VIDEO: Coca Cola zero sugar, adica cu aspartam, adica un dezastru …
Cititi va rog si:
ASPARTAMUL a fost numit AminoSweet si va fi considerat indulcitor natural …
De ce este atat de iubit aspartamul asta? In 1985 Monsanto cumpara G. D. Searle & Company, producatorul de aspartam devenindu-i o subsidiara. Si cand spui Monsanto spui dezastru:
Cica economia isi revine … Casele returnate băncilor ating un record în SUA
Citez din articolul Casele returnate băncilor ating un record în SUA:
269.952 de locuinţe au intrat în posesia creditorilor doar în al doilea trimestru din 2010, cu 38% mai multe decât în acelaşi interval din 2009
Speranţele privind domolirea crizei imobiliare din SUA s-au spulberat, ieri, odată cu publicarea situaţiei caselor reintrate în posesia băncilor în cel de-al doilea trimestru din 2010. Locuinţele returnate băncilor se apropie de 270.000, ele sunt cu 38% mai multe decât în acelaşi interval din 2009, respectiv cu 5% peste cele înregistrate în primul trimestru din 2010.
Datele sumbre au fost revelate, joi, într-un raport al firmei de analize imobiliare RealtyTrac cu sediul în Irvine (California). Potrivit The Los Angeles Times (LAT), numărul mare de case returnate pune la îndoială previziunile optimiste că piaţa imobiliară din SUA este “în revenire”. Mai mult, vicepreşedintele RealtyTrac, Rick Sharga, crede că situaţia se va agrava până la sfârşitul anului.
“Este aproape o certitudine că vom vedea peste un milion de locuinţe (restituite băncilor – n.r.) ceea ce va fi, categoric, un record”, a declarat Sharga. Singura şansă ca acest nivel de debitori faliţi să nu lovească şi mai grav piaţa imobiliară din SUA ar fi “ca economia să se stabilizeze, să vedem nişte slujbe nou-create”.
Restructurarea creditelor – doar o amânare, nu o salvare
Numărul mare al aşa-numitelor “foreclosures” se datorează faptului că tot mai mulţi dintre debitorii cărora băncile le-au restructurat creditele în ultimii 2-3 ani au ajuns în situaţia să nu aibă cu ce să le achite. Situaţia economiei nu s-a îmbunătăţit, astfel încât mulţi americani nu mai au bani de rate.
Numărul notificărilor de plată ultimative – primul pas prin care banca începe procedura care se va finaliza cu intrarea în posesia locuinţei ipotecate – s-a ridicat la 895.521 pe trimestrul doi din 2010, ceea ce reprezintă o scădere de 19% faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut, respectiv de 11% faţă de primele trei luni ale acestui an. Totuşi, în privinţa caselor intrate deja în procedura returnării către creditor, băncile vor să grăbească procesul. Astfel, “păsuirea” debitorilor ia sfârşit, cu cele mai multe “foreclosures” în Nevada, Arizona, Florida şi California. Pentru a nu inunda piaţa cu oferte ieftine, băncile programează mult mai puţine licitaţii pentru vinderea caselor unor debitori scăpătaţi decât ar fi nevoie în raport cu numărul locuinţelor ajunse în proprietatea lor.
Statul Illinois, “Grecia din Zona Dolar”
Nu doar debitorii individuali au probleme în SUA, ci şi 46 din cele 50 de state sunt la limita insolvenţei. Dintre acestea, cea mai grea situaţie o are statul Illinois (de unde Barack Obama a fost ales senator), care trebuie să împrumute rapid 900 milioane dolari, dar este cotat drept cel mai riscant debitor dintre state.
Situaţia sa i-a atras porecla de “Grecia Zonei Dolar”, potrivit Le Monde. Un top al institutului Credit Market Analysis plasează Illinois pe locul opt în lume ca risc de faliment (24% şanse). Grecia este pe locul doi (48%). Deşi are un plan drastic de reducere a cheltuielilor cu 1,4 miliarde USD (ceea ce va însemna bani mai puţini pentru educaţie, persoanele cu handicap şi pensiile angajaţilor statali), Illinois are încă cinci miliarde USD de facturi neachitate.
Familia ROCKEFELLER duce „lupta cea buna” si vrea schimbari la … EXXON
Citez din articolul Rockefellers Seek Change at Exxon:
HOUSTON — Familia Rockefeller a construit una dintre cele mai mari averi americane prin distribuirea de petrol către populaţie. Acum istoria s-a întors: unii membri ai familiei spun că este timpul să se depăşească era petrolului.
Skip to next paragraph Membri familiei şi-au aruncat suportul în spatele unei rebeliuni a acţionarilor care agită apele la Exxon Mobil, giganta companie petrolieră descendentă a Standard Oil Trust a lui John D. Rockefeller.
Trei dintre soluţii, care vor fi votate la adunarea acţionarilor de miercuri, sunt considerate ca având slabe şanse să treacă, chiar şi cu susţinerea familiei Rockefeller.
Propunerile cer Exxon să ia mai în serios încălzirea globală şi să caute alternative în locul celei de a elibera în atmosferă gaze care product efect de seră.
Una dintre propuneri ar îndemna compania să studieze impactul încălziii globale din ţările sărace, o alta ar încuraja Exxon să îşi reducă emisiile şi o a treia ar încuraja compania să facă mai multe cercetări asupra surselor de energie regenerabilă, precum panourile solare şi turbinele eoliene.
O a alta soluţie se consideră că are şanse mai mari să treacă, pe aceasta familia Rockefeller o sprijină cel mai mult. Aceasta ar înlătura din funcţia de preşedinte al consiliului Exxon pe Rex W. Tillerson, forţând compania să separe acest post de cel al directorului executiv.
Un vot al acţionarilor în favoarea acestei idei ar fi o mustrare pentru domnul Tillerson, care este perceput mai ales ca fiind mai potrivnic investiţiilor în energiile regenerabile decât alţi direcori executivi.
Familia Rockefeller spune că ei nu încearcă să îl stingherească pe domnul Tillerson, care este şi directorul executiv al Exxon, dar consideră că este momentul ca a lor companie să cheltuiască mai multe dintre fonduri pentru a ajuta naţiunea să aibă un nou viitor energetic.
„Exxon Mobil are nevoie să se repună în legătură cu perspectiva antreprenorială şi vizionară a străbunicului meu”, a spus Neva Rockefeller Goodwin, economistă a Universităţii Tufts, într-o declaraţie dată reporterilor.
„Adevărul este că Exxon Mobil profită pe termen scurt din investiţiile şi deciziile luate acum mulţi ani şi prin concentrarea asupra unei căi înguste, care ignoră peisajul energetic mondial care se schimbă rapid”, a adăugat ea.
Soluţia asupra preşedinţiei Exxon a fost oferită cu câţiva ani înainte ca familia Rockefeller să devină implicată în mod public şi anul trecut a fost susţinută de către 40% dintre acţionarii care au votat. Royal Dutch Shell şi BP au separat deja poziţiile de preşedinte şi director executiv, precum au făcut-o şi multe alte companii.
„Ai nevoie de un consiliu care să pună acele întrebări dificile”, Peter O’Neill, un investitor de capital privat şi stră-strănepot al lui John D. Rockefeller, a declarat într-un interviu. „Ne aşteptăm ca Exxon să găsească soluţii despre cum să se adapteze la această lume în schimbare”.
Kenneth P. Cohen, vice-preşedinte pentru afaceri publice la Exxon, a declarat că acţionarii care susţin soluţia aceasta „au pornit de la o premisă falsă”. El a adăugat că Exxon era deja îngrijorată despre „cum să furnizeze lumii energia de care are nevoie în timp ce în acelaşi timp să reducă utilizarea de combustibili fosili şi emisiile de gaze cu efect de seră”.
Cincisprezece membri ai familiei sponsorizează sau co-sponsorizează cele patru soluţii, dar se pare că unele au un suport mai mare în familia Rockefeller în comparaţie cu altele.
Domnul O’Neill a spus că 73 dintre cei 78 de adulţi descendenţi ai John D. Rockefeller sprijină eforturile familiei de a despărţi funcţiile de director executiv şi preşedinte. Scopul soluţiei propuse este acela de a îmbunătăţi administrarea companiei, care ar putea întări politicile acesteia de mediu şi îmbunătăţi căutările tradiţionale, precum exploatarea mai agresivă a noi rezerve de petrol.
David Rockefeller, preşedintele pensionat al Chase Manhattan Bank şi capul familiei, a emis o declaraţie spunând „sprijin eforturile familiei de a concentra direcţia Exxon Mobil pe criza ecologică ce ne priveşte pe toţi”.
Familia Rockefeller a fost mereu identificată cu petrolul şi cu moştenirea Standard Oil, dar, de mai multe generaţii, a fost de asemenea activă în cauzele de mediu şi în cumpărarea de terenuri pentru prevenire. Nepoţii lui John D. Rockefeller s-au dedicat problemelor de conservare şi organizaţiile caritabile ale Rockefeller au promovat timp îndelungat eforturilor de luptă împotriva poluării.
Doamna Goodwin, astăzi una dintre cele mai vocale dintre Rockefelleri pe probleme de mediu, este co-director al Institutului de Dezvoltare Globală şi Mediu la Tufts.
În ultimii ani, membrii familiei au încurajat tacit executivii Exxon să ia în serios încălzirea globală, dar eforturile lor individuale nu au ajuns departe. Până acum, ei au evitat publicitatea în eforturile lor şi generaţiile mai tinere de Rockefeller au fot cei care au evitat în general atenţia.
Executivii Exxon spun că s-au cheltuit 2 miliarde de dolari în ultimii cinci ani pe programe de reducere a emisiilor şi de îmbunătăţire a eficienţei şi aveau planuri să cheltuiască 800 de milioane de dolari pe iniţiative similare în următorii trei ani. Eu au spus că Exxon şi-a redus emisiile de gaze cu efect de seră de la operaţiunile de anul trecut cu 3% şi că lucrează cu Universitatea Stanford pentru cercetarea combustibililor bio, energiei solare şi cea bazată pe hidrogen.
De la preluarea companiei de acum doi ani, domnul Tillerson a schimbat în mod gradat poziţiţiile companiei de cele ale predecesorului acestuia, Lee R. Raymond, care era considerat ca fiind un sceptic al ştiinţei încălzirii globale.
Dar odată cu creşterea preţurilor la benzină şi cu creşterea grijilor cu privire la încălzirea globală, Exxon, cea mai mare dintre companiile petroliere deţinute de investitori, este o ţintă pentru politicieni şi activiştii de mediu. Chevron, BP şi Shell, cei mai mari competitori ai Exxon, şi-au promovat mai bine investiţiile în combustibili regenerabili.
Propuneri similate sau identice nu au fost aprobate la întâlnirile trecute cu acţionarii Exxon, dar sprijinul public al familiei Rockefeller au reactualizat vechile eforturi.
Implicarea Rockefellerilor, a spus Robert A. G. Monks, un acţionar partizan de ani de zile al separării posturilor de preşedinte şi director executiv, arată că „aceasta nu este doar o problemă a auto-intitulaţilor băieţi buni împotriva oamenilor peşterilor, dar şi o problemă legată de capitalişti care vor să facă bani”.
Nouăsprezece investitori instituţionali, cu 91 de milioane de acţiuni, au anunţat săptămâna trecută că vor sprijini soluţia care cere Exxon să separe poziţiile executivilor de top şi să abordeze încălzirea globală. Printre aceşti investitori sunt incluşi Sistemul de pensionare al angajaţilor publici din California, Sistemul de pensii al profesorilor de stat al California şi Sistemul de pensii al angajaţilor dn New York.
Trezorierul California, Bill Lockyer, care face parte din consiile a două fonduri californiene, a spus că abordarea „cu paşi mici” a companiei asupra încălzirii globale „pune într-o situaţie riscantă valoarea unui investitor pe termen lung”.
Sub regulile Exxon, o propunere a unui acţionar care este votată nu este valabilă fără susţinerea consiliului de investitori. Dar Andrew Logan, director al programului petrolier la Ceres, o coaliţie a investitorilor instituţionali şi a activiştilor de mediu, a spus: „consiliile au tendinţa de a lua în considerare propuneri care dispun de un sprijin semnificativ”.
Paul Sankey, un analist petrolier la Deutsche Bank, a spus că el crede că o separare a funcţiilor de preşedinte şi director executiv poate fi o mişcare inteligentă de administrare şi că „s-ar putea să vedem un uşor beneficiu asupra imaginii publice a Exxon”. Dar a adăugat, „În ansamblu, nu ar trebui să ne aşteptăm la vreo schimbare de strategie”.
Ordinul frăţesc al Poliţiei, care îi reprezintă pe ofiţerii de siguranţă publică, ale căror pensii sunt investite în Exxon, s-a opus în mod public eforturilor acţionarilor de a schimba politica de companie.
„Soluţia Rockefeller pune în pericol de scădere a valorii Exxon Mobil”, a scris organizaţia într-o scrisoare adresată domnului Tillerson prin care critică despărţirea celor două posturi de conducere.
Comentariu saccsiv:
Este printre rarele articole din mass-media in care mai afla cititorul cate ceva despre Rockefeller, dar, evident, nu se spune totul. Ba mai mult, materialul de mai sus are el o noima pentru care a aparut. El trebuie sa dea impresia ca celebra familie nu e asa de puternica precum se zice, ba mai mult, ca iata ce se mai straduie ea in lupta cea buna …
Sa facem o scurta incursiune in istorie:
John Davison Rockefeller (1839 – 1937) fondeaza in 1870, impreuna cu fratele sau William Rockefeller (1841 – 1922), mega colosul Standard Oil stramosul:
Standard Oil of New Jersey (SONJ), redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil, corporatie membra Council on Foreign Relations.
Standard Oil of New York, redenumita Mobil, acum parte a ExxonMobil.
Standard Oil of California, redenumita Chevron, corporatie membra Council on Foreign Relations
Standard Oil of Indiana, redenumita Amoco, acum parte a BP, corporatie membra Council on Foreign Relations
Standard Oil of Ohio sau Sohio, acum parte a BP.
Anglo-American Oil Co., acum Esso UK.
South Penn Oil Co., devenita Pennzoil acum parte Shell, corporatie membra Council on Foreign Relations
Este considerat a fi fost cel mai bogat om al tuturor timpurilor. S-a casatorit cu Laura Celestia (“Cettie”) Spelman in 1864 , avand patru fete si un baiat , John D. Rockefeller, Jr. Este de asemenea fondatorul The University of Chicago si al Rockefeller University in 1901, denumita initial Rockefeller Institute for Medical Research, care a “produs“ 23 de laureati ai premiului Nobel. In 1913 este creata Rockefeller Foundation.
Cititi va rog mai multe la:
Familia ROCKEFELLER, NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 1)
Familia ROCKEFELLER , NOUA ORDINE MONDIALA si GUVERNUL MONDIAL (partea 2)
VIDEO (si transcriptul): DAVID ROCKEFELLER despre CONTROLUL POPULATIEI
Ca individ, a fost el considerat cel mai bogat, insa intreaga sa familie nu era decat unul din locotenetii dar si foarte apropriatii familiei Rothschild:
Iata asadar ca diversitatea aceea ce incearca articolul s-o arata, nu e decat un fum …
Oricum, e bine ca i se spune publicului ca Rockefeller e implicata in chestiunea incalzirii globale.
Comentariu zilei (18.07.2010): Cum face Patriarhul Daniel semnul Sfantei Cruci?
La articolul „Asa sa-mi ajute Dumnezeu!” … cu gura lor au spus-o si cu mana pe Biblie, comentatorul Marturiseste a observat modul incorect in care Patriarhul Daniel a facut semnul Sfintei Cruci in Parlamentul Romaniei.
Cu toate ca era un moment tocmai bun pentru a-i invata pe politicieni si pe milioanele de telespectatori cum s-o faca, facand-o el insusi cum trebuie, am considerat ca o fi o rara neglijenta din partea sa. Am dorit totusi sa ma conving si zilnic m-am uitat pe youtube la cateva inregistrari cu el, sa vad cum procedeaza. Ei bine, in nici una nu l-am vazut facand-o cum trebuie:
Rubrica incepatorului: CUM FACEM CORECT SEMNUL CRUCII?
Sau poate am nimerit eu sa ma uit taman la cele in care gresea?
Cititi va rog si:
VIDEO: Parintele ARSENIE PAPACIOC, homosexualitatea si Patriarhul
INMULTIREA PAINILOR
Ev.Matei 14, 14-22:
14. Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
16. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
17. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
19. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
20. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
21. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
Citez din Sf. Ioan Gura de Aur – Cuvânt la Duminica a VIII-a după Pogorârea Sfântului Duh
„Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii poporului” (Matei 14, 19)
Despre binefacerea către săraci
Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci tu dobândeşti prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine şi dobândeşti viaţa cea veşnică; tu dai haină şi dobândeşti veşmântul nemuririi; tu îngăduieşti locuirea sub acoperământul tău şi dobândeşti împărăţia cerului; tu dai cele trecătore şi primeşti în locul lor cele ce trăiesc în veci.
Când este vorba de a avea lucruri trecătoare, pământeşti, cu preţ ieftin, atunci noi suntem sârguitori şi râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim aşa de uşor cele netrecătoare şi veşnice, întârziem şi ne trândăvim.
Când omul de la ţară pune sămânţa în pământ, şi prin aceasta pierde la vedere din avutul său, el totuşi nu se întristează şi nu socoteşte aceasta o pierdere, ci folos şi câştig. Dar tu, care trebuie să semeni un ogor mult mai nobil şi mai roditor şi să dai banul tău lui Hristos Însuşi, te împotriveşti, eşti greoi şi te dezvinovăţeşti cu sărăcia ta.
Dă deci săracilor, pentru ca atunci când vreodată tu însuţi nu vei putea să vorbeşti pentru tine, mii de buze să vorbească în locul tău şi milostenia să fie mijlocitorul tău; căci milostenia este banul de răscumpărare pentru sufletele noastre. Noi ajutăm pe cel nevoiaş, şi prin aceasta împăcăm pe Cel Preaînalt. De aceea strămoşii noştri au pus pe săraci la uşile bisericilor, pentru ca privirea lor să mişte la compătimire şi pe cei mai nesimţitori şi mai neiubitori.
Căci unde stă un cârd de bătrâni gârboviţi, înveliţi în zdrenţe şi cu toate semnele mizeriei, abia în stare a se ridica printr-un toiag, adeseori lipsiţi de vederea ochilor, sau în tot trupul schilodiţi, cine ar putea fi aşa de învârtoşat, ca piatra şi fierul, încât să poată rămâne nemişcat şi nesimţitor de vârsta acelora, de slăbiciune, de orbire, de sărăcie şi mizerie? De aceea stau ei înaintea uşilor noastre, şi mai mult prin privirea lor, decât prin cuvinte, îndeamnă la binefacere pe cei ce intră.
De aceea, niciodată să nu te duci la rugăciune fără milostenie, şi dacă te vei obişnui cu aceasta, nu te vei mai depărta de acest obicei vrednic de toată lauda, nici de bunăvoie, nici silit. Iată, chiar rugăciunea şi postul ne lipsesc de putere, dacă sunt fără milostenie. Postul nu se ridică la cer, dacă nu are de soră milostenia.
Tot aşa, milosteniile sunt aripile rugăciunii şi dacă nu dai milostenie, rugăciunea ta nu poate zbura la înălţime. Între amândouă trebuie să domnească o strânsă legătură şi unire, precum şi îngerul a zis către Cornelie: „Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10, 4).
Dar poate tu vei zice: „Cum pot eu să dau milostenie, când însumi sunt sărac?”. În adevăr, tocmai când eşti sărac poţi face aceasta, de multe ori chiar mai bine. Adică, bogatul adeseori este beat şi bolnav, ca de friguri, de mulţimea banilor săi şi are o iubire nesăţioasă către avuţie şi totdeauna voieşte a înmulţi ceea ce are.
Dar cel sărac este slobod de această boală, şi tocmai pentru că el nu o cunoaşte, cu atât mai uşor va împărtăşi dintru ale sale altuia. Milostenia nu se judecă după măsura posibilităţii, ci după voinţa cea bună. De aceea, văduva din Evanghelie, cu cei doi dinari ai săi, a întrecut pe cei bogaţi (Marcu 12, 42); iar altă văduvă, cea din Sarepta, a primit pe omul lui Dumnezeu, Ilie, deşi avea numai o mână de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior (III Regi 17, 12). Şi niciuna dintre acestea nu au fost oprite de sărăcie de la această faptă bună. Aşadar, nu aduce pricini de prisos şi nefolositoare, căci nu se cer daruri mari, ci numai multă bunăvoinţă.
Milostenia nu se preţuieşte după mărimea darului, ci după socotinţa cea bună a dătătorului. Tu eşti sărac, da; cel mai sărac dintre oameni. Dar nu eşti mai sărac decât văduvele acelea, care atât de mult au întrecut pe cei bogaţi. Poate nu ai tu însuţi cele de trebuinţă, dar nu eşti mai nevoiaş decât pomenita văduvă, care, deşi se afla la marginea sărăciei, aşteptând moartea şi înconjurată de un cârd de copii, totuşi n-a cruţat merinda sa cea mică, şi pentru aceea, în sărăcia ei, a câştigat o bogăţie nemăsurată, a prefăcut acel pumn de făină al său într-un hambar mare, ulcioraşul într-un butoi şi puţinul său într-un izvor îmbelşugat.
Însă cât de mult trebuie să dai? Dă cât poţi da. De ai un ban, cumpără cu dânsul cerul, nu pentru că cerul este aşa de ieftin, ci pentru că Dumnezeu este aşa plin de iubire. Dar dacă tu nu ai măcar un ban, atunci dă un pahar de apă rece, căci „cel ce va adăpa pe unul dintre aceşti mici numai cu un pahar de apă rece, nu-şi va pierde plata sa” (Matei 10, 42).
Adu-ţi aminte numai de răsplătirea cea slăvită şi mare a milosteniei. Solomon zice: „Cel ce miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu” (Pilde 19, 17). Adică, fiindcă cei bogaţi nu împrumută bucuroşi banii fără o îndestulătoare chezăşie şi siguranţă, şi în multe chipuri fiind închişi spre compătimire, umblă numai după câştig, de aceea însuşi Dumnezeu Se dă amanet şi chezaş pentru cei săraci. „Încrede-te în Mine, zice El, împrumută-Mă pe Mine; Eu îţi voi întoarce însutit ceea ce tu dai săracilor”.
Aşadar, eu Te împrumut pe Tine, Doamne, când dau milostenie săracilor. Dar când îmi vei reîntoarce Tu mie aceasta? El va face aceasta atunci „când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale… şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga… şi va zice celor de-a dreapta Sa: Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este pregătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit, şi Mi-aţi dat de am mâncat; am însetat, şi Mi-aţi dat de am băut; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost, şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost, şi aţi venit la Mine” (Matei 25, 31-36).
Atunci vor zice cei ce au slujit Lui: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Te-am adăpat? Când Te-am văzut într-o astfel de sărăcie? Când Ţi-am făcut noi Ţie acestea?”. Atunci El va zice: „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40). Aşadar, este adevărat ceea ce Domnul zice prin Solomon: „Cine miluieşte pe sărac, împrumută pe Dumnezeu”.
Dar precum a împărţit El darul împărăţiei cereşti celor din dreapta, pentru binefacerea şi iubirea de oameni a lor, aşa a îngrozit pe cei din stânga Sa, cu osânda cea veşnică, pentru învârtoşarea inimii lor. „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, întru întunericul cel mai din afară, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41). Şi pentru ce, oare? „Pentru că am flămânzit, şi nu Mi-aţi dat să mănânc”. Vrea să zică: „Eu pedepsesc nemilostivirea, ca rădăcină a tuturor relelor, şi laud binefacerea, ca rădăcină a tuturor faptelor bune. Pe unii îi îngrozesc cu focul cel veşnic, iar altora le făgăduiesc fericirea cea cerească”.
Într-adevăr, o, Doamne, făgăduinţele Tale sunt slăvite; frumoasă este împărăţia Ta, pe care noi o aşteptăm, şi grozav este iadul, cu care ne ameninţi! împărăţia Ta ne ademeneşte, iar iadul ne duce întru frica Ta cea folositoare. De aceea să-L împrumutăm pe Dumnezeu, pentru ca să-L avem datornic, iar nu judecător.
Sau cum, tu ai voi să nu dai nimic Mântuitorului Celui flămând? Tu şi cel sărac mâncaţi, şi unul şi altul, masa cea sfântă, Trupul Lui cel Sfânt, şi primiţi acelaşi pahar. Într-un lucru aşa de mare şi sfânt are săracul aceeaşi parte cu tine, iar dintr-un lucru mic şi neînsemnat tu nu voieşti să-l împărtăşeşti? Pe lângă asta, tu nu-i dai ceva din proprietatea ta; căci deşi ai averea de la părinţii sau strămoşii tăi, totuşi, toate acestea sunt ale lui Dumnezeu.
Pentru ce voieşti tu, oare, ca şi acel rob mişel din Evanghelie, a îngropa talantul tău în pământ? Dă-l săracilor, iar acolo este foarte sigur păstrat, căci acum însuşi Domnul te ocroteşte. Pentru că apărătorii cei mai siguri contra tâlharilor nu sunt zidurile, ci săracii. Iar cine voieşte să fie sigur de răsplătirea binefacerii sale, trebuie să creadă că, dând milostenie, mai vârtos primeşte decât dă.
Tocmai aceasta însemnează a socoti banii lucru mic, şi aceasta vrea să zică în adevăr a hrăni pe Hristos, a-I da de mâncat şi de băut, când nu dai milostenia cu mândrie şi cu îngâmfare, ci cu acea smerenie ca şi cum mai vârtos ţie însuţi, decât altuia, săvârşeşti binefacere. „Pe dătătorul de bunăvoie iubeşte Dumnezeu” (II Corinteni 9, 7).
Dimpotrivă, dacă ai da nenumărate comori cu mândrie şi cu îngâmfare, nu ai avea din ele nici un câştig, ca fariseul acela (Luca 18, 11-12) care zeciuia toată averea sa, şi totuşi s-a întors de la biserică fără folos, căci el era îngâmfat şi gândea lucruri înalte despre sine.
În sfârşit, să ne simţim datori şi sârguitori către milostenie, mai cu seamă iarna şi în sfintele Duminici. Vara, chiar de la anotimp capătă săracii multă înlesnire; ei au trebuinţă numai de o biată îmbrăcăminte, fiindcă razele soarelui le înlocuiesc veşmintele. Ei pot fi lipsiţi de un pat, n-au nevoie de încălţăminte, nici de o hrană mai bună, ci se îndestulează cu izvoarele apelor, cu oarecare legume neînsemnate şi cu puţine roade uscate; însuşi anotimpul le găteşte o masă, care pentru nevoia lor este de ajuns.
Pe lângă aceasta, mai au şi un alt ajutor, fiindcă foarte uşor pot găsi de lucru. Căci cei care zidesc case, care pregătesc şi ară ogorul sau se îndeletnicesc cu corăbiitul, au nevoie de slujba lor. Aşadar, vara ei au oarecare uşurare. Dimpotrivă, în timpul iernii trebuie a se lupta în toate părţile, şi cu deosebire sunt în multe feluri strâmtoraţi şi împresuraţi. Dinăuntru, foamea roade măruntaiele lor; dinafară, frigul îi înţepeneşte şi-i omoară.
De aceea, ei acum au nevoie de mai multă hrană, de îmbrăcăminte mai groasă. Le trebuie locuinţă, pat, încălţăminte şi multe altele. Dar ce este mai rău, ei nu pot acum găsi nimic de lucru, căci nu îngăduie aceasta anotimpul. Şi fiindcă acum au mai multe nevoi pentru trai, şi nici nu pot să lucreze, acum mai vârtos să le întindem mâini îndurătoare.
Afară de aceasta, Duminica cu deosebire este mai potrivită pentru milostenie. Poate tu vei zice: „Cum se poate recomanda pentru binefacere un timp mai mult decât altul?”. Iată cum! În această zi se odihnesc oamenii de toată lucrarea, dar prin odihnă şi duhul se face mai vesel şi mai senin, şi prin aceea mai aplecat spre a da. Şi mai mult încă, pentru acestei zile avem noi înşine a-i mulţumi pentru un bine peste măsură.
În această zi s-a biruit moartea, blestemul s-a ridicat, păcatul s-a stârpit, porţile iadului s-au deschis, diavolul s-a încătuşat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit, Dumnezeu iarăşi S-a împăcat cu oamenii, neamul nostru s-a reîntors nu numai la bunăstarea de mai înainte, ci încă la una şi mai înaltă, iar soarele întru această zi a văzut minunea cea mai vrednică de mirare şi de uimire, adică omul s-a făcut nemuritor. De toate acesta să ne aducem aminte, şi atunci Duminica va fi un mijlocitor pentru săracii care strigă către noi.
Adu-ţi aminte, omule, cât de multe şi mari daruri ai dobândit tu astăzi şi din câte rele mari te-ai slobozit. Duminica este ziua naşterii întregului neam omenesc, căci noi eram pierduţi şi astăzi iarăşi ne-am aflat, eram morţi şi iarăşi am înviat, eram vrăjmaşi şi ne-am împăcat.
De aceea, să cinstim această zi într-un chip duhovnicesc, nu prin ospeţe şi băuturi, nu prin beţie şi dans, ci prin aceea ca să sprijinim cu dărnicie pe fraţii noştri cei mai săraci. Fiecare, în această zi, precum a poruncit Pavel corintenilor, să depună ceva din averea sa pentru Domnul (I Corinteni 16, 1-2). Şi faceţi-vă vouă aceasta ca lege şi obicei neschimbat, ca în viitor să nu mai aveţi nevoie de îndemnare la aceasta.
Cititi va rog si:
MEDITATIE LA DUMINICA INMULTIRII PAINILOR: Pentru ce Il cautam pe Dumnezeu?
20 comments