“RAZBOI INTRU CUVANT”: MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI

   Citez din articolul CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI:

“Ce vom face noi, faţă de această stare grea, în care chiriarhii noştri au adus Biserica? Nu vom pierde nădejdea, căci Domnul Nostru Iisus Hristos este Domnul răbdării şi al milei fără de sfârşit”. (Fericitul Martir Mircea Vulcanescu)

In ultima perioada o serie de promotori ai variantei schismatice de impotrivire fata de adoptarea noului calendar de catre B.O.R. (adoptare care a fost, in sine, o greseala vadita provocata de presiuni masonice) invoca rezistenta unor cercuri intelectuale din interbelic, rezistenta restransa, sumar, la o singura propozitie: Nu mai avem Sinod, datorita, chipurile, adoptarii noului calendar. Propozitia este atribuita lui Mircea Vulcanescu (pomenit uneori alaturi de Nae Ionescu). De fapt, pomenirea cazului interbelic romanesc al adoptarii noului calendar nu arata altceva decat – cel putin – superficialitatea noilor propovaduitori zeloti, ignorarea adevarului istoric, precum si distorsionarea marturisirii curate ale celor care vor deveni chiar Martiri ai Bisericii pe care ei, zelotii, o considera a se afla sub anatema. Sa vedem, asadar, care este adevarul istoric, cine a marturisit si, mai ales, ce:

1. Campania de impotrivire condusa de cercurile de intelectuali crestini a fost provocata nu atat de introducerea noului calendar, ci de repetarea unei anomalii a B.O.R. in anul 1929 – anume, fixarea unei pascalii diferite fata de intreaga Biserica Ortodoxa Universala.

2. Anomalia pascaliei ”romanesti” era efectul adoptarii nu a calendarului gregorian ca atare (sau a “noului calendar“, cel despre care se spune ca e anatemizat de o serie de sinoade din sec. XVII) ci a calendarului iulian rectificat, opera a prof. Chiricescu care, culmea, era anti-catolic fervent. Detalii se gasesc aici: http://www.hexaimeron.ro/Calendar/Rezistenta.html

3. Campania a fost dusa, in principal, de doua curente: cel condus de Nae Ionescu, prin Cuvantul, si cel condus de Nichifor Crainic, prin Curentul. Controversa a cuprins insa mai toate mediile din acel timp, problema fiind discutata inclusiv in Academia Romana si atragand atentia politicienilor vremii.

4. Sinodul, dupa ce a incercat sa justifice si sa respinga toate atacurile privitoare la pascalia ”romaneasca” (care in 1929 era pe 31 martie, pe cand pascalia ortodoxa era pe 5 mai), anomalia de care vorbeam, initial revine, facand concesia de a lasa crestinii sa sarbatoreasca Pastile la data la care doresc (ceea ce ducea la aberatia praznuirii Pastelui de doua ori in cuprinsul aceleasi Patriarhii) iar apoi renuntand cu totul la orice ”originalitate” cu privire la data Pastilor si revenind la randuielile Traditiei si ale Bisericii Ortodoxe Universale. Ironia istoriei face ca Nae Ionescu sa considere ca Patriarhul MironCristea NU a fost unul din sustinatorii acerbi ai noii pascalii:

Cum s-a schimbat calendarul

Există o eroare, de pildă, dacă se crede că vina, „îndreptării” calendarului cade asupra Î.P.S. Miron. Părintele Patriarh a fost multă vreme de părere că reforma calendarului nu se poate face decât în plină ecumenicitate, printr-un congres panortodox cel puţin – dacă nu într-un sinod ecumenic. Călătoria pe care Î.P.S. Miron a întreprins-o acum câţiva ani pe la patriarhii şi mitropoliţii Răsăritului urmărea, între altele, şi lămurirea acestei probleme. Din nefericire, în lipsa părintelui patriarh, Ion Brătianu, nerăbdător că rezolvarea chestiunii calendarului întârzia a dat ordin mitropolitului Pimen să sfârşească o dată cu „stilul vechi”. Se ştie că, din motive… ştiinţifice, P.S. Pimen s-a executat. Părintele patriarh nu a făcut decât să accepte o situaţie pe care nu o crease.

Cine a impus pe 31 martie?

Trebuie să stabilim, de asemenea, că aceeaşi atitudine de acceptare a adoptat Î.P.S. Miron în chestiunea datei Pastelor. După prima greşeală, care stabilea prăznuirea Paştelor la 31 mart, părintele Patriarh şi-a dat seama de consecinţele grave ale unui asemenea act şi a încercat o revenire. Convocarea Sinodului avea ca principal scop chiar această problemă. Se ştie cum au decurs dezbaterile; după cum se ştie că luni, marţi şi miercuri, înainte de 24 ianuarie, atmosfera generală era pentru o amendă onorabilă şi reintrarea în Ortodoxie, prin admiterea datei de 5 mai. Putem adăuga chiar că miercuri după-amiază Î.P.S. Miron a afirmat într-o convorbire particulară că a doua zi se va hotărî în sensul dorinţei cinci-maiştilor…

Cele două Paşti

Discuţia lămuritoare pe care foaia noastră a întreprins-o în jurul datei prăznuirii Paştelor şi a îndreptării calendarului se apropie de sfârşit. Am arătat că hotărârea de la 24 ianuarie este, din toate punctele de vedere, inacceptabilă şi creatoare de grave dificultăţi…În adevăr, dacă Biserica basarabeană ar fi de sine stătătoare, îngăduinţa printre 5-maişti de a prăznui după lege ar fi un succes. Biserica basarabeană stă însă sub autoritatea Sfântului Sinod de la Bucureşti. Şi dacă trebuie să fim mulţumitori P.S. Gurie, Visarion şi Iustinian pentru că, prin atitudinea lor energică, au obţinut, principial şi în fapt, dreptul de a rămâne în lege, cu drept cuvânt suntem obligaţi să le reproşăm, că nu au avut aceeaşi străşnicie întru apărarea Sfântului Sinod din care totuşi fac parte. Credincioşii lor sunt, fără îndoială, satisfăcuţi în această elementară nevoie de a prăznui după aşezarea duhovnicească… Situaţia de astăzi? Scriam, în momentul în care deschideam această campanie de lămurire în foaia noastră: când va fi rătăcirea de pe urmă mai amară decât cea dintâi. Nu a trebuit să aşteptăm prea mult pentru ca întâmplările să ne dea dreptate. Hotărârea de la 8 februar, prin care se îngăduie prăznuirea Paştelor de două ori în acelaşi an, este – aşa cum am arătat aci, de altfel – o grozavă aberaţie. (sursa).

Asadar, a fost o frumoasa biruinta a marturisitorilor Predaniei renuntarea la pascalia originala ”romaneasca” si revenirea la pascalia Traditiei. O biruinta care este intunecata insa de defaimarile unora ce spun ca, de fapt, acesti marturisitori s-au impotrivit nu doar pascaliei ”romanesti”, ci cu totul calendarului nou (punand egal, asadar, intre marturisirea lor si atitudinea zelotist-schismatica a celor care agita acum apele in interesul gruparilor stiliste mai mult sau mai putin obscure), considerand, prin implicatie, ca Sinodul nu ar mai fi Sinod din cauza noului calendar.

Spunem “defaimari” deoarece acesti zeloti, care dau citate ciuntite, nu fac decat adumbreasca integritatea marturisitorilor din interbelic, caci din doua una: or marturisitorii nostri considerau BOR anatema din cauza noului calendar si atunci nu se explica de ce au ramas in comuniune cu aceasta si cu Sinodul acesteia, or impotrivirea lor nu era legata, esential, de problema calendarului, ci de problema pascaliei.

Intr-adevar, printre numele cele mai cunoscute care au participat la campania de impotrivire fata de pascalia ”romaneasca” se numara Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, ce a semnat o serie de articole, adevarate bijuterii de marturisire ortodoxa. O parte din aceste articole este semnata insa in colectiv, alaturi de Vulcanescu aducandu-si contributia George Racoveanu si un alt viitor mucenic al inchisorilor comuniste, Sandu Tudor.

Interesant, nu? Asadar, Sandu Tudor (adica viitorul parinte isihast si marturisitor Daniil de la Rarau, participant de frunte al Miscarii “Rugul Aprins” de la Antim) a participat si era foarte in tema cu problema pascaliei si a calendarului. Cu toate acestea, Sandu Tudor decide sa se faca monah in 1948, avandu-l drept duhovnic pe Parintele Cleopa. Sa nu fi stiut oare Sandu Tudor nimic despre factiunile obscure stiliste existente in momentul in care a devenit monah? Greu de crezut… In orice caz, era foarte in tema pe problema calendarului si totusi nu numai ca a ramas in Biserica Ortodoxa Romana fara sovaiala, dar a devenit monah si apoi parinte duhovnicesc si staret in cadrul acesteia acesteia! Pentru a-si sfarsi alergarea sa ca martir in iadul Aiudului. Inteleg oare noii zeloti de astazi care impart icoane cu Sfantul Mucenic Daniil pilda acestuia? Tare ne indoim…

Revenind la tema… Asadar, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor si George Racoveanu elaboreaza impreuna doua articole marturisitoare din seria mai cuprinzatoare a Cuvantului lui Nae Ionescu: Infailibilitatea Bisericii si Failibitatea Sinodala si Raspuns Prea Sfintitului Vartolomeu. Ratacirea Sinodala (articolul se gaseste, incomplet, la pag. 12 din documentul scribd. A fost atribuit in mod eronat lui Nae Ionescu; in arhivele lui Mircea Vulcanescu acesta precizeaza cine au fost autorii.)

In Raspunsul catre P.S. Vartolomeu cei trei marturisitori afirma clar (in mod bizar, din documentul din scribd lipseste un pasaj intreg ce se regaseste in editia Bunul Dumnezeu contemporan. Studii despre Religie, Ed. Humanitas, p. 288):

Prea Sfintitilor, liberi sunteti sa adoptati orice sistem de calculare a vremii: pagan, crestin, stiintific sau nu; al lui Sosigene, Aximene, Lilio, Coculescu, Chiricescu ori Ghenadie Niculescu - Pastile cele sfintite insa, Pastile cele Mari, Pastile Domnului trebuie sa se serbeze asa fel incat sa fie respectata Traditia bisericii ortodoxe de pretutindenea, care cere ca:

1) să nu se serbeze o dată cu Paştile evreilor;

2) să se serbeze după Paştele evreilor;

3) să se serbeze totdeauna în zi de duminică;

4) să se serbeze de către toţi creştinii ortodocşi deodată.

In acelasi timp, marturisitorii au indemnat, in subsidiar si nu ca tema principala de campanie, ca Sinodalii sa renunte, totusi, la noul calendar. Dar renuntarea la noul calendar nu au cerut-o pe motiv ca, adoptandu-l, Biserica ar pierde harul, ci pentru ca noul calendar, concomitent cu pascalia pe stil vechi, ar fi ridicat probleme legate de cursivitatea praznicelor:

P.S. Vartolomeu arată toată necazurile ce ar decurge din rămânerea la stil nou cu sărbătorile fixe şi la stil vechi cu Pascalia. Între altele, ne pune înainte perspectivele serbării, în anul 9942, a Sfintelor Paşti la 29 iunie, adică la Sfinţii Apostoli, iar la anul 31070, as fi ajuns chiar la 25 decembrie, adică chiar în ziua de Naşterea Domnului. După vechiul nostru „calendar bisericesc”, aceasta însă nu s-ar putea întâmpla în veac. Care trebuie să fie acum grija Bisericii? Să renunţe la reforma calendarului sau la Pascalia Ortodoxă? Altă ieşire nu există. Renunţând la prima, dogmele, canoanele, Tradiţia Bisericii (ce formează patrimoniul bisericesc) nu sunt întru nimic lovite. Renunţând la Pascalie, acest tezaur e călcat în picioare. Care consideraţiuni trebuie să primeze într-o decizie sinodală?…

Asadar, una sunt ”necazurile” provocate de existenta, in acelasi timp, a calendarului nou si a pascaliei pe vechi, si alta este sa afirmi ca Biserica nu are har sau chiar ca se afla sub anatema pentru aceasta situatie. Pentru marturisitorii citati aici esentiala era data de praznuire a Pastilor, care trebuia sa fie conforma Traditiei.

In alta parte, Mircea Vulcanescu afirma urmatoarele despre problema generala a calendarului:

…din punct de vedere bisericesc, noul calendar nu este bun si, ca atare, Sinodul trebuie neaparat sa il lepede ca pe un netrebnic, daca vrea cu tot dinadinsul sa nu se intample nicio tulburare. (articolul ”Netemeinicia scrisorii sinodale”, Studii despre religie, Ed. Humanitas, p. 270).

Asadar, ratiunile pentru care reforma calendarului era considerata gresita sunt:

• reforma se facea din cauze si pricini ne-patristice;
• produce tulburare in popor;
• produce neoranduieli legate de cursivitatea praznicelor, pe termen lung.

Nu pentru ca ne scoate din sobornicitate si pentru ca ne lipseste de har! Acestea sunt legate abia de schimbarea datei pascaliei! Doar prin decizia de a praznui Pastile separat de Biserica Ortodoxa Universala, doar prin iesirea din sobornicitate si din randuielile stabilite la Niceea privitoare la Pasti, abia asa s-a pus problema unei virtuale (deci nu implinite, realizata) schisme initiata insa (NOTA BENE) nu de marturisitorii Predaniei, ci de inovatori!

Iata deci alta dovada a discernamantului si a constiintei marturisitoare a lui Mircea Vulcanescu – faptul ca nu ei, fideli traditiei, amenintau cu o schisma sau initiau o astfel de miscare (!), ci ca sinodalii inovatori s-ar fi pus, singuri, in schisma, daca ar fi afurisit gruparea condusa de Nae Ionescu:

Cat priveste amenintarea cu afurisenia pe 40 de zile, Sinodul nu ne poate zvarli o asemenea anatema, caci ar afurisi, implicit, toate celelalte biserici ortodoxe deopotriva cu care am pastrat neschimbata aceeasi predanie; si aceasta ar insemna proclamarea oficiala drept schismatica a bisericii romanesti… Astfel, biserica romaneasca, in prezent, virtualmente schismatica, ar deveni schismatica in chip manifest si categoric. De fapt, daca invatatura pe care o marturisim e falsa, Sinodul n-are decat sa afuriseasca. Am cerut-o si o repetam, constienti ca faptul n-ar putea duce decat limpezirea lucrurilor. Suntem insa siguri ca nu o va face, pentru ca nu mai are dreptul sa o faca. Facand-o, se scoate pe sine din ecumenicitate - cum am aratat, iar noi ramanem pravoslavnici, in biserica parintilor nostri. (din Raspuns carte P.S. Vartolomeu…)

Intr-adevar, Sinodul BOR nu numai ca nu a afurisit gruparea lui Nae Ionescu, ci a renuntat la pascalia romaneasca, revenind la pascalia ortodoxa. Asadar, Sinodul BOR a ramas in ecumenicitate si in Biserica Ortodoxa Universala.

De remarcat insa caracteristica autentica a duhului marturisitor, asa cum avea sa-l formuleze apoi si Cuviosul Paisie Aghioritul: a spune adevarul in interiorul Bisericii, pana cand, la limita tragica, vrajmasii adevarului se scot pe ei insisi singuri din aceasta. Niciodata a te rupe de Biserica pentru a fonda grupari schismatice!

Ca scopul campaniei dusa de Nae Ionescu si ceilalti marturisitori a fost revenirea la Pascalia ortodoxa o atesta insusi filosoful, remarcand efectul marturisirii:

Restabilirea ecumenicităţii

Direcţiunea Sfântului Sinod a trimis tuturor ziarelor o încunoştinţare, arătând că, pentru anul ce vine, Sfintele Paşti se va prăznui la 20 aprilie. Pentru a înţelege semnificaţia acestui fapt, vom aminti că 20 aprilie însemnează, pe vechiul calendar, 7 aprilie, şi că 7 aprilie este tocmai data indicată de vechea Pascalie. Vasăzică, la anul vom prăznui cu toţii Paştele, în ecumenicitate, laolaltă cu toţi creştinii pravoslavnici. Şi mai este un fapt care trebuie relevat. Data prăznuirii Paştelor pentru anul ce vine a fost stabilită printr-o înţelegere a Patriarhiei noastre cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol… Ce am cerut noi?

1) Să prăznuim Paştele în ecumenicitate…

2) să nu prăznuim Paştele înaintea evreilor…Este adevărat că, de data aceasta, a intervenit însuşi părintele patriarh… (sursa)

Ceea ce s-a cerut si ceea ce s-a obtinut a fost revenirea la Pascalia ortodoxa. Pericolul a trecut, inovatorii nu au avut castig de cauza, Biserica Ortodoxa Romana a ramas Biserica Pravoslavnica.

Mai mult, la inceputul campaniei Nae Ionescu citeaza chiar celebrul Sighilion patriarhal din 1583 care, printre alte anateme aduse invataturilor catolice, anatemizeaza si calendarul gregorian, latin, care includea, evident, o pascalie schimbata. Asadar, nu se poate spune ca Nae Ionescu si ceilalti nu cunosteau istoria bisericeasca si sinoadele in materie. Stiind aceleasi lucruri pe care le invoca si schismaticii zilelor noastre, esentialul pentru ei, o spunem cu riscul de a ne repeta, a fost pascalia, care facea ca Biserica noastra sa se afle in sobornicitate sau in afara ei. Calendarul indreptat nu era bun, insa nu au considerat ca este nevoie sa faca inca o campanie pe tema revenirii la vechiul calendar, nici in momentul in care Sinodul a dat inapoi in problema pascaliei, in anul 1929, nici in momentul introducerii lui, cu cativa ani mai devreme. Acestea sunt faptele istorice, aceasta este marturisirea iubitorilor Traditiei si Predaniei ortodoxe.

Si mai trebuie aratat un lucru esential: Sighilionul patriarhal din 1583 nu se putea aplica Bisericii Ortodoxe Romane din perioada interbelica, asa cum nu se poate aplica nici BOR din prezent! Pentru simplul motiv ca B.O.R. nu a avut niciodata adoptat, integral, calendarul gregorian sau latin! In perioada interbelica, chiar si cand a avut anomalia legata de pascalie, BOR avea ”calendar iulian revizuit” iar acum are calendarul gregorian doar in parte, avand Pascalia praznuita pe calendarul vechi. Ne aflam, asadar, intr-o situatie canonica noua pentru care Sinoadele istorice invocate de zelotii schismatici nu se aplica. Se aplica, in schimb, hotararea pan-ortodoxa de la Moscova din 1948, care a oranduit co-existenta unor calendare diferite dar existenta unei singure date a Pastilor, cea conforma Predaniei.

Referitor la sintagma care i se atribuie lui Mircea Vulcanesc: “nu avem sinod”. In realitate, asa cum am aratat, Mircea Vulcanescu si ceilalti nu faceau decat sa constate o virtualitate (deci nu un fapt implinit!): decizia de a sarbatori Pascalia diferit fata de Soborul Bisericilor Ortodoxe (deci iarasi, este vorba despre Pascalie si nu despre calendar!) nu facea decat sa puna Sinodul intr-o pozitie in raspar cu intreaga ortodoxie. Virtualitatea NU a devenit realitate, Sinodul a revenit la Pascalia ortodoxa iar marturisitorii nostri au ramas, prin biruinta lor, atat in Biserica Luptatoare cat si in cea Triumfatoare, din cer.

Selectam insa un ultim citat din Mircea Vulcanescu pentru a vedea duhul in care acesta marturisea si ce distanta este intre duhul marturisirii autentice a Predaniei si duhul zelotismului care ii agita pe cei care ar fi trebuit sa ia aminte la Sfinti Inchisorilor…

Ce vom face noi, faţă de această stare grea, în care chiriarhii noştri au adus Biserica? Nu vom pierde nădejdea, căci Domnul Nostru Iisus Hristos este Domnul răbdării şi al milei fără de sfârşit. Ne vom îndrepta către Sinod şi,… vom spune, din inimă fiiască rostind:

Prea Sfinţilor Părinţi, Învăluiţi de autoritatea ştiinţei, nimeni nu vă mai recunoaşte căpetenii,

Învăluiţi de nimbul de lumină al Duhului Sfânt, da.

Voi sunteţi semnul unei alte autorităţi decât cea lumească, şi

Nu se cade s-o dispreţuiţi, trecându-i înainte alte temeiuri şi alte autorităţi.Voi nu vorbiţi nici astronomilor, nici ateilor, oricât de supuşi, ci numai celor care cred şi mărturisesc Treimei.

Căci voi sunteţi sarea Pământului şi, dacă sarea-şi pierde Darul, cu ce se va săra?! Uitaţi, deci, glasul veacului şi al ştiinţei, daţi pas credinţei, scoateţi candela de sub obroc, ca toţi să cunoască precum că sunteţi întru El, prin aceea că aveţi dragoste întru voi. Voi n-aveţi a vă potrivi nimănui şi toţi au a se potrivi darului fără măsură. (sursa)

Ce distanta intre atacurile bezmetice si ignobile la adresa arhiereilor nostri, intre meschina sapatura dupa semnaturi puse cu ani in urma pe o serie de acte care oricum nu sunt sinodale, si aceasta pilda a dreptului marturisitor…

Concluzii

Marele rau pe care il fac cei care se folosesc de frumoasa biruinta din perioada interbelica a marturisitorilor Predaniei este ca o falsifica pe aceasta si lipsesc poporul binecredincios de un reper esential. Pentru ca noi trebuie sa urmam marturisitorilor si nu zelotistilor care se folosesc in mod iezuit de citate trunchiate si de sfintele moaste ale Martirilor din inchisori.

Asadar, daca vrem sa avem parte de marturisitorii Predaniei si de Sfintii Inchisorilor, sa urmam lor, anume:

1. sa  intelegem ca schimbarea calendarului a fost o decizie nepotrivita Traditiei ortodoxe, provenita dintr-un duh ne-patristic de innoire, dar ca..
2. - esentiala este pastrarea Pascaliei randuita de Sfintii Parinti si sobornicitatea praznuirii,
3. - ca trebuie sa ne opunem atat tentativelor ecumeniste de schimbare a datei Pastilor cat si derivelor zelotist-schismatice, ambele fiind pericole care duc la acelasi rezultat, parasirea Bisericii si tradarea Predaniei,
4. - ca Biserica Ortodoxa Romana are Pascalia randuita de Sfintii Parinti si este Biserica Deplina, cu Har Deplin, cu Taine Depline, cu ierarhi martiri (episcopul Grigorie Leu e doar unul dintre ei), preoti sfinti marturisitori (Ilie Lacatusu, Daniil-Sandu Tudor, Gherasim Iscu, Ilarion Felea, Marcu Dumitru, Gheorghe Calciu, si cati altii…), martiri (Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu s.a.) si mari cuviosi (Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Ioanichie Balan, etc, etc, etc. – nenumarati!) si mari duhovnici contemporani (Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu) toti acestia fiind roade vadite ale Duhului care nu se impiedica de un calendar care e gresit in parte,
5. - ca Duhul sfinteste chiar si cu acest calendar gresit, dovada fiind sfintirea Agheasmei Mari de la Boboteaza,
6. - ca daca vrem sa avem, cu adevarat, parte cu Sfintii Inchisorilor, trebuie sa le urmam pilda pana la capat, ramanand in Biserica si lasand putregaiul ecumenist sa se taie singur din Trupul lui Hristos.

   Comentariu saccsiv:

   In linii mari, parerea mea legata de chestiunea ORTODOXIE – MASONERIE – CALENDAR – ECUMENISM – ANTIHRIST – VREMURILE APOCALIPTICE,  o puteti citi la:

ORTODOXIA si MASONERIA. Ierarhi masoni 

   Si din cauza acestei opinii, am de suferit atat din partea activistilor calendarului vechi dar si ai celui nou.

   Citez dintr-un raspuns ce l-am dat pe acest blog unui activist stilist:

   „Majoritatea dintre voi sunteti foarte siguri ca vremurile din urma nu vor incepe mai devreme de cateva decenii. Va place sa vorbiti de masoni si de cum influenteaza ei negativ multi dintre ierarhi, dar cum nu ati studiat in amanuntime SISTEMUL, nu realizati cat de departe au ajuns ELITELE in lucrarea lor. Vorbiti despre Consiliul Mondial al Bisericilor, dar nu intelegeti ca este doar o piesa dintr-un urias puzzle in care mai sunt doar cateva spatii libere … Vorbiti despre cipuri, dar considerati ca nu vor avea logistica necesara implementarii programului decat peste cateva generatii. Spuneti cate ceva despre sistemul financiar-bancar, dar va mintiti singuri ca cei ce il stapanesc n-au inca toti banii de care au nevoie.

   Am vorbit cu destui care au plecat mai apoi din BOR sau au de gand sa plece. Aproape toti erau ingroziti de cele ce le spuneam si chiar daca nu aveau argumente in favoarea ideii lor ca mai e mult pana departe, totusi, ziceau precum englezul acela dintr-un banc celebru, ce, vazand pentru prima oara in viata o girafa, exclamase: „asa ceva nu exista”.

   E mult mai greu sa accepte ca sunt timpuri de rugaciune, de marturisire, de inmultirea faptelor bune, de propovaduirea Cuvantului, de mucenicie. E mult mai simplu sa faca un pas spre o biserica, unde odata ajunsi, sa para ca au rezolvat problema. Dar chiar si ajunsi acolo, intr-o biserica de pe vechi, nu se apuca de greul drum al trairii crestine, ci considera ca lucrarea lor trebuie sa fie un atac furibund impotriva celor de pe nou.”

   Cu cateva remarcabile exceptii, si activistii noului caledar sunt cam tot pe acolo, adica n-au nici o treaba cu apropierea vremurilor apocaliptice.

   Pentru mine, crestinul adevarat este cel ce se straduie sa urce scara, constient ca trebuie sa marturiseasca, sa propovaduiasca, sa-si inmulteasca faptele cele bune, sa se pregateasca pentru o foarte posibila mucenicie, si foarte important, sa se roage. Dar nu rugaciune formala, citind mecanic din carti. Si nici mers la biserica doar pentru a fi aceasta plina de oameni. Din nefericire, unii din fratii ce mergeau frumos pe cararea crestinului adevarat, s-au apucat de activism pentru cele doua calendare. Si o fac cu foarte mare ravna, dar se indeparteaza din ce in ce mai mult de ceea ce ar trebui sa faca un crestin. Si incep desigur prin a taia de pe lista faptele. Apoi rugaciunea, iar incet-incet marturisirea lor se reduce la … calendar. Si marturisirea asta incepe sa le ocupe atat de mult timp, ca nu mai au vreme si de propovaduirea Sfintei Scripturi sau a cuvintelor pline de intelepciune ale Sfintilor Parinti.

   Desi am fost rugat de ambele tabere sa ma implic, NU O VOI FACE. In primul rand deoarece nu vreau sa devin ca ei. In al doilea rand deoarece consider ca talantii mei sunt altii si ma stradui sa-i inmultesc. Ceea ce fac, se vede in acest blog si se va vedea in viitoarea carte si in viitorul documentar. Majoritatea cititorilor mei sunt incepatori. Dau slava bunului Dumnezeu, caci mi-au scris sute dintre ei multumindu-mi ca i-am trezit si le-am aratat solutia: ORTODOXIA. Dar nu mie trebuie sa-mi multumeasca, ci Lui. Eu sunt doar o sluga netrebnica, un pacatos ce se straduie sa urce scara. Mai departe, ei trebuie sa mearga pe calea crestinului adevarat, precum am aratat mai sus, si sa citeasca cartile fundamentale: Sfanta Scriptura si cele ale Sfintilor Parinti. Ma intristeaza insa ca se intalnesc in drumul lor cu HABAUCEALA calendar vechi-nou, subiect ce deja m-a obosit foarte tare. Si ma gandesc foarte serios daca pe viitor sa mai vorbesc despre el. Oricum, cele ce le-am scris in acest comentariu le voi detalia intr-un mai amplu articol si voi mai vedea pe urma ce hotarare voi lua, dupa ce ma voi ruga bunul Dumnezeu sa ma invete ce sa fac si in aceasta chestiune.

   Parerea mea e ca Danion Vasile si pe cei de la RAZBOI INTRU CUVANT nu sunt activisti sau nu inca. Ii consider fratii mei si ii iubesc si ma rog zilnic pentru ei. Si cred ca si ei inca ma mai considera la fel. Si sunt foarte trist ca sunt in tabere diferite sau mai bine spus, care mai mult par diferite. Au dusmani si prigonitori comuni, dar ei sunt separati … Iar eu sunt la mijloc si nu stiu cum sa mai fac, ca sa fie bine. Fiecare, din ravna face ceea ce face si nu din ticalosie si nu este nici unul sluga SISTEMULUI.

   Pe toti cei care citesc aceste randuri ii rog sa se roage bunului Dumnezeu si pentru noi. Cei ce se bucura de cearta asta sunt dracii si slugile lor, iar cei ce ies in pierdere sunt credinciosii ce ii citesc, caci parte dintre ei se zapacesc.

   Iertare tuturor, si de pe nou si de pe vechi.

   Doamne ajuta!

   Cititi va rog si:

Revista blogurilor in cazul smintelii provocate de Danion Vasile prin conferintele sale pe problema calendarului. MAI MULTE INREGISTRARI AUDIO SI VIDEO SI PRIMELE NOASTRE COMENTARII