjosul Capitan America. Serul a fost creat de „Profesorul Reinstein”,  o aluzie evidenta la faimosul fizician evreu Albert Einstein. Iar Superman le-a dat atatea batai de cap agentilor nazisti intre 1941 – 1945, incat , conform unei legende,  ministrul nazist cu propaganda, Joseph Goebbels, a sarit in timpul unei sedinte a Reich-ului si l-a denuntat pe Omul de otel ca fiind evreu.

O influenta proasta

Totusi, dupa razboi benzile desenate au intrat in deriva. Un motiv pentru acest lucru era ca grija crescanda ca desenele aveau  o influenta proasta asupra copiilor natiunii. In 1947, fiul flusturatic al lui Max Gains  – Bill Gains – a preluat controlul aspura companiei defunctului sau tata, Educational Comics, i-a schimbat numele in Entertaining Comics, si in urmatorii cativa ani a eliminat titlurile sanatoase precum Povesti ilustrate din Biblie in favoarea unor titluri sangeroase, crude precum Povesti din cripta si Seiful groazei. Noul Entertaining Comics (EC) a fost un succes . In 1952 o carte comica editata de EC si creata de Harvey Kurtzman folosea adesea cuvinte idis precum „ganef,” „feh,” „oy,” si „fershlugginer” in povesti. Titlul acelei publicatii comice era MAD (nebun).

Acest sentiment impotriva cartilor comice a codus in primavara anului 1952 la publicarea povestii Seductia celui inocent, bazat pe studiul de sapte ani al psihologului  evreu Frederic Wertham asupra efectelor benzilor desenate asupra tinerilor americani. Dr. Wertham condamna cele mai multe genuri de carti cu benzi desenate – in special pe cele cu crime si scene de groaza –  pentru a fi contribuit la delicventa juvenila. Pe masura ce strigatul initiat de Seductia celui nevinovat crestea, crestea si cererea pentru interventia guvernului. Audierile in fata Subcomitetului de investigatie asupra delicventei juvenile de pe langa Comitetul judiciar au  inceput la Curtea de justitie  din Manhattan la 21 aprilie 1954. Bill Gaines a trebuit  sa-si anuleze toate publicatiile cu exceptia publicatiei MAD, care pentru a scapa de cenzura a devenit revista. Multumita unor scriitori si caricaturisti ca Al Jaffee, Will Elder, Frank Jacobs, si Mort Drucker, MAD a devenit curand foarte cunoscuta pentru o anume sensibilitate urbana evreiasca. MAD  a avut o influenta uriasa, ajutand la deschiderea drumului catre comedia moderna asa cum o stim noi.

Epoca Marvel

Industriei cartilor cu benzi desenate i-a trebuit o vreme pentru a se reface complet din dezastrul pe care i-l produsese Wertham. Acest lucru s-a schimbat cand Stan Lee (nascut Stanley Martin Lieber) a decis sa dezvolte un nou tip de carte cu super-eroi. Pentru cartea din 1961 – Cei patru fantastici – Lee a facut echipa cu colaboratorul sau frecvent, artistul Jack Kirby (nascut Jacob Kurtzberg), pentru a crea un grup de super-eroi care nu erau veseli sau optimisti precum cei de la compania rivala DC. Un membru din Cei patru fantastici, Ben Grimm ( alias Lucrul) se simtea ca un ciudat pentru ca razele din benzile desenate il transformasera intr-o monstru cu pielea de granit portocaliu. Prin intermediul lui Ben Grimm, Lee si Kirby foloseau super-eroul ca pe o metafora pentru evrei, negri americani si alte minoritati.

In coltul dreapta , jos- se foloseste un dialog cu cuvinte evreiesti.

In timpul acestei perioade de crestere rapida, compania lui Martin Goodman cunoscuta odinioara ca Timely, va fi numita oficial Marvel Comics, iar aceasta perioada va fi amintita ca „Epoca Marvel” a benzilor desenate ( intre 1961 – 1970). In aceasta perioada Lee si/sau Kirby au creat impreuna sau separat multe personaje clasice, inclusiv Spider-Man, Hulk, Thor, Iron Man si Nick Fury. Lee si Kirby vor extinde metafora cu „super-eroul renegat” si la alte creatii precum X-Men in 1963. Un grup de oameni mutanti cu superputeri incearca sa-i ajute chiar pe oamenii care se tem de ei si ii detesta pentru ca sunt diferiti, X-Men a fost o alegorie puternica pentru „a fi nascut diferit”. Iar la sfarsitul anilor 70, scriitorul evreu de benzi desenate Chris Claremont va introduce fatis personaje evreiesti in povestea X-Men, precum Kitty Pryde, care purta adesea un colier cu steaua lui David la gat. Claremont este si cel care va oferi o noua poveste pentru rivalul celor din grupul X-Men, Magneto, explicand ca ura ticalosului pentru umanitate provine din copilaria sa in care a indurat ororile lagarelor de concentrare naziste.

Romanele grafice

Pana la mijlocul anilor 80, benzile desenate de marimea unui roman, sau „romanele grafice” se aflau pe primul val de popularitate in presa principala, in mare parte datorita operei revolutionare a lui Art Spiegelman, Maus. O bibliografie in benzi desenate despre experientele tatalui lui Spiegelman din timpul Holocaustului, cartea cuprindea de asemenea o poveste in cadru despre relatia disfunctionala a lui Spiegelman cu tatal sau in zilele noastre. Poate cel mai fascinant aspect al lui  Maus era ca personajele din carte sunt desenate ca animale: evreii sunt soareci , germanii sunt pisici. In 1992, la un an dupa ce partea a doua din Maus a fost lansata, opera lui Spiegelman a castigat Premiul Pulitzer, prima astfel de onoare pentru un roman grafic sau carte de benzi desenate.

Fireste, Spiegelman nu a fost prima persoana care a popularizat romanul grafic. Will Eisner, creatorul benzilor desenate din 1940 Spiritul, a creat romanul grafic Un contract cu Dumnezeu in 1978. O colectie de patru povesti despre viata in chirie din Bronx a tanarului Eisner, Un contract cu Dumnezeu  il are ca personaj pe Frimme Hersh, un evreu pios care renunta la credinta sa cand tanara sa fiica moare. Si  Harvey Pekar, un functionar evreu modest din Cleveland, a petrecut ultimii 30 de ani scriind o cronica despre amanuntele din viata sa in paginile cartii de benzi desenate autobiografice – Splendoare americana.

Astazi, romanele grafice cu subiecte evreiesti sunt mai obisnuite decat niciodata.  Aceasta abundenta de opere noi include romane grafice precum cel al lui James Sturm The Golem’s Mighty Swing ( Leaganul lui Golem cel Puternic), cel al lui Miriam Katin We Are On Our Own (Suntem pe cont propriu), al lui Ben Katchor The Jew of New York ( Evreii din New York)  si Joe Kubert Yossel: April 19, 1943 ( Yossel: 19 aprilie 1943).  Nu putem decat sa ne imaginam ce va rezerva viitorul creatorilor evrei de carti de benzi desenate. Dar „scrisul este pe perete”  ( Biblia- Daniel 5.5) –  iar in acest caz scrisul este invelit intr-un balon de cuvinte.

Nota: expresia „the writing is on the wall” – scrisul este pe perete – isi are originea in Biblie, Daniel capitolul 5  prin care degetele unui maini nevazute  scriu pe zidul din fata regelui Belşaţar un mesaj pe care proorocul Daniel il talcuieste ca anuntand sfarsitul regelui si al regatului sau.

5. În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria.

Comentariu saccsiv:

   Evreii domina industriile de benzi desenate si cinematografica pentru ca celelalte industrii erau cu decenii in urma anti semite? De aceea oare domina si mass-media?

EVREII din MASS-MEDIA si INDUSTRIA DE FILME

Articolul este insa util deoarece demonstreaza indubitabil ca cel putin benzile desenate sunt in mana lor.

Mai trebuie spus si ca personajele desenate de ei au devenit eroi in filme cu mare succes la public.

Aceste desene si aceste productii cinematografice sunt nocive doar pentru ca sunt violente? Nu cumva mai este ceva cu mult mai grav? In ele nu vedem vorbindu-se de Dumnezeu. Problemele omenirii sunt rezolvate de super eroi. Eroi de cele mai multe ori extraterestri sau care si-au capatat puterile printr-o interventie extraterestra sau cu ajutorul stiintei. Sunt pline de „invataturi” new age si de simboluri.

Ele au rolul de a indeparta pe tineri de crestinism si de a pregati omul de tip nou …