24 octombrie: ZIUA NATIUNILOR UNITE. Cateva chestii mai putin stiute
Iata ce aflam din articolul Ziua Naţiunilor Unite:
În 1947, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat 24 octombrie, ziua aniversară a Cartei Națiunilor Unite, care „va fi dedicată informării popoarele din lume despre scopurile și realizările Organizației Națiunilor Unite și a câștigat sprijinul lor pentru activitatea sa”.
În 1971 Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție prin care declară că „Ziua internațională a Națiunilor Unite” trebuie să fie o zi de sărbătoare și a recomandat că ar trebui să fie considerată ca o sărbătoare a Națiunilor Unite de către toate statele membre.
Ziua Națiunilor Unite este dedicată informării popoarele din lume cu privire la obiectivele și realizările Organizației Națiunilor Unite. Ziua Națiunilor Unite este parte a Săptămânii Organizației Națiunilor Unite, care se va desfășura de la 20 la 26 octombrie.
Comentariu saccsiv:
În 1945, reprezentanţii a 50 de ţări s-au întâlnit la San Francisco pentru a elabora Carta Naţiunilor Unite. Carta a fost semnată la 26 iunie 1945 de reprezentanţii celor 50 de ţări.
ONU a început să existe oficial la 24 octombrie 1945, când Carta a fost ratificată de China, Franţa, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi de o majoritate a celorlalţi semnatari.
România a fost primită în ONU la 14 decembrie 1955.
Iata si cateva chestiuni mai putin cunoscute.
In 1946, Nelson Aldrich Rockefeller si tatal sau John D. Rockefeller, Jr. cumpara un teren de la William Zeckendorf pe care il doneaza ONU, devenind UN Headquarters amplasamentul complexului:
Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)
Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)
Lucis Trust este Non-Governmental Organization in cadrul Natiunilor Unite!!! La indicatia ei, in cladirea ONU se afla o camera de rugaciune cu insemnele acesteia, unde greii se aduna inaintea fiecarei sedinte generale.
Lucis Trust este redenumirea … Lucifer Publishing Company, fondata de Alice Bailey, unul dintre stalpii new age.
Individa a vorbit deseori cu asa numitii „sefi secreti” (de fapt diavoli):
EXTRATERESTRII sunt DRACI. NEW AGE ii numeste SEFI SECRETI …
Un astfel de „sef secret„ i-a dat in 1937 “Marea invocatie “. Aceasta a fost folosita inclusiv dupa evenimentele din 11.09.2001 de catre Findhorn Foundation (pe care o invoca de la infiintare ei). Este o invocatie folosita si de miscarea new age UFO.
Findhorn Foundation a fost fondata in 1972. In 1997 devine membru Conference of Non-Governmental Organizations in Consultative Relationship with the United Nations (CONGO) si membru fondator al mai multor grupuri active in UN Headquarters, intre care amintim The Spiritual Caucus in al carei site oficial gasiti fotografia United Nations Meditation Room, camera de rugaciune de care aminteam mai sus si careia ii face propaganda.
Cuvinte de lauda adresate camerei, precum unui templu, i-a adus si misticul Dag Hammarskjöld (1905–1961), al doilea Secretar General al Natiunilor Unite. Individul avea planuri marete cu ONU dar a murit intr-un accident neelucidat nici pana in zilele noastre.
Alt greu al Natiunilor Unite, mare iubitor de draci era Robert Muller (1923 – 2010). Asistent al Secretarului General peste 40 de ani. Poreclit “filosoful“ UN pentru liniile directoare pe care le trasa. Era plin de idei despre guvernarea mondiala. Recunostea ca este influentat de Alice Bailey pe care o admira caci a fost contactata de “maestri ai intelepciunii“ …
In lucrarea sa “The Externalization of the Hierarchy”, Alice Bailey scria:
„NOUA ORDINE MONDIALA va recunoaste ca productia lumii, resursele naturale ale planetei si bogatiile sale nu apartin nici unei natiuni, ci vor fi impartasite tuturor. Nu vor mai exista natiuni la categoria „a avea” iar altele la polul opus. Printr-un proces echitabil si corect se va organiza distributia graului, al petrolului si a mineralelor, in functie de nevoile fiecarei natiuni si popor.Toate acestea vor fi stabilite in raport cu intregul planetar.”
„NOUA ORDINE MONDIALA se va baza pe recunoasterea faptului ca toti oamenii sunt egali la origine, doar ca se afla la diferite stadii ale dezvoltarii evolutive. Integritatea personala, inteligenta, viziunea si experienta, la care se va aduaga si bunavointa, vor indica viitorii conducatori.”
„NOUA ORDINE MONDIALA va fi fondata pe un sentiment de responsabilitate. Regula va fi „toti pentru unul si unul pentru toti”
„In perioada de pregatire a NOII ORDINI MONDIALE se va reglementa dezarmarea. Aceasta nu va fi optionala. Nici unei natiuni nu-i va fi permis sa produca echipamente in scopuri distructive sau sa violeze integritatea altei natiuni. „
„NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa fie destinata pentru o lume care a trecut printr-o criza distrugatoare. NOUA ORDINE MONDIALA trebuie sa puna bazele pentru o viitoare lume, posibila doar dupa o perioada de timp de recuperare si reconstructie.”
Ideea crearii ONU n-a aparut insa dupa razboi, ci in timpul ATLANTIC CHARTER.
Aceasta adevarata fundatie pentru majoritatea tratatelor si organizatiilor internationale (inclusiv Natiunile Unite si cele financiare) de dupa cel de al doilea razboi mondial a fost schitata cu ocazia Atlantic Conference (nume de cod Riviera) la care au participat presedintele SUA Franklin D. Roosevelt si premierul britanic Winston Churchill (ambii masoni) insotiti de consilierii lor apropriati. Documentul final a fost redactat la 14 august 1941, intr-un moment in care SUA inca nu intrase in razboi. Interesant este ca in cadrul sau se specifica necesitatea unei “noi ordini mondiale”. Oficial se spune ca documentul a fost semnat de cele doua personalitati insa in toate copiile acestuia ce s-au pastrat pana in ziua de azi, semnaturile lor nu figureaza. Oricum, nu conteaza prea mult, conducatorii statelor “democrate” nefiind decat marionete de rang inalt alte ELITELOR.
Sa ne amintim ca Walther Rathenau scria la 24 decembrie 1921, in Wiener Freie Presse:
„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „
Cititi va rog mai multe la:
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
http://saccsiv.wordpress.com/about/
Pentru cei interesati, cititi despre lucrarea de doctorat exceptionala a lui Ionel Mota, referitor la Liga Natiunilor, organizatie precursoare ONU:
http://www.miscarea.net/carti2.htm
“La 15 decembrie 1929, fiind invitat de catre Centrul Studentesc Bucuresti, primul centru în care duhul nou al vremii patrunsese mai adânc, tine o conferinta la Cercul sau de Studii despre Liga Natiunilor, idealul, viciile si primejdia ei, care apoi este publicata în Biblioteca Centrului de Studii a Centrului Studentesc Bucuresti. Documentata si expusa cu multa elocventa si convingere, în ea se întruneste spiritul rece al juristului cu inima calda si avântata a nationalismului crestin. Chestiunea Ligii Natiunilor era una din problemele care îl preocupa mult pe Ionel Mota în acest timp. Ea era sa faca, în 1923, subiectul tezei sale de doctorat, „La sécurité juridique dans la Société des Nations”, prezentata Facultatii de Drept a Universitatii din Grenoble.
În rândurile de mai jos vom cauta sa redam judicioasa recenzie pe care d-l prof A. Stanculescu a facut-o acestei lucrari, în „Actiunea Româna” 1932, a d-lui dr. Trifu: „De la începutul si pâna la sfârsitul cartii, am avut placuta impresiune de a fi antrenati de puterea unor argumente, pe cât de fine, pe atât de temeinice, care tradau nu numai hotarâre îndaratnic si energia nestramutata a nationalismului, dar si subtilitatea gândirii, unita cu rigiditatea argumentarii sale. Citatele din juristi consacrati abunda pâna la abuz. Printre ele însa, linia dreapta a unei legi inflexibile, razbate învingatoare. Si aceasta logica te conduce obiectiv si sigur catre concluzia ca în Societatea Natiunilor nu exista securitate juridica.
Securitatea este de doua feluri:
1. subiectiva, încrederea individului relativ la faptul ca disciplina pe care o accepta este într-adevar juridica siguranta a sa, ca ea înseamna domnia justului, iar nu a arbitrarului:
2. obiectiva, adica ordinea sociala înjghebata pe dreptate. Se mai vorbeste si de securitate politica, care este însa un nonsens, deoarece fiind construita din solutii libere, adaptate la fiecare problema concreta, fara nici-o grija de orientare dupa regulile pozitive, ea este lipsita de elementul indispensabil de stabilitate si permanenta. O securitate precara, instabila, plina de arbitrar si de dominatiunea fortei contra Justitiei, nu poate inspira nici încredere individului în autoritatea sa, nici crea o ordine sociala. Solutiunile politice date deci diferitelor evenimente concrete ale vietii internationale, nu pot realiza o atmosfera de siguranta si de calm. Singura securitate care poate parveni la acest scop si care reprezinta garantii suficiente, este cea juridica. Ea înseamna, dupa cum am aratat, domnia unei oridini juridice în societate, unita cu încrederea individului în aptitudinea mecanismului juridic, de a realiza o disciplina cu adevarat juridica, iar nu arbitrara. Neputând fi realizata decât în si prin Drept, se naste întrebarea, daca sunt realizate în Dreptul International Public elementele indispensabile, care sa permita ca, sprijinita pe ele, sa poata fi creata o securitate juridica internationala. Sa vedem. Dreptul e un ansamblu de idei metafizice ale binelui comun, prevazute cu mijloace tehnice în vederea realizarii lor practice obligatorii. Distingem în aceasta definitie:
1. elementul ideologic, fixarea ideilor metafizice ale binelui comun si
2. elementul tehnic, mijloacele practice prin care urmeaza sa se realizeze în mod obligatoriu ideile care compun elementul ideologic. Se mai adauga
3. fundamentul imediat al Dreptului, adeziunea, asentimentul general al tuturor constiintelor, atât asupra ideii (elementul ideologic), cât si asupra mijloacelor care urmaresc punerea în practica (elementul tehnic) a ideii.
Încrederea popoarelor în eficacitatea si succesul Societatii Natiunilor devine o gluma sinistra atunci când îti arunci ochii la graba cu care ele se înarmeaza, iar conferintele de dezarmare esueaza. Falimentul ideologic nu a fost înfaptuit, caci popoarele sunt înca departe de a fi de acord asupra a ceeace este just în marile relatiuni ale vietii internationale. Popoarele sunt lipsite de un manunchi de idei comune asupra principalelor probleme ale vietii internationale. Posesiunea teritoriului, de exemplu, are cele mai variate justificari: nationalitatea, plebiscitul, dreptul istoric, etc. deci nu-i un acord. Si mai este ceva. O conditiune esentiala a elementului ideologic este nevoia de a fi prins în forma reglementarii abstracte. În viata sociala o regula mediocra face mai mult decât o fantezie geniala. „Reglementarea este, în acelasi timp, garantia justitiabilului contra judecatorului si a judecatorului contra puterii si amicilor puterii.”(Renard) În domeniul Societatii Natiunilor, reglementarea atât a elementului tehnic, cât mai ales a elementului ideologic, este grea sau chiar imposibila, caci acolo avem de a face cu fenomene de viata sociala, care întrec orice prevedere, fiind lipsite de caracterul de similitudine cu fenomenele care le-au precedat, ca si cu cele care vor urma. Fara aceasta permanentizare a unor anumite caractere în desfasurarea vietii internationale, orice reglementare abstracta va fi imposibila.
Justitia judiciara – acomodarea regulei abstracte la realitate – nu poate exista deci ca o functiune a Societatii Natiunilor. În schimb, justitia politica – judecarea fenomenelor sociale în ele însile – va triumfa complet. Ea are însa marele defect de a compromite functiunea conservatoare a dreptului: securitatea. Triumful justitiei politice (cazuistice), lipsita de orientarea unei reglementari abstracte, este totuna cu triumful arbitrarului. Spectrul anarhiei întovaraseste pretutindeni acest fel de justitie. Elementul tehnic lipseste de asemenea. Caile de realizare a principiilor abstracte sunt de cele mai multe ori arbitrare. Ele nu duc la rezolvarea fondului conflictelor internationale, ci, fie ca izvorasc din Pact, fie din Statute, nu sunt referitoare decât exclusiv la organizarea utilajului politic. Este o tehnica neputincioasa. Conflictele internationale care se poarta asupra „intereselor vitale” ale popoarelor, sunt solutionate de o justitie arbitrara, care nu mai ramâne nici cel putin cazuistica, caci cazuismul presupune un acord cât de slab, general si prealabil, asupra scopurilor vietii.
Consiliul Securitatii Natiunilor, chemat a decide asupra acestor diferende politice – în care sunt în joc „interese vitale” – nu are rolul de simplu mediator, caci prin mijloace de constrângere mai mult sau mai putin directe, el face ca solutiunea prezentata sa devina hotarâtoare. Dar constrângerea politica a Consiliului Societatii Natiunilor stirbeste suveranitatea statelor membre si încrederea în ele îi poarta tocmai pentru ca tinde la realizarea unor hotarâri arbitrare, ale bunului plac.
O alta atributiune politica, care face din Societatea Natiunilor un suprastat odios, cu tendinte dominatoare, este si dreptul ce-l are de a interveni pentru apararea minoritatilor, chiar atunci când un stat îsi schimba legislatia privitoare la aceasta problema. „Acest regim, asa de autoritar al protectiei minoritatilor, care atinge într-un mod asa de serios suveranitatea nationala si aduce grave atingeri independentei si mai ales securitatii juridice a statelor, a fost adoptat în urma influentei evreilor, influenta care a fost în deosebi eficace pe lânga prezidentul Willson.” (I. I: Chevallier)
Realizarea securitatii juridice trece peste capul Societatii Natiunilor. Progresul justitiei este, în ultima analiza, subordonat evolutiei moravurilor. „Si vous voulez la paix, preparez-la”, zicea Anatole France. Izvorul progresului consta în ridicarea moravurilor la înaltimi morale, unde materialismul orb si rapace sa nu le mai atinga. Pentru realizarea pacii durabile si a unei strânse uniuni fratesti, o vasta opera de initiativa moralizatoare trebuie pornita, cu concursul religiunii crestine. Spiritul de la Geneva trebuie sa înteleaga ca nu se va putea rezolva acolo nimic temeinic, daca nu se va veni mai întâi si se va îngenunchia umil la altarul Bisericii lui Christ si daca nu se va porni de acolo cu chipul Lui în inima”.(Recenzie prof. Stanculescu)
Desi mediul universitar era potrivnic ideilor lui Ion I. Mota, majoritatea profesorilor fiind infectati de virusul iudeo-masonic, totusi, în fata valorii acestei mari opere de eruditie, comisia examinatoare n-a putut decât sa se supuna argumentelor si logicii lui Ionel Mota si sa-i admita teza, cu mentiunea cea mai înalta si cu recomandarea de a fi comunicata tuturor celorlalte universitati din Franta, recomandare care nu se da decât marilor lucrari.”
Doamne ajuta!
Niciodata nu e prea tarziu ca sa CUNOSTI ! Asa sa ne ajute Dumnezeu!