N-AM VRUT SA LOVESC IN PARINTELE IUSTIN PARVU. Punct

   ISTORIC

   Exista o ura veche a celor de la RAZBOI INTRU CUVANT impotriva administratorului blogului Apologeticum, a maicii Fotini, a parintelui Filotheu si a altora de la manastirea Petru Voda. De la ce a pornit exact, nu stiu, poate ne vor spune ei, daca vor considera necesar. Cert este ca razboinicii sunt convinsi ca acestia il manipuleaza pe parintele Iustin.

   Mult timp am incercat sa fiu la mijloc, intre razboinici si Apologeticum, asta deoarece doream ca in ochii cititorilor sa figuram a fi uniti intr-o lupta comuna. De aceea am si stat deoparte si nu mi-am exprimat nici o parere pe blog cand cele doua tabere aveau cate o disputa. In particular insa, discutam si cu unii si cu ceilalti. Le ascultam argumentele si incercam sa gasesc punti spre impacare. N-a fost cu putinta.

   Apologeticum nu mi-a reprosat de ce sunt in relatii bune cu razboincii. Invers insa, da. Ii cunosc personal pe toti. Razboinicii ii acuza acum pe cei ce indeamna sa nu luam actele cu cip, ca fiind insterici … Ei in ochii cititorilor figureaza a fi calmi, traitori, rugatori, asezati, cum ii sta bine unui crestin autentic. Si asta pentru ca au postat de-a lungul timpului pe blogul lor scrieri remarcabile ale Parintilor. Insa cine stie, cunoaste, iar celor experimentati le sar in ochi unele comentarii ale lor, care dovedesc indubitabil ca mai au foarte mult de lucrat in aceasta directie.

   Foarte putinii care au vorbit cu ei fata catre fata, au putut constata ca limbajul lor este aproape perfect, ireprosabil. Asta pana cand sunt supusi unui factor de stres …

   Unul dintre ei este extrem de mandru, cum rar am mai vazut pe altcineva (si am cunoscut foarte multi oameni, din toate mediile). Acesta este cel ce iese lesne din ale lui in momentul in care cineva il contrazice. Te tine minte si iti contabilizeaza toate greselile. Are inclinatie spre barfa publica: in momentul in care afla de un pacat sau o problema a cuiva, simte o acuta si irezistibila dorinta de a o face cunoscuta unor mase cat mai largi de cetateni. Nu injura birjareste, insa va spun: mai bine ar face-o si apoi s-ar cai si ar ierta. El insa te tine minte si are o memorie fenomenala in aceasta directie.

   Nu spun acestea pentru a se deduce cumva, prin comparatie, ca eu as fi vreun miez. Am si eu pacate comune cu ale lor plus altele cu care ma lupt. Insa eu recunosc si ma stradui. Mai mult, trecutul meu este probabil cu mult mai ticalos decat al majoritatii dintre voi, dragi cititori, luati la un loc. Este atat de ticalos, incat ii dau neincetat slava bunului Dumnezeu ca are mila de mine si nu ma starpeste, ca pe un gunoi ce sunt, de pe acest pamant. De aceea poate, indemna des sa nu faca nimeni concesii. In trecut, concesiile m-au facut sa fiu in halul in care am fost. De aceea poate indemn pe toti sa stea cat mai departe de lucraturile diavolului. Atat de departe, incat daca pe o foaie scrie ca “Dumnezeu exista”, iar la final este semnata de diavol, nimeni sa nu-si puna semnatura langa a lui.   

   Am scris insa acelea, pentru a-i da olecuta jos de pe soclu pe razboinici. Pentru a-i face sa se smereasca, caci prea s-au suit pe deal sa ne strige de acolo cat de vai de noi suntem cei ce indemnam sa nu fie luate actele cu cip. Si intr-adevar suntem, dar nu doar noi, ci toata umanitatea, caci de n-ar fi fost asa, n-ar mai fi avut loc Jertfa de pe Golgota.

   Revenind la istoric, dupa postarea controversatei celebre inregistrari cu parintele Iustin, am discutat cu Apologeticum si i-am spus ca, dupa mintea mea cea proasta, nu este bine ca a aparut si ca nu sunt de acord cu ideea de baza a ei, conform careia cei ce deja au acte cu cip, au pierdut harul. Cu atat mai putin nu eram de acord cu extinderea ideii cum ca acelasi lucru se petrece si in cazul celor ce au card bancar.

   Parerea insa mi-am expus-o particular. La scurt timp, razboincii, parintele Mihail si Pustnicul Digital m-au contactat pentru a-mi afla parerea. Le-am spus-o si lor. Atunci ei mi-au cerut sa mi-o expun pe blog. Si mi-au explicat ca promovarea ideii duce la schisma. Pustinicul Digital a fost cel mai putin insistent si pedala pe ideea ca cipul nu-i decat o bucatica de siliciu ce o regasim si in telefon si in calculator. Ceilalti insa au fost mai insistenti iar argumentele lor pareau atat de solide … Cei mai hotarati in a ma determina sa actionez, au fost razboinicii. Dorinta lor nu era sa-l atac pe parintele Iustin, ci pe cei din jurul sau, care l-ar fi manipulat sa spuna asa ceva.

   Parintele Mihail insa, imi spunea ca nu-l mai recunoaste pe parintele Iustin si considera ca s-a  produs ceva cu el in timpul internarii. Ca s-a schimbat dupa aceea. Ca vorbeste de mucenicie dar tremura de frica mortii in spital. Ca nu mai stie ce spune si nu isi da seama ce face … Ca va merge la Petru Voda si ca va vorbi cu el. Cu o zi inainte de a pleca in SUA, mi-a cerut inca o data sa actionez.

   Cam o saptamana dupa aceea am fost foarte tulburat. Construisem mental un articol, dar nu puteam sa-l postez. Nu aveam liniste. Ma imbolnavisem. Parea foarte in regula materialul si foloseam inclusiv multe din argumentele lor. Dar nu simteam deloc ca fac un lucru bun. Si stateam intr-una si cantaream: pe de o parte o logica aproape perfecta. Pe de alta parte, un stalp al ortodoxiei.

   Si acum deschid o paranteza. Eu nu m-am trezit deodata, ci in pasi. In ani de zile. Am fost habauc, partial habauc, aproape habauc si tot asa. In acea periada lunga de tranzit aveam prostul obicei de a debita teorii conform carora Sfanta Scritura sau Sfintii Parinti mai si gresesc. Cu atat mai mult preotii, fie ei si batrani, pe care pe vremea aceea nu-i consideram mari duhovnici si cu atat mai putin stalpi ai ortodoxiei. Altfel spus, daca in ortodoxie aflam ca soarele se invarte in jurul pamantului, eu spuneam: nici chiar asa … Daca in ortodoxie aflam ca pe pamant nu e de milioane de ani viata, eu spuneam: zilele descrise la inceputul Facerii sunt de fapt era. Si tot asa. Aveam eu de comentat cate ceva la multe.

   In timp insa am tot citit. Si mi-am dat seama in ce hal ma zapacise SISTEMUL de cap. Si am invatat ca trebuie sa accept invatatura, chiar daca la inceput n-o pricep. Ba unele nici acum nu le pricep, dar le accept. E vina mea ca sunt tantalau, nu a invataturii. E un imbecilism sa schimbi invatatura, deoarece majoritatea dintre noi n-o prea intelegem.

   Cam la fel e uneori si cu marii duhovnici. Cand ne spun cate un lucru, poate nici ei nu stiu exact de ce o fac. Si tocmai de aceea sunt stalpi ai ortodoxiei. Altfel erau intelectuali zis crestini. Vedeti voi fratilor, marii duhovnici ne spuneau anul trecut sa nu luam nici un act cu cip. Unii o repeta si anul acesta. Dar cand venea vorba de a explica exact motivul, apareau oarece diferente.

    Revenind la tulburarea mea, cand nu stiam ce sa fac, daca sa postez sau nu articolul, constientizam doua mari nereguli: 1) Oricat m-as fi straduit sa nu-l critic direct pe parintele Iustin, pana la urma, tot asta faceam. Si mi se parea o nebunie. 2) Nu-mi venea sa-i atac pe cei din jurul sau, caci nu aveam nici o baza ca sunt oamenii SISTEMULUI. Si oricat m-as fi straduit sa abordez problema pe de departe, pana la urma de fapt tot ii atacam.

   Si atunci m-am rugat indelung mai multe zile. La un moment dat, o persoana ce nu are nici pe departe cunostiintele mele despre SISTEM si nu stie nici cat stiu eu despre invatatura ortodoxa, explicandu-i motivul starii mele, mi-a spus ca trebuie sa fiu ticalos ca sa-l atac pe parintele. Ea intelegea argumentele ce i le insiram ca doresc sa le public. Nu-l intelegea insa pe parinte de ce spusese ceea ce spusese, insa cu toate acestea, un lucru ii era clar: nu trebuie atacat nici direct, nici indirect. Si ma intreba: cine sunt eu sa critic ceea ce nu pricep? Am avut vreo vedenie? De ce sunt razvratit? Daca a spus o prostie, el va da socoteala. Dar daca i-a vorbit Dumnezeu?

   Si atunci am lasat-o balta …

   Vazand insa ca nu ma conformez dorintelor lor, razboinicii m-au atacat furibund si pe neasteptate. In timp s-a dovedit ca ei nu aveau ceva doar cu cei din jurul parintelui, ci cu intreaga campanie anti cip:

Naucitor: RAZBOI INTRU CUVANT considera ca ANTIHRISTUL va fi un OPONENT AL CIPURILOR

   Restul, il cam stiti, caci atat ei cat si eu, am tot scris pe bloguri. Ceea ce nu stiti insa, e ca dupa ce am postat articolul AUDIO: Exceptionala predica a parintelui MIHAIL STANCIU … de pe vremea cand era aidoma „bloggerilor isterici anti-sistem”, parintele Mihail m-a sunat si mi-a cerut foarte hotarat sa sterg postarea, caci inregistrarea audio este proprietatea sa si ceea ce fac eu este un delict. I-am spus ca am luat-o de pe net, insa tot insista sa ma conformez, cat inca ma roaga … L-am intrebat care este motivul pentru care acum un an jumatate spunea ceva iar acum altceva. Si mi-a raspuns „Nu trebuie EU sa-ti dau socoteala TIE.”

   Inchei spunand ca nu stiu nici acum daca e corect sau nu ceea ce a spus parintele Iustin in acea inregistrare. Parerea mea e ca primirea actelor e un inceput de lepadare:

Importanta NUMELUI si raul ce-l reprezinta alipirea numelor de cate un NUMAR UNIC al sistemului antihristic

   Un lucru e insa limpede. N-am vrut sa lovesc in parintele Iustin. Punct. Si n-o s-o fac nici cumparat, nici amenintat.