RAZBOI INTRU CUVANT si-au cerut iertare. Iertare imi cer si eu
Intr-un e-mail recent trimis de cei de la razboi intru cuvant (legat de o chestiune despre care puteti citi in articolul Comentatorul IOAN FLORIN FLORESCU = VASILE) acestia au scris:
„Te rugam sa ne ierti pentru ce consideri ca te-am nedreptatit si am gresit.
Iti dorim sanatate, intelepciune duhovniceasca si mantuire!
Doamne, ajuta!”
Cu toate ca e privat, mesajul il consider atat de important, incat iata ca il fac public.
Razboinicii m-au atacat extrem de dur la rubricile lor de comentarii. Atacuri nedrepte la persoana si acuze cum ca promovez idei, ce in fapt nu le promovez (gen a renunta la cipuri = pestera si schisma). Dar daca si-au cerut iertare, eu ii iert. Si la randul meu le cer public iertare.
Dar cum tot ei bine au spus in acelasi mesaj, „probabil vom ramane adversari”.
Le doresc aidoma, sanatate, intelepciune duhovniceasca si mantuire! Si sa stie, ca in toata aceasta perioada de razboi, m-am rugat zilnic si pentru ei.
Doamne ajuta!
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
http://saccsiv.wordpress.com/about/
Doamne, Ajuta!
Sa v-ajute Dumnezeu pe toti!
Doamne Ajută!
Felicitari pt. gest ambelor parti. Asa aratam ca suntem ai lui Hristos, ascultand poruncile Lui.
” Luati aminte la voi insiva. De-ti va gresi fratele tau, dojeneste-l si daca se va pocai, iarta-l. Si chiar daca iti va gresi de sapte ori intr-o zi si de sapte ori se va intoarce catre tine, zicand: Ma caiesc, iarta-l.” (Luca 17:3,4)
Si orice contradictii sunt si vor mai fi, e important ca disputa sa onesta, fara defaimari si nepatimasa (pe cat se poate).
Doamne ajuta! Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa ne lumineze pe toti.
Doamne ajuta!
Slava Domnului!
Smerenia aduce iertare, iertarea aduce pace.
Slava lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!
Faceam ulcer daca mai dura mult cumplita tensiune.
Astazi a fost praznuit Apostolul iubirii!
Si eu imi cer iertare, tuturor.
Din păcate, “iertarea” celor trei “războinici ai Luminii” (Arhitectului Universal) le este proprie stilului lor antihristic de abordare a Ortodoxiei. Iată cum îşi mărturisesc ei “iertarea”:
Te rugam sa ne ierti pentru ce consideri ca te-am nedreptatit si am gresit.
Un creştin ortodox sincer (nu trebuie multă teologie pentru un asemenea pas) ar fi spus, dacă i-ar fi părut într-adevăr rău: Te rugăm să ne ierţi pentru că ţe-am neîndreptăţit şi ţi-am greşit. Simplu şi sincer, fără viclenie.
Însă cei trei crai de la Apus recurg la o viclenie spurcată: tu iartă-ne pentru ceva ce noi nu recunoaştem, nu ne dăm seama, nu ne atribuim că am fi făcut. Iartă-ne pentru ceea ce crezi tu, Saccsive, că am fi greşit. Nu pentru ceea ce noi credem că am greşit. Pentru că noi nu credem că am greşit. De aceea băgăm acest “consideri”. Te prăfuim în ochi, pe tine şi cititorii tăi. Îţi întindem mîna şi te sărutăm iudaiceşte, ca să nu zici că n-am făcut-o.
Probabil vom rămîne adversari – din păcate, iată urmarea logică a acestui nou tip de “iertare”: “iertarea războinică”.
Prin acest comentariu nu vreau să spun deloc că Saccsiv nu ar trebui să-i ierte omeneşte (această iertare neînsemnînd însă că prin aceasta ei încetează să mai fie duşmani ai Bisericii) pe cei trei flăcăi “înduhovniciţi” (aceasta este chemarea fiecărui creştin), ci că felul în care aceştia şi-au cerut “iertare” ar trebui să-i dea de gîndit admin-ului acestui blog.
Mai bine le era lor dacă nu recurgeau la asemenea “iertare”. Cu iertare. Doamne, păzeşte!
O cerere de iertare este o cerere de iertare, indiferent cum e formulata, mai ales ca fiecare din parti se considera nedreptatita. Dar sa stii, un “crestin ortodox sincer”, cum te consideri, nu face ceea ce tocmai ai facut. In primul rand nu osandeste, si inca in termeni duri, si nici nu toarna benzina peste foc atunci cand acesta tocmai da sa se stinga. Puteai sa iti spui parerea si fara acele duritati in limbaj.
“Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”, am uitat sau nu ne pasa? Oare nu sta dragostea sta inaintea dreptatii?
Asta, presupunand ca ar fi vorba de dreptate…
Say what?? Comentariul meu “la fel de dur”?! Te cred ca il sustii, dar gaseste si tu alte argumente
… Mai, mai, cum ne gasim noi replici la toate… Dar pace nu ne dorim? Ca doar a ramas cum au stabilit: fiecare isi va sustine propria ipoteza 
, dar de ce in duh de cearta?
@ Hristofor,
Va salut în Numele Domnului Hristos,
Adevarat ati grait, ati facut o analiza profunda a acestei “iertari” a “razboinicilor”.
Eu cred ca este lucratura fina din partea lor…..vom vedea pe parcurs, Dumnezeu si Maica Sfânta ne va ajuta sa-i “citim”…
Asa cum am scris si pe Apologeticum, scriu si aici:
Pâna când “razboinicii” nu-si vor cere iertare Sfintiei Sale Justin, eu nu le mai acord încredere.
Si adaug: Sa-si ceara iertare, atât public cât si la Scaunul Sf.Spovedanii de la Bunul nostru Parinte Justin, si apoi vom mai vorbi…
Felicitari Hristofor, i-ai dibuit….
Cum simtiti, Mos Ioane.
Cu adevarat, dvs nu v-au cerut iertare, nici Par. Iustin, si din toata iertarea asta fata de Sacciv nu inteleg ca razboiul ideilor sustinute s-ar fi incheiat. Modul cum vor fi inteles aceasta iertare se va vedea pe parcurs, desigur, dar pe mine m-ar bucura macar sa fie mai putina ura reciproca.
Oricum, noi toti ne bucuram de acest mic mic pas.
Si matale aveti tot dreptul sa nu le acordati incredere daca asa simtiti.
Adevarat, nefericita formulare dar poate avea doua intelesuri posibile, diametral opuse:
-unul identificat de Hristofor si anume cerere de iertare pentru o greseala nerecunoscuta;
-dar poate avea si inteleseul unei cereri de iertare “in alb” pentru toate greselile de care-si dau seama si de care inca nu-si dau seama inca.
Numai ei pot inlatura ambiguitatea exprimarii daca au amabilitatea, desigur. Neantelegerile pe o tema sau alta intre ortodocsi nu trebuie sa duca numaidecat la vrajba si dezbinare ci trebuie dialog pentru a se gasi cea mai buna solutie. Si intr-o familie mai apar certuri si neantelegeri dar asta nu conduce neaparat la despartire cel putin atata timp cat exista iubire intre membrii ei. Ori, cand ni se spune “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” cum putem fi noi dupa voia Domnului nostru daca nu indeplinim aceasta porunca? Aceasta iubire nu trebuie insa inteleasa gresit. Nu avem dreptul sa “desfiintam” dreptatea si adevarul in numele iubirii ci sa cautam sa fim in armonie cu acestea si sa insistam sa-l aducem si pe aproapele la aceasta armonie din iubirea cea buna.
Putem banui un om de multe lucruri si putem emite multe ipoteze despre acesta dar ce e-n inima lui doar Dumnezeu stie. E, in general, mult mai folositor si pentru el si pentru noi sa ne rugam pentru acela decat sa-l judecam.
“sa aveti inima buna” (cum frumos spunea cineva)
Doamne ajuta!
Doamne, slavit fie numele tau, caci a invins inca o data lumina si a fost invins pacatul ( mandriei). Iti multumesc ca Le-ai luminat mintea si inima!
toti gresim, important este sa ne dam seama de asta si sa avem puterea sa ne cerem iertare. chiar si cand nu suntem noi cei vinovati, tot trebuie sa facem asta, daca vrem sa fim in duh cu IISus.
m-am rugat si am incercat din rasputeri sa va impacati, desi nu va cunosc pe nici unul dintre voi, dar,asa cum am spus, si pt asta am fost etichetata ca tradatoare, eu citesc ambele bloguri, pt ca de pe ambele am ce invata. cand sunt lucruri care mie nu mi se par in acord cu invatatura crestina ( asa, dupa mintea mea slaba), trec mai departe, dar pt ca se straduiesc sa ne aduca pe calea mantuirii (atat cat se pricep)si sa ne trezeasca din somnul nostru ignorant, administratorii celor 2 bloguri ( si nu numai, ca mai sunt si altii) merita respectul si recunostinta noastra.
sa va dea bunul Dumnezeu intelepciune, credinta, sanatate si staruinta!
DOAMNE-AJUTA!
ha ha, trollul Vasile aka Florescu turuie despre ‘pericolul sectar” in timp ce aduce osanale sectaricilor neoprotestanti(#danutm.wordpress.com). Saccsiv fa cumva ca blogu sa devina invizibil pentru troli. Am inteles ca se poate.Sau apaşa butonul de banip pana sare smaltu’
:>
am uitat sa scriu:ce inseamna ca ramaneti adversari?? sper ca doar in idei. adica iertarea implica iertare , uitare si nu ranchiuna sau pastrarea in inima a raului.
gandul de iertare e insotit de smerenie.
sper sa fie din nou pace si sper ca acei sustinatori ai fratilor de la RIC, care te-au atacat uneori mai dur decat fratii sa revina la ganduri bune.
Doamne, ce greu este sa fii crestin cu adevarat, sa fii desavarsit,asa cum ne-o cere IISus!!!
off topic: http://luptapentruortodoxie.blogspot.com/2010/09/am-inteles-ca-au-fost-primiti-in-randul.html
ceremonie a cavalerilor de la malta , prezentata pe un post tv, in care este invocata SFANTA TREIME. pt ce?????
A dat Domnul intr-un tarziu.
Doamne Ajuta!
ma bucur foarte mult.Doamne ajuta !
Subcriu şi eu la postarea lui Ingrid. Sfinţii părinţă ne învaţă întotdeauna să punem gândul cel bun înainte. Aceste mesaje între fraţii de la RIC şi Saccsiv pot fi interpretate şi în sensul bun dacă n-am fi cârcotaşi ci am căuta esenţa frumoasă a lucrurilor, cu atât mai mult cu cât avem 5 degete la o mână şi nu sunt toate la fel dar oameni diferiti cu simtiri diferite.
Doamne ajută.
[...] RAZBOI INTRU CUVANT si-au cerut iertare. Iertare imi cer si eu [...]
Doamne ajuta!
Apreciez smerenia celor de la RAZBOI INTRU CUVANT.
Pana acum nu s-a dovedit a fi gresit cu ceva dar totusi ei se smeresc cerandusi iertare.
Am vazut si comentariile patimase ale stilistilor de al lui Hristofor, ce sa le faci, atata pot ei saracutii.
Inca o data felicitari razboinicilor…
Parinte Vasile, ca vederile sunt diferite, este limpede, dar daca fiecare din bloguri lucreaza mantuirea aproapelui in stil propriu, si nu se mai jignesc reciproc, este mare mare bucurie. Ideile teologice se pot apara si fara ura, rautati, atacuri personale. S-a facut tot ce trebuia, iertarea pt ce era in plus si fara sens, si trist pt fiecare dintre noi.
Iata ca si-au cerut iertare nu numai pt ce socotesc ei ca au exagerat, ci si pt cele pe care le “considera” Sacciv, adica mai mult. Poate pe Sacciv l-au durut mai multe cuvinte decat si-au dat seama RiC.
De aceea, modul de exprimare a RiC “pt ce consideri ca te-am nedreptatit si am gresit” este dupa parerea mea deosebit de sensibil, sincer si fara viclenie. Chiar si acest “probabil vom ramane adversari” demonstreaza tot sinceritatea si faptul ca sunt constienti de diferentele de opinii, si de toate….
Socotesc nepotrivita aceasta dorinta a lui Hristofor de a semana indoiala ” felul în care aceştia şi-au cerut “iertare” ar trebui să-i dea de gîndit admin-ului acestui blog.”: cuvinte pline de ura patimasa ca “Însă cei trei crai de la Apus recurg la o viclenie spurcată:”, sau finalul in care pur si simplu arata dispretul fata de insemnatul pas “Mai bine le era lor dacă nu recurgeau la asemenea “iertare”. Cu iertare. Doamne, păzeşte!”
Inteleg de ce rosteste astfel de cuvinte grele, este o ura veche a acestui Hristofor fata de RiC, stim ce a declansat aceasta ura, dar cu ajutorul Domnului nadajduim ca-i va trece si lui. Ura nu foloseste nimanui. Datori suntem sa iubim si pe catolici, si pe protestanti, si pe atei, si pe vrajmasi, sa-i iertam din toata inima, sa uitam relele pe care ni le-au facut, chiar daca nu le putem impartasi punctul de vedere sau invatatura de credinta.
Nici nu stii cate porti deschide iubirea in adevar.
Domnul sa ne intareasca in credinta Sa, si sa ne pazeasca pe Calea cea stramta, pana la sfarsitul vietii pe acest pamant. Mantuire tuturor.