Rugaciune pentru izbavirea de vrajmasi

Citez din articolul Rugaciune pentru izbavirea de vrajmasi:

Doamne, invata-ma sa-Ti cunosc marirea si bunatatea. Da-mi inima curata si lesne iertatoare si cainta pentru supararile ce-am facut altora. Fa sa am dragoste crestineasca si sa pot rabda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor, facand porunca Ta. Ma fagaduiesc sa nu mai fac rau celor ce-mi fac rau,- pe cel ce ma blesteama, il voi binecuvanta. De va flamanzi vrajmasul, ii voi da paine,- iar de va inseta, il voi adapa. De va cadea, il voi ridica si de se va rataci, il voi povatui.

Doamne, eu nu sunt decat om neputincios. De aceea, ajuta-ma cu darul Tau sa fiu statornic in poruncile Tale. Trimite binecuvantarile Tale peste vrajmasii mei si intoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alunga suferintele si neodihna ce-mi vin de la ei si ne impaca pe noi. Da-mi pacea Ta, Doamne, ca sa putem sa vietuim pe pamant cu pace, cu bucurie, si sa zicem in unire, cu fata senina si cu inima curata: “Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Ca Tie se cuvine slava, cinstea si inchinarea in veci. Amin.

Comentariu saccsiv:

O gasim sau ar trebui s-o gasim in orice carte de rugaciuni. Cati dintre noi spunem insa aceasta rugaciune?

Numita „Rugaciunea pentru izbavirea de vrajmasi”, observam totusi ca ne rugam si pentru ei … Si aici apare marea problema: cati o facem?

Multi nici nu stiu ca exista si asemenea rugaciuni, iar majoritatii dintre cei ce totusi stiu, nu le vine s-o spuna. Le e greu …

Si e totusi simplu s-o facem, mai ales ca nu apare nici un nume. Daca insa venim cu o completare la ea si vrem sa ne rugam concret pentru vrajmasul X … deja e jale mare.

Ca ne vin in gand figura lui si momentele cand a gresit fata de noi. Si ne suim atunci pe deal si incepem sa-l judecam cu mare asprime. Daca de fapt noi am gresit si el doar a reactionat, ne gasim si munti de motivatii. Daca insa ne-a raspuns cu rau la binele ce i l-am facut … atunci e prapad.

Dracul nu ne poate citi gandurile, dar o ia la ghici. E foarte rapid si foarte activ. Oricum cand suntem la rugaciune (oricare ar fi ea) ne bombardeaza cu tot soiul de teme. Inclusiv cu imagini de vrajmasi. Ca sa ne fuga gandul aiurea. Daca insa in acele momente noi tocmai pentru vrajmasi ne propunem sa ne rugam, exact aia mai lipseste: lucrarea necuratului. Instantaneu reactionam, chiar daca insesizabil pentru un observator obisnuit. Dar dracul vede ca a avut efect si lucreaza si mai din greu: cu alte momente din trecut cu acel vrajmas, dar si cu momentele noastre de glorie cand am facut cine stie ce fapte bune si marete. Ca sa ne suie pe deal si sa ne visam sus de tot si albi ca neaua, in comparatie cu vrajmasul care e evident jos la vale, negru si plin de defecte.

Toate acestea sunt in general suficiente pentru a ne opri a ne mai ruga pentru ei. Dar dracul nu se opreste aici: ne mai baga si ganduri de razbunare. Si din nefericire pentru ei, sunt unii crestini (doar cu numele) ce chiar pun in aplicare aceste planuri de a face rau vrajmasului. Ca daca a zis X o vorba ce nu le-a convenit, sunt in stare sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-i produce un rau maxim.

Fratilor, noi sa nu procedam astfel. Sub nici o forma sa nu ne razbunam, ci sa iertam. Si nu doar sa nu ne razbunam, ci sa ne rugam, precum mai sus. Ba chiar si nominal.

Ce spune Rugaciunea Domneasca?

“Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”.

Pai si atunci noi ce facem?

E greu sa-l iubesti pe vrajmas, dar macar sa nu-l uram, cum bine spune parintele Arsenie Papacioc. Si obligatoriu sa-l iertam, dar sincer, nu la modul: „il iert dar nu-l uit” …

E greu sa ne rugam pentru vrajmasul X, din cauza celor aratate mai sus. Dar sa ne straduim. Se spune ca pentru fiecare treapta pe care ne chinuim s-o escaladam, bunul Dumnezeu, vazand stradania noastra, ne trage alte o suta de trepte in sus.

Si cand si treapta aia ne e greu s-o urcam, sa strigam: „Doamne ajuta-ma!”. Si ne va ajuta sa ne putem ruga, asa cum ne ajuta si in toate celelalte.

Ce-i mai bine? Precum se spune in rugaciune? Adica:

„intoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alunga suferintele si neodihna ce-mi vin de la ei si ne impaca pe noi.”

Sau sa-i blestemam?

Altfel spus, ce-i mai bine? Sa lucreze Domnul nostru Iisus Hristos si sa ne impacam si sa fim mantuiti amandoi sau el sa ajunga in fundul iadului? Nu ca ar ajunge respectivul in iad, doar ca asa ne dorim noi, dar uneori atat de mult il uram, de parca chiar asta vrem sa se intample.

Doamne ajuta!