Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Un raspuns impotriva catehismului european”

Citez din articolul Un răspuns împotriva catehismului european:

Sub aparenţa unei alianţe în scopuri economice, a pătruns la noi în ţară o nouă religie despre care foarte puţini îşi dau seama: religia europei unite şi abundente. Desigur este o pseudoreligie sau tehnic vorbind, este vorba despre o reprezentare formală a unui tip de ocultism cabalic renascentist. Au fost create din plastic şi carton toate elementele care să ne dea impresia unei forme de existenţă, a unui fel diferit de a fi, a unui om nou cu nenumărate calităţi: omul european. De la identitatea noastră, personală şi a statului român – care, ambele, au devenit europene – până în cele mai profunde sau în cele mai superficiale poziţii. Se vorbeşte de la un fel european de a fi, despre o monedă care ne dirijează viaţa  şi se numeşte euro, despre o literatură europeană, etc, şi până la europubelă – adică containerul de gunoi sau eurotoiletă, adică veceul personalizat ca fiind european. Totul este european, peste tot este prezentă fiirea unei europe noi, care nu are nimic de a face cu Europa pe care o cunoaştem noi. Mai precis, noua europă nu are nici o legătură cu credinţa, cultura şi nici cu spaţiul geografic cunoscut în întreaga istorie ca Europa. S-a inventat un suprastat, construit teoretic de iudeofrancmasonerie de mai bine de două secole, şi pus în practică acum, sub ochii noştri, de aceiaşi iudeofrancmasonerie. Ca orice psedoreligie, religia europei unite şi abundente a creat un munte de mituri de plastic, de mituri-pet – fenomen deosebit de important asupra cărora vom reveni într-un material viitor.

Inutil să precizăm că dacă spui lucrurile pe care tocmai le-am spus, eşti considerat, fără îndoială, victimă a teoriilor conspiraţiei şi, în cele din urmă, antisemit. Numai că noi, aici, afirmăm nu o teorie ci descrierea realităţii.

Legile după care funcţionează această butaforie, numită statul român contemporan, sunt primite de la uniunea europeană. Chiar la „intrarea” noastră în uniune, au fost votate la pachet – peste 400 de legi despre care parlamentarii nici n-au ştiut şi nici acum nu ştiu ce conţin – şi nici nu se aplică deocamdată toate, fiindcă… nu au suport logistic sau din lipsă de infrastructură. Depăşind aberaţia juridică – fiindcă o lege funcţionează de când a fost dată şi nu de când „avem infrastructură” – trebuie observat un lucru crucial: România pare că şi-a schimbat sensul din nou, chiar direcţia existenţei şi nu doar sub raport juridic, legislativ – este clar că, de acest lucru, nu au fost informaţi şi parlamentarii „noştri”. Împreună cu acest cod de existenţă primit sub forma legislativă, ne-au parvenit şi multe indicaţii şi recomandări – adică un adevărat catehism al acestei pseudoreligii.

Dar cei care au o vârstă mai înaintată îşi aduc aminte de catehismul celeilalte uniuni, uniunea sovietică. Acolo erau scrise, la fel ca acum, aberaţii de care astăzi nici nu se mai pomeneşte. De exemplu, cel mai mare rău care se putea întâmpla românilor a fost dovedit de către salvatorii sovietici (pentru a câta oară, în istoria noastră?) a fi credinţa ortodoxă – astfel, după cum cu toţii ştim, în timpul comunismului mărturisirea Învierii lui Hristos a umplut închisorile, într-o primă fază, pentru ca mai apoi să fie considerată o manifestare a debilităţii minţilor oamenilor fără carte, sau după „învăţătura” părinţilor bolşevismului: „opium popoarelor”; limba română era declarată limbă slavă – aşa se învăţa şi la Universitate; Eminescu era interzis, la fel Caragiale, la fel toţi scriitorii români, iar cărţile lor au fost arse în pieţe – a fost publicat un volum cu cărţile şi autorii intezişi; în schimb, a fost fabricată o falsă intelectualitate sau o intelectualitate antiromânească, la fel şi o clasă politică cu totul străină, în scopul de a servi interesele uniunii sovietice, prin cadre pregătite în uniunea sovietică – sunt foarte multe nume pe care noi le-am învăţat la şcoală…; părţi întregi din istoria românilor erau ocultate; peste tot în ţară apăruseră statuile părinţilor uniunii sovietice, iar bulevardele şi chiar oraşele le purtau numele lor şi ale revoluţiei sovietice; se crease mitul unui om nou, homo sovieticus, cu expresii formale de tipul Stahanov, iar pentru implementarea fericirii erau trimişi în ţară comisari sovietici, care se ocupau nemijlocit cu mai înainte numita fericire – „Stalin şi poporul rus fericire ne-au adus!”, este doar una dintre dovezile de recunoştinţă ale omului sovietic din România… de aducere aminte mai este şi numele pe care îl aveau trimişii, emisarii, propovăduitorii sovietismului: comisari sovietici. Exemplele pot continua, la fel cum, de altfel, continuă şi bolşevismul după 1989 – poate că ar fi mai bine să nu ne mai sprijinim de denumiri, fiindcă bolşevismul care a fost atribuit sovieticilor poate fi echivalat cu politica oficială a uniunii europene; noi vom continua în materialul de faţă să folosim denumirile consacrate.

Şi, pentru a arăta care este politica generală a ţărilor exbolşevice, printre care se numără şi România, vom reaminti o luare de poziţie celebră, de la sfârşitul uniunii sovietice.

Este vorba despre teoria celor patru stadii ale partidului comunist elaborată de Iuri Andropov, secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice 1982-1984, unul dintre strategii bolşevismului: 1) partidul îşi asumă deschis numele de comunist şi ia puterea prin revoluţie, instaurând dictatura proletariatului; 2) când numele de comunism se compromite, partidul şi-l schimbă, dând impresia unei noi revoluţii, reintroducând, aparent, pluralismul; 3) prin pluralism, pierde puterea şi se resemnează; 4) revine la putere într-un cadru aparent democratic. Iar cea mai bună ascunzătoare e să revină sub eticheta unui partid de „dreapta”.

O asemenea „subtilă metamorfoză” a cunoscut, în ultimii douăzeci de ani, ceea ce s-a numit, la început, Frontul Salvării Naţionale. Şi, în mod normal, este cu totul dumiritoare pentru tot ceea ce s-a petrecut în România anilor de după lovitura de stat din decembrie ’89. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie.

Astfel încât, este interesant de observat că, ceea ce se petrece acum, se petrece după aceiaşi reţetă. Numai că noi nu vrem să vedem că: Ortodoxia este considerată ca un cult oarecare, care sub pecetea „egalităţii” funcţionează ca o instituţie la fel de oarecare; limba română este limbă francofonă – ca şi cum, cuvintele care provin din limba latină ar veni în limba română din franceză, deşi limba română are cu mult mai multe cuvinte provenite din limba latină, precum şi sintaxa şi morfologia, ceea ce nu se poate spune despre limba franceză; Eminescu, Caragiale şi Creangă sunt pregătiţi pentru a fi scoşi din programa şcolară pentru bacalaureat – Eminescu, în mod special este considerat de către cadrele pregătite, de această dată, în Germania, Franţa, Belgia şi Statele Unite ale Americii, ca fiind cu totul revolut, un biet poet sifilitic, cel de care nu mai avem oricum nevoie (se foloseşte imaginea cu „mortul din debara”), dacă vrem să devenim cetăţeni europeni; Avram Iancu este spânzurat, ritualic, de către unguri, chiar în România, fără a trezi nici o reacţie; începând cu 89 au plecat la specializare şi perfecţionare, în ţările pe care le-am amintit mai sus, cei care acum stau în faţa noastră ca oameni de cultură, oameni de presă şi oameni politici – cu burse europene Soros s-au creat cadre politice europene, care activează nu doar în politică, ci în toate sferele de implementare a noului concept: Europa, şi nu România – cu alte cuvinte s-a creat o altă falsă intelectualitate, care la fel cu cea sovietică ne arată cum singura noastră şansă de a ne numi oameni este apartenenţa noastră la suprastatul iudeofrancmasonic, care poartă ilegitim numele de Europa; dar, putem să-i numim, după numele lor, pe propovăduitorii nolui catehism european, implementatorii acestei noi pseudoreligii: comisari europeni (atenţie: nu sovietici!, fiindcă oficial, uniunea europeană este anticomunistă!); istoria românilor parcă ar fi îndrăgostită de ocultism: nu doar cele ce au fost ascunse în timpul comuniştilor, ci cu mult mai multe perioade şi personalităţi din istoria naţională au fost ocultate – de altfel, se discută la cel mai înalt nivel, despre necesitatea sau lipsa necesităţii studierii obiectului istoria românilor, în timp ce în programa şcolară s-au introdus istoria holocaustului şi istoria uniunii europene; despre simbolurile care se vehiculează acum, despre statuile părinţilor uniunii europene care sunt prezente prin toate parcurile, despre numele de străzi şi despre multe altele cred că nu trebuie vorbit prea mult – ele sunt în faţa noastră. Doar că noi nu le vedem, fiindcă au fost înlocuiţi orbitorii sovietici cu orbitorii europeni.

Aşadar, nu prea e nimic nou: o nouă pseudoreligie – a uniunii europene, înlocuieşte o perimată pseudoreligie, a uniunii sovietice. Iată cu ce ne preocupăm noi, românii, iată ce slăvim şi iată cui ne închinăm, la două mii de ani de la venirea Mântuitorului. Şi facem toate acestea şi încă multe altele de acelaşi fel, fără a ne da seama că aceste pseudoreligii care au un întâistătător – care acum este banul european, euro, iar pe vremuri era paradisul pământesc denumit comunism – ne sunt inoculate tocmai împotriva lui Hristos şi împotriva mântuirii noastre; fără a ne pune măcar o clipă întrebarea: „Unde este Hristos în toată această poveste?” Căutaţi-L! Nu-L veţi găsi, fiindcă acolo unde este lucrarea celui rău, nu-i loc pentru Hristos. Aceasta este metoda de verificare pentru toate lucrurile care ni se întâmplă – de la promisiunile tuturor fericirilor, abundenţelor şi paradiselor, şi până la viaţa de zi cu zi. Dar aceste lucruri nu le poţi afla pe stradă sau în afară, ci doar în Biserica lui Hristos – însă, noi preferăm să trăim ca orbi în bezna lor, decât în Lumina mântuitoare a lui Hristos.

Cititi va rog si:

Editorial MUGUR VASILIU (Revista AXA): „Problema noastră suntem noi”

Basescu, PATRICIU si VOICULESCU – unitate in diversitate …

UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE , mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului

Documentare celebre: „Vladimir Bukovsky: Uniunea Europeana , Noua Uniune Sovietica”, subtitrare in limba romana si o analiza a sa

GEORGE SOROS, GUVERNUL MONDIAL, NOUA ORDINE MONDIALA, lista lui Soros