Episodul Nea Sandu demonstreaza in ce hal functioneaza statul …
Citez din articolul Eroul de la Şendreni: Nea Sandu a lucrat forţat la canal, dar a venit voluntar la dig:
Nea Sandu, un bărbat de 51 de ani, i-a propus premierului ca o parte din debitul imens al Dunării să fie deviat prin Canalul Dunăre – Marea Neagră. Reticenţi pe moment, miniştrii au anunţat câteva zile mai târziu că au făcut exact lucrul sugerat.
Sandu Gheorghiu s-a născut la Şendreni şi locuieşte acum în Braşov. Când a auzit că Siretul ameninţă localitatea sa natală, bărbatul de 51 de ani a mers să ajute la ridicarea digului pe malul râului. În tinereţe, nea Sandu a lucrat la canalul Dunăre – Marea Neagră.
Când l-a văzut pe premierul Emil Boc, omul şi-a făcut curaj şi i-a propus varianta folosirii canalului pentru scăderea nivelul Dunării.
“Domnu’ prim-ministru, o întrebare. Am lucrat zece ani la Canal, la Constanţa. De ce nu se dă drumul puţin la ecluze, să facă o cădere de nivel?”, a spus Sandu Gheorghiu.
Patru zile mai târziu, ministrul Economiei anunţa că a fost deschisă ecluza de la Cernavodă. Cotele Dunării au început să scadă la Galaţi şi fluviul a putut să preia şi apele Siretului.
“Au contribuit şi cei peste 500 de metri cubi pe secundă pe care îi degajăm pe canalul Dunăre – Marea Neagră”, a declarat Vasile Blaga, ministrul Administraţiei.
Şi secretarul de stat în MAI Mihai Capră a declarat că informaţia bărbatului a fost utilă. “Înţeleg că cetăţeanul respectiv a lucrat acolo, cunoştea exact problema”, a declarat Mihai Capră.
Autorităţile locale susţin că fără acest sfat, Galaţiul ar fi putut trece prin momente extrem de dificile.
“Până la urmă salvarea Galaţiului a plecat de la Galaţi. Acel om este un erou”, a declarat Nicolae Ciumacenco, viceprimarul Galaţiului.
Vizionati va rog si:
http://webtv.realitatea.net/actual/sandu-gheorghiu-i-a-oferit-lui-emil-boc-solutia-salvatoare
Comentariu saccsiv:
La tv Realitatea mai era un fragment de inregistrare, in care era intrebat nea Sandu, care crede ca era motivul pentru care autoritatile nu s-au gandit dinainte la solutia data de el. Raspunsul a fost edificator: ori nu se pricep, ori exista interese …
De fapt, este raspunsul pentru tot ce merge prost in Romania … Si aproape toate merg prost.
Este fabuloasa si scena: Cum statea prim ministrul si dadea la lopata … Si vine nea Sandu cu roaba. Si Boc cica: “Hai cu roaba, hai cu roaba”. Iar nea Sandu ii explica cum sta de fapt treaba.
In cateva secunde de actiune, este demonstrat intregul dezastru in care ne aflam: un prim ministru care in loc sa stea la butoane inconjurat de specialisti care sa-i ofere solutiile optime, vine pe teren si pozeaza pentru presa in rol de hei-rupist.
Si un nea Sandu, om simplu si saritor, care are solutia …
E de mirare ca mai functioneaza statul asta. E un haos, e ceva ce-ti vine greu sa crezi ca se petrece aievea.
Va dati seama ca depaseste cu mult ceea ce multi dintre noi presupuneam? Multi credeam ca chiar daca se urmaresc preponderant interesele stapanilor din vest si cele personale, totusi in structuri mai exista destui oameni ce asigura functionare statului. Nu-i asa. Acestia din urma sunt foarte putini si poate cat de curand vor fi eliminati cu totul.
Din armata aia de functionari ce se agita cu inundatiile, nu s-a gasit unul sa stie ce stia nea Sandu? Sau poate stia, dar exista interese? Nu conteaza, e jale …
Cititi va rog si:
CLOUD COMPUTING – steaua polara absoluta pentru Microsoft. Ce este de fapt cu acest „nor”?
Citez din articolul Cloud Computing is our absolute North Star: Steve Ballmer:
Aratand in ce directie vrea sa mearga compania sa si Internetul, Directorul Executiv General al Microsoft, Steve Ballmer, a declarat ca pentru Microsoft cloud computingul este steaua lor polara ‘absoluta’, care ar transforma Internetul si modul in care oamenii il percep.
El spune ca viitorul industriei consta in resursele comune (shared), software si sisteme de cloud computing bazate pe Internet.
Vorbind la ‘IndiMix 2010′, Ballmer a declarat ca Microsoft si-a adjustat neincetat platformele si sistemele si a dezvoltat unele noi pentru platforma de cloud computing.
“In timp ce noi promovam noi produse pe piata, lucram la noi inovatii, capabilitati pe platforme ca Office Explorer, Silverlight si produse de ultima ora. Nu este doar pentru utilizatori, dar si pentru web-developeri, care creeaza noi experiente fundamentale pentru ceea ce facem noi. Trebuie sa le facem disponibile pe Internet (produsele de cloud computing) pentru a le asigura succesul”, adauga el.
Ballmer a spus ca India este o locatie unde multi software developeri isi absolvesc studiile si ‘fac treaba buna’.
“Iubesc puterea si energia comunitatii de software din India si totodata marele succes al platformei noastre de web, care se datoreaza software-developerilor indieni”, adauga el.
Iata si ce putem citi in articolul Duminica, 11 iulie 2010, ora 22:31 – “cloud computing-ul”, un alt semn al vremurilor de pe urma.:
Steve Ballmer, Microsoft CEO spune ca “cloud computing-ul” este un lucru calauzitor precum Steaua Nordului. Pentru cine nu stie “cloud computing” este posibilitatea de a beneficia de servicii si aplicatii IT fara sa fii interesat despre gestionarea infrastructurii de baza (servere, retele) care se afla undeva in “nor” , nestiuta de utilizatorul obisnuit. Ca un exemplu de serviciu “cloud computing” poate fi considerat e-mail-ul de la Yahoo, toata lumea se foloseste de o adresa de yahoo, trimite si primeste scrisori insa nu stie sau nu este interesat ce masini, ce softuri ne gestioneaza acest lucru, cine are grija de ele. Cam dupa acest principiu se doreste extinderea tuturor serviciilor puse undeva in nor.
Problema care ma intereseaza este ca aceasta tehnologie ce este in dezvoltare cam de 2 ani permite centralizarea lesnicioasa si in timp real a tuturor datelor provenite de la persoane din toata lumea. Daca pana acum era mai greau sa le accesezi in timp real adica aproape instantaneu, cu aceasta tehnologie lucrul acesta este o nimica toata. Cineva , la nivel central , poate colecta date provenind de la microcipuri puse pe oameni pecetluiti si sa aiba informatia din orice colt al lumii si in cateva secunde. Ceea ce spune Steve Ballmer arata tendinta lumii IT : concentrarea eforturilor de dezvoltare pe aceasta zona.Microsoft a dezvoltat deja un sistem de operare pentru nor numit Windows Azure.
S-a tot discutat despre semne ale vremurilor de pe urma ce pot fi incadrate in diverse categorii: religios, moral, politic, climaterice etc., iata ca este evident si acesta tehnic: faptul ca exista posibilitatea tehnica de a centraliza datele pecetluirilor biblice.
Din ce in ce mai multi americani se asteapta la vremuri cumplite si se pregatesc (arme, alimente, case fortificate, zone izolate). Prea putini insa se pregatesc pentru VREMURILE APOCALIPTICE …
Citez din articolul More and more Americans preparing for social unrest:
Vazuta din afara, casa lui Jerry Erwin din nord-vestul statului Oregon nu iese din tipare, cu acelasi gazon aranjat ca al majoritatii caselor din zona.
Dar atent ascunse in gradina din spatele casei se pot gasi semnele pregatirii pentru Apocalipsa, un colaps catastrofic al societatii pe care Erwin, in varsta de 45 de ani, il asteapta in timpul vietii sale.
„Am sub acoperis gramezi de lemn de foc, butoaie pentru apa de ploaie, un sopron cu sarma ghimpata precum cea folosita de armata”, le-a spus celor de la AFP.
El si sotia sa mai au ingramadite si cateva mii de cutii de munitie si suficienta mancare pentru aproximativ 6 luni.
„Acum cativa ani am lucrat pentru a-mi plati casa si pentru inlocuirea tuturor ferestrelor si, recent, pot spune cu mandrie ca am inlocuit toate usile exterioare cu unele mai eficiente energetic, cu maximumul de optiuni de securitate pe care le-am putut cumpara”, a continuat acesta. „Mai mult, o sa mai efectuez cateva modificari structurale la tocurile usilor, pentru a le face, sper, practic imposibil de spart.”
Erwin si altii asemenea lui, fie din Statele Unite, fie din alta parte, vad revolta politica coroborata cu dezastrele naturale ca fiind semne clare ale sfarsitului lumii.
„Indeplinim toate criteriile din punctul de vedere al simptomelor care au condus alte mari civilizatii catre colaps: terminarea resurselor, distrugerea mediului, schimbarea climatica, aceleasi lucruri care au afectat si alte societati marete”, a spus acesta.
Pentru Erwin, declinul este ireversibil si cea mai buna abordare este prepararea pentru inevitabil. Pesimismul ii este impartit de catre un vast grup de oameni, de la ecologisti de stanga care cred ca schimbarile climatice si lacomia capitalista vor distruge lumea, pana la fundamentalistii crestini care atribuie acelasi efect pacatului.
Se autointituleaza „supravietuitorii” si aleg diferite rezolvari pentru aceeasi problema: cum e mai bine sa te pregatesti pentru Apocalipsa iminenta?
Jim Rawles, pe care Erwin il considera ca fiind sfantul protector al supravietuitorilor, prefera o abordare izolationista, de influenta crestina. Acesta si-a educat copiii acasa, in defavoarea scolii publice, refuza sa spuna unde locuieste, si isi sfatuieste cititorii site-ului survivalblog.com sa se mute intr-o zona sigura si sa locuiasca acolo tot anul. „Cand iti planuiesti casa in care te vei retrage, trebuie sa ai in minte un castel medieval”, adauga acesta, descriind beneficiile sacilor cu nisip atunci cand vine vorba de protectia resedintei. Rawles, asemenea multora din spectrul ultra-conservator al supravietuitorilor, este de asemenea impotriva platii taxelor, apara drepturile de port-arma si este foarte banuitor cu tot ce aduce a socialism.
Dar miscarea mai include si activisti comunitari de stanga, care sunt devotati agriculturii si care nu au tras niciodata cu o arma, precum si oameni ca Chris Martenson, care a demisionat dintr-o slujba foarte bine platita, pe care o considera ca fiind o „diversiune de la lucrurile care conteaza cu adevarat”. Acesta a inceput sa-si cultive singur hrana si a creat un curs de supravietuire in care ii sfatuieste pe oameni sa se pregateasca mai bine pentru instabilitatea sociala ce va urma. Pentru Martenson, trezirea au reprezentat-o atacurile din 11 septembrie 2001, cand a fost cuprins de nesiguranta si s-a simtit total nepregatit.
Erwin a „simtit” mereu ca societatea se va dezintegra intr-o buna zi, dar afirma, laolalta cu altii din cadrul miscarii, ca evenimentul care l-a motivat cu adevarat a fost raspunsul disfunctional dat de autoritati dezastrului provocat in 2005 de uraganul Katrina. „Am gandit atunci: ok, lucrurile nu o vor lua intr-o directie mai buna… poate societatea aceasta, civilizatia, imperiul american se va prabusi in timpul vietii mele”, a afirmat Erwin.
Pentru John Milandred, nu a existat un eveniment care sa-l determine sa-si paraseasca viata de suburbie si sa-si construiasca o ferma in Oklahoma. „Pur si simplu ne-am saturat sa lucram tot timpul pentru plata impozitelor si sa nu realizam nimic”. Membru al APN, Milandred a afirmat ca aspiratiile sale si ale nevestei lui au fost de a-si cultiva singuri hrana si de a fi independenti… „sa traim ca pionierii, ca stramosii nostri”.
Nu este clar cati oameni subscriu acestui mod de viata, dar exista sute de website-uri dedicate miscarii, iar site-ul suburban-self-reliance.com al lui Erwin atrage vizitatori de pe tot mapamondul.
Criza financiara globala a crescut puternic interesul in aceasta miscare, afirma Erwin, dar ii pare rau pentru noii veniti.
„Ii vom ajuta daca putem. Dar o multime de oameni au ales imbarcarea in ultimul moment si le va fi foarte dificil.”
Cititi va rog si:
MILITIA “CRESTINA” “HUTAREE” si chestiunea rezistentei armate
LEGEA MARTIALA vs. RESPONSABILITATE CRESTINA
Consider ca majoritatea dintre acestia se vor inregimenta in:
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
Daca intelegem insa cele ce ne spun profetiile:
PROFETIA Sfantului LAVRENTIE DE CERNIGOV despre ANTIHRIST
Vom pricepe si ca „solutiile” precum cele de mai sus nu rezolva problema, ba din contra. Nu poti lupta impotriva a ceea ce va veni, cu mitraliera in mana si baricadat in casa …
Comentariul zilei (12.07.2010): Cum e mai bine? Cei din strainatate sa vina in Romania sau sa ramana acolo unde sunt?
Iata comentariul cititorului nea Anderthal postat la articolul FILM ARTISTIC (subtitrare in limba romana): ODESSA IN FLACA:
Intrebare: cum trebuie sa procedam noi diasporenii in aceste vremuri tulburi? Eu ma tot gandesc sa vin acasa dar ma ingrijorez la gandul ca este cam la fel cum am lasat cind am plecat la inceputul anilor ’90.Aici am o situatie materiala buna(spre excelent,adica fara datorii si cu un “job” foarte bine platit) dar NU-S DELOC FERICIT SI MULTUMIT SUFLETESTE..etc
Tot eu pun un link care TREBUIE urmarit cu atentie de cei ca mine.Am avut placerea sa-l intilnesc pe pr. Braga in anul 2000 la manastirea din MI state.
http://eufrosin.wordpress.com/2010/01/07/visul-american-e-gata-romani-ce-mai-asteptati/
PROBLEMA MEA ESTE: CUM POT SA STIU EU VOIA LUI DUMNEZEU,ADICA SA RAMAN AICI SAU SA VIN ACASA?
Iata si cateva raspunsuri ale altor cititori, postate la acelasi articol:
Ioana:
nea Anderthal,
Sfintii parinti spun ca cel mai simplu si mai sigur, voia lui Dumnezeu se afla intreband duhovnicul. Ca iti place sau nu raspunsul pe care il primesti, spui “sa fie binecuvantat!” si mergi si implinesti cuvantul primit prin duhovnici.
Tot pamantul este al lui Dumnezeu, dar eu din tara mea nu as pleca niciodata – acum sunt nevoita sa plec din orasul in care am locuit 25 de ani si imi este tare, tare greu.
Aurora:
@Frate Anderthal, eu te vad mai mult cu un picior in Romania decat in alta tara, adica inima iti spune sa vii inapoi. Insusi faptul ca ne intrebi pe noi ce sa faci (iti multumim pt. incredere) dovedeste ca nu te mai simti in apele tale acolo. Din punct de vedere duhovnicesc e bine ca omul sa moara in tara lui, nu pe pamant strain. Daca e sa inceapa vreo conflagratie, cred ca e mai bine sa fii aici ,printre ai tai si chiar daca n-ai mai avea nicio ruda, ne ai pe noi, tot e ceva. Nu vreau sa fiu patetica, dar as vrea sa va marturisesc un lucru care ma doare. De prieteniile mele de alta data s-a ales praful pt. ca nu erau menite sa dureze, se bazau pe afinitati lumesti, nu pe ideea de mantuire si in prezent nu va mai am decat pe voi si vreo doua, trei prietene in care am incredere. Dar tu, acolo, frate Andhertal, pe cine ai ? Te bazezi pe cineva ? Parintele Arsenie Boca spunea la un moment dat ca va veni o vreme cand cei plecati vor dori sa se intoarca , dar nu vor putea intra in tara pt. ca granitele vor fi cuprinse de flacari. Si mai ai grija de un lucru : bunastarea de acolo sa nu-ti intunece mintea, ca unor rude de-ale mele plecate la capatul lumii (el , preot ) sa faca misionarism si dupa zeci de ani au ajuns sa-si marite fetele cu catolici si sa accepte biometria si cifra fiarei ca pe ceva normal. Alegerea iti apartine, nu putem decide noi pentru altcineva. Noi suntem neputinciosi, Dumnezeu sa-ti dea gandul cel bun !
Alexandra:
Multumim pentru film este exceptional…mai ales acum cand stiu istoria cea adevarata…sau cel putin cateva crampeie din ea.
@nea Anderthal
Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti limpezeasca mintea de cea ce trebuie sa faci, iar apoi incheie cu “faca-se voia Ta Doamne”
Ma framant de aproape un an de zile pe tema asta caci si eu sunt in aceeasi situatie cu tine, m-as intoarce in Romania instantaneu, dar nu la viata pe care am avut-o acolo sau o am aici….munca la birou, salariat etc; m-as intoarce ca sa incep o viata noua rupta de sistem…si apoi asa cum spunea Aurora sa mor pe taramul patriei mele. Din pacate nu pot, sotul meu nu vrea asa ceva si nu intelege ca trebuie sa ne rupem de sistem cat mai repede, chiar si aici, daca ramanem….sa-mi las sotul e exclus, asa ca daca Domnul vrea ca eu sa mucenicesc pe aici asta va fi. Daca tu insa poti, du-te de cateva ori in tara, vezi pe unde te poti aseza, un sat cu oameni credinciosi…cat ma izolat, cu un preot cu frica de Dumnezeu (nu cu doctorate si alte alea) ia-ti o casa si pamant si aia e.
Ma gandeam ca de pilda cu noi daca Dumnezeu de pilda va hotara ca noi sa ne intoarcem probabil, ca atunci cand ne vom vizita parintii se va intampla ceva si vom ramane in tara….tot voia Domnului se va face, stie El mai bine ce e bine pentru noi…asa ca RUGACIUNE.
@ Aurora…stai linistita ca si eu sunt in cazul tau fara prieteni credinciosi pe aproape, am cativa dar sunt la distante destul de mari…ce e in jurul meu, e un fel de prapad si incerc cu disperare sa nu ma scufund; inteleg ca din pacate si in tara e cam la fel. Cat despre cei plecati nu e regula sa se departeze de la credinta, stiu multe cazuri invers. Trebuind sa-si pastreze identitatea nationala, s-au apropiat de biserica si dand de greu s-au apropiat de Dumnezeu…sunt cazuri si cazuri. Din pacate cei pe care i-am vazut in acest proces, au plecat care pe unde a nimerit si nu-i mai am aproape (tot planul lui Dumnezeu). Intr-adevar printre preoti, deocamdata, sunt multe cazuri nefericite….dar nu stii ce le “rezerva” si lor bunul Dumnezeu la sfarsit.
Fiind in vizita in tara am intalnit lume mult mai mercantila decat cei pe care ii am in jurul meu aici si m-am speriat, si nu numai eu ci si prietenii nostri de aici; propabil pentru ca am avut in minte imaginea unei Romanii poate prea idilice…cu timpul raul se estompeaza, ca de, asa ne-a proiectat Dumnezeu caci altfel am muri daca am strage atata amaraciune. Sau pentru ca multi aici trebuie sa ne rezolvam problemele elementare cum ar fi acoperisul si blidul…ca de altceva e greu sa te atingi…au fost o data… s-a terminat.
Ceea ce apreciez cel mai tare aici (Toronto) este ca inca nu se fura ca in codru, las usa de la garaj deschisa larg peste noapte (sotul o uita, cu lumina aprinsa) si nu lipseste un surub. Apreciez la maxim chestia asta, in Romania ne-au spart apartamenul minuscul de 2 camere comfort doi ca sa fure nimic, ca n-au avut ce. Si ne-au lasat fara rotile de la masina de doua ori…M-a deranjat nespus ideea in sine, caci munceam amandoi de dimineata pina seara, ca de, asa era si este la companiile private (pentru noi la stat nu s-a putut gasi de lucru la vremea aceea).
Singurul vis pe care l-am avut a fost sa duc un trai civilizat, fara sa ma latre cainii noaptea, sau sa ma inconjoare in drumul spre biserica (la servici mergem cu masina), fara sa ma fure gainarii, fara sa-mi puna vecinul muzica tare in miez de noapte….si na ca il am ….intr-adevar il consider un lux sau in termeni duhovnicesti o binecuvantare.
Am vorbit cu niste prieteni sa ne intoarcem in Romania si sa facem o ferma…ceva…
Ce facem insa cu furatul…aia e problema maxima pe care ne-o punem, asa ca am hotarat…daca ne-o ajuta Dumnezeu sa incercam ceva pe aici…
Aurora:
@Alexandra, Dumnezeu sa va dea putere si intelepciune tie si la toti romanii plecati sa castige o paine cinstit ! Maica Domnului sa ne intareasca pe toti !
Comentariu saccsiv:
Nu stiu exact ce sa le raspund fratilor de peste granita. Sa ne rugam unii pentru altii.
Primul impuls este sa-i indemn sa vina acasa, in Romania, caci societatea vestica e stricata. Dar, si cea in tara se strica …
Lot a stat pana in ultimul moment la marginea Sodomei. Deci teoretic, un crestin poate sta si in vest, totul e sa se straduie sa nu se indeparteze de credinta. Sa stea insa pana la declansarea marelui tambalau? Sau sa plece macar in ultima clipa? Dar cand e ultima clipa, tinand cont ca vremurile apocaliptice bat deja la usi?
DATORIA totala a ROMANIEI: peste 86.000.000.000 (86 MILIARDE EURO)
Citez din articolul Datoria de € 86.000.000.000:
Autor: Răzvan Orăsanu
Recitiţi cifra şi minunaţi-vă sau măcar număraţi zerourile! Ce am făcut în 20 de ani cu 86.600.000.000 de euro?
31 Martie 1989, ora 10:30 – şedinţa Comitetului Politic Executiv, prezidată de Ceauşescu însuşi. Primul punct pe ordinea de zi, în aplauzele tovarăşilor adunaţi – anunţul că România şi-a plătit în integralitate datoria externă. 30 Aprilie 2010, ora 11:00: domnii de la Banca Naţională anunţă printr-un comunicat sec, ce a trecut aproape neobservat, că datoria totală a României este în cuantum de 86.600.000.000 de euro. Recitiţi cifra şi minunaţi-vă sau măcar număraţi zerourile! Ce am făcut în 20 de ani cu 86.600.000.000 de euro?
Suma e mult prea mare pentru a putea fi procesată cu uşurinţă de mintea unui om. De aceea propun trei experimente de gândire. Dacă am pune cap la cap bancnote de 100 de euro în cuantumul datoriei noastre externe actuale, am ajunge de la Timişoara la Constanţa – nu o dată, ci de 170 de ori! Alternativ, am putea face opt drumuri dus-întors Bucureşti – Washington şi ne-ar mai rămâne şi mărunţiş o autostradă mai mică! La nivel planetar, bancnotele de 100 de euro puse cap la cap, în echivalentul datoriei noastre totale, ar acoperi o treime din distanţa de la Pământ la Lună.
Grija mea principală nu este că Ceauşescu se răsuceşte în mormânt de grija datoriei, ci de a-mi explica ce-am făcut cu aceşti bani. Aproximativ jumătate din sumă este reprezentată de datoria privată, negarantată de stat – pentru care am mai puţine griji. Aici vedem ceva rezultate vizibile – mall-urile, supermarketurile, ansamblurile rezidenţiale din jurul Bucureştiului au fost construite în mare parte pe datorie. Multe investiţii industriale, de asemenea. Mai există împrumuturile băncilor-mamă sau depozitele nerezidenţilor canalizate către băncile din România, invizibile prin natura lor. Ceva rezultate se văd, deşi poate nu câte ne-am dori.
Pe partea gestionată de stat, ce putem constata? Avem 42 de kilometri de autostradă în 20 de ani, construiţi „strategic“ între Turda şi Gilău. Avem câteva staţii noi de metrou şi am reuşit să finalizăm unitatea nr.2 de la Cernavodă – la Revoluţie se ajunsese deja la 60%. Continuăm să avem nişte drumuri şocante pentru o ţară europeană, rame de metrou din anii ’80 şi multe locomotive de tren din ’76. Industria de apărare, CET-urile, industria aeronautică şi industria minieră sunt la pământ.
Unde mai punem la socoteală că 11 miliarde de euro din cele 86 înscrise ca datorie sunt împrumutate doar de la începutul anului de la Fondul Monetar Internaţional? Unde mai punem că 86 de miliarde de euro înseamnă câte 3.909 de euro pentru fiecare din cele 22 de milioane de români? Unde mai adăugăm şi prognoza unui viceguvernator BNR, că datoria va atinge 40% din PIB la finalul anului? Sau ideea unui nou împrumut FMI în Ianuarie 2011?
În România ultimilor 20 de ani, s-au furat bani parcă cu cisterna! S-au plătit şi salarii din banii împrumutaţi, dar parcă majoritatea s-a scurs ca printr-o găleată găurită – fără vreun semn că ar fi fost vreodată disponibilă pentru lucrurile de care avem nevoie: drumuri, spitale, diguri, şcoli. Măcar atunci când va ajunge datoria la 100 de miliarde ne vom trezi oare, amintindu-ne obsesia unui conducător ciuruit de Crăciun?
Răzvan Orăşanu a fost consilierul primului-ministru (2005-2009)
Cititi va rog si:
PARLAMENTUL si GUVERNUL Romaniei, marionete ale PAPUSARILOR planetari
Distrugerea AGRICULTURII, element esential al planului ROMANIA IN COLAPS
VIDEO: SE VINDE TOT, suntem intr-un PROGRAM DE DEZINTEGRARE NATIONALA DIRIJAT DIN AFARA
Seful e-Romania: un proiect care „NU VA PUTEA FI OPRIT DE NIMENI”
Cateva detalii despre cativa dintre vatafii vostri
20 comments