Saccsiv's Weblog

Putem schimba starea sufletelor dupa moarte?

Posted in ORTODOXIE by saccsiv on septembrie 18, 2010

   Citez din articolul Putem schimba starea sufletelor dupa moarte?

   Dupa moartea fiecaruia dintre noi, urmeaza judecata particulara. Dupa aceasta judecata, sufletele ajung in rai sau in iad, unde astepta invierea si judecata universala. Teologia ortodoxa afirma ca starea dupa judecata particulara se poate schimba prin rugaciunile Bisericii si jertfa liturgica. Despre posibila schimbare a starii de dupa judecata universala, Sfanta Scriptura nu ne ofera niciun temei. Starea din rai si iad, dupa judecata particulara, nu este identica cu starea din rai si iad de dupa judecata universala.

   Cine face trecerea de la suferinta la bucurie, dupa judecata particulara?

   Sfantul Atanasie cel Mare spune ca Dumnezeu nu-i lasa sa sufere pe cei care au murit cu intentia pocaintei. Dumnezeu misca rudele, prietenii, alte persoane ramase in viata, sa implineasca neajunsurile celor adormiti. Au aparut si obiectii fata de aceasta invatatura – spun unii, daca rugaciunile pentru cei morti pot aduce o schimbare a starii celor morti, atunci s-ar mantui toti. La aceasta obiectie, Sfantul Ioan Damaschin raspunde: “Ar fi bine sa fie asa. Nici Dumnezeu si nici noi nu am avea nimic impotriva, daca toate rugaciunile pentru cei morti ar fi ascultate. Dar Dumnezeu le asculta numai pe acelea care corespund starii de receptivitate a celui mort”. In acest sens parintele Dumitru Staniloae spune: “Cine-si aminteste de cineva, il ajuta sa ramana viu”.

   Pentru ca noi nu cunoastem starea celor de dincolo, suntem datori sa ne rugam pentru toti cei morti.

   Se mai poate ruga cel din iad pentru el insusi?

   Cei care au ajuns in iad, sunt in aceasta stare din cauza lipsei de iubire. Neputinta de a iubi, atrage dupa sine si neputina de a se ruga. Daca nu L-a cunoscut pe Dumnezeu in aceasta viata, nu-l va putea cunoaste prin propriile puteri, deci singur, in lumea de dincolo. In iad este singur. Cel ajuns aici, nu manifesta interes nici pentru suferinta celorlalti. Este foarte graitor modul in care au ales zugravii sa reprezinte stare din iad: sufletele nu mai sunt fata catre fata, ci fiecare priveste spatele celuilalt.

Interesant este ca in slujba parastasului, intalnim cantari care ne dau sa intelegem ca exista un dialog intre cei vii si cei morti. Cel ce pomeneste spune: “…Miluieste zidirea Ta, Stapane, si o curateste pe ea cu indurarea Ta…”, iar cel pomenit spune: “vazandu-ma zacand fara glas si fara suflare, plangeti toti pentru mine, fratilor si prietenilor, rudelor si cunoscutilor, caci ieri vorbeam cu voi si fara de veste a venit infricosatorul ceas al mortii…va rog pe toti si ma cucernicesc voua, sa va rugati neincetat lui Hristos pentru mine, ca sa nu fiu randuit, dupa pacatele mele, la locul de pedeapsa, ci sa ma aseze unde este lumina cea vesnica”. Credem ca initiativa de pomenire nu apartine sufletului cazut in starea de iad provizoriu. Intiativa o vedem in iubirea semenilor.

   In concluzie, timpul dintre judecata particulara si cea universala, reprezinta ingaduinta lui Dumnezeu, ca nimeni din cei ce sunt cunoscuti de El, sa nu ramana uitat.

   Iata si ce mai puteti citi in articolul COBORAREA LA IAD a lui IISUS HRISTOS:

   Cat despre cealalta opinie, a osandei vesnice pronuntata asupra sufletelor din iad, parere care constituie o denaturare a Evangheliei, aceasta limiteaza indurarea lui Dumnezeu numai la aceasta viata, netinand seama ca El poate ierta pacatele si in acest veac si in cel viitor, adica in perioada dintre moarte – careia ii urmeaza jude­cata particulara a sufletului (cf. Luca XVI, 22-31; Evrei IX, 27) – si sfarsitul lumii, cand va avea loc judecata generala (Matei XXV, 31-46; II Petru II, 4-9). Pana la acest moment al judecatii de apoi, Biserica se roaga pentru cei raposati, pomenindu-i la sfintele liturghii – dupa randuiala Sfintilor Apostoli, iar rudeniile fac milostenii si pomeniri (parastase) pentru ei. Si datorita acestora, dupa invatatura ortodoxa, starea celor care au murit cu pacate neispasite (nepocaiti) si au fost osan­diti se poate schimba in bine. Caci pacatele care pot fi iertate aici, pot fi iertate si in viata de dincolo. Numai “pacatele impotriva Duhului Sfant nu pot fi iertate nici in veacul de acum, nici an cel ce va sa fie” (Matei XII, 32).

   Se stie insa ca prin alungarea primei perechi de oameni, din Eden, raiul a fost inchis si nu se putea vorbi de el inainte de venirea lui Hristos. Numai prin jertfa Lui, rupand zapisul pacatului adamic, El a redeschis raiul, cand a spus – pe cruce – talharului pocait: “Astazi vei fi cu mine in rai”.

   Pana la venirea lui Hristos la iad, deci, toti mortii – drepti si pacatosi – de la Adam si pina atunci, mergeau in acelasi “loc” numit de Apostol “inchisoare”, dar pe care Sfintii Parinti il numesc iad. In acest “loc” al imparatiei mortii, numit si “intunericul cel impartit”, se aflau toate sufletele mortilor, ca intr-o “inchisoare subterana”. Intrucat raiul fusese inchis, iar dreptii nu erau dezlegati de blestemul pacatului stramosesc, se aflau si ei in aceasta “inchisoare subterana”, cu diferite despartituri (Luca XVI, 20-31), asa cum si in cer “in casa Tatalui sunt multe loca­suri” (Ioan XIV, 2). Si abia dupa ce au primit harul Rascumpararii, au fost ei scosi prin Invierea Domnului, din intunericul si din umbra mortii si adusi la lumina si la fericirea raiului deschis.

   Dar cu toate ca si dreptii si pacatosii se aflau in acea “inchisoare” cu despar­tituri, starea lor sufleteasca si suferinta lor nu era la fel. Intunericul era acelasi, nu si suferinta lor. Dreptii aveau in inima lor pacea launtrica, sentimentul prezentei lui Dumnezeu in ei si nadejdea Invierii (cf. Evr. XI, 35-40) si de aceea faptul odihnei lor in intuneric nu constituia o mare suferinta.

   Dupa Invierea Domnului raiul devine locul si starea dreptilor, iar iadul, exclu­siv, locul si starea pacatosilor. Prin urmare, “inchisoarea” de care vorbeste Apostolul Petru indica si o “localizare” dar si o “stare” si anume o “stare provizorie”. Se numeste “stare provizorie” pentru ca pe de o parte ea detinea si pe cei drepti; iar pe de alta parte, nici iadul pacatosilor nu devine ceva definitiv decat dupa judecata de apoi, “Starea sufleteasca” a acestora in acea “inchisoare”, pentru ei se numeste deja iad pentru ca ei sunt in mari chinuri (Luca XVI, 20-31) si in aceasta stare de provizorat. “Raiul”, ca si “iadul”, este un loc in sensul ca sufletele de dincolo nu sunt omniprezente, dar nici limitate la un anumit timp si spatiu, fiind nemuritoare si nemateriale.

   Sfantul Macarie Egipteanul lamureste starea sufleteasca a unora si a celorlalti, astfel: “Precum imparatia intunericului si pacatul stau ascunse in suflet pana in ziua Invierii, cand chiar si trupul celor pacatosi este invaluit in intunericul ce sta inca ascuns in suflet, tot asa si imparatia luminii si chipul ceresc care este Iisus Hristos lumineaza in chip tainic sufletul si straluceste (stapaneste) in sufletul celor sfinti”.

   Este clar, deci, ca sufletele dreptilor desi se aflau in “intunericul cel impartit”, nu se chinuiau in aceeasi “vapaie” a iadului ca cei pacatosi (Luca XVI, 23-24), pentru ca ei aveau pe Dumnezeu in inima lor si murisera in credinta si in nadejdea Invierii (Evr. XI, 19, 35). Ca atare aveau pacea si odihna, dar le lipsea lumina Ras­cumpararii si eliberarea aduse de Hristos. Desi nu poate fi vorba de un anumit loc, ci de o “localizare”, totusi se spune ca: “Sufletele dreptilor petrec intr-un loc mai bun, iar cele ale pacatosilor (rele) petrec intr-un loc mai rau, asteptand timpul judecatii”.

   Pentru o mai buna intelegere a acestei idei, apelam la explicatia data de Sfan­tul Vasile cel Mare la Psalmul XXIII, 23, unde spune: “Glasul Domnului va desparti natura focului spiritual, precum a despartit para focului in care au fost aruncati cei trei tineri din Babilon. Tot astfel socot ca si focul care este pregatit spre osanda diavolului si a ingerilor lui (Matei XXV, 41), la glasul lui Dumnezeu se desparte. In foc sunt doua puteri: una arzatoare, iar alta luminoasa. Glasul Domnului face ca partea aceea cruda (intunecoasa) si arzatoare a focului sa ramana celor vinovati de ardere, iar partea cea luminoasa si stralucitoare a lui sa fie sortita celor ce au sa se bucure intru veselie. Deci glasul Domnului este acela care desparte para focului si o imparte asa fel ca focul osandei sa fie neluminos, iar lumina odihnei sa fie nearzatoare”.

   Explicatia se acorda cu textul profetic din Isaia (XLIX, 9), de care fac adesea amintire exegetii vechi ai Ortodoxiei, in legatura cu coborarea Domnului la “iad”. “Caci Domnul a zis celor din legaturile (iadului) iesiti (dezlegati-va, eliberati-va); si celor din intuneric descoperiti-va (iesiti la lumina)”. Ei simteau prezenta tainica a Domnului in fiinta lor, dar nu primisera lumina Lui. In Intelepciunea lui Solomon citim ca: “Sufletele dreptilor simt in mana lui Dumnezeu si chinul nu se atinge de ele”. Iar dupa venirea Domnului Hristos: “Sufletele dreptilor (raposati) sunt in lumina cereasca, primind lumina Duhului Sfant ca viata”.

   Sfantul Vasile cel Mare explica de asemenea: “Domnul este un fel de loc care cuprinde in Sine pe cei drepti: asa ca dreptul care se gaseste in acest loc in chip necesar se simte bine dispus si vesel. De altfel si dreptul este un fel de foc al lui Dumnezeu, atunci cand primeste pe Dumnezeu in el. Cel pacatos harazeste locul acesta diavolului”.

   Asadar, desi Apostolul Petru numeste “locul” unde se aflau sufletele mortilor “inchisoare”, in realitate aceasta nu era nici raiul, nici iadul propriu-zis, ci “o stare provizorie” sau intermediara.

   Teologia  romano-catolica socoteste ca aceasta “inchisoare” ar avea patru despartituri, numite limbus-uri:

 1. – limbus puerorum – locul unde se afla sufletele pruncilor care au murit nebotezati.

 2. – limfous patrum – locul unde petrec sufletele dreptilor, numit si anticamera iadului.

 3. – locul de curatire sau purgatoriul.

 4. – iadul  propriu-zis unde se chinuiesc cei osanditi.

   Sfanta Scriptura nu mentioneaza insa, pentru cei trecuti in viata de dincolo, decait numai doua “locuri”, sau doua “stari”, carora le da diferite denumiri: raiul, sau “sanul lui Avraam” (Luca XVI, 22), “Cerul”, sau imparatia lui Dumnezeu (Matei XXV, 34), ca loc al celor fericiti si “iadul”, Tartarul (II Petru II, 4), sau Gheena, ca loc al celor nefericiti, care vor fi acolo impreuna cu “diavolul si ingerii lui” (Matei XXV, 41).

 Biserica Ortodoxa dupa Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, vorbeste tot nu­mai de aceste doua “locuri”: rai si iad. Teologia ortodoxa, si teologii ei vorbesc totusi de doua raiuri si de doua iaduri: unul, provizoriu, dupa judecata particu­lara si altul definitiv, raiul sau iadul – pripriu-zise – dupa judecata universala, in realitate este un singur rai si un singur iad, numai ca starea din asa-zisul prim rai si prim iad, dintre cele doua judecati este o stare provizorie, de unde unii mai pot fi usurati si iertati prin rugaciunile Bisericii si milosteniile celor vii; si numai la judecata finala se ajunge la raiul si iadul propriu-zis, sau la starea definitiva, cand starea sufletelor nu se mai poate schimba, pentru ca rasplata sau osanda morti­lor ramane definitiva.

   Cititi va rog si:

Despre IAD si SANUL LUI AVRAAM. Vedenia lui Cosma Monahul, înfricosatoare si folositoare

About these ads

8 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. saccsiv said, on septembrie 18, 2010 at 6:12 pm

    Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:

    http://saccsiv.wordpress.com/about/

    Like

  2. Karol said, on septembrie 19, 2010 at 1:46 am

    Si despre Iron scria in Sfanta Scriptura,cand era in iad, alaturi de fostul sau servitor caruia ii datea frimituri, si caruia cainii ii lingeau ranile, si fata de care nu a avur pic de mila, si amandoi fiind in iad, dar servitorul avea pe Dumnezeu in suflet, si nu suferea, iar Iron i-a cerut apa, si a spus ca nu ii poate da !
    Apa adica cerea un pic de iubire, sa mai potoleasca focul care il mistuia, ii lipsea iubirea, de care avea nevoie sarmanul Iron ….. Dreptii, cei care au avur fapte bune, au dat dovada de iubire si de ajung Doamen fereste in iad, au pe Dumnezeu si se pot mantui, au acea iubire care ii ajuta sa nu cedeze

    Like

    • constantin@Karol said, on septembrie 19, 2010 at 11:03 am

      mai baiatule, esti ratacit rau. este vorba despre parabola bogatului nemilostiv si a saracului LAZAR. acolo se spune clar ca bogatul a murit si mers in iad(seol sau gheean focului) iar Lazar in ‘sanuul lui Avraaam’. se face foarte clar explicarea iadului si a raiului PRECUM SI A MODULUI CUM SUNT DOBANDITE ORICARE DINTRE ELE. COMPLETAREA ESTE LA MATEI. nu am nici timp nici nervi sa scriu o cateheza duminica, dar iti recomand din tot sufletul sa te lepezi de ideile tale proprii si sa lasi Biserica si invatatura ei in sufletul tau. nu de alta, dar esti varza. Dumnezeu sa ne ierte pe toti. ceea ce ‘talcuiesti tu’ nu sunt decat niste pareri ale mintii tale pline de patimi, fara nicio legatura cu invatatura Bisericii. repet, nu am timp Duminica sa-ti fac o cateheza depsre saracul Lazar, dar oricum la cat esti de ratacit, nu cred ca ti-ar folosi la ceva. Dumnezeu sa te ierte si sa te lumineze…

      Like

      • saccsiv said, on septembrie 19, 2010 at 2:55 pm

        constantin

        Frate, mai cu bandete, te rog.

        Like

  3. ioana said, on septembrie 19, 2010 at 12:08 pm

    Daca Biserica zice ca putem, inseamna ca se poate.
    Sa dea Domnul sa vem si noi copii, nepoti, fini, prieteni, care sa se roage pentru noi cand nu vom mai fi.

    Like

  4. viktor said, on septembrie 19, 2010 at 5:22 pm

    Nu am intalnit in Biblie denumirea de “iad provizoriu” ci “locuinta mortilor” (nu imi vine in minte decat capitolul Apocalipsa, unde apare aceasta denumire). Dupa intelegerea mea personala, intr-adevar ar avea loc 2 Judecati: cea particulara si cea universala. Dupa prima judecata (particulara) cei drepti merg in Rai si restul in locuinta mortilor, se mai spune in Carte ca pentru Judecata finala, toti vor invia si trupurile li se reintregi pana la ultima particula de praf. La Judecata finala mai are loc o triere. De ce ar fi aceasta necesara, daca deja a avut loc o judecata a fiecaruia? Poate aici are si Biserica ortodoxa dreptate, poate se mai poate schimba ceva pentru cel mort. Deci abia dupa aceasta ultima judecata se stabileste cine merge dewfinitiv in iad. Deci poate fi si asta o varianta DAR in Evanghelie (nu mai tin minte care, dar scrie sigur), Iisus spune: ,,Lasa mortii sa-si îngroape mortii. Tu vino dupa Mine.” de aici imi apare in minte intrebarea: Se mai poate face ceva pentru cel mort? Parerea mea e ca nu menirea noastra sa descurcam aceste ite, la ce ne-ar folosi? Menirea noastra e sa cautam Mantuirea, pe IIsus. Cred ca numai un pacatos se gandeste la astfel de lucruri: “Poate scap si dupa ce mor……………..” Parerea mea!

    Like

  5. rica said, on septembrie 20, 2010 at 6:42 am

    vikktorash nu scrie in biblie ca tu esti destept si nici altfel,asta daca numai biblia o ti de sfinta! mai este si sfinta traditie! pentru cine intelege am o situatie reala si o sa o judece fiecare cum vrea: a burit barbatul lasind in viata fata lui si sotia dar si ceva bani,dupa vreo 2 ani venea la fata lui si la sotia lui criticandu le ca nu vor sa dea un ban la un preot sa i faca anumite slujbe pentru imbunatatirea situatiei lui! si se arata in fiecare noapte iar dupa ce i au facut slujba nu sa mai aratat!(le spunea:din citi bani v am lasat nu puteti da un banutz sa mi fie si mie mai bine? ce credeti ca am murit ????) toate cele bune de la Dumnezeu si sa nu va suparati niciodata pe cuvintele mele)

    Like


Vă rog să comentați decent, în duhul Ortodoxiei

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,125 other followers

%d bloggers like this: