SIMTITI CEVA IN AER?
E un fel de a spune … Desigur, cei pe care obisnuiesc a-i numi in acest blog “dati cu smirghel pe creieri” posibil sa sesizeze ceva, dar sa nu bage in seama sau sa caute explicatii tembele. N-am timp de ei acum si foarte probabil ca acest articol sa fie cel mai cenzurat dintre toate.
Ma adresez insa crestinilor si doresc sa stiu parerile lor. Am mai vorbit cu cativa frati si deocamdata pot spune ca ceea ce constata si ei este un soi de neliniste, tulburare, uneori incercari si ispite venite din zona pacatelor ce pareau demult ingropate. Alteori cearta intre frati. De asemenea putem observa o incrancenare pana la ura a ratacitilor anti ortodocsi, cu mult peste limita cu care eram obisnuiti pana acum. Suntem supusi parca unei serii de examene grele si unii dintre noi par a se clatina zdravan. Lucrurile se precipita si separarea oilor de capre se face deja intr-un ritm extrem de alert.
Si toate acestea se intetesc de la o zi la alta … Unii vor zice ca suntem supusi unui razboi psihotronic, ca preambul al viitoarelor evenimente dramatice ce vor urma. Eu consider ca e ceva cu mult mai grav. E vorba de o intetire a RAZBOIULUI NEVAZUT. Sau cel putin de componente ale sale. Voi detalia mai pe larg despre aceasta extraordinar de importanta tema intr-un viitor articol.
Inchei aceste cateva randuri cu rugamintea de a ne ruga cu mult mai intens decat o faceam inainte. Ca poate ca mai mult timp nu vom avea, dar cum zicea foarte bine parintele Arsenie Papacioc: “Orice clipa poate fi un timp si orice suspin poate fi o rugaciune”. Caci fara Dumnezeu nimic nu putem face.
Pentru o mai facila parcurgere a acestui blog, cititi va rog si “CUPRINS”:
http://saccsiv.wordpress.com/about/
confirm si subscriu “simtirilor” redate mai sus.
intr-adevar, devine evident din ce in ce mai greu.
multa atentie si rugaciune. sa nu mai condamnam si sa vedem in spatele celor rai pe demon cu ura lui. sa ne lasam in mana celui de sus.
Da frate, se simte…vin ispite grele din toate partile…e din ce in ce mai multa tulburare.
“incercari si ispite venite din zona pacatelor ce pareau demult ingropate” aici ai punctat ff bine.
Ma gandesc ca starea aceasta e accentuata si de situatia mai “speciala” din România.
In general in Romania e mai multa agitatie si nervozitate decat in alte parti. Am fost in Serbia, Bulgaria, Grecia, Rp. Moldova dar si in occident si nu am simtit atata frământare ca aici la noi. Cum intri la noi in ţară se simte o stare de nervozitate, de neliniste.
Intr-adevar se simte ceva…e un razboi nevazut.
Te respect pentru lupta pe care o duci, Saccsiv, si imi dau seama de cata rezistenta trebuie sa dea dovada un suflet pentru a nu se pierde atunci cand rezultatele incep sa apara. Adevarul este de cele mai multe ori o povara grea cu toate ca, pe de alta parte, elibereaza. Iar atunci cand este impartasit, devine mai usor de suportat. Cu permisiunea ta, voi aduce o critica acestui articol pe care sper ca nu mi-o vei lua in nume de rau. Intr-adevar pluteste in aer un gen de tensiune care face oamenii foarte usor irascibili. E ca si cum aerul ar incepe sa devina din ce in ce mai greu si ne-ar apasa atat fizic cat si spiritual, ducand la oboseala aparent fara motiv. Din cauza asta, oamenii isi pierd rabdarea. Asta simt eu ca se intampla, si am simtit ceva asemanator si din articolul tau. Cumva, portiunea de text “Desigur, cei pe care obisnuiesc a-i numi in acest blog “dati cu smirghel pe creieri” posibil sa sesizeze ceva, dar sa nu bage in seama sau sa caute explicatii tembele. N-am timp de ei acum(…)” mi-a lasat o usoara senzatie ca te afecteaza si pe tine. De ce sa nu mai timp si rabdare si pentru cei care inca nu au deschis ochii? Cred ca este mai crestinesc sa nu le intorci spatele chiar daca suntem pe ultima suta de metri. Cativa din acestia poate mai au sanse de a se trezi. Uneori nu e nevoie decat de un cuvant care sa nimereasca unde trebuie, iar faptul ca unii dintre noi stiu mai mult decat altii ii obliga sa faca acel aspect cunoscut atat timp cat vietuiesc pe acest pamant. Este o misiune. Nu cred ca trebuie sa excluzi pe nimeni, indiferent de gradul de “smirghiluire”. Atunci cand simt ca imi pierd rabdarea imi zic urmatorul lucru: “De ce sa nu am rabdare intr-o situatie atat de simpla? Am doua exemple infinite de rabdare: Dumnezeu si diavolul”. Imi cer iertare daca prin ceea ce am scris te-am ofensat cu ceva.
Mihaela,
nu e o noutate:saccsiv e din carne si oase.Cred ca expresia cu smirghelul pe creier este un …compliment,daca ne gindim la stresul la care tre sa-i faca fata cineva in pozitia lui.Volumul enorm de munca:cautari,postari,documentari,moderarea comentariilor(care consuma destul din “combustibilul”rabdarii) etc.Eu zic ca astea-s scapari decente,acceptabile si corectabile.Totusi,sint de acord cu observatia pe care ai facut-o.Cred ca vor fi/sint multi care “atirna de un fir de ata”,care se pot schimba pe ultima suta de metri si pt care merita investita si ultima picatura de rabdare.
Mihaela
Am facut acest blog pentru trezirea cat mai multor semeni. Am specificat ca n-am timp de cei dati cu smirghel pe creieri la sectiunea comentarii a ACESTUI ARTICOL.
Nu fac aluzii ca saccsiv procedeaza la fel, dar în urma cu cîtiva ani, pe cînd stam în rînd la un parinte(nu-i spun numele) staret de manastire ca sa-mi dea un sfat, pîna la mine sta o sarmana femeie si ea în rind . Întîmplator am fost si eu martora la o atitudine urita ce m-a lasat pe mult timp cu o impresie proasta despre acel parinte. Deci, se fac rugaciuni si sfaturi de la parinte pe o anumita suma de bani. Biata femeie avea o suma ceva mai mica, la care parintele cela i-a raspuns: ” Atunci la ce-mi mai pierd timpul cu tine!”. Parintele cela nu era sarac de avutii, dar a saracit sufleteste, care a ajuns si episcop…mai departe no comment… Domnul are grija de toate. Sa nu ne miram ca vin ispitele cu ceva ani mai tirziu, asa ne spalam de cele gresite.
Ce vreau sa spun, este ca sa nu fimi si noi prea scumpi la vorba, daca putem ajuta cu un cuvînt. Sa mai reducem din elan, daca ni se pare o povara prea grea.
Svetlana
Sora mea, ai vazut ce comenteaza unii la alte articole? Ma poti intelege ca n-am chef de ei la acest articol? Poti pricepe ca au tot blogul la dispozitie, dar ca aici vreau sa fim mai intre noi?
Saccsiv nu m-am referit la tine, ci la noi comentatorii care sunt dispusi sa puna si ei o vorba cu folos. Tie recunostinte si multumiri.
Svetlana
Cand eram mai mic visam la duhovnici cu daruri extraordinare…apoi, in timp, am inteles ca nu cautam un duhovnic care sa-mi deschida ochii ci unul care sa imi satisfaca mandria si slava desarta! Smerenia este ceea ce trebuie sa invatam de duhovnicul nostru, ascultarea, milostenia… L-am gasit in final, traieste la limita saraciei, nu cere niciodata bani, este atent si bland… este duhovnic ortodox! Multumesc Lui Dumnezeu!
Cat despre ceea ce se simte in aer, reeducarea a inceput! Dumnezeu sa ne apere!
Svetlana
Faci un mare rau tainuind numele paganului (jignesti parinti numindu-l parinte) ce murdareste preotia !
Ar fi bine sa spui Tot despre el ! Acest “afacerist” nu face nimic nou fata de alti indivizi din biserica ! E bine stiuta vremea cand se vindeau dispense pentru orice !
Cu respect !
Neuronos, vrei sa ma pui pe scaunul judecatorului, e cam devreme pentru aceasta. Cine-s eu? Un pai. Am avut acest test de trecut odata, îl judecam în sine pe un duhovnic – sa vezi ce daravela mi-a urmat mai tîrziu, am nimerit fix în acelas pacat, nici mai mult nici mai putin, poate chiar mai rau…Pe asta îl las în plata Lui Dumnezeu, le vine si lor rindul, sa-i iei asa mai din scurt nu-i numai unul, ca sa vezi minune ies toate singure la suparafata. Iuda s-o facut de râs, fara ca Domnul sa-l arate cu degetul.
Este doar proverbialul calm de dinaintea furtunii.Ceva sta sa se intimple.Cine stie cit se mai coace sau daca a sosit ceasul…?Se simte ca atmosfera e incarcata in multe parti ale lumii, nu doar la noi.E o liniste apasatoare mai ales ca nu se vede nici o speranta de bine la orizont,oricit de optimist ar fi cineva,din nici un punct de vedere.
Voi incerca un comentariu in care ma raportez la parerile celorlalti sau le completez.
Sorin.
Intradevar, incerc si eu sa ma gandesc la ispitele la care sunt supusi ceilalti si ma straduiesc sa “inghit” greselile lor care ma afecteaza sau judecata lor nedreapta. Incerc sa ma “imunizez”
Mihaela.
Fiecare cu “parceluţa” lui. Saccsiv cu blogul, noi cu comentariile ajutatoare.
Svetlana.
Sfat duhovnicesc cu suma fixa? Eu asa ceva chiar ca nu am auzit. De vina sunt cei care se duc si stau la rand la acesti “maestri”, ca duhovnici nu-i pot numi.
Ovidiu
Exact cu asta voiam sa incep si eu. S-a lasat un aer inecacios, ca cel de dinaintea furtunii. O simt asta de pe la inceputul iernii. Nu e in regula. “Cineva” isi trage sufletul parca, ca sa atace si mai concentrat apoi.
Alin.
Senzatia de neliniste inexplicabila o am vag, nedefinit, de cativa ani. Ma trezeam brusc, in momente banale, in momente in care toate pareau acceptabile, daca nu chiar bune, ca imi vine in minte gandul: “Ce bine ca e liniste si pace, nu e razboi la noi, fata de alte tari. Sunt atatea decenii de cand traim in pace. Cate alte perioade atat de lungi au mai fost cu pace pe aceste meleaguri? Nu am aia, nu am reusit sa fac cealalta, dar totusi nu-mi cade nici o bomba in cap! E incredibil!”. Totul parea bine, dar ramaneam cu o senzatie ingrozitoare de panica, de parca aceasta pace era in neregula…In timp, am reusit sa ies din poiana linistita, inspre piscuri ceva mai inalte de unde am putut privi padurea intunecata, macar partial. E mult mai bine.
Silviub.
Bine spus, “situatii intentionate greu de explicat dar se si amplifica oricat incerci sa le stingi”. Am simtit atat de crunt asta, incat a nu ma mai zbatea deloc e cel mai bun lucru pe care l-am gasit de facut. Ca in nisipurile miscatoare.
Mihaela.
Am aceeasi senzatie de irascibilitate pe care o vad la mine si la altii, si care sigur e legata de starea de neliniste descrisa mai sus. Din fericire, eu sunt inzestrata cred din nastere cu foarte multa rabdare si simt ca inca rezist. Dar vad o diferenta in comportamentul meu si al altora. Unii simt senzatia de neliniste dar nu stiu ce sa faca cu ea, asa cum nu stiam eu cu ceva ani in urma.
Imi propusesem sa fac foarte multe in aceasta perioada de vacanta si nu am reusit mai nimic, in afara de rutina zilnica. Puterea de concentrare imi e la pamant, in comparatie cu altadata.
Mihaela Constantinescu.
De ceva vreme ma motiveaza sa ma tin de rugaciune, rugaciunile pe care mi le-am propus sa le fac pentru altii. Sa ma rog pentru mine sau sa ma rog pur si simplu pentru ca este datoria mea de crestin, simt ca imi e foarte greu. Sentimentul de vinovatie ca nu am facut rugaciunea de care are nevoie cineva este cel mai puternic.
Doar rugaciunea si nimic altceva, m-a ajutat sa tin deoparte de mine persoane care mi-au facut mult rau si de care nu puteam scapa. De indata ce imi permit “luxul” de a sari macar o zi peste rugaciune, se simte: persoane si evenimente ingrate vin iarasi peste capul meu.
L.M.
In acest an e primul cand dintre multele rude pe care le am plecate in strainatate (frati, verisori) doar 2 familii au venit. In ceilalti ani veneau toti de Craciun. Nu stiu daca e criza, eu stiu ca se descurca financiar foarte bine cu totii, pe unde sunt ei nu s-a simtit criza, sau e sentimentul ca e mai in regula sa stea acolo. Ultima data au venit in vara toti, si toti spuneau ca abia asteapta sa se intoarca. Eu nu pot sa-i inteleg desigur, dar probabil ei simt ca nu pot suporta tensiunea de aici.
Viorica.
Foarte intelept. Nelinistea e buna pana ne aduce pe Cale. O data ce am gasit-o, sa tinem cu dintii de ea.
In fine, nu e o idee prea buna sa ne destainuim slabiciunile aici, cred.
Oameni buni, in tot ceea ce a scris fiecare, exista o doza -mai mare sau mai mica- de adevar. Cert este insa ca saccsiv a dat un semnal, pe care nu ar trebui sa il comentam, din punct de vedere al formularii, ci sa ne puna pe ganduri. Cred asta si-a dorit de fapt. Da, se simte “ceva in aer”, iar noi suntem la pamant. De fapt, de multa vreme se simte, numai ca noi am fost ignoranti. Nu va grabiti, cand spun “noi”, nu fac trimitere la vizitatorii acestui blog, ci la specia din care facem parte.
In ultima vreme, dar mai ales in ultimii 20 de ani, am gonit spre “civilizatie”, crezand ca evoluam. In realitate, am involuat. Bunii mei, nu se poate sa nu fi observat, sa nu va fi durut ceea ce s-a intamplat. Am conjugat, cu febrilitate, verbul “a avea”, in detrimentul innaltatorului “a fi”. De aici, toata smintirea.
Ne-am instrainat unii de altii si toti de Dumnezeu.
Am lasat ca seniorii sa fie huliti, umiliti si parasiti. Am permis sa le se transmita, sub o forma sau alta, ca ne sunt prea mult si astfel au inteles ca trebuie sa se simta vinovati pentru ca mai sunt inca in viata.
Sub privirile noastre, cei mai multi dintre tineri, se degradeaza. Vezi tinuta, mutrele galbejite, depresiile, nevrozele, lipsa apetitului de viata, decaderea morala, spirituala, sociala si de… orizont. Vezi numar de sinucideri in randul tinerilor. Vezi consumul de droguri. Crezand ca isi exercita un atribut al tineretii, distractia, se dedau dezmatului. Sexul mutileaza dragostea!!!
Pe urma, sentimentul inutilitatii, care ne bantuie pe toti, ii depersonalizeaza.
Multi dintre tinerii cu potential, au inteles ca nimeni nu are nevoie de ei, ca nu pot birui decat cei “tari in tata” si implicit in resurse financiare.
Fetele… Oh, fetele! Numeroase sunt acelea care vazand ca vremelnic, trupurile lor tinere “se vand” bine, si ca din asta se poate trai usor, se lasa batjocorite si mutilate sufleteste si trupeste, pt totdeauna.
Am enumerat doar cateva dintre deprinderile noastre pacatoase. Iertati-ma! Nu am calitatea sa arat cu degetul si nici nu intentionez sa o fac, dar socot ca acestea sunt doar cateva dintre cauzele decaderii noastre. Fireste, multi dintre dumneavoastra, vedeti mult mai multe deprinderi degradante, care ne-au sfasiat viitorul.
Personal, sunt unul dintre marii pacatosi, dar nu pot sa nu observ faptul ca de la o vreme ne-am pierdut directia, alergand dupa cat mai mult confort, zicem noi. In realitate, ne-am aruncat in haurile pierzaniei. Am alergat dupa lux, am facut credite peste masura posibilitatilor noastre, pt ca sa nu ramanem mai prejos de rude, colegi, prieteni… Ne-am inglodat in datorii pt ca sa facem macar o saptamana de concediu in Turcia, in Grecia ori cine stie pe unde, ori sa luam masina in rate pt ca sa “fim in rand cu lumea”
Continuati sirul faradelegilor pe care le comitem, eu nu mai indraznesc…
Toate sunt pacate, sunt decaderi, sunt gesturi care ne-au furat bucuria de a fi normali , ne-au vaduvit de Duhul Sfant.
Suntem trufasi. Am abordat imitatia, falsul, am devenit niste biete maimute degradate. In aceste conditii, cum sa nu fim tristi? – caci oricat de smeriti am crede ca suntem, fie si prin faptul ca alturi de noi se petrec toate aceste rele, suntem complici la actul dezastrului care pare ireversibil. Cum sa nu pluteasca in aer damful pierzaniei noastre? Caci asta este duhoarea care ne naclait creierii, trupurile si duhurile.
Doamne iarta-ne si scapa-ne, daca mai avem vreme!
“Închipuiti-va dobitoacele acelea umane îmbibate de alcool, naucite de vin, carora li se va da dreptul de a bea fara masura, în acelasi timp în care li se va da libertatea. Noi nu putem îngadui ca ai nostri sa decada pâna la o asemenea treapta. Popoarele crestine sunt îndobitocite de bautura. Tineretea le este irosita si înjosita de studiile clasice complet inutile si de desfrânarea precoce la care i-au impus agentii nostri: profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi însasi negustorii nostri si chiar femeile noastre din localurile de petrecere ale crestinilor. În rândul acestora din urma eu numar si pe asa zisele “femei din lumea buna”, care la rândul lor imita de buna voie, ca niste maimute, luxul si desfrânarea celor dintâi.”
Citat din protocoalele masonice.
“Crestinii nu se orienteaza dupa practica observatiilor impartiale culese din istorie, ci dupa o rutina teoretica, incapabila de a ajunge la vreun rezultat real. De aceea niciodata noi nu ne vom orienta dupa ei; sa-i lasam sa-si mai petreaca înca ceva timp ca sa se mai hraneasca cu noi nadejdi si noi petreceri, sau cu amintirea placerilor trecute. Sa-i lasam sa creada în însemnatatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile stiintei, la teorii. Tocmai de aceea propagam în continuu, prin presa noastra, încrederea lor oarba în aceste legi. Clasa inteligenta a crestinilor va fi mândra de cunostintele sale si, fara a le examina în mod logic, ea va pune în aplicare toate învataturile stintei nascocite de catre agentii nostri pentru a le calauzi mintile în directia care ne este trebuincioasa noua.
Sa nu credeti nici o clipa ca aceste afirmatii sunt fara o baza serioasa: gânditi-va la succesul pe care l-am stiut fauri cu Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Însa numai noua influenta cu adevarat rea a acestor tendinte trebuie sa ne fie cunoscuta.”
Un alt citat…referitor la creierele smirgheluite.
“Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este una de felul acesta. Francmasoneria exterioara, de la suprafata, nu serveste decât pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al actiunii acestei puteri, ba chiar si locul organizatiilor sale, SUPREM CONDUCATOARE, vor ramâne totdeauna necunoscute poporului.
Libertatea în sine ar putea fi complet nevatamatoare si ar putea exista într-un Stat fara a aduce vreun rau bunastarii popoarelor, daca ea s-ar sprijini pe legile credintei în DUMNEZEU si ale fratiei omenesti, straina de acea egalitate care este dezmintita chiar de legile firii, care a statornicit înfrânarea si supunerea. Având o asemenea credinta, poporul s-ar lasa guvernat de catre autoritatea parohiilor si ar merge înainte, umil si pasnic, sub conducerea pastorului sau sufletesc, împacat cu împartirea facuta de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iata de ce trebuie sa darâmam complet credinta în cele divine si trebuie sa smulgem din mintea crestinilor însusi gândul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le înlocui cu meschine calcule si lipsuri materiale.
Pentru ca cele mai alese si elevate suflete ale crestinilor sa nu aiba aproape de loc timp sa cugete si sa observe, trebuie sa-i abatem pe crestini de la aceste preocupari, împingându-i numai catre grijile industriei si ale comertului. În acest chip toate natiunile îsi vor urmari doar câstigurile lor si, luptând fiecare cu îndârjire pentru propriile foloase, nu vor baga de seama care este dusmanul lor comun. Însa, pentru ca libertatea sa poata astfel dezbina si nimici în întregime societatea crestinilor, trebuie sa facem din speculatie baza industriei. Procedând astfel, nici una dintre bogatiile pe care industria le va scoate din pamânt nu va ramâne în mâna industriasilor, ci toate se vor spulbera în speculatii, adica, în final, vor cadea în pungile noastre.Lupta tenace si înfierbântata pentru expansiune si loviturile vietii economice a creat si va crea societati dezamagite, reci si fara suflet. Aceste societati vor avea o spontana groaza de politica morala si superioara si de religie. Singura lor calauza va fi calculul meschin, adica aurul pentru care vor avea un adevarat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma în lupta noastra împotriva clasei inteligente a crestinilor de la putere, care sunt potrivnicii nostri, si ei vor face aceasta nu de dragul binelui si nici pentru a pune mâna pe bogatii, ci numai din ura ce o poarta celor supusi. “
“Ni se va spune ca despotismul despre care vorbesc nu tine seama de progresele moderne. Vom dovedi contrariul.
Atunci când popoarele considerau persoanele domnitoare ca o întruchipare a Vointei Dumnezeiesti, ele se supuneau fara murmur absolutismului regilor, dar din ziua în care le-am picurat în suflet gândul propriilor lor drepturi au considerat persoanele domnitoare ca pe niste simpli muritori de rând. Ungerea Sfânta n-a mai împodobit capul regilor, deoarece i-am luat poporului credinta în Dumnezeu; autoritatea a fost târâta în strada, adica într-un loc de proprietate publica, iar noi am pus astfel îndata mâna pe ea.”
“Din toate acestea puteti vedea ca, prefacându-ne uneori ca cerem parerea multimii, noi nu facem altceva decât sa ne usuram înfaptuirea planurilor noastre. De asemenea puteti observa ca noi cautam totdeauna aprobarea nu a faptelor, ci a cuvintelor noastre rostite la cutare prilej. Noi trebuie sa spunem pretutindeni si totdeauna ca, în toate masurile noastre ne ghidam dupa speranta unita cu siguranta de a fi folositori binelui tuturor.
Pentru a abate cu abilitate atentia oamenilor prea îngrijorati de problemele politice, vom scoate la iveala problemele economice senzationale înainte de asa zisele probleme politice noi. Îi vom lasa atunci pe toti sa-si descarce furiile lor asupra acestui subiect. Gloatele se vor învoi sa ramâna linistite, sa se odihneasca dupa închipuita lor activitate politica (cu care i-am obisnuit noi însine, pentru ca sa putem lupta prin mijlocirea lor cu guvernele crestine), cu conditia de a avea noi distractii si ocupatii. În aceste noi distractii si ocupatii îi vom îndrepta apoi aproape pe aceleasi cai politice. Vom face aceasta pentru ca aceste gloate ale poporului sa nu ajunga la nimic profund prin cugetare. Eventual îi vom opri eficient de la gândire prin petreceri si sport, prin jocuri, prin desfatari vicioase, prin înlantuiri de patimi si prin case de toleranta publice. Îndata vom pune apoi prin presa concursuri banale de arte si tot felul de sporturi. Aceste preocupari de masa vor îndeparta pentru totdeauna spiritele de la chestiunile elevate unde am avea mult de luptat cu ele. Oamenii, dezobisnuindu-se din ce în ce mai mult sa gândeasca spontan si independent numai prin ei însisi vor ajunge sa vorbeasca datorita propagandei noastre tocmai asa cum gândim noi. Datorita superficialitatii si a lenii lor de a gândi noi vom fi singurii care vom da impulsuri si îndrumari cugetarii mai ales prin intermediul anumitor persoane care, bineînteles, nu vor fi deloc banuite de a avea legaturi strânse cu noi.
Rolul utopistilor liberali va fi pentru totdeauna sfârsit, atunci când va fi recunoscut regimul nostru francmasonic planetar. Pâna atunci vor aduce multe foloase noua. De aceea, adeseori îi vom îndemna mult mai mult pe oameni sa nascoceasca tot felul de teorii complet ireale si fantastice, considerate noi, sau asa zise progresiste, caci astfel vom suci cu o mare usurinta capetele acestor crestini, cu ajutorul cuvântului PROGRES. Nu gasiti aproape nici unul printre ei care sa înteleaga ca sub acest cuvânt se ascunde o greseala, afara de cazurile când este vorba de descoperiri materiale, deoarece adevarul este numai unul singur si neschimbat, si nu poate prin urmare sa progreseze. Progresul, ca o idee gresita, serveste la întunecarea adevarului, pentru ca nimeni sa nu-l cunoasca, în afara de noi alesii care suntem pazitorii lui.
Când domnia noastra planetara va fi sosit, oratorii nostri vor vorbi cu patos poporului despre marile probleme misterioase care au framântat omenirea pentru a o duce, în sfârsit, la regimul nostru mântuitor. Nimeni nu va banui atunci ca toate aceste probleme au fost nascocite de catre noi, dupa un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit în tot cursul lungilor veacuri. “
“Când va fi sosit domnia noastra planetara, nu vom recunoaste nici o alta religie afara de aceea a noastra, care este unica si de care ne este legat destinul, deoarece noi francmasonii suntem alesii prin care acest destin este unit cu soarta lumii. Din acest motiv va trebui sa nimicim toate credintele. Faptul ca prin aceasta nimicire a credintei se sporeste numarul ateilor din zilele noastre, nu ne va stânjeni straduintele, ci din contra va servi drept pilda generatiilor care vor asculta predicile noastre asupra religiei, al carei sistem stoic conceput de noi va izbuti sa cucereasca toate popoarele. Vom spune atunci tuturor ca în aceasta consta adevarul ei mistic, în care zace toata forta ei educatoare. Atunci vom publica la toate prilejurile articole în care vom asemana regimul nostru mântuitor cu cele ale trecutului.”
“În tarile zise înaintate, am dat deja nastere unei literaturi nebune, murdare, mârsave. Aceasta o vom raspândi câtva timp, chiar si dupa ce am ajuns la putere, pentru a scoate mai mult la iveala deosebirea dintre discursurile, dintre programele noastre si aceste nemernicii ale crestinilor. Initiatii nostri francmasoni, crescuti pentru a conduce pe crestini, vor alcatui discursuri, planuri, memorii, articole care ne vor da înrâurirea deplina asupra acestor oameni si ne vor îngadui sa-i îndreptam catre ideile si cunostintele pe care vom voi atunci ca ei sa le însuseasca. “
“Este absolut firesc ca noi, cei putini care facem parte din Ierarhia Francmasonica Secreta, si nimeni altcineva, sa fim cei care coordoneaza, nebanuiti de nimeni – din umbra – actiunea Francmasoneriei exterioare, pentru ca numai noi stim cu adevarat unde vrem sa ajungem; noi, numai noi cei ce facem parte din elita trebuie sa cunoastem scopul final al fiecarei actiuni, în timp ce toti ceilalti membri ai lojilor nu trebuie sa stie mai nimic. Pentru membrii Francmasoneriei exterioare, scopul respectivei actiuni va fi prezentat ca fiind altul si astfel ei nici macar nu vor banui ceea ce urmarim noi atunci. Ei se multumesc de obicei cu un succes momentan, care le satisface amorul propriu în înfaptuirea planurilor lor, fara a observa ca acest plan nu porneste totdeauna din initiativa lor ci le este sugerat de catre noi.”
“În masura în care marii nostri Maestri Francmasoni dispretuiesc gloria, numai spre a face sa reuseasca pe deplin si cât mai repede proiectele lor, în aceeasi masura oamenii obisnuiti care au mintea unor copii sunt în stare sa-si jertfeasca toate telurile lor numai si numai pentru a obtine cât mai multa glorie. Acest fel tipic de a vedea al lor ne usureaza foarte mult sarcina de a-i influenta si de a-i conduce. Acesti tigri la înfatisare au în realitate sufletul unei turme de oi, iar capetele lor, cu rare exceptii, sunt cu desavârsire goale si tocmai aceasta explica de ce ei pot fi influentati si manipulati atât de usor. Le-am dat acum drept cal de bataie, asa cum dai unui copil o jucarile, visul absorbirii complete a individualitatii omenesti de catre unitatea simbolica a colectivismului. Înca n-au ajuns sa înteleaga si nici nu vor întelege curând ca aceasta jucarie le-a absorbit deocamdata cu totul atentia. Este aici o încalcare fatisa a celei mai importante legi a naturii care, din prima zi a Creatiei, a facut pe fiecare fiinta deosebita de cealalta, tocmai pentru a-si afirma în mod creator individualitatea.”
“Pentru ca popoarele sa se obisnuiasca cu supunerea, atunci când noi vom avea puterea deplina asupra întregului pamânt, trebuie sa fie obisnuite la un moment dat cu modestia si tocmai pentru aceasta trebuie sa fie micsorata atunci productia de bunuri de consum.
Noi vom restabili apoi noua industrie, care va da lovitura capitalurilor particulare ale diversilor fabricanti, pentru ca marii fabricanti îndreapta de multe ori, fara sa stie, avântul maselor împotriva guvernului. Noi stim de asemeni ca un popor care se ocupa asa cum trebuie de mica industrie nu cunoaste somajul. Somajul este de altfel lucrul cel mai periculos atât pentru conducere cât si pentru noi.
Guvernul Mondial al nostru, care va lua atunci locul guvernelor actuale – guverne care deocamdata conduc popoarele deja demoralizate si slabite de noi, care au ajuns sa tagaduiasca chiar si puterea lui Dumnezeu – va fi nevoit sa condamne la moarte astfel de societati muribunde si chiar sa le înnece în propriul lor sânge stricat, pentru a ridica pe ruinele lor viitoare Republica Mondiala Planetara care va fi guvernata numai de noi. “
“Mai multi dintre Maestrii nostri francmasoni îi vor pregati la momentul oportun atât pe conducatorii Republicii cât si pe succesorii acestora, alegându-i nu dupa criteriul ereditatii, ci dupa aptitudinile lor, pe care noi le consideram esentiale si îi vor initia în tainele ezoterice ale politicii. Urmasii directi ai conducatorilor vor fi îndepartati prompt daca în timpul studiilor vor da dovada fie de usurinta fie de alte însusiri care în viziunea noastra nu le sunt folositoare pentru a conduce.
Numai cei care sunt totdeauna capabili de a conduce cu o mare viclenie si fermitate fiind neînduplecati pâna la cruzime, vor primi în final dupa unele verificari dure frânele puterii din mâinile Marilor maestri francmasoni. În caz ca vreo boala – sau orice altceva – îi va slabi vointa si inteligenta, acel conducator va trebui sa cedeze în scurt timp locul altuia care este mai capabil.
Singur Conducatorul Suprem si cei trei Mari Maestri Francmasoni care vor fi initiatorii sai vor cunoaste cu adevarat ce se urmareste sa se finalizeze în viitor. Nimeni altcineva nu va sti unde doreste de fapt sa ajunga Conducatorul si tocmai de aceea nimeni printre ceilalti nu va îndrazni sa se împotriveasca la tot ceea ce el cunoaste.
Conducatorul Suprem al Guvernului Mondial nu trebuie sa fie dominat de pasiuni ci el trebuie totdeauna sa-si domine pasiunile. Stâlpul de atunci al umanitatii, în persoana Conducatorului Suprem ales de noi numai dintre ai nostri, trebuie sa ne sacrifice doar noua toate dorintele sale personale.”
“Din pricina slabiciunii de astazi a tuturor puterilor, stapânirea noastra va fi mai trainica decât oricare alta, pentru ca ea nu va putea fi înfrânta. Pentru aceasta este însa necesar ca ea sa se fi înradacinat atât de bine, încât nici un siretlic sa nu o mai poata darâma.
Din raul trecator pe care suntem siliti sa-l facem acum, se va naste ulterior binele unui guvern neclintit care va restabili mersul regulat al mecanismului existentei nationale, tulburat de liberalism. Rezultatul îndreptateste mijloacele. Sa ne orientam cu luare aminte în planurile noastre, mai putin asupra celor bune si morale si cel mai mult asupra celor trebuincioase si folositoare.”
“Popoarele sunt înlantuite prin munca grea, cu mai multa eficienta si tarie decât au fost înlantuite de sclavie si robie. Din sclavia antica ori din robia Evului Mediu se mai putea scapa uneori, într-un fel sau altul. Sclavii puteau fi rascumparati, dar astazi noi urmarim ca majoritatea oamenilor sa nu poata scapa de mizerie. Drepturile pe care noi le-am înscris în constitutii sunt himerice închipuiri pentru multime deoarece ele sunt neadevarate. Toate aceste asa-zise “drepturi ale poporului” nu pot exista decât în închipuire, fiindca în realitate ele nu pot fi înfaptuite niciodata. Pentru muncitorul proletar, încovoiat si epuizat de munca lui grea, zdrobit de o cruda soarta, ce pret are dreptul dat vorbaretilor de a flecari, dreptul dat ziaristilor de a scrie tot soiul de nerozii alaturi de lucruri serioase, din moment ce proletariatul nu trage alt folos din constitutie decât nenorocitele farâmituri pe care i le aruncam de la masa noastra îmbelsugata, în schimbul unui vot favorabil planurilor complicilor si agentilor nostri? Drepturile republicane sunt o amagire pentru bietul om: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i îngaduie sa se foloseasca de ele; în schimb, aceste drepturi îi iau si garantia unui câstig statornic si sigur, punându-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor.”
“Sub conducerea noastra, poporul a distrus aristocratia (nobilimea), care-i era ocrotitoarea si mama hranitoare naturala, de a carei înflorire depindea si bunastarea poporului. Acum când aristocratia este distrusa, poporul a cazut sub stapânirea hraparetilor, a speculantilor îmbogatiti, care îl apasa într-un chip nemilos.
Noi vom aparea mai târziu muncitorului ca niste eliberatori de acest jug, când îi vom propune sa intre în rândurile acestei armate de socialisti, de anarhisti de comunisti pe care, sub pretext de solidaritate, o sustinem totdeauna înfruntând printre ei membrii francmasoneriei noastre sociale. Aristocratia, care se bucura de dreptul asupra muncii lucratorilor, avea interes ca muncitorii sa fie satui, sanatosi si puternici. Interesul nostru este, dimpotriva, ca toti crestinii sa degenereze cât mai repede. Puterea noastra izvoraste din lipsuri, din foame cronica, din slabiciunea muncitorului, deoarece toate acestea îl supun vointei noastre si îl fac sa-si piarda si puterea si hotarârea de a se împotrivi acestei vointe. Foamea da capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decât capatase aristocratia de la puterea regilor si a legilor. Prin mizerie si prin ura pe care o produce ea, noi îndrumam multimile, ne folosim de mâinile lor pentru a zdrobi pe cei ce se împotrivesc planurilor noastre.
Atunci când va veni vremea ca regele nostru universal, al întregii planete, sa fie încoronat, toate aceste mâini vor matura din calea noastra tot ceea ce ar putea fi o piedica.”
“Am înselat, demoralizat, naucit si corupt tineretul crestin printr-o educatie greoaie si inutila bazata pe învataminte si teorii pe care noi demult le stim ca sunt false, fiind nascocite si raspândite chiar de catre noi.
Ramânând deasupra legilor existente, fara a le schimba în esenta lor, dar desfigurându-le numai, prin interpretari contradictorii, am obtinut repede rezultate minunate pentru noi. Aceste rezultate au constat mai întâi prin faptul ca aceste comentarii naucitoare au mascat legile si, mai târziu, le-au ascuns în întregime dinaintea ochilor guvernelor incapabile sa se mai orienteze într-o legislatie atât de încurcata.
De aici s-a nascut teoria tribunalului constiintei. Unii spun ca lumea se va rascula împotriva noastra cu armele în mâini, daca va descoperi prea repede despre ce este vorba. Pentru acest caz noi avem, în tarile din Occident, o arma atât de îngrozitoare, încât chiar si cele mai îndraznete suflete vor tremura înaintea ei: metrourile, care vor fi introduse pâna atunci în toate capitalele, care împreuna cu tunelele lor vor fi folosite de noi pentru a azvârli astfel în aer toate organizatiile si toate sediile dusmanilor nostri din toate tarile lumii. “
“Când în sfârsit vom începe a domni peste tot globul – cu ajutorul loviturilor de Stat (pregatite în aceeasi zi) – si dupa ce vom fi hotarât desfiintarea tuturor guvernelor în fiinta (chiar daca pâna atunci va mai trece o oarecare vreme), vom cauta sa împiedicam uneltirile si comploturile împotriva noastra. În acest scop, vom osândi la moarte pe toti aceia care vor întâmpina venirea noastra la putere cu armele în mâini. De asemenea orice înfiintare de noi societati secrete, ce nu va servi scopurile noastre, va fi atunci pedepsita cu moartea. Atât societatile secrete care exista în zilele noastre si care ne sunt cunoscute, ori care ne-au servit si ne servesc înca, cât si cele care nu ne sunt cunoscute, vor fi dupa aceea desfiintate, iar membrii lor vor fi trimisi în continente departate, în afara Europei. La fel vom proceda cu toti cei care stiu prea multe despre noi (chiar din rândurile noastre, din Francmasoneria exterioara, care au ajuns sa stie prea multe lucruri secrete). Aceia pe care îi vom cruta pentru un motiv oarecare, vor trai sub o vesnica amenintare a surghiunului.
De îndata ce vom avea puterea vom publica legi aspre prin care vom sili pe toti fostii membri ai societatilor secrete, care ne sunt sau care ne-au fost rivale, sa paraseasca Europa, care va deveni centrul stapânirii noastre. (Aici apare destul de clar ca, în final, Europa va fi centrul sau, cu alte cuvinte, Comandamentul Francmasoneriei Mondiale).”
LA MULTI ANI !
Am inceput cu o urare deoarece este prima mea postare pe acest an.Am citit cu interes tot ce se posteaza pe acest site si simt uneori ca autorul imi citeste gindurile.Da, simt ceva in aer si dupa cum au spus si altii nu poate fi decit linsistea dinaintea furtunii..
ps:ascultati ultimele postari pe net cu Adrian Salbuchi si Gerald Celente !
Sacsiv, chiar daca vom fi facuti praf, tot una cu kkt, noi ne vom preface în minerale atit de necesare pentru plante si tot ce-i viu. Noi sa stam drepti , verticali în credinta ca lumînarile pîna la sfirsit si dupa.
Trebuie să te felicit Saccsiv pentru articolul ăsta. Aşa este. Se simte ceva în aer şi nu-mi pot explica ce este. Cred că aşa cum ai spus şi tu se aseamănă cu un război nevăzut. Eu ţin calendarul vechi şi trebuie să-ţi spun că la mine se simte şi mai tare. Nu ştiu de ce, dar este o stare de apăsare şi parcă ne aşteptăm ca dintr-un moment în altul să explodeze parcă ceva.
Mă gandesc că poate vei scrie şi tu ceva de faptul petrecut pe 01.01.2010 cand la Patriarhie la Slujba Sf. Vasile cel Mare nu au fost citite Moliftele Sf. Vasile cel Mare. Am urmărit toată slujba la Trinitas Tv şi nu s-a petrecut acest lucru pe motivul spus chiar de către PF Daniel că au fost citite seara la Vecernie. O să incerc să postez si eu la mine pe blog cate ceva despre acest lucru.
Doamne ajuta.
La multi ani tuturor!
La fel ca si voi va pot confirma starea aceasta de neliniste si nu numai. Ea mi-a fost confirmata de multi prieteni mai apropiati. Cred ca este amplificata de situatia economica dar si de masmedia prin tot ce inseamna ea: stiri, ziare, online, filme , etc (vezi 2012 si restul).
Pe plan nevazut este aidoma si va spun din experienta proprie ca am ajuns sa am disensiuni cu persoane cu, care nu credeam ca voi ajunge vre-odata, adica parca apar tensiuni si situatii intentionate greu de explicat dar se si amplifica oricat incerci sa le stingi).
P.S.
In legatura cu Moliftele Sf. Vasile cel Mare, eu stiu ca nu orice preot poate sa le citeasca (cunosc personal un preot care de 3 ori a incercat sa le citeasca si de 3 ori a fost la un pas de moarte).
Voi ce stiti de treaba asta?
La multi ani!
Intradevar Moliftele Sf. Vasile cel Mare nu pot fi citite oricum si fara o pregatire speciala a preotilor (post si rugaciune). De asemenea nu cred ca vor fi vreodata televizate chiar daca postul TV se numeste TRINITAS. Nici anul trecut nu au fost citite in fata camerelor de luat vederi.
Pot spune ca sunt multe ispitiri si asupra mea. Din pacate pentru mine, sunt putine la care am facut fata si nu am pacatuit. Asta imi spune ca sunt singur, l-am tinut pe Domnul departe de mine.
Asta-i epoca razboaielor spirituale, cele asupra trupului mai exista, dar nu-s la fel de nocive precum cele asupra sufletului.
Mare dreptate ai,eu sunt incepator,si cum am inceput sa ma trezesc din amorteala si sa ma indrept spre Biserica,parca tot ce fac mi se pare ca nu-mi reuseste,chiar si eu am tensiuni cu semenii,cu familia,oricum as da-o parca nu-mi iese cum trebuie…
Asta cu siguranta si din cauza mea,duc mare lipsa de rabdare si probabil ca nu am tocmai un mod ortodox de a incerca sa trag si pe altii spre Biserica,asta cu toate ca am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa fac un pas…
E clar ca este un razboi nevazut,tot imi apar de la semeni,dar de ce informezi de asta?de parca Dumnezeu ne-a invatat pe noi sa fim indiferenti…
Sa ne ajute Dumnezeu,eu am temerile mele,dar cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa ma intareasca,dupa 10 ani de ratacire,ma cam apasa faptul ca nu m-am trezit mai devreme…
Si cea mai mare durere,vorba mareleui parinte Arsenie Boca,e din partea crestinilor…
Asta o observ si eu pe propria mea piele,ma doare faptul ca unii dintre apropiati ai mei,spun ca ar accepta cipurile,ca asa zice statul si UE,ca n-o sa mai fie furturi,violuri,etc,etc…
Sper cu ajutorul lui Dumnezeu sa-i trezesc,sa nu se lase pacaliti…cat de adevarat este tot ce scrie in Sfanta Scriptura,totul se leaga…
D-asta ne si zice Domnul Iisus Hristos,lepadati-va de sine,de lume,(lumea fiind bogatia) si urmati-MI Mie,catd e frumos ne invata si tare mi-e teama ca multi n-or sa vrea sa renunte la avere…:((
Dar poate cu ajutorul lui Dumnezeu se vor lumina…Doamne ajuta!
Dumnezeu sa sporeasca si sa intareasca a noastra credinta !…… moliftele nu s-au citit noaptea, asa cum anuntasera inainte – cel putin eu nu am vazut … cat despre timpul alocat celor “dati cu smirghel” – cred ca nu este problema de timp sau de rabdare, totul tine de voia fiecaruia : vrei sau nu… daca vrei – atunci vine si ocazia sa afli, sa vezi, sa stii…. ceea ce tine de mine este sa nu inchid usa, sa nu refuz sa-l privesc/primesc cu dragoste pe aproapele
Romania a reusit sa atraga atentia fortelor oculte si a fortelor intunericului prin tendintele din ce in ce mai accentuate de renastere crestina care pot fi vazute la romani. Acest lucru ne-a transformat intr-o tinta a “tirurilor” acestor forte. Era ceva normal si previzibil si chiar se va accentua pe viitor. Dar nu va temeti, si Dumnezeu e “cu ochii pe noi”. Acolo unde diavolul incearca sa subrezeasca pe dinafara, Dumnezeu intareste, consolideaza din interior dar trebuie sa facem si noi eforturi din ce in ce mai mari. Stim cu ce ne confruntam, prin urmare trebuie sa abordam in mod constient tensiunile si ispitele. Pastrati legatura cu Dumnezeu si veti birui cu Dumnezeu. Aceasta legatura este prin Iisus Hristos, Mantuitorul, Fiul Lui Dumnezeu. Orice alta intermediere poate fi periculoasa.
In ceea ce-i priveste pe cei “piliti” pe creier, trebuie sa-i ajutam noi, ceilalti, care mai avem ceva rabdare si timp pentru asta. Nu le poate face un singur om (saccsiv, de pilda) pe toate. Iar daca unii dintre noi suntem dispusi sa intram si-n “casa vamesului” pentru a-l salva si pe acesta, sau macar pentru a-l ajuta sa se salveze, pentru a-l ajuta sa-si inteleaga greselile, sper sa nu ne judecati pentru asta. Ar fi bine daca ar urma cat mai multi dintre noi acest exemplu. Nu e vorba doar de o diferentiere intre “oi” si “capre”, situatia este mult mai nuantata si exista multa confuzie din aceasta cauza. Nu sunt doar “oi” si “capre”, sunt si foarte multe “oi” ratacite, iar pilda bunului pastor cred ca v-o mai amintiti.
Dumnezeu sa va dea biruinta prin credinta voastra in anul care a unceput!
Sustin si eu parerea lui agerstress.
La multi ani ,Saccsiv!
Ai perfecta dreptate;m-am intors din strainatate de curand, unde ,in randul tinerilor si al adultilor am vazut multa destrabalare si ateism,ceea ce-i indeamna si mai mult la destrabalare.
Am vizitat catedrala St Paul din Londra, unde exista o cafenea…printre mormintele lui Nelson,etc.
Cat despre asa-zisul atentat al nigeianului acela , se crease pe aeroporturi o adevarata isterie, te dezbracau,te descaltatu, se uitau cu lupa la acte, la fizionomie…
Cel mai rau m-au deziluzionat tinerii, care umblau cu lada de bautura dupa ei prin gari si aeroporturi, aveau creste punk si aratau oribil;banuiesc ca luau si droguri,pentru ca erau euforici peste masura ,tipau, plangeau, isi scoteau cizmele, le aruncau…
Asa s-a petrecut acolo noul an .Iar sarbatoarea Nasterii Domnului a fost mult mai retinuta, cu beculete, luminite,decoruri,…dar continutul disparuse.
Cred ca noi trebuie sa ne concentram cat putem in rugaciune, pentru ca altceva nu se mai poate face
De fiecare data cand incerci sa te apropii cu mai multa seriozitate si indarjire in credinta de Dumnezeu, cu atat te vei lovi de o opozitie mai intensa si mai feroce din partea vrasmasului. Si nu va spun asta din teorie… Uneori trebuie sa traversezi iadul pentru a te apropia de Imparatia Lui Dumnezeu, dar nu trebuie sa intelegeti de aici ca e nevoie sa va coborati in iad pentru asta. Iadul insusi se va asterne in calea voastra sub o forma sau alta. Voi trebuie sa treceti prin el cum a trecut Daniel prin groapa cu lei sau prin cuptorul incins, cum a trecut poporul iudeu prin marea Iordanului, cum a trecut Iisus prin cruce, Cu Dumnezeu. Trebuie sa aveti aceasta credinta si veti reusi negresit.
Postul la vremea randuita si rugaciunea ajuta foarte mult. Spun unii ca trebuie sa-ti tii mintea-n iad ca sa ajungi in rai. Eu spun sa va tineti gandurile voastre indreptate catre Dumnezeu in tot timpul, in tot ceea ce faceti si tot acolo veti ajunge.
Doamne ajuta!
E ceva in aer de multa vreme iar eu sunt “trezit” (brutal) numai de putina vreme insa senzatia asta imi era prezenta si inainte. Sunt ani buni deja. Trezit fiind, m’am ingrozit cand am inteles dimensiunile si cat de crunta ii lupta.
Saccsiv, imi poti scrie, te rog, pe adresa de email lasata. As vrea sa schimbam cateva cuvinte in legatura cu subiectul si nu numai.
Ai dreptate, Saccsiv…ceva se simte in vazduh si la o analiza mai atenta, un crestin adevarat nu poate sa vada decat comercialul si ateismul care s-a instalat in inima multora si i-a transformat in niste fiinte pline de rautate. Dar ce ma ingrijoreaza cel mai tare, este faptul ca nu este acea rautate care o ai din nestiinta, ci o rautate voita si avansata, luciferica as putea spune. Sunt tot mai multi oameni care se uita cu nepasare in jurul lor,mai ales la cei pe care ar trebui sa-i ajute.Si la biserica cand ma duc, ma uit de multe ori in jur si cu toate ca acolo ar trebui sa vii pentru a te linisti sufleteste de tumultul rautatilor umane si urbane, parca unii sunt si mai rai.Incerci sa te concentrezi la rugaciune, sa fii atent la slujba, dar exista demoni catre vin si nici acolo nu te lasa in pace. Exista, peste tot, raul ne inconjoara si apriga este lupta celor care se lupta cu el.Daca nu te-ai concentra foarte bine la rugaciune si la post, aceste rautati te-ar dobori fara sa-ti dai seama. Intr-un fel vorbesc si din proprie experienta. Rugaciunea si postul ne mai pot salva sufletele. Si mai ales rugaciunea nu numai pentru noi insine, ci si pentru cei care au nevoie de ea, dar nu au descoperit-o inca.Domnul sa fie cu noi cu toti!
Adevarat frate saccsiv, se simte ceva in aer, asa cum se simtea inainte de decembrie 1989, o anumita saturatie fata de ceausesti insotita de sentimentul ca ceva trebuie sa se intample cu ei.
Acum e altceva, o stare de nervozitate si de rautate care se amplifica pe zi ce trece si pe care o simt la semenii mei si la mine. Am crezut ca e numai o parere de a mea, dar cand cineva a spus ca “parca romanii au innebunit”, asta simte cand se intoarce din strainatate, mi-am dat seama ca asa e, iar acum confirmi si tu. Bunul Dumnezeu sa ne intareasca.
La Multi Ani tuturor!
Sunt la a doua postare pe blogul lui Saccsiv (caruia ii multumesc pentru munca lui), de aceea imi vine greu sa va dau sfaturi, mai ales ca sunt si “incepator”. Dar nu ma pot abtine, si va sfatuiesc (sau va rog) sa nu va mai uitati la TV si sa nu mai cititi presa main-stream. Eu am scos tv-ul din “alimentatie” si ma simt mai bine, chiar si fizic (poate e autosugestie). Uneori, seara tarziu, mai schimb canalele cate 10-15 minute si ma ingrozesc sau ma enervez. Rugaciunea si lecturile duhovnicesti sunt singurele mele preocupari in afara activitatilor “de familie”. Si inca ceva, cred ca Sfantul Ioan Gura de Aur a spus sa nu ne ingrijim de sfarsitul lumii, ci de sfarsitul nostru.
Doamne, ajuta!
…..suntem de acord ca se simte ! ce facem ? mai toti intelegem ca lupta nu este usoara….daca nu invatam sa deosebim duhurile – sursa a ceea ce simtim – nu vom sesiza nici greutatea….. sau nici nu vom intelege ca este o lupta…. Trebuie sa intelegem ca ispitele sunt si de diminuare a importantei celor ce se intampla, dar nici exagerarea nu-i de la ingeri; frica, fratilor, tot de la necuratul este! niciodata nu vom sfarsi pregatirile, nestiind ce ne asteapta….cea mai cuminte pregatire – care nu necesita decat sinceritate, inima curata – ar fi sa-L alegem pe Hristos : Calea Adevarul si Viata – restul se vor adauga noua, atat cat este necesar.
Doamne-ajuta!
Eu nu simt nimic.
Te-o fi incalzit patriarhul. Nu-i pe asta. Trebuie sa ne rugam pentru patriarhii nostri, vrajmasul loveste mai tare în ei, arhierei, preoti , astfel încât nici nu-si observa propria neghiobia ecumenista.
pai daca esti bolnav cum sa simti?ai pielea groasa,obraz gros..simt doar cei sensibili ori tu nu simti niciodata nimic stiam asta nu era nevoie sa marturisesti
Mai lasa-ne cu atot-stiinta ta.
Cum sa simti,daca ai urechi,dar nu auzi si ai ochi,dar nu vezi?!? Sunt in jurul meu atatia carora li se intampla acelasi lucru ca si tie…Doar este scris,putini vor fi aceia care vor avea ochi de vazut si ochi de auzit…Dar daca tot nu reusesti nici sa vezi si nici sa auzi,dar mai ales…”sa simti”,de ce nu ne lasi,dragule,pe noi? De ce nu mergi tu,scumpule la cei cu care te afli in sintonie?!? Nu se spune oare,ca cei care se aseamana se aduna? Ce tot cauti pe site-urile ortodoxe,de ce tii neaparat sa provoci ?!? Mergi in drumul tau,baiete si Dumnezeu sa te ierte!
se simte de mult, din ’89, ‘wind of change’ cu iz de pucioasă.
La Multi Ani frate saccsiv! Interesanta este repeziciunea cu care isi intinde tentaculele NOM! Dragostea care sa pluteasca in aer ramane doar un vis frumos.
ma solidarizez cu toti cei ce au comentat aici .Intradevar se simte o presiune de parca se v-a incepe ceva de curind .Vorbeam mai daunazi cu un “prieten” de origine evreu despre evenimentele ce vor urma .El mi-a spus ca nu stie cum se v-a sfirsi totul dar cu exactitate mi-a spus ca degraba se v-a incepe razboi…
sint nou aici pe site ..intradevar saccsiv faci o treaba buna
- azi se elibereaza pas biometrice cu chip, in Bucuresti si aia de la ‘realitatea tv’ erau incantati..previzibil.
Fratilor! Cu siguranta ca este ceva in aer. Orb sa fi, sa nu vezi ca se darima lLumea. Ortodoie, nadejde si rugaciune….la capat?; Lumina lui Hristos Dumnezeul nostru.
Sa stiti ca am un amic atras de lucrurile negative:ranchiuna, ura , muzica death si alte tampenii de genu asta si sa stiti ca in preajma lui simt o stare de angoasa si neliniste, deci exista un razboi nevzut. Din pacate el a fost amplificat in Romania dupa ’89, iar televiziunile sunt cele care “ii tin aprins focul “. Probabil ca doar rugaciunea,postul si constiinta curata ne poate salva spiritele.
Aerul este greu, chiar foarte greu, si nu doar in Romania…
Observ o agitatie (dar si o ‘monotonie’, ca sa zic asa) ce se consuma parca singura, unde oamenii (cu scamatoriile lor de tot felul!) alearga fara sa stie in ce directie (nimic nou, pina acum). Dar timpul pare sa se fi scurtat, cumva. Totul este steril si prostesc. Spatziul fizic seamana tot mai mult cu o puscarie, la propriu! Gindeam: “daca as face exact opusul a ceea ce fac deobicei” (adica legat de conventiile din societate)? Imposibil! Robotizarea omului avanseaza asa de repede, mai ales in ‘gesturi’ invatzate de la televizor…
Singura contra-conventie a fost, este si va fi Dreapta Credinta! De fapt nu este ceva contra, ci este Marea Afirmare: adica Invierea prin Hristos Mintuitorul! Insa acest mers dificil este fara sprijin din partea ierarhilor, in aceste vremuri! Poate cu mici exceptzii, dar numai in tzinuturi Ortodoxe… Mila Domnului!
La multi ani, Saccsiv!
Frate Petre ,dar noi sintem intr-o puscarie ! Povestea a fost gindita bine. Probabil ai auzit de procesul de reeducare de la Pitesti unde se urmarea crearea OMULUI NOU prin metode studiate in scopul stergerii complete a personalitatii individului. Individul reeducat nu mai putea gindi singur…el putea doar reproduce ideile sau cuvintele pe care i le dicta tortionarul sau ca si cum ar fi fost ale lui. Metodele de reeducare(batai crunte,torturi etc) s-au cizelat in timp…devenind astazi ceva “fun” sau “cool”. Nu mai trebuie sa te inchida in temnita fiinca oamenii fac singuri asta in propriile apartamente-celule unde se ascund singuri unii de altii cautind “cuvint de ivatatura” de la ,ati ghicit…tv-ul-tortionar si unde cheltuielile de “puscarie-apartament” nu mai sint grija tortionarului ci a detinutului-locatar insusi. Inteligent nu ?! Apoi reeducarea se face in principal cu ajutorul televizorului-tortionar care te chinuie, te tortureaza ,iti chiureteaza personalitatea si te trezesti intr-o buna zi ca repeti ca un papagal ACELEASI IDEI pe care ti le susura televizorul-tortionar .In fine…metodele evolueaza cu calculatorul etc. Astfel incit senzatia de puscarie pe care o ai nu e doar o parere ci o REALITATE. Omul nou crede ca blocurile din orase sint case unde poti intemeia o familie. Nu fratilor ! Sint puscarii la scara nationala. Globala!!! …unde oamenii se chinuie singuri si intre ei. Ce bune ar fi aceste blocuri din orase daca n-ar exista TORTIONARUL-televizor (calculator) in interior. Ar fi adevarate CHILII de manastire….dar asta e o poveste frumoasa pentru alte vremuri.
Corect frate.Omul nou din Biblie a fost ocultat si inlocuit cu omul modern,adica omul indracit.Si masonii vorbesc de renastere,dar nu urmandu-l pe Dumnezeu,ci vor sa devina ei Dumnezei dupa fiinta,ca si stapanul lor,diavolul.Desfranarea este arma teribila a diavolului.
Corect frate.Omul nou din Biblie a fost ocultat si inlocuit cu omul modern,adica omul indracit.Si masonii vorbesc de renastere,dar nu urmandu-l pe Dumnezeu,ci vor sa devina ei Dumnezei dupa fiinta,ca si stapanul lor,diavolul.Desfranarea este arma teribila a diavolului.
As avea un singur amendament,nu blocurile sunt puscarii,ci orasele in sine sunt creatii satanice.Nu vedeti ca satele au fost distruse sub pretextul modernizarii.Chiar daca sunt case,nu e nici o diferenta.Orasele sunt creatii diabolice in care omul sa creasca,sa invete,sa creada,sa lucreze si sa fie exploatat de catre sistem si pentru sistem.Omul este controlat prin cele necesare vietii si prin patimile lui.Nu mai suntem liberi,nici spiritual,dar nici fizic.Am distrus natura,padurile,ca sa ne construim singuri inchisoarea.Este o unitate in singuratate.Inainte oamenii traiau in case,departe unii de altii,dar in comuniune sufleteasca.Acum sunt uniti,dar doar fizic,sufleteste sunt instrainati,iar prin asta diavolul nu face decat sa ne smintim unii pe altii.E un cerc vicios din care daca nu iesi,nu poti scapa.Este cea mai eficienta inchisoare.Asta inseamna democratia,adica apogeul comunismului.
Eu am simţit o tulburare în atmosfera spirituală cam după întâlnirea grupului Bilderberg din mai 2008. Atunci au început mişcări subversive mai puternice, manipulări în masă, cu criza, scandalurile cu viruşi mutanţi, Iranul, cipurile…
Multa sanatate tuturor.
Nu va lasati amagiti de vorbe, (nu cuvinte), vorbele zboara, situatia este incordata si mentinuta asa de toata media, nu stiu motivul (prostie, manipulare,etc ), trebuie sa ne pastram credinta noastra , credinta in Dumnezeul nostru (este de fapt al tuturor, dar ne place sa spunem ca noi suntem cei alesi).Nu trebuie sa na abatem de la conceptele si credintele noastre, (chiar daca oameni cu functii clericale spun altceva), trebuie sa tinem de neamul nostru, de credinta noastra si sa nu uitam pentru ce au fost atatea jertfe in trecut.Trebuie sa rezistam si sa facem in asa fel ca si copiii nostri sa inteleaga aceste situatii, pentru ei tentatia si lucrul obtinut usor, este mult mai credibil si mai aproape decat un pic de sacrifificiu sau un pic de constrangeri pentru obtinerea aceluiasi avantaj sau dorinte; sunt situatii in care copiii nostri nu vad, sau nu inteleg situatiile actuale si iau caile mai usoare, dar care nu sunt cele care respecta credinta noastra. Poate ca nu sunt de condamnat ei, ci noi, ca nu am incercat sa le aducem lamuririle necesare. Trebuie sa avem grija deosebita fata de copii, tineret, deoarece sunt foarte usor influentabili, ei reprezinta viitorul si in situatia actuala trebuie sa reusim sa-i avem de partea noastra, sa-in facem sa inteleaga ca trebuie sa aleaga calea credintei stramosesti.
acel ceva se simte in aer de mai multisor timp. Nu as vrea sa fiu criticat prea dur, dar nu cred ca se ceea ce a creat saccsiv prin comunitatea ortodoxa se va reusi ceva, nu ca nu ar vrea saccsiv, dar fiecare are parea lui si fiecare intelege credinta cum a fost invatat sau cum si`a perceput`o aceea persoana, iar cei mai multi recurg la cuvinte precum…post, rugaciune. Stiti Dan Puric intr`una din emisiuni povestea o intimplare haioasa cu niste babute in avion, povestea ca in timp ce avionul trecea prin niste turbulente iar pasageri se agitau de nebuni pe acolo, aceste babute traditionale din partile noastre stateau calme, la care Purin intreaba, cum de sunt atit de linistite, la care ele raspund, ca si`au facut o cruce si o rugaciune, restul tine de Domnul…….aveau aceea credinta pe care noi nu prea o avem si cand spun asta ma refer si la mine. E si revenind la ce spuneam anterior folosim numai cuvinte inalte…rugaciune, post…dar in rest stam cu mainile in san. Eu consider ca este nevoie de mai mult de atit, este nevoie de o implicare mult mai mare. Parintele Serafim Rose vorbeste mult mai bine ceea ce vreau sa eu sa subliniez…….adica totul este de fatada incusiv din partea multora care scriu pe diferite forumuri…cuvinte goale……..sper sa nu fiu inteles gresit, este nevoie de aceasta Comunitate Ortodoxa, dar in adevaratul sens nu doar cu numele sau cu cine stie ce postari de carti ortodoxe, pt ca multe site`uri au carti orodoxe gratuite pt descarcare, si ce au rezolvat cu asta? este nevoie si de o implicare personala. Ce pluteste in aer, pai plutim noi cu cugetarile noastre nihiliste, atit timp cat nu daruim nimic ce vrem in schimb ? Apropo cati dintre voi a mers la slujba dintre ani, aceea care se tine exact cand sunt artificiile mai mari ??????? la 12 noaptea ?
Nu ma omori si tu, caci si asa este destul de greu.
Eu personal ma implic in activitati gratuite in beneficiul copiilor. La asa ceva te referi sau ai altceva in minte?
Comunitati ortodoxe nu pot exista decat la nivel local. Cred ca prima comunitate ortodoxa pe care avem datoria sa o cream este a familiei noastre, mergand de la sot, sotii, copii, parinti si pana la verisori, matusi, etc. Uneori e mai usor sa te intelegi cu un strain, e adevarat, dar tocmai de aceea lupta de a aduce pe cei din jurul nostru, rudele, la ideea de a fi impreuna buni crestini, este mult mai grea.
…este foarte greu pentru ca suntem vreo 3 generatii, de la al doilea razboi incoace, care am crescut fara o educatie crestina adevarata, unii fara nimic, iar altii cu franturi.
Personal nu sarbatoresc 01.01… Nu privesc nici un fel de programe de revelion. Îmi astup urechile cu vata, cu perna în cap ca sa nu tresar de bubuituri si dorm ca-n oricare alta zi de nesarbatoare.
Mi se pare corect.Asa fac si eu.Bravo.
Eu pot doar sa spun ca imi este f greu sa ma rog. Practic ma lupt ca sa fac asta. (dar banuiesc ca acest aspect era actual si pe vremea primilor crestini)
Pana acum vad ca nimeni nu s-a gandit la oamenii care sunt SINGURI si care chiar daca sunt ortodocsi practicanti, nu gasesc niciun sprijin in cei din jurul lor. Si cu atat mai mult ca sunt crestini, acest fapt ii arunca si mai abitir in izolare. S-a scris aici si despre plecarea in munti, daca timpurile o vor cere. Pentru cei SINGURI nici plecarea in munti nu este o solutie. In care munti sa plece, muntii de pe dreapta sau de pe stanga? Binenteles ca de fapt nimeni nu e singur, ca DUMNEZEU este cu noi, dar tinand cont de vremurile pe care le traim, pentru oamenii SINGURI, aici pe pamant nu exista prea multe solutii …
In ceea e priveste daca „simtim ceva in aer”, eu una simt asa, ca o senzatie de sfarsit de lume, de cativa ani buni. Simt ca timpul s-a comprimat: acum e dimineata si acum e seara, acum e luni si acum e duminica, acum e 1 ianuarie si acum e 31 decembrie, acum esti tanar si acum, foarte rapid, nu mai esti tanar … Cum reusim sa folosim acest timp, asta e intrebarea.
Cararea dintre vecini a disparut, credinta crestinilor s-a racit. Traiesti in mijlocul oamenilor si parca ai trai in pustiu.
Preocuparile oamenilor care acceseaza acest blog sunt din pacate ignorate de marea majoritate a semenilor nostri. Daca incerci timid sa abordezi o tema soft din categoria NWO, esti privit ciudat, sau in cel mai bun caz ti se spune: lasa-ma cu chestiile astea care ma deprima.
In ceea ce priveste concentrarea la rugaciune … e foarte greau si pe langa asta amanarea momentului rugaciunii si urnirea spre rugaciune. Dumnezeu sa ne ajute!
Nici nu stii cata dreptate ai sora.Cred ca toti simtim asta,constient sau nu,mai mult sau mai putin.
Roxana,imi place cum vb despre cei singuri,singuri pt ca au pornit pe un drum diferit de al celor multi.ai dreptate cand spui ca la noi se savarsesc suparator de multe Liturghii.asa este.sa iti dau un exemplu:de ziua sf arhangheli Mihail si Gavriil eram in Bulgaria si eram tare curios sa vad o slujba in biserica lor asa ca alerg dimineata catre biserica dau sa intru,usa inchisa,m-am gandit ca am gresit usa,ocolesc cladirea si dibuiesc alta usa mai impunatoare dar…un mare lacat pecetluia intrarea…si bulgarii sunt una din putinele si ultimele tari majoritar ortodoxe iar in acea mare zi la ei biserica era inchisa.atunci am inteles ce vie si puternica este credinta la noi in tara si cat de tare trebuie sa deranjeze acest lucru pe cel rau si poate ca si din cauza asta tarisoara noastra este atat de “sagetata”din toate partile
iar plecarea in munti,acum pt cateva zile,altadata poate pt o viata sa stii ca ajuta.eu o fac des si simt ca renasc in mijlocul naturii
o iesire in salbaticia naturii este aproape ca o rugaciune caci daca vezi in jur splendoarea si perfectiunea naturii create de bunul Dumnezeu spre a ne fi noua casa nu poti sa nu ii multumesti si sa il lauzi in continuu
La Multi Ani! Doamne ajuta!
Si eu confirm sentimentele dvs. Am simtit pe propria piele cum ispitele s-au intetit si s-au diversificat, chiar si acelea care pareau din trecut si depasite au revenit intr-un alt “ambalaj”. Unele lucruri mi se par chiar prea subtile sau infime (nu ca ar fi pacat prea mic). Cred ca satana este pe ultima suta, si nu mai stie ce sa inventeze si de ce sa se lege. Simt aceasta ca o incurajare si intarire din partea lui Dumnezeu, cat si un indemn la cumpatare. Nu stim cat va dura si ce va mai veni. Doamne, Iisuse Hristoase, pazeste-ne! De asemenea am observat ca certurile dintre oameni s-au inmultit si sunt lipsite de sens, cat si ca oamenii sunt mai haotici in locurile publice. Poate “furia” de Sarbatori? Cred ca si eu, daca ar fi sa aleg cuvintele cele mai potrivite, as zice ca “este ceva in aer”. Un lucru as dori sa recomand cu smerenie: Sa nu dam frau imaginatiei sau concluziilor/prezicerilor pripite!
superb Roxana, esti printre putinele persoane care le vad destul de realiste. Slava Domnului ca eu am mai reusit sa evadez din aceasta jungla, mergand in diferite locuri mai linistite si retrase ca altfel inebuneam de tot. Imi place mai ales zona aceea din Fagaras incepind de la Zarnesti incolo spre Sambata de Sus, orice vb cu oamenii si orice ia`i intreba dupa aceea, iti ureaza la sfarsit , sa “Mergi cu Dumnezeu” sau “sa iti ajute bunul Dumnezeu sa ajungi cu bine”.
Wolfwie, asa este. Tara asta e plina de locuri minunate si oameni extraordinari. Sunt atat de multe manastiri si schituri de vizitat. Timp sa ai …
In alta ordine de idei, uitasem sa spun ceva. S-a amintit aici ca se simte intre noi romanii o stare de agitatie si de neliniste. Nu e de mirare. Ganditi-va cate Sfinte Liturghii se fac in fiecare zi in manastiri si in zilele de sarbatoare in toate bisericile din Romania. Se vede faptul ca celui rau nu-i convine deloc. Si atunci ataca. Cred ca asta ar putra fi una dintre explicatiile legate de presiunea pe care o simtim din ce in ce mai acut.
Legat de Sfinta Liturghie ce spunea Pr Arsenie Boca ! ca Sfanta Litughie este singura care mai tine lumea in picioare. Iar micile escapade care le fac, sunt ori sambata ori duminica, acum stau mai mult in oras ca nu am cauciucuri de iarna dar cred ca intr`o luna iarasi o iau din loc, de obicei merg cu prietena mea…sper ca anul acesta sa fac si casatoria, pe oricine am invitat, nu au vrut sa mearga doar daca mergeam la…….mare. Si sincer sa fiu in aproape 30 de ani cati ani am nu am vazut niciodata marea……nu ma atras. Inainte ne adunam cate cinci si mergeam….alegeam anumite locuri si plecam de nebuni……….iar in general plecam de dimineata de tot si ne intorceam seara tarziu.
daca stam bine si ne gandim este sa zicem asa linistea de dinainte furtuni. Doar ca este o liniste apasatoare, cu cat astepti mai mult sa se intimplae cu atit este mai obositor iar cand apare deja esti sleit de puteri pentu ca nu mai ai disceranamantul sa constientizezi ca a inceput si deja esti parte din ea.
@tutenes, ai dreptate, dar gandeste-te ca cel rau castiga pe zi ce trece din ce in ce mai mult teren in toata lumea, ori in Romania, o tara mica, dar cu o densitate impresionanta de manastiri, schituri si biserici, se savarseste necontenit Sfanta Liturghie, fapt de neiertat pentru cel rau. Iar acesta, avand mai multa putere acum dacat in trecut, ataca cu mai multa forta. Sper sa gresesc totusi …
roxana sa nu mai dam vina ca Eva pe dracu !! ne o facem cu mana noastra,nu se vede ?Dracul acum se distreaza cu noi,faptul ca crestinii nu se uita la credinta preotului arata idolatrie si nu credinta,sant superficiali:a biserica,a preot..dar au fost mai multi preoti rai decat buni dar omu nu vrea sa cerceteze,sa fie atent,oricine se imbraca in negru e cinstit ca un sfant ca pe rasputin
gil, iti spun tie ce-mi spun si mie de multe ori pe zi: nu judeca pe nimeni. Stiu cat de greu este … A judeca inseamna a ne pune in locul lui Dumnezeu, a ne considera mai buni decat ceilalti, intr-un cuvant a ne mandri. Avem vreo masura cu care putem stabili cat de buni suntem in comparatie cu ceilalti? Ce stim noi cate fapte bune sau cate virtuti au cei pe care-i judacam? Punem cununi pe capul celorlalti, in timp ce noi ramanem inciudati in nemultumirea noastra.
pai ce sa simti in aer… lucrurile de care vorbiti se intimpla de mult timp. asta e altceva. e vorba de acel sentiment de “ceva” care urmeaza sa se intimple devine din ce in ce mai acut cu fiecare an, luna, zi… este un sentiment de disperare si de neputinta care te poate arunca in depresie – sau deznadejde, cum se numeste popular. pe mine m-a indreptat spre rugaciune.
am fost si la slujba de pe 1 ianuarie, si am ascultat moliftele Sfintului Vasile. eram doar 5 oameni in biserica. este prima data in viata mea cind particip la slujba din aceasta zi de mare sarbatoare, si evident este prima data cind aud citite aceste rugaciuni. va marturisesc ca mi s-a incretit pielea pe mine, sunt cuvinte infricosatoare care ti se intiparesc in minte.
revin la subiectul articolului. eu sunt plecat de aproape 7 ani din tara, doar cu sotia, si singurul sprijin pe care il avem si l-am avut mereu a fost Domnul (EL a avut grija mereu de toate. cind ne uitam in urma la toate prin cite am trecut ne minunam cum s-au “potrivit” toate pina acum. asa ca vreau sa va spun doar atit: orice ispita v-ar incerca, faceti o cruce si spuneti rugaciunea lui Iisus, si amintiti-va ca El este mereu cu noi si ne pazeste de ORICE lucru rau.
nu va mai faceti griji pentru ce e in jurul nostru si pentru ce credem noi ca va fi. va fi greu, usor, numai Domnul stie. datoria noastra este sa ne ingrijim de sufletul nostru si sa avem grija de lucrurile marunte, pentru ca de cele mari are grija El.
Doamne ajuta la un an nou mai bun pentru sufletele noastre!
sa avem grija de lucrurile marunte, pentru ca de cele mari are grija El.
Doamne ajuta la un an nou mai bun pentru sufletele noastre!
ce frumos ai zis,flor!
daca vorbesti din experienta te admir
@parerea mea:
senzatia de care vorbeam eu vine – pe cat de bine o pot explica in cuvinte – din adancurile fiintei mele si nu e neaparat legata de perceptia evenimentelor exterioare mie. as zice ca e legata de suflet, de duh.
si inainte de trezvie ma informam destul de amanuntit de pe canalele media si chit ca stim in ce fel e prelucrata informatia de aceastea, ei bine, eram destul de sigur de legatura dintre anumite evenimente, intamplari etc…altii le categoriseau si inca o fac drept “teoria conspiratiei”. eu nu. nici macar inainte de acel t zero personal de acum ceva vreme.
senzatia respectiva nu se limiteaza numai la perceptia raului ce cuprinde din ce in ce mai mult lumea sau la trecerea mai rapida a timpului (ceasul atomic masoara aceleasi 24 de ore, sufletul e insa mult mai sensibil se pare) ci si la alte aspecte: fie ca e vorba de senzatia interioara ca eu nu o sa apuc sa mor asa cum se moare de mii de ani ci “altfel”…fie ca e vorba de acel sentiment de neapartenenta la lumea (nu in acceptiunea de societate umana) asta, acel “not from this world”.
iar din modul in care m’am “trezit” eu si dintr’o serie de intamplari suprafiresti prin care am trecut nu pot trage decat o singura concluzie: traim vremea cernerii, ochiurile plasei sunt din ce in ce mai mari iar vrajmasul racneste ca un leu dupa fiecare suflet. loveste din toate partile. din toate. iar cand crezi ca ai scapat, e acolo unde te astepti mai putin: pe scaunul de langa tine. uneori, chiar la modul fizic.
eu unul nu mai pot rade si pana si zambetul mi se frange uneori inainte de a se contura. mai ales cand ma gandesc la cei ce nu vad. sau nu vor sa vada. sau vad si nu le pasa.
e vremea lacrimilor, a jertfei de sine, a iubirii neconditionate, a rugaciunii si e vremea in care trebuie sa lupti cu orice pret, vremea intelepciunii, a marturisirii, a verticalitatii. e vremea sa ne predam in mainile Lui, vremea trairii in Iisus Hristos. sa mi ajute Dumnezeu si sa ne ajute sa ajungem acolo, la El, la “a fi”.
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul.
flor cand spui sa ne ingrijim de sufletul nostru in esenta spui bine, numai ca sincer marturisesc fara sa dau prea multe exemple, am si eu cativa prieteni calugari care spun acelasi lucru numai ca si iei vad acest lucru doar pe ceva legat de persoana lor. A imi vedea de sufletul meu pt mai mult de 95 % din tara este echivalent cu a ma ruga, a face ascultare , a tine post, a merge le slujba de Dumnica si sarbatori,……..dar se pierde esenta…dragostea de aproapele, sa ajuti pe omul sarman, si cand spun asta ma refer sa`l ajuti pe acel om sarman cand are el nevoie nu cand vrem noi, sa participam la durerile aproapelui si nu sa ne pastram constiinta “curata”, ca nu putem sa ajutam fara ca macar sa fi incercat. Este si o povestioara nu mai tin minte exact cum, dar ceva de genul, Maica Domnului se milostiveste de o femeie din iad sii da o sansa sa iasa de acolo, trimite un inger cu o foaie de ceapa ca aceea femeie din iad sa se prinda de aceea foaie de ceapa, ceea ce a si facut respectiva femeie din iad, dar vroiau si altii sa apuce de aceea foita de ceapa, numai ca femeie asta de frica ca poate se rupe foae de ceapa a inceput sa`i impinga pe ceilalti si sa le faca branci ca nu cumva sa se rupa foia de ceapa si sa nu mai scape de acolo….deci in esenta se gandea doar la persoana iei stricta. Oricum flor faptul ca esti plecat din tara inteleg ca iti este mai mult decat dor si de tara dar si de manastireile noastre si sa auzi slujba in limba romana. Apropo de limba romana scrie intr`unul din nr revistei lumeacredintei, ca baronul danez Joost Dahlerup “baronul nu a vrut sub sub nici o forma sa`i fie tradusa liturghia in daneza, motivand ca limba romana este o limba sfanta si el vrea sa auda slujba numai in romana, ca asa suna bine singurul lucru care il intelege este ” Doamne miluieste”…….”……ceea ce eu cred ca este esentialul.
La multi ani si Doamne ajuta! Eu nu am simtit atat de pertinent intetirea razboiului nevazut. Am avut ocazia sa ma gaseasca noaptea dintre ani la o manastire de monahi la care s-au facut Moliftele Sfantului Ierarh Vasile Cel Mare de un sobor de preoti si apoi s-a facut miruire. Slava Domnului intru Sfintii Sai! Sa ne fie de folos acest nou an si plin de bucurii duhovnicesti!
Dumnezeu sa va-mburde-n rai!
Si eu am fost la Sf. Liturgie de 1 ianuarie. Si in bisericuta nostra erau vreo 10 babute pe scaune si cam atat. Batea vantul. Mi-e mi-a placut. Si la noi s-au citit Molitvele Sf. Vasile cel Mare. Si la Catredrala -cred-, in rest, n-am auzit prin oras sa se citeasca.
Daca n-am auzit molitvele citite la TV in 20 de ani, de acum inainte slabe sanse.
Poate ca ceea ce simtim -nelinistea- e legat si de stirile citite zilic (chiar si numai de pe acest blog). Am fost in State in 2006 si am fost nevoita sa stau 3 luni, va spun sincer ca razboiul nevazut de acolo, cel putin in ceea ce ma priveste a fost cumplit. Pe aici, ca sa fac o comparatie e ala-bala-portocala (pana acum, ca ceea ce va veni, e clar ca nu va fi de dulce).
Peste tot unde am fost in strainatate (vreo 20 de tari) exista multa si exagerata politete pt ca asa este creata societatea, si acest lucru iti creaza falsa impresie ca oamenii sunt buni, ca n-au probleme (toti iti zambesc si nu poarta o reala conversatie, ca aici, se multumesc cu chestii se suprafata: How are you? I’m fine thanks… si zambetul e fals si fortat pe figura). Daca nu zambesti esti luat imediat in vizor. Ce-i cu tine, ce probleme ai (chiar si de catre vanzatoarea de la supermarket).
Tot confortul material te face sa simti ca ai toata puterea in mana ta si ca nu ai nevoie de Dumnezeu. Pur si simplu te faci ca uiti ca exista.
Eu cred ca fiind in Romania ca suntem oarecum protejati. Saracia noastra de aici ne face sa avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu si sa ne rugam zilnic: sa ne pastram serviciul, sa primim salarul, sa aiba grija de noi Maica Domnului de cate ori ne urcam la volan, sa ne protejeze pe strada de toti aiuritii care se leaga de noi, sa-i tina pe parintii trupesti -care mai sunt- in viata, sa aiba grija de ei cat suntem plecati prin tara in pelerinaje.
Ce am observat eu in ultimii ani: ca e din ce in ce mai mult rautate (te imping in supermarket, se grabesc, dau cu tine de pamant daca nu-ti pui produsele-n cos in 2 timpi si 3 miscari).
E din ce in ce mai mult interes in ceea ce priveste banul. (inainte de ’89 sarbatoream in familia extinsa -unchi, matusi, veri, verisoare- orice aniversare, acum ne vedem la inmormantari si la nunti) desi eram mult mai saraci pe vremea aceea fiecare dintre noi.
Aceste 2 lucruri au o crestere exponentiala. Si cred ca ele genereaza altele.
Pe mine ma motiveaza spovedania, de rusine fac ceea ce trebuie sa fac (post, rugaciune, prezenta la biserica, etc.). Si faptul ca sunt singura din familie care tine toate posturile si asta ma motiveaza (gandul ca daca macar eu fac D-zeu va avea grija de noi toti). Plus ariditatea sufleteasca a celei plecata din familie care stiu ca n-are biserica, n-are timp de a se ruga (in strainatate se lucreaza atat de mult si vii acasa atat de obosit ca te scurgi efectiv de pe picioare, de fapt asta e si scopul).
In ceea ce priveste tarile ortodoxe nu cred ca stau mai bine ca noi dar si lor le sta deasupra ajutorul Sf. Liturghii. Si asta se simte chiar si in conversatiile cu cei de acolo. Sunt mai… altfel. Nu stiu cum sa explic.
Eu multumesc Maicii Domnului ca am avut puterea sa raman in tara pe un salariu de nimic si sa rabd multe ca sa fiu aici cu bisericile si manastirile noastre.
Dragii mei frati, daca vom avea taria sa ramanem aici in Romania si sa nu marsam pe presiunea materiala extrordinara, sincer va spun ca daca ne tinem de Hristos ne ajuta f.f.f. mult Dumnezeu.
P.S. Frate saccsiv nici eu nu am primit invitatie sa intru in comunitatea ortodoxa.
Am fost in la Liturghie pe 1 ianuarie si spre surprinderea mea au fost foarte putini …absenti! Am patit ca in povestioara cu calugarul care primise ca si ceilalti frati din manastire un ulcior sigilat cu ulei…el doar a desfacut putin sigiliul in tipul unui an intreg si a inmuiat degetul…dupa un an a dus vasul la altar mandrindu-se in sinea lui ca doar a inmuiat degetul…ajungand la altar a constatat ca ceilalti frati nici macar nu-si desigilasera ulcioarele… asa si eu, m-am dus cu mandrie la Liturghie gandindu-ma ca voi fi printre putini… dar am ajuns ultimul!:(
S-au citit Moliftele Sfantului Vasile si s-a facut si aghiasma de inceput de an… si cred ca in toate bisericile din orasul meu!
Da,sora,ai dreptate.In strainatate se vede fata frumoasa a diavolului,ei sunt evoluati si civilizati.Acolo diavolul e politicos,e bun,e tot ce vrei.Este o falsa viata si o falsa fericire.E un paradis al nebunilor.Diavolul stie si el ca vorba dulce mult aduce si de aceea il imita pe Hristos la suprafata,pentru a ne pacali si sminti mai bine.Este exact cum unor sfinti li se arata in chip de inger…Adica pe afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul.Unii nu inteleg cum poate fi diavolul bun,daca el este rau.Pai nu este bun,doar pare bun.Oamenii profunzi nu pot fi inselati de aparente.Normal ca diavolul se arata bun si frumos,pai daca s-ar arata in rautatea si uraciunea lui cine l-ar mai crede?NIMENI.
Asta am incercat sa spun, nu faptul ca aici nu exista o lupta, care simtitor e din ce in ce mai grea, ci ca sistemul de afara este perfid, te invaluie, te ameteste, si de mii de ori este mai greu de luptat cu el. Exista unele locuri unde te simti ca-n rai, e atat de frumos si de perfect totul! Sub aparenta extrem de imbietoare si coplesitor de frumoasa se ascund nu unul, cu care -poate- luptam noi aici, ci o infinitate. Cred ca trebuie sa fii extrem de intarit sufleteste si _cu adevarat_ un om duhovnicesc ca sa te mentii macar pe linia de plutire.
Pentru cel care cauta un urcus duhovnicesc si care il iubeste pe Hristos si pe Maica Domnului din toata puterea lui, locul lui nu cred ca este in strainatate.
da’ mai este timp pana cand termina toata fauna… ) (mai ales daca nimeni dintre apropiatii tai nu posteste, te trezesti ca esti singur prin pustiu), la biserica ce sa mai mergi ca ai vreo 200 de km de parcurs pana la cea mai aproape… si cine stie daca nu e in greaca sau rusa, ori in engleza… :-/
). Si toti avem cel putin un cunoscut sau un prieten care merge pe aceeasi cale cu noi si care ne da o oarecare nadejde ca nu esti singur si ca-n clipe grele cineva ar avea disponibilitatea sa-ti ofere un sprijin sufletesc. Plus dohovnicii in care alegem ca Tâşcu-n bote… 
Sa nu uitam ca marii nostri duhovnici, sau sfintii inchisorilor, prin lacrimi si sange au ajuns la Hristos. Unul dintre sfinti spunea ca la Dumnezeu Tatal se ajunge numai in stare de jertfa.
Ori numai stare de jertfa nu exista in bunastarea materiala. La un moment dat ti se pare ca si postul e superflu (deocamdata n-au inventat astia gripa super flu
Majoritatea dintre noi, daca nu au o biserica peste drum, cel putin nu fac mai mult de o jumatate de ora pana la cea mai apropiata (chiar daca nu de putine ori se intampla sa ne alegem o alta din varii motive, mai toti strambam din nas, daca avem de unde alege…
Noi avem create aici TOATE conditiile ca sa ne sfintim. Sunt _atatea_ lucruri pe care le rabdam si care dincolo nici nu ar putea fi concepute… ne insemnam cu sfanta cruce din momentul in care iesim pe usa pt. ca niciodata nu se stie daca si in ce conditii ne mai intoarcem (gandindu-ma la situatia de pieton sau, mai periculos, la cea de sofer, ori la sistemul sanitar care de multe ori te lasa sa mori cu zilele-n mana) si ne incredintam in mana Maicii Domnului.
De post suntem satui daca n-avem ce manca _chiar_ si cu o bucata de paine… si ce buna-i painea nostra fata de ce exista in America! Doamne ce buna-i! Nu va dati seama ce amara-i painea printre straini.
Sa multumim ca ne-am nascut aici si ca suntem ocrotiti de sfintii martiri ai inchisorilor si de Maica Domnului!
Da,cei bogati nu mai au nevoie de nimic,deci nici de Dumnezeu.Oricum,nici bogatia nu e un pacat,nici saracia nu e o virtute.Fecioria,ca si saracia,trebuie sa fie de buna voie,nu de nevoie.
Avem de toate,suntem ca in rai!Sunteti ca in iad!
mi`se pare mie sau ati inceput sa fiti mai realisti……cel putin o parte din voi, si trebuie sa recunosc, Mari are foarte multa dreptate si anume, ” Saracia noastra de aici ne face sa avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu”, deci in esenta nu trebuie mereu sa ne plangem ca nu ne merge bine, poate cei care ne vor raul, ne fac indirect un fel de bine, iar cine are credinta in astfel de momente mai rau se intareste, sa nu uitam de cei prigoniti pe timpul comunismului cu cat erau batjocoriti, baturi, chinuiti cu atit mai mult crestea credinta in iei. Oricum Mari ai scris intr`un mod foarte transparent, simplu si totodata placut. Eu am incercat aproape de miezul nopti la trecerea dintre ani sa merg la Manastirea Caldarusani, dar nu se tinea slujba, a trebuit sa ma grabesc sa ajung la Schitul Balamuci sau cum i`se mai spune Sitaru. De obicei mergeam la Antim, dar nu se potriveste….afara artifici si muzica iar iin biserica slujba. Ma impresionat aici la Sitaru faptul ca cei trei preoti care slujeau, fiecare era imbracat intr`o culoare nationala…rosu, galben si albastru
Nu stiu ce simtiti voi dar eu simt rautate si cel mai rau e ca o simt si in mine. Sta ca un vulcan care explodeaza rar dar urat!
Iata, asa ceva simt si eu: simt ca nu ma mai suport.
fratilor, stam si cadem de acord ca pluteste ceva rau in aer. si eu simt o intetire a ispitelor, o rautate sau o aplecare spre pacat cum n-am mai simtit pana acum. ma minunez in jurul meu de cata necredinta e in oameni, in persoane apropiate mie, de la care as fi avut anumite pretentii, macar sa vada lucrurile asa cum sunt. haideti sa si facem ceva, desi, e clar, vremurile sunt f f aproape si NU le putem impiedica sa vina, pt ca asa e scris in biblie ( putem doar sa le mai indepartam prin rugaciune). haideti sa ne rugam mai mult, asa cum spune si fratele sacciv si sa militam mai intens impotriva actelor biometrice ( pasapoarte, buletine, permise0. din 2011 vor fi obligatorii si buletinele. sunt f f multi masoni in toate partidele, mai ales in PDL. ce e de facut? haideti sa scriem presedintelui sa propuna referendumul legat de actele biometrice. haideti sa faceti ceva …. iertare daca gresesc , dar asta e parerea mea acum….ca facem prea putin pt a ne sustine credinta! Doamne-ajuta!
E ce spunea parintele Sofronie de la Essex ca dupa razboaiele mondiale CEVA in lume s-a alterat ireversibil.
Noi nu mai simtim astea ca nu avem experienta vietii de dinainte de al 2-lea razboi mondial si cu atat mai putin din secolul 19 s.a.m.d.
Cei ce au inteles evolutia duhului acestei lumi au avertizat in multe randuri. Sa ne amintim ce scria Ianolide in 1985:
“Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Şi totuşi el e trist şi îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.
Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.
De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.”
Personal simt de aproape 2 ani ceva in aer cu cresteri paroxistice si descresteri aparente, regizate, calculate. De doua-trei saptamani simt o liniste “asurzitoare” ce nu ma lasa sa dorm, ma oboseste si ma agita teribil.
Nu avem decat sa ne adunam si sa ne concentram pe dinauntru, sa cerem mila de la Dumnezeu, tarie, luminarea mintii, inmuierea inimii, rabdare si discernamant.
Chiar daca lucrarea vrajmasilor in lume se inteteste direct sau prin toate lucrurile lui si prin toti slujitorii lui, ar fi gresit sa nu spunem ca toate vremurile sunt pline de Harul lui Dumnezeu si toate sunt potrivite pentru mantuire si ca “multi sfinti din vremurile de demult si-ar fi dorit sa traiasca vremurile de azi” cum marturiseste Parintele Paisie Aghioritul.
Deci… sus sa avem inimile, catre Domnul, cu multumire pentru toate lucrurile minunate de care ne-a invrednicit, pe noi cei reci la inima si goi de fapte bune, cu totul nevrednici si nemultumitori.
Putere smerita, dragoste luminata si dreapta socoteala sa ne dea Dumnezeul nostru Cel in Treime slavit, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si ale tuturor sfintilor! Amin.
Dragilor, iubitilor frati intru Hristos incep cu La multi ani!
Sa va acopere sufletele zbuciumate Maica Domnului cu Sfantul ei Acoperamant.
Ceea ce spune Saccsiv este perfect adevarat…suntem loviti din toate partile, din interior, din afara, la servici, de catre cei dragi din familie…de prieteni si chiar dezamagiti de unele fete bisericesti….este absolut normal…Este sfarsitul, este cernerea.
Cateva din experientele mele personale.
1. Va scriu ca un observator extern poate ne ajuta sa ajungem la o concluzie:
@parereamea si ceilalti care au scris despre agitatia din Romania au dreptate. Locuiesc in Toronto de 8 ani. In toamna anului 2008 am fost in Bucuresti, dupa 5 ani de stat departe de Romania; in Bucuresti locuiesc toate rudele noastre asa ca nu avem incotro; noi consideram un fel de sacrificiu sa ne facem concediul in Bucuresti (concediul in America de Nord este de regula 10 zile pe an acesta fiind unul din motivele pentru care multi nu vin in Romania decat foarte rar, daca se intampla sa ai copilul bolnav de cateva ori pe an…gata concediul). Trebuie sa precizez ca noi ne facem vacanta la aer curat in natura, cu cortul prin parcurile nationale ale Canadei, nu ma duc la New York – nu vreau sa-l vad, nu ne ducem in insule, in Cuba sau Dominicana o fii ieftin dar este contrar principiilor noastre, am fost de partea cealalta a zidului candva (de ex. pe vremea cand era la Mamaia Club Mediteranean, si ne uitam prin gard la minunatiile de acolo) n-am uitat sentimentul.
Atata agitatie si nervozitate ce am remarcat in Bucuresti si in marile orase nu am intalnit nicaieri. Toti sar ca arsi din nimicuri. Numai ganduri mercantile, nimic duhovnicesc, macar o bruma de simtamant civic….ceva
De multe ori romanii care au plecat in vest sunt acuzati de materialism…..o fi adevarat pentru unii dar o spun cu durere mare in suflet, nici cei mai mercantili romani din anturajul meu de aici nu se ridica la nivelul rudelor, prietenilor sau cunostintelor mele din Romania, acestia din urma depasindu-i cu foarte mult. Este o sete de orice este material;
am incercat o explicatie: sufletele bietilor romani care nu au avut o viata normala atata amar de vreme tanjesc inca nebuneste dupa masini, case, mancare si excursii. M-am crucit cat chin, durere, conflicte foarte mari sunt pe temele astea. Ce suparari, ce certuri peste tot din pricina acestor nimicuri.
Fiecare are cel putin 2 telefoane mobile…Doamne ma intreb cum de nu innebunesc de tot.
Am incercat sa deschid gura si sa-i linistesc un pic cand erau cu spume la gura (de multe ori la propriu) s-au uitat la mine de parca eram venita cu pluta…ascultau uimiti cateva minute ce le spuneam si erau total descurajati….figurile lor mirate spuneau ceva de genul: “OK. e clar var-mea e dusa rau de tot ….probabil din cauza bisericii”
Am sperat sincer sa fie doar o parere pur personala, dar cand alti prieteni s-au dus si au stat in Romania mai multisor cateva luni – cu copiii (de regula la cateva luni dupa ce se naste un copil multe din prietenele mele se duc sa petreaca cu parintii lor cateva luni in tara) au venit inapoi declarand ca vor avea nevoie de cateva saptamani sa-si revina. De ce? din cauza agitatiei si nervozitatii, a rautatii si chiar a limbajului violent folosit tam-nesam nu in casa neaparat dar in general cam peste tot chiar si de prietenii lor apropiati.
Deci ceva este…. cel putin in Bucuresti.
Am fost 3 zile in Moldova la manastiri….total diferit…adevarata Romanie e acolo, la satele cu oameni normali care nu viseaza case cu zeci de camere, masini si excursii exotice si care se roaga sa le ajute Dumnezeu sa ajunga la timp la slujba la manastire.
Ma mira foarte mult acest fenomen caci ma asteptam ca acest pamant al Romaniei bogat in sfinte moaste, udat in repetate randuri de martiri sa linisteasca intr-un fel sufletele oamenilor dar parca e pe dos.
Totusi Parintele Arsenie Boca profetea ca Romania va fii inconjurata de un zid de foc si multi nu se vor mai putea intoarce in tara si vor regreta.
Cu toate ca este asa de rau cel putin in Bucuresti, eu inclin sa cred ca profetiile parintelui Arsenie se vor implini si ma rog sa ma intorc in Romania…nu cred ca voi rezista aici pina la capat, aici oamenii poate sunt mai calmi, mai civici dar spalarea pe creier e imensa….
De ex. au stat in medie de 4 ore la coada in vant, frig si ploaie cu copii de toate varstele ca sa faca vaccinul impotriva gripei porcine, ce-i drept dupa un anunt isterizant ca un baietel de 13 ani a murit subit din cauza virusului; s-a constatat mai tarziu ca de fapt era asmatic si el facea hochei de performanta de asta a murit, dar asta nu s-a mai anuntat pe toate canalele. In schimb copii mici si bebelusi au murit in drum spre casa venind de la vaccin din pricina vaccinului, nici asta nu s-a anuntat….
2. In ultimii doi ani am sesizat aceste atacuri din toate partile. M-am rugat, dar m-am si deznadajduit, insa in ultima vreme parca am ajuns la un grad de “nesimtire” un fel de “ce e val ca valul trece”; am mereu in minte parabola cu mersul pe apa….nu ma uit la valuri ci la Hristos Care-mi intinde mana si la Care trebuie sa ajung…imi e mai bine cand reusesc asta. In schimb plang la rugaciune.
E un fel de plans amestecat: pentru pacatele mele, ale altora ca mine, pentru coplesitoarea bunatate dumnezeiasca, pentru faptul ca multi nu pot impartasi bucuria unei rugaciuni sau a unei slujbe….plang pentru toate acestea de mi-e si rusine de multe ori de cei din jur. Plansul asta mangaie sufletul meu ingrijorat din ultima vreme.
3. De ce m-am ingrijorat ultima oara? M-am dus la Consulatul Romaniei sa-mi fac cerere pentru pasaportul clasic romanesc aici dureaza cam 5-7 luni pina il primesti…se face in Romania. Din pacate m-am dus prea tarziu pe 21 decembrie. Cei de acolo au convenit ca incepand fix de pe 21 sa nu mai primeasca cereri pentru tipul vechi de pasaport…pur si simplu anul 2009 s-a incheiat pentru ei cu zece zile inainte dpdv pasaport. Ceea ce m-a suparat/socat a fost ca nici macar nu primisera masinile pentru amprente si retina, nu stiau cand le vor primi, nu stiau daca vor functiona aceste masini, nu stiau cand vor fi ei in stare sa le puna in functie…dar ei nu au mai primit cereri pentru pasapoarte incepand cu 21 decembrie…uite asa “a vrut muschii lor”
I-am intrebat: “Dar stiti ca tipul nou de pasaport este controversat?” raspuns “Doamna, oricum trebuie sa vi-l faceti pina la urma”. Cei care erau acolo pentru diverse acte habar nu aveau de ce e controversat actul de tip biometric….o batranica s-a temut ca ii vor face control la ochi, se va vedea ca nu vede bine si nu-i vor da pasaportul biometric pe chestia asta….auzise ca e o chestie cu retina.
mai fratilor nu e de ras.
In Romania buletinele devin biometrice incepand cu anul viitor…poate si aici in Canada foarte curand vor trece pe asa ceva cu toate ca nimeni nu vorbeste despre nimic ….acum.
M-am ingrijorat…ma vedeam luand calea padurii…unde fratilor?…cum?
E frig acum afara….-15C….unde sa stau in padure? sunt eu precum sfanta Teodora care se incalzea rugandu-se?……nici pe departe…
Concret….ce facem cand vor veni astea peste noi?
4. La spovedit la noi la biserica…doua saptamani inaintea Nasterii Domnului: parintele ne-a vazut mai multi….era inaintea Sfintei Liturghii si ne zice: Fiti scurti si concisi ca nu mai ajungem sa facem liturghie…era putin ingrijorat ca nu ne incadram in timp… Si m-am tulburat un pic caci nu vroiam sa ma spovedesc in graba…..si m-am rugat: ” Oh Doamne ajuta-ma sa ma spovedesc in tihna si nu in graba…ca in graba e ca si cand nu ar fii”. Mai fratilor in tihna a fost…dar a durat putin stiu asta dupa dupa amorteala din genunchi, amorteala pe care o am cand ma ridic…. dar parca s-a dilatat timpul….am spus tot, calm si am primit sfaturi bune si mangaiere parinteasca… asa cum aveam nevoie..mare minune.
Am scris si eu ce am avut pe suflet…poate unii vor rade…poate insa din toate experientele noastre sa intelegem ceva….sa pricepem ca nu mai e timp de pierdut.
Imi face foarte bine sa “sporovaiesc” cu voi caci asa cum spuneau multi altii aici, in jurul nostru sunt foarte putini oameni care sa fie preocupati de toate acestea sau macar de mantuirea sufletului lor. Toti spera la un an mai bun, prosper…ca criza se va termina -doar s-a anuntat oficial in State, nu? etc etc…cred ca stiti deja placa.
rugaciune..smerenie..rugaciune…milostenie..rabdare si iar rabdare si nadejde in Domnul
Doamne ajuta!
Eu aici in Ro stiu ca se poate face un pasaport clasic, dar temporar cu durata de 1 an. Eu nu am pasaport, nu stiu exact, dar asa am mai citit din unele comentarii, chiar aici pe blog. Sa te interesezi la ambasada.
se fac asa numitele pasapoarte simple iar durata ii de 10 ani. cel putin asa a fost in cazul meu acum cateva luni de zile. e posibil sa depinda de la judet la judet…
S-a anuntat deja ca in Bucuresti se emite pasaport clasic temporar cu durata de 1 an. costa in jur de 100 lei.
In tara nu stiu cum e.
Alexandra, eu sunt de acord cu tine. si eu mi-amfacut tot felul de ganduri, dar am ajuns la concluzia ca nu trabuie sa gandesc ce voi face maine, si doar azi. Si vorba parintelui meu duhovnic, despre cipuri: tu le spui ca nu le vrei si Dumnezeu va ajuta ( trebuie sa ai un pic de curaj).
E bine ca poti plange sora mea.Sa plangi cat mai mult,eu simt ca nici asta nu ma mai poate mangaia…dar macar ma linistesc si sting suferinta sufleteasca.Sa ne pazim sufletul cu pretul vietii.
Doamne ajuta.
Orice s-ar intampla sa nu deznadajduim.Daca facem asta suntem pierduti.Trebuie sa luam calea padurii,nu exista alta scapare,asta o spune apostolul Pavel.Trebuie sa fim hotarati si sa nu dam inapoi sau sa sovaim.Trebuie sa fim precum Lot cand a parasit Sodoma si Gomora si care nu s-a mai uitat inapoi.Tinta noastra e Hristos.Nu va ingrijorati,ne facem numai griji.Daca nu vom birui aceste griji,ne vor tine pe loc si vom gresi,vom capitula.Nu trebuie sa ne resemnam,trebuie sa luptam…dar in directia cea buna.
cred ca doar in antartica mai te poti duce sa fii liber … oarecum. problema este ca acolo s-ar putea sa mori … de mana sau cu participarea ta. e ca si cum aai opta sa traiesti deasupra unui vulcan activ …
inca mai avem sansa sa ne redobandim libertatea. problema este ca nu sunt suficient de multi oameni dispusi sa se revolte impotriva sistemului impus … in acelasi timp. multi sunt gata sa participe, au nevoie doar de un catalizator … momentan lipseste.
ne e frica sa luptam pentru adevar, de spus il spunem, suficient de multi … si din ce in ce mai multi incep sa se trezeasca … ne e frica sa nu fim singuri atunci cand ne ridicam … asta e problema: oamenii nu mai au incredere reciproca.
si mai rau estee ca, nu avem incredere in DOMNUL, pentru ca atunci cand ne ridicam si luptam pentru Adevar, suntem mereu insotiti de EL.
E o problema pe care o am si eu … si sunt suficient de tanar incat sa-mi revin in eventualitatea in care revolutia nu va fi sufiicient de sustinuta incat sa reuseasca. Chiar mi-e frica, pentru ca am ce pierde: imi pot distruge intreaga familie … poata toate rudele … un risc pe care nu vreau sa-l iau asupra mea in numele lor. Daca as stii ca doar eu voi avea de suferi in eventualitatea esecului, atunci, indiferent de rezultat, as fi triumfator.
saccsiv,ai aprins un foc la timp.
pana acum doar mocnea,acum a inceput sa faca Lumina.
tot ce ne trebuie e doar curajul marturisirii.
apreciez toata munca ce o faci.
ma rog sa ne tina Bunul Dumnezeu verticali si sa ne intareasca in credinta.
Doamne Ajuta !
Da asa e. Tulburare peste tulburare, dar sa nu ne pierdem nadejdea in Dumnezeu. Iertati-ma cei ce ati fost tulburati de mine.
DA.Asta e de mult,si eu o simt de mult,numai ca acum a crescut in intensitate.Cine este in comuniune sufleteasca cu Dumnezeu si semenii sai simte totul in clar,vede totul in clar.Aceasta e unitatea de care vorbea Hristos,sa fii una in cuget si simtiri,aceasta inseamna dragostea.Cele doua arme sunt postul si rugaciunea,prin ele ne pastram sufletul si trupul curat,sanatos si frumos.Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe Dumnezeu.Astfel vom fi mereu in legatura cu Dumnezeu si vom face voia LUI.DA.Lumea e nelinistita si nefericita,deoarece e bolnava si suferinda.Paziti-va de patima suprema,desfranarea.Cine isi pazeste sufletul de aceasta patima isi pastreaza puterile sufletesti si trupesti.Toti sfintii au reusit sa se infraneze,de aceea au ajuns la o masura a dragostei si credintei foarte inalta,au atins implinirea sufleteasca,erau plini de harul Duhului Sfant revarsat in inima lor.Cine isi biruieste trupul isi inalta firea si e mai presus de fire.Desfranarea ne goleste de dragoste si viata,nu mai putem iubi,devenim pustiiti sufleteste.Trebuie sa postim,sa ne rugam si sa plangem cat mai mult pentru vindecarea sufletului si suferinta semenilor nostri.Cine a simtit focul iadului va fugi de el toata viata.Patima desfranarii te trece prin focul iadului,unii ajung intr-o asemenea suferinta incat nici nu mai pot plange si nemaiputand suporta focul mistuitor ce ii arde,se sinucid.Eu personal am simtit iadul prin mai multe experiente pe care nu vreau sa le descriu,am simtit atingerea diavolului…este un foc si o stare ce nu se compara cu nimic din aceasta lume,toate suferintele trupesti nu pot fi asemuite iadului.Este focul gheenei,este focul nestins al dorului de Dumnezeu,de care te-ai separat.Simti ca nu esti…ca esti mort.Desfranarea este o cadere foarte mare in prapastia sufleteasca care este iadul,care te distruge fiintial,de aceea este cea mai grea si mizerabila patima.Desfranatii nu se mai iubesc nici pe ei,de aceea nu mai pot iubi pe nimeni.Dumnezeu a avut mila de mine,mi-a dat boli,chiar si o operatie,mi-a dat lacrimi de pocainta prin care am reusit sa ma ridic.Cu toate ca stiam ca pacatuiesc si ma distrug,nu reuseam sa ies din cercul vicios al patimii,asa ca tot Dumnezeu m-a ajutat.Dumnezeu este atat de bun,iar noi atat de rai.Suferinta lumii este atat de mare incat simti ca nici daca plangi in continuu nu te mai poate mangaia…DA.E ceva in aer…toti diavolii sunt pe pamant si in oameni,le-a intrat pe sub piele si in sange.Noi i-am chemat si le-am dat voie in sufletul nostru,iar ei acum ne chinuie.Deoarece l-am pierdut pe Hristos,dragostea si pacea LUI.Nu facem decat sa culegem roadele necredintei noastre…suntem doar trup,nu ne mai gandim la suflet.Viata nu e o lupta pentru supravietuire,ci pentru MANTUIRE.
Asa sa ne ajute Dumnezeu.
În primul rând, iartă-mi stângăcia. Nu mă prea pricep să utilizez internetul. Nu ştiu ce înseamnă ,, site web”.
Aş fi vrut să fac acest comentariu la ,,categoria”: ,,Reducerea populaţiei”, dar n-am ştiut cum să-l postez acolo.
Slujesc ca preot, de mai bine de 10 ani, într-un sat dobrogean.
De vreo doi ani încoace, întrebând mamele în lăuzie dacă au avut o naştere uşoară, am observat că din ce în ce mai multe sunt cazurile de naştere prin cezariană. Ba chiar n-am mai auzit de o naştere normală în ultimele 5-6 luni.
Am crezut iniţial că e vorba despre mentalitatea femeii moderne care nu mai vrea să se chinuie trecând prin travaliul naşterii. La o cezariană, mamei i se face anestezie, o taie pe burtă, i se scoate copilul, apoi este cusută şi e … ca nouă… fără să fi simţit vreo durere.
Dar cunosc cazuri de femei care au dorit în mod expres naştere normală şi tot la cezariană au ajuns, invocându-se de către medici ,,n” pricini care ar necesita intervenţia chirurgicală ( cordonul ombilical prea lung, sau prea scurt, sau înfăşurat în jurul gâtului pruncului; lipsa dilataţiei; poziţionarea nepotrivită a fătului…).
Deci adevărata cauză a înmulţirii naşterilor prin cezariană nu este moftul femeilor moderne.
Am căutat, o altă explicaţie.
Până nu demult, medicii nici nu prea dădeau pe la sala de naşteri; doar când era o complicaţie se deranjau, vădit iritaţi, să vadă despre ce e vorba. În general se năştea cu moaşa, care avea mult mai multă experienţă practică, care ştia cum să facă masajul local, cum să stimuleze dilatarea, cum să ajute la corecta poziţionare a fătului… şi totul ieşea bine.
La externare, drept mulţumire, nu neapărat ca şpagă, cât i se dădea moaşei? Un prosop, un săpun şi vreo cinci sute de mii vechi. Iar medicul cu ce se alegea? Cu nimic.
Aşa că, iată-i pe medici deşteptându-se: de ce să nu luăm noi ,,laurii”, dar şi ,,darurile”. Iar când vorbeşti de ,,dar” la medic, nu mai e vorba doar de un prosop şi un săpun şi de cincisute de mii vechi, ci de milioane bune, chiar zeci de milioane uneori.
Şi mi-am zis că asta-i explicaţia: dorinţa medicilor de a-şi rotunji bugetul.
Şi prima explicaţie, şi a doua rămân valabile, dar nu acoperă toată gama de situaţii. Ba mai mult, în urma a două cazuri recente ce le-am cunoscut, mi-am dat seama că ceea ce se întâmplă intră în categoria ,, războiului împotriva populaţiei” de care medicii înşişi sunt mai mult sau mai puţin conştienţi, mai mult sau mai puţin implicaţi şi, deci, copărtaşi cu elitele mondialiste la planul de reducere a populaţiei.
Primul caz este al unei fete de 28 de ani, mamă a şapte copii şi care, mergând să-l nască pe al optulea, a dat de un medic ,,idiot” ( iertaţi-mi expresia ). Pur şi simplu n-a vrut să o ajute şi nici pe moaşă n-a lăsat-o. Deşi avea dilataţie maximă ( lucru firesc pentru un organism ce a mai trecut prin şapte naşteri ), n-au dus-o în sala de naşteri, medicul bombănind pe culoare: ,,eu ăsteia îi fac cezariană şi îi leg trompele, ce, e vacă de prăsilă, câţi copii o să mai facă?” Mama a auzit toate acestea, ba chiar s-a luat puţin în gură cu el: ,, dom’ doctor, nu vi-i aduc să mi-i creşteţi”, lucru care l-a iritat şi mai mult. Au lăsat-o mai bine de doisprezece ore să se chinuie, după care i-au făcut Eco şi au constatat ( după cum era şi firesc) că fătul se întorse-se ( dacă a văzut că nimeni nu-l ajută, a obosit şi a renunţat…) şi acum chiar că nu mai putea fi vorba de o naştere normală…I-au făcut cezariană, au vrut să-i lege trompele… încă ameţită după anestezie a făcut scandal săraca fată pe masa de operaţie… şi abia au lăsat-o fără s-o mutileze.
În spitalul din Constanţa, cazul a fost celebru şi bineînţeles, corpul medical a făcut coaliţie împotriva ,,pacientului vinovat şi irascibil”.
Să zicem că acesta este un caz izolat, că s-a nimerit să cadă pe tura unui astfel de medic, că doar nu toţi or fi la fel, dar…
…al doilea caz, recent, mi-a făcut lumină, înţelegând întregul fenomen.
E o fată la noi în sat, însărcinată în luna a 7-a. A fost la control şi, printre altele, i-a spus medicului că vrea să aibă o naştere normală. Medicul n-a avut nimic împotrivă, dar i-a spus că nu se mai găseşte la noi în ţară în spitale injecţie de dilatare ( oxitocină ) şi prin urmare, dacă până la naştere nu face rost dintr-o altă ţară de acest produs, nu pot risca printr-o naştere normală şi tot la cezariană vor ajunge.
Aceasta, mie personal, chiar mi se pare a fi ,,lucrătură” a elitelor, sau directivă a OMS, sau cine ştie cărui organism internaţional ce urmăreşte ,, binele” românilor. Scoţând oxitocina de pe piaţă condamnă toate mamele la a fi ,,bune de tăiat” şi astfel se limitează naşterile; ştiut fiind că după o cezariană e necesară o pauză de 2-3 ani până la o altă sarcină, care nu se poate finaliza decât tot printr-o cezariană la care inevitabil se vor lega şi trompele. … Sterilizare ,,forte”. Ajungem astfel aproape de ,,legea” chinezească de limitare a naşterilor. Dacă n-au reuşit-o cu Gardasilul, prin cezariana urmată de legarea trompelor ne sterilizează ca pe vaci.
Poate că greşesc prin evaluarea ce am făcut-o. Poate că e doar o situaţie locală, aici, la Spitalul municipal din Constanţa, dar am intrat la bănuială că ar fi totul dirijat şi în urma afirmaţiei pe care un medic renumit al spitalului de la secţia ginecologie a făcut-o tatălui celor opt copii : ,,Nu poţi tu înţelege ce se întâmplă aici în spital”.
Aş dori dacă se poate o confirmare, sau o infirmare a celor spuse de mine. Mulţumesc.
Doamne ajută.
prmihai e posibil sa fie adevarat ce afirmati dumneavoastra, acum 2 luni sotia unui prieten de al meu ceva cu mai mere dare de mana, a internat`o pe sotia lui la un spital particular si a platit cam 1500 euro spunea ca ii ia de la copil si probe ADN, in caz ca se imbolnaveste copilu cand este mai mare sa poate sa`i faca la loc sistemul de aparare. Sotia celui de al doilea prieten al meu care nu au cine stie ce bani a nascut in Focsani, acum cam vre`o doua sau trei luni si daca nu ma insel tot prin cezariana, doar ca femeiile sunt tratate ca animalele in spitale cand vine vb de nasteri.
Ia uite frate saccsiv, deja 84 de comentarii la un articol micut! Se vede c-ai semnalat o realitate pe care o simtim multi si mult…si demult dureroasa ! Abia astept detalierea, pt ca-s de acord ca e “extraordinar de importanta”! Citim despre rugaciune si despatimire dar prea adesea ramanem la teorie si aplicam doar in comentarii…ceea ce tocmai fac si io.
Ma intereseaza despre ce alte componente ale razboiului nevazut zici; …am avut destul de clara perceptia intetirii lui, de ex cand am vazut repeziciunea cu care s-au facut demersurile legislative impotriva omului…am avut si perceptia in forma mai psihotronica(de ex in perioada mitingurilor la care au participat si crestini -cele anticip sau pt normalitatea familiei- si in alte perioade cand pe multi din jur ii lovea somnul, iritarea, apasarea nedefinita).
Sunt de acord cu ce ai scris…si o parte din comentarii -cat am citit- dar am un mic dezacord terminologic cu matale: “dati cu smirghel pe creieri” ar desemna categoria unor oameni care au circumvolutiunile tocite,nu ? Ori, tinerii -din ce in ce mai multi- crescuti cu tehnologie TV si Net… din pacate, chiar fiziologic…nici macar nu au o serie de circumvolutiuni formate. Deci structural…e mai rau decat daca-i smirgheluia sistemul, ca i-a format gata netezi la chestia aia cenusie din cap. Mda. Sa ne rugam Domnului sa ne aibe pe toti in paza Lui…ca si stiinta asta, le vede doar lumeste, acu’ 20 de ani ziceau ca neuronu’ nu se mai reface dar au descoperit ca se poate…
Este un razboi simtit.Simtim ca ceva rau ne razboieste,ne nelinisteste si ne chinuie.Atunci cand pacatuim,parca simtim cum o forta malefica ne poseda.Nu fac lucrurile bune pe care le voiesc,ci cele rele pe care nu le voiesc.Dar nu toti simt acest razboi.Razboiul este o confruntare intre doua forte opuse.Cei care au constiinta adormita,nu sesizeaza nimic,ba chiar le face placere toate ideile,fanteziile si gandurile necurate.Cand rad oamenii cred ca sunt fericiti.GRESIT.Rasul este o patima,arata suferinta.Asta nu inseamna sa cadem in cealalta extrema,sa fim tristi si deprimati.Crestinul trebuie sa aiba rugaciunea in minte si ochii in lacrimi.
destul de interesant http://www.agentia.org/anchete/PNL-si-UDMR-acuza-ungerea-presedintelui-Basescu-Rege–311.html
Sunt de aceeasi parere si de aceeasi simtire .Va multumesc . Doamne Ajuta !
wolfwie@ am fost si eu pe traseul acela si as vrea sa te intreb ceva; iata adresa mea popa.gigi@yahoo.com
Alexandra@ m-a impresionat
Cel mai mult ma ingrijoreaza faptul ca pastorii nostri,accepta cu o liniste suspecta scurtarea sfnitei Liturghii.Parerea lor,cu privire la faptul ca a fost scoasa din sf.Liturghie rugaciunea pentru catehumeni,este ca”aceasta rugaciune ,oricum,nu era in Liturghie de la inceput”Pai cum iubiti pastori ai nostri ortodocsi?Este bine asa?daca putem sa scoatem putem sa si adaugam nu?
Un filioqve ceva ?!!!Hmmm?Ce vremuri de sminteala am ajuns sa traim?La cine sa strigi ingrijorarea ta? numai la Maica Domnului,caci,cred ca Mantuitorul nostru,oricat de bun si de oameni iubitor este,cred ca e suparat pe oamenii acestia care avand urechi nu mai aud si avand ochi nu zaresc primejdia iadului……Iertati!
Fratilor, i-auziti ce zice parintele Dumitru Staniloae !
“Însemnătatea omului se arată nu numai prin faptul că a fost creat după chipul lui Dumnezeu, ci şi pentru aceea că în jurul fiecărui ins şi pentru fiecare se dă o neîntreruptă luptă nevăzută. În jurul fiecărui om e concentrată întreaga existenţă creată şi necreată, văzută şi nevăzută.” – Elemente de antropologie ortodoxă.
Avem două conştiinţe paralele: „conştiinţa religioasă” şi „conştiiţa eului”.
Adesea „conştiinţa religioasă” apare ca întunecată, pentru că duşmana sa, „conştiinţa eului”, cu o forţă extremă o ţine în nemişcare. Ea continuă totuşi, chiar aşa, să dea mărturie.
O inversare a situaţiei – mântuirea nu poate avea loc decât sub acţiunea „conştiinţei religioase”, normative, revelată în Iisus Hristos.
În „conştiinţa eului”, omul se înţelege ca centru al lumii şi îşi reduce la el toate elementele existenţei de care se ştie conştient.
În sfera „conştiinţei religioase”, dimpotrivă, omul se descoperă în întregime dependent de o putere care îl depăşeşte, îl pătrunde şi îl atrage cu dragoste spre ea.
Iată la ce adâncimi se dă războiul nevăzut.
Focul, pârjolul acestui război, „nu-l stinge” decât smerenia, dulama lui Dumnezeu.
Şi e mai bine a fi smerit, decât a şti ce e smerenia, zice parintele Arsenie Boca.
Doamne ajuta !
subscriu ideiilor. cu voia dv. cititi insa cum se duce de izbeliste si presa scrisa:
http://stiripeblog.wordpress.com/2010/01/06/jurnalul-national-pregatese-noi-concedieri-gandul-pe-ultima-suta-de-metri/
Am experienta a 3 tari, o experienta de ani si nu de turist sau bursier de 3-6 luni. Si tot ce pot sa spun este ca pe nicaieri inclusiv Romania nu ma mai simt asa cum m-am simtit inainte de 2001. Peste tot sentimentul apasator este aproximativ acelas. Cit despre rugaciune…. eu am tot auzit pe unii si altii povestind ca in Occident nu s-au putut ruga ca in Romania. EU nu pot sa spun decit ca n-am vazut nici o diferenta calitativa intre cum ma rugam eu in Anglia in Grecia sau in Romania. Singura diferenta era starea mea de lene care, nu stiu de ce, este mult mai mare in Grecia, tara orotodoxa. IN Anglia numarul bisericilor ortodoxe este in crester inclusiv al celor romanesti, care au ajuns la 7 parohii ca sa numai spun de cele rusesti, sirbesti si mai ales grecesti si cipriote. Minastirea de la Essex continua sa fie cel mai cautat centru de pelerinaj din Anglia pentru ortodoxi. Un numar, nu prea mare, dar in crestere de britanici se convertesc la ortodoxism. E adevarat ca se inmultesc si moscheele mai mult decit bisericile, dar totusi nu esti chiar atit de lipsit de ortodoxism pe cit s-ar crede si Duhul Sfint lucreaza si acolo sa stiti, am simit-o pe pielea mea.
Cit despre politetea de fatada a Occidentalilor vs. mitocania sincera (zice-se) din Romania…. nu m-as grabi sa fiu foarte de acord. Din experienta proprie pot sa spun ca cele mai dure lovituri, pe la spate mai ales, au venit in aceasta ordine: de la rudele apropriate, din propria mea familie, de la prieteni (romani), de la conationali. In Anglia am vazut convertiti britanici la ortodoxie, si care, sincer, ar putea sa dea clasa ortodoxilor nostrii focosi nascuti si crescuti aici. Cit despre Grecia si greci…. nici nu vreau sa-mi mai racesc gura.
Asa ca pentru mine toata lumea a devenit un fel de colivie din ce in ce mai sufocanta dupa 2001.
Separat as vrea sa -mi spun parerea ptr “prmihai” si “metodios” , banuiesc ca si dânsul tot preot este.
In adevar, constatarea “prmihai” denota in ce hal de mizerabilitate a ajuns omul, care nu are nici cea mai mica raza de respect fata de Dumnezeu si aproape, de la ban vin toate relele si iata la ce cota a putut ajunge acesta radacina a raului. Cu adevarat nu mai este vrema insuratoarei, maritisului dar
metodius
pune acentul pe desfrânare, alt flagel al vremurilor noastre, au cazut si vor mai cade multi oamnei mari fie ei si ai credintei daramite un biet sarman. Nu vreau sa intru in multa vorbarie, dar atrag atentia asupra femei prinsa in preacurvie pe care Domnul nu a judecat-o atât de dur cum facem noi asemeni acelei gloate ce cauta ucide cu pietre. Sfântul Ioan Gura de Aur ne zice intr-o Omilie cum ca curvarului îi mai trece patima dupa ce si-a facut treaba, dar avarului niciodata, astia-i chinuit zi si noapte. Problema desfrânari este alta, zilelor noastre; ca aceasta a devenit o patima identica cu cea a avarului de care vorbeste si Sfântul Ioan Gura de Aur, ce macina omul modern zi si noapte care b´nu se mai opreste dupa ce caldurile sunt racorite. Deaceia auzim atâtea cazuri grozave de pedofilie in cler, de sodomie, curvie ce sunt doar inceputul mari nebuni care va coplesi biserica si mai si.
Impotriva acestui flagel nu este mare lucru de facut, îi opresti motoarele ptr o vreme si când iti este lumea mai draga te darama, mai ales de esti tânar, daca necasatoriti mai au o scuza, cei casatoriti nu prea mai au absolut nici-o scuza, acestia cât timp nu dibuie radacina plagi nu vor fi eliberati, iar de la tinerete ai aceast virus in tine, mai bine nu te casatori ca tot la plaga te duci. Ma tem ca biserica, clerul nu a înteles decât partial problema, motiv pentru care nu au forta ca prin cuvânt sa vindece rana, desi asa ar trebui sa fie. Ai spune unui om prins in aceasta cursa, lasa-te de curvie ca ajungi in iad, nu-l mai sperie,dimpotriva il amuza, iar de te asculta mai de voie mai de nevoie, tot in mocirla se duce sa se tavaleasca, cât timp tu ca doctor nu-i dai medicamentul adecvat deoarece tu insusi nu intelegi boala decât partial, motiv pentru care te limitezi la niste reguli standart valabile in alt contest dar nu si cel actual. Respectiv noi lucram cu medicamente din secolul trecut, omitând faptul ca boala-viirusul a evolaut, a suferti mutati incredibile, cât timp aceste mutati nu au fost dibuite corect de catre crestin. ori mai corect spus medici, cler, biserica ramâne un sarman dispensar satesc care nu poate face prea multe, deaciea si dau oamnei fuga la orase si mari spitale (alte filozofi), fara sa stie ca de fapt au cazut din lac in put, exemplu dat de prmihai este sugestiv.
Inainte a ne tot vacari de masoni, de NOM, de nu mai stiu eu ce alte amenintari, de stricarea tineretului, daca chair suntem iubitori de Hristos si semeni, ar trebui dibui corect cauzele, evolutia sicomplicatia virusurilor carora sa le gasim medicamentul adecvat, Domnul va voi sa ne ajute, numa sa fim si noi dornici, smeriti si mai ales întelepti ca serpi si blânzi ca porumbei, prea, prea ne umflam penele când avem o luminare mai deosebita,prea -i desconsideram pe cei care nu au avut parte inca de luminare, prea jucam farsa pioseniei cumpplit de fatarit, prea mult lovim cu pumni in stânga si dreapta , prea mult furam … inclusiv ideile, ca sa nu vorbesc de plagiat, copierea tezelor la nivel mare, nu copilandri… Nu ma mira ca nu exista oamnei pe masura, tânara generatie, pai.. daca si-au luat diplomele simonist… ce inca nu si-a spus ultimul cuvânt , consecintele vor pare curând…
Doamne ajuta!
boborul
De ce “nu mai este vrema insuratoarei, maritisului”?
Ma tem ca mai este un material care pare ca nu i-ai dat drumul, era inaintea acestuia al tematica pusa din discutie de tine.
Nu opresc casatoria, fereasca Dumnezeu, ba sunt pentru ca tot omul sa aibe muierea si babratul sau, faca copii si creasca cu teama de Dumnezeu.
Daca intrebarea viza teama cumc a as fi impotriva, sper ca am clarificat chestiunea.
De intrat in amanunte, filozofa pe aceasta tema ma tem ca nu ar fi prea indicat , este un subiect foarte senisbil, el trebuie dibuit cu complicatile virusului de care vorbeam in mesajul meu, iar o prima parte din complicatie o spune Pr Arsenie Boca, care teza ar fi cazul fi compelctata in raport cu complicatile aparute care parintelui Boca i-au scapat. Eu vorbesc de virusul care a atacat forntal de am ajuns atât de slabiti noi crestini, cât timp acest virus nu este vindecat ma tem ca vorbim bine, frumos, întelgem grozavia dar, de noi insine nu ne putem vindeca prin Hrisots, prin Cuvânt, nu prin vrajitori si alte nebuni sectare, Dumnezeu nu poate savârsi vindecarea deaorece noi respingem medicamentul, si atentie, nu sarmani cu duhul ci cei care cunoastem bine (teoretic), teologie.
Nu e raspuns la “De ce “nu mai este vrema insuratoarei, maritisului”?…nici nu mi-ai adresat mie intrebarea….dar ma intereseaza si pe mine subiectu’ si va intreb daca am visat io sau era pe la p Paisie o vb de genul : ” in vremurile din urma tinerii nu vor mai fi buni nici de calugarie nici de casatorie”.
multam’ de vreun raspuns (eventual la tema, nu ca mine:) )
Care ar fi medicamentul în viziunea ta?
Virtutile de care ne vorbesti ni le da Dumnezeu nu dintr-o scânteie si m-am mântuit, asa învataturi gresite fac sectarii. De a le obtine e nevoie de ani, zeci de ani pentru o încrestinare mai zdravana. Ce ne facem daca vom trai toti ca tâlharii cu nadejdea pe ultima suta de metri? Bineînteles ca va veni sfirsitul. Nu asa un pic de aici, un pic de acolo cum ne place noua, toata suflarea sa fie a Domnului. Vremurile sunt într-adevar grele, mai ales pe plan duhovnicesc, dar fericită este sluga pe care o va afla priveghind, dar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu-se. Eu acestea vad, acelea cu ce ne hraneste masoneria cu LENEVIA, DISTRACTIILE, DEZMATURILE, SODOMIA… – o doză zdravana de anestezie – aici este de muncit care pot fi scoase numai prin ortodoxie. Biserica are tot de ce este nevoie, noi doar trebuie sa o luam sa o studiem, sa o traim, pe alocuri chiar si cu forta. Fara pocainta nu exista rod. Daca cineva nu te iubeste asa cum ti-o doresti tu, aceasta nu înseamna ca acea persoana este incapabila sa iubeasca. Adincurile inimii numai Domnul le stie. Ce stii tu despre dragoste? La ce jertfa ai merge pentru aproapele tau?
Doamne ajuta!
Svetlana,
cred ca medicamentul la care se referea este Hristos. Cuvantul. Fraza de final are o scapare, probabil din viteza postarii (am subliniat prin CAPS):
“cât timp acest virus nu este vindecat ma tem ca vorbim bine, frumos, întelgem grozavia dar, de noi insine nu ne putem vindeca DECAT prin Hrisots, prin Cuvânt, nu prin vrajitori si alte nebuni sectare, Dumnezeu nu poate savârsi vindecarea deaorece noi respingem medicamentul, si atentie, nu sarmani cu duhul ci cei care cunoastem bine (teoretic), teologie.
In ceea ce priveste dragostea…si jertfa…ei bine, cred ca jertfa e cumva incununarea dragostei pentru aproapele si e destul de greu a spune cineva pana unde ar merge asa, la un pahar de vorba mai mult sau mai putin duhovniceasca.
Singurul moment in care stii pana unde ai merge e chiar momentul jertfei. Dar e bine sa ne punem intrebarea asta – macar din cand in cand.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste
@boborul, te rog din suflet, nu mai chinui asa de tare limba romana!
In general ideea valoreaza mai mult decat formularea ei oricat ar fi de (ne)inspirata dupa cum omul valoreaza mai mult decat haina, oricat ar fi ea de luxoasa.
Crezi ca Patapievici, care vorbeste foarte corect limba are ceva mai interesant de spus?
Agerstress, adanci cugetari! Cati ani ai?
Chinuirea limbii romane nu e un motiv de mandrie pentru nimeni. Nu numai ideea valoreaza ci, in egala masura, si formularea ei. Limba romana a fost cizelata, infrumusetata si s-a dezvoltat armonios de-a lungul timpului si datorita faptului ca atatia oameni de cultura si scriitori precum Eminescu, Creanga, Nichita Stanescu, Marin Preda, Ionel Teodoreanu, etc., (lista este foarte lunga), au scris intr-o curata si corecta limba romaneasca, pe care au iubit-o si respectat-o. Cum ar fii aratat de exemplu poeziile lui Eminescu, scrise intr-o limba romaneasca stalcita si plina de greseli gramaticale? Cum ar fii ca toate cartile care se tiparesc sa fie scrise intr-o limba romana chinuita si plina de greseli, pentru ca, nu-i asa, „ideea valoreaza mai mult decat formularea ei”. Am fi de rasul lumii.
Suntem romani si limba in care vorbim si cu ajutorul careia comunicam, ne defineste ca popor. Nu vorbim nici limba chineza si nici limba norvegiana. Daca respectam limba in care vorbim, ne respectam pe noi insine. Si chiar daca ai fi poate de alta nationalitate, acelasi respect ar trebui sa-l ai fata de limba tarii in care te-ai nascut, sau in care traiesti pentru o perioada de timp.
Limba romana inseamna cultura romana, dar limba romana este si limba in care ne rugam, limba in care se oficiaza Sfintele Slujbe in Biserica Ortodoxa Romana. Cum ar fii de exemplu sa spunem Tatal Nostru, Crezul si alte rugaciuni intr-o limba romana plina de greseli, sau cum ar fii ca in timpul Sfintei Liturghii sa auzi preotul facand dezacorduri si schimonosind cuvintele? Sau cum ar fii ca toate cartile de cult (Moliftelnice, ceasloave, acatistiere, etc.), si in general cartile cu subiecte religioase precum Filocalia, Patericele, etc., sa fie tiparite asa, la intamplare, intr-o limba romana aproximativa?
Si pentru ca ai adus vorba de haine, intr-adevar „omul valoreaza mai mult decat haina, oricat ar fi ea de luxoasa”, dar cred ca si haina are importanta ei bine definita. In primul rand este foarte important ca hainele exista si ca umblam imbracati. Foarte important este si ce fel de haine purtam. Ai incercat sa intri intr-o manastire vara, in maieu si in pantaloni scurti (daca esti barbat), sau in tricou decoltat si fusta scurta (daca esti femeie)? Cred ca nu ai fi putut face acest lucru, pentru ca nu ti s-ar fi permis. Asa cum omul valoreaza mai mult decat haina, dar nu poate trai fara ea, asa si ideea valoreaza mai mult decat formularea ei, dar daca formularea este gresita, din idee poate ramane foarte putin sau chiar nimic.
Daca fac greseli va rog sa ma corectati. Va voi ramane recunoscatoare.
Stiu ca este “offtopic” si-mi cer scuze pentru acest lucru.
@roxana,
In general sunt de acord cu tine, eu vorbeam de proportii acolo. “Cuvantul” (cu sens larg) este mai important decat limba. Iar oamenii, (care, altfel pot fi respectabili pentru faptele lor sau pentru modul de a gandi / simti sau, in ultima instanta pentru varsta lor) cred ca au si dreptul de a fi sensibili la modul disproportionat in care sunt apreciati.
Pentru ca tot l-ai dat ca exemplu pe Eminescu, este cu neputinta sa nu fi observat ca si in scrierile sale s-au mai strecurat mici greseli fata de limba romana, dar asta nu-i face cu nimic mai putin valoroasa opera sa, exact ce vroiam sa spun eu mai sus.
Comparatia cu “haina” ai interpretat-o gresit. Aprecierile tale cu privire la importanta hainei sunt corecte dar paralele la sensul pe care i l-am dat eu.
In ce priveste anii… am si eu destui… as da si la altii daca s-ar putea…
Nu cred ca are rost, si nici nu este etic sa ne certam aici pe o tema care mai este si inafara subiectului.
Forme fara fond.Trebuie sa umblam la cauza,nu la efect.La suflet,nu la trup.Grija de trup sa nu o faceti spre pofte.
Cred ca primul pas spre a putea lupta in razboiul duhovnicesc este rugaciunea. Rugaciune care pentru a avea efecte in sufletul nostru este bine sa fie facuta cu tot sufletul, mintea noastra trebuie sa participe la fiecare cuvant, sa traim ceea ce citim, sigur ca si citirea ca si trenu-n gara are efecte insa mult sub nivelul de supravietuire si de rezistenta pe plan duhovnicesc de care este nevoie la momentul de cotitura actual.
Primul lucru care trebuie facut este renuntarea totala la TV. Abia atunci, dupa oarece timp, cateva saptamani sau luni mintea nostra va fi in stare sa se concentreze la ceea ce citim si vor exista sanse sa traim rugaciunea. Altfel, nici o sansa, e un vartej in capul nostru de cate ori ne rugam. Exista un razboi care se da in mintea noastra care nu poate fi invins daca continuam sa ne complacem lancezind in fata tv-ului. Cine mai are dubii si doreste sa fie pe deplin convins poate citi cartile lui Virgiliu Gheorghe (are 4 aparute pana acum) sau poate asculta conferintele lui.
conferinte:
http://www.arhiva-ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=2.audio/Virgiliu%20Gheorghe/
http://www.crestinortodox.ro/asculta/a304-virgiliu-gheorghe-lansarea-cartii-stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii
http://www.crestinortodox.ro/asculta/a304-virgiliu-gheorghe-lansarea-cartii-stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii
http://www.arhiva-ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=2.audio/Virgiliu%20Gheorghe/
http://www.misiune-ortodoxa.ro/audio/conferinte/conferinta-efectele-tv-si-internetului-asupra-sanatatii-ment
ale-virgiliu-gheorghe.html
http://www.misiune-ortodoxa.ro/audio/conferinte/conferinta-formatarea-si-programarea-creierului-uman-prin-televizor.html
articole:
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69507-o-ipoteza-tragica-triumful-mondial-al-statului-magic
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69705-televizorul-templu-al-lumii-moderne
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69755-viata-de-familie-si-televizorul
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/70197-este-vizionarea-tv-un-comportament-religios
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69456-sexualitatea-prin-intermediul-lumii-tv
http://apologeticum.wordpress.com/2009/01/22/virgiliu-gheorghe-despre-microcipuri-istorii-paralele-si-stapanitorii-lumii-acesteia/
carti:
http://www.piticipecreier.ro/carte/30820-Revrajirea-lumii-sau-de-ce-nu-mai-vrem-sa-ne-desprindem-de-televizor.htmlml
http://www.piticipecreier.ro/carte/37258-Stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii-fata-nevazuta-a-tele-viziunii.html
http://www.librarie.net/autor/19707/virgiliu-gheorghe
http://www.supercarti.ro/editura/prodromos.html
http://www.scribd.com/doc/20719031/Efectele-Micului-Ecran-Asupra-Mintii-Copilului
De aici poate fi descarcata una dintre carti.
recenzii carti:
http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane/
http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/homo-videns-imbecilizarea-prin-televiziune-si-post-gandirea/
http://www.energobiologie.ro/index.php/Carte/Fata-nevazuta-a-televiziunii-Virgiliu-Gheorghe.html
Printre altele el prezinta si franturi din lupta aceasta care se da in lume cu tehnologia de acum. Si propune cateva modalitati de a o contracara. A promis si o carte viitoare pe aceasta tema daca imi aduc bine aminte.
Sa iau doar 3-4 exemple la-ntamplare.
Daca aici ne enerveaza pietonii care traverseaza neregulamentar, soferii care incalca cu nonsalanta regulile de circulatie, suntem agresati de prezentatoarele care chiar si la stiri au un decolteu mult peste cel decent, afara, acestea sunt aproape inexistente. Regulile de circulatie sunt respectate, amenzile fiind f. mari, tinuta vestimentara la serviciu este in multe cazuri impusa prin niste principii de decenta, gen office, bun simt, simplitate care iar se respecta alternativa fiind concedierea (ma refer la tinutele extrem de atragatoare ale multor femei care predispun la desfranarea barbatilor). La tv exista canale cu filme deocheate dar pt. care se plateste in plus, cele de stiri in genere au aparitii feminine decente (ca si imbracaminte).
Limbajul obscen care aici e prezent pe toate televiziunile si la locul de munca acolo este de neconceput. Ti se spune la angajare ca nu se pune problema barfei, toata lumea trebuie sa se inteleaga cu toata lumea si daca ai o neintelegere cu vreun coleg sa te adresezi sefului ca sa rezolve conflictul. Aici, esti injunghiat pe la spate de cel mai bun coleg, prieten, etc. E iarasi clar in spatele caruia dintre colegi se ascunde dusmanul si cu cine ai de luptat.
Aici lupta e fata catre fata. Acolo e f. ascunsa, de aceea ziceam ca e perfida. Trebuie sa fii f. inaintat ca sa observi ce ti se intampla, cum esti spalat pe creier (parca Ioan Gyuri Pascu daca imi aduc bine aminte intr-un interviu de acum vreo 10-15 ani la tv zicea ca fiind in Canada sau nordul Americii cu Divertisul a auzit la tv sau radio: atentie, azi noapte a nins, va sfatuim sa mergeti putin inclinati in fata, cu pasi mici, cu atentia indreptata la picioare ca sa nu alunecati. Si asta e un exemplu banal, lupta fiind la un alt nivel mult mai ridicat) si in ce ape te scalzi.
In Scara se spune ca la inceputul vietii monahale este posibil sa fim _mai impatimiti_ de cum eram cand petreceam in lume. Explicatia sfantului: daca fiarele se ascund in oarecare locuri, nu pot fi vazute. Monahul care in lume avea adormita o patima si acelasi lucru se intampla si in manastire nu poate stii cu cine are de luptat. Lucru esential in viata duvniceasca. A depista prezenta patimii tale prin acela care o provoaca este f. importanta.
Cei care vin in tara sunt “testati” la fel ca cei care intra in manastire. Cine rezista bine, cine nu, pleca bombanind si abandoneaza lupta.
Cred ca in tot raul este si un bine, sau poate fi intors spre bine. Desigur ca fiecare dintre noi se straduieste probabil ca sa isi faca meseria lui _ca si pentru Hristos_ si nu ne place sa fim pusi in situatiile enumerate mai sus: a astepta ore in sir la coada, vorbire rastita si explicatii in 2 peri, etc. Insa acest lucru, extrem de negativ si reprobabil evident, este si pentru folosul nostru: daca totul este perfect, si nu suntem pusi in diferite situatii, ni se va parea ca nu avem patima respectiva, ca suntem asemeni ingerilor si dupa moartea nostra ceilalti se vor inchina la sfinte moaste. Daca nu te lupta
enervarea prin vecinul care pune manele (si pe care nu te poti infrana sa nu-l enervezi si tu cu oarece Stravinski ca sa vada nesimtitu’ cine e mai tare) vei crede ca nu ai patima enervarii. (citeam ca acolo in blocurile din Canada nici apa la wc nu se trage dupa o anumita ora).
De aceea cei care au plecat definitiv si se intorc in vacante doar, vazand nebunia, haosul si dezechilibrul de aici in cel mai fericit caz nu se mai intorc decat in situatii limita (exp. moartea parintilor) ca sa nu fie luptati de diferitele lor patimi care inca exista in ei. Sigur, hotararea aceasta se ia inconstient. Motivele pe care exprima acestia fiind altele, pt. ca e destul de dificil sa te privesti in sine si sa vezi de fapt ca tu esti cel care te enervezi, care nu poti rezista presiunilor de neinfranare ce vin din partea unei fete frumoase care e aproape dezbracata in fata ta, sau ca ai patima iubirii de argint (care este principalul motiv al emigrarii) sau cel al mandriei (exprimat prin neputinta realizarii dpdv intelectual aici, realizarea profesionala a unui intelectual aici si satisfactiile profesionale sunt uneori inexistente fata de cele din strainatate sau oricum, la o cota mult redusa). Nu ma refer la cei care merg sa lucreze pt. o perioada scurta de timp din pricina neaflarii unui loc de munca in jurul locuintei lor. Asta e o alta problma. Ma refer la cei care au emigrat definitiv.
Afara din tara, neexistand aceste pricini de cadere, oamenii au impresia ca au ajuns pe trepte f. inalte. Ori treptele scarii Sf. Ioan Scararul sunt f. clare, nu poti sari ca la proba de 400m garduri peste unele din ele. Urcusul duhovnicesc se face progresiv, trecand prin toate treptele pas cu pas si incetul cu incetul cu rabdare si perseverenta. Ei sunt totusi luptati dar pe alte planuri. Deznadejde mergand pana la dorinta de sinucidere, atac asupra mintii f. subtil si multe altele greu de sesizat.
Prin toate aceste situatii de zi cu zi, daca suntem sinceri si ne privim in oglinda duhovniceasca ne putem curata de patimi. Daca nu suntem incercati, avem impresia ca suntem sfintii, ori, nu e cazul nostru.
Sunt unii sfinti care spun ca alunecarea in pacate ce au mai fost savarsite se datoreste lipsei de pocainta potrivita si pe masura caderilor dintai. Nu stiu cum ar trebui facuta aceasta, va scriu numai motivul principal. Mai sunt si alte motive.
Undeva scrie ca dusmanii omului vor fi casnicii lui. Cineva _trebuie_ sa ne lupte ca sa inaintam. Vrem nu vrem asta, Dumnezeu vrea ca sa ne ia pe toti la El.
Undeva scrie ca trecand omul prin furtuna foc si prin _cercare_, sa ajunga astfel la bucuria binelui.
O recitire a Scarii Sf. Ioan Scararul ne poate lamuri in multe privinte.
Saccsiv din cate imi dau eu seama se refera la ceva gen radiatii emise pe unde de anumite frecvente care sa ne detemine sa ne comportam intr-un anumit fel.
Afara, aceste lucruri din cate am citit sunt extrem de bine organizate si coerente. La noi e numai inceputul.
In ceea ce priveste lupta care se duce aici in tara, sigur ca fiecare dintre noi influenteaza locul in care este mai mult decat ne dam seama.
Sa fim ceea ce asteptam de la ceilalti. Daca vom fi amabili, plini de intelegere, rabdare si comunicare si ceilalti, poate nu din prima, dar cu timpul vor fi la fel. Ceilalti se poarta cu noi in oglinda.
Sa iertam, sa iertam si iarasi sa iertam.
Sa rabdam, sa rabdam si iarasi sa rabdam.
Sa ne observam permanent. Daca te cunosti bine pe tine insuti vei sesiza cand ti se va impune dinafara un anumit cod programat, prin care sa fii manipulat, f. important in vremurile ce vor veni pt. ca noi trebuie sa sesizam inselarea, ori asta va fi f. greu de facut oricat ar parea de neverosimil.
Rugaciune, post, prezenta la cat mai multe slujbe. Va veni vremea cand le vom cauta si nu le vom mai gasi.
Toate aceste stiri sunt bune, si fratele saccsiv face un lucru remarcabil. Daca insa aceste se reflecta nepermis de mult in linistea sufleteasca, daca ne-o pierdem, poate ar fi bine sa rarim citirea lor cel putin pana suntem mai intremati sufleteste si capatam nadejdea ca Dumnezeu nu ne va lasa in ceea ca va veni.
Fratele saccsiv se va bucura cred daca ar fi cat mai multi dintre noi la rugaciunea personala si la slujbe decat pe blog.
Sf. Serafim de Sarov spunea ca dobandind pacea mii de oameni din jurul tau se vor mantui.
Dumnezeu sa ne ajute, M.
Cred ca primul pas spre a putea lupta in razboiul duhovnicesc este rugaciunea. Rugaciune care pentru a avea efecte in sufletul nostru este bine sa fie facuta cu tot sufletul, mintea noastra trebuie sa participe la fiecare cuvant, sa traim ceea ce citim, sigur ca si citirea ca si trenu-n gara are efecte insa mult sub nivelul de supravietuire si de rezistenta pe plan duhovnicesc de care este nevoie la momentul de cotitura actual.
Primul lucru care trebuie facut este renuntarea totala la TV. Abia atunci, dupa oarece timp, cateva saptamani sau luni mintea nostra va fi in stare sa se concentreze la ceea ce citim si vor exista sanse sa traim rugaciunea. Altfel, nici o sansa, e un vartej in capul nostru de cate ori ne rugam. Exista un razboi care se da in mintea noastra care nu poate fi invins daca continuam sa ne complacem lancezind in fata tv-ului. Cine mai are dubii si doreste sa fie pe deplin convins poate citi cartile lui Virgiliu Gheorghe (are 4 aparute pana acum) sau poate asculta conferintele lui.
conferinte:
http://www.arhiva-ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=2.audio/Virgiliu%20Gheorghe/
http://www.crestinortodox.ro/asculta/a304-virgiliu-gheorghe-lansarea-cartii-stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii
http://www.crestinortodox.ro/asculta/a304-virgiliu-gheorghe-lansarea-cartii-stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii
http://www.arhiva-ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=2.audio/Virgiliu%20Gheorghe/
http://www.misiune-ortodoxa.ro/audio/conferinte/conferinta-efectele-tv-si-internetului-asupra-sanatatii-ment
ale-virgiliu-gheorghe.html
http://www.misiune-ortodoxa.ro/audio/conferinte/conferinta-formatarea-si-programarea-creierului-uman-prin-televizor.html
Cred ca primul pas spre a putea lupta in razboiul duhovnicesc este rugaciunea. Rugaciune care pentru a avea efecte in sufletul nostru este bine sa fie facuta cu tot sufletul, mintea noastra trebuie sa participe la fiecare cuvant, sa traim ceea ce citim, sigur ca si citirea ca si trenu-n gara are efecte insa mult sub nivelul de supravietuire si de rezistenta pe plan duhovnicesc de care este nevoie la momentul de cotitura actual.
Primul lucru care trebuie facut este renuntarea totala la TV. Abia atunci, dupa oarece timp, cateva saptamani sau luni mintea nostra va fi in stare sa se concentreze la ceea ce citim si vor exista sanse sa traim rugaciunea. Altfel, nici o sansa, e un vartej in capul nostru de cate ori ne rugam. Exista un razboi care se da in mintea noastra care nu poate fi invins daca continuam sa ne complacem lancezind in fata tv-ului. Cine mai are dubii si doreste sa fie pe deplin convins poate citi cartile lui Virgiliu Gheorghe (are 4 aparute pana acum) sau poate asculta conferintele lui.
conferinte:
http://www.arhiva-ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=2.audio/Virgiliu%20Gheorghe/
http://www.crestinortodox.ro/asculta/a304-virgiliu-gheorghe-lansarea-cartii-stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii
http://www.crestinortodox.ro/asculta/a304-virgiliu-gheorghe-lansarea-cartii-stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii
http://www.arhiva-ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=2.audio/Virgiliu%20Gheorghe/
http://www.misiune-ortodoxa.ro/audio/conferinte/conferinta-efectele-tv-si-internetului-asupra-sanatatii-ment
ale-virgiliu-gheorghe.html
http://www.misiune-ortodoxa.ro/audio/conferinte/conferinta-formatarea-si-programarea-creierului-uman-prin-televizor.html
articole:
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69507-o-ipoteza-tragica-triumful-mondial-al-statului-magic
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69705-televizorul-templu-al-lumii-moderne
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69755-viata-de-familie-si-televizorul
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/70197-este-vizionarea-tv-un-comportament-religios
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69456-sexualitatea-prin-intermediul-lumii-tv
http://apologeticum.wordpress.com/2009/01/22/virgiliu-gheorghe-despre-microcipuri-istorii-paralele-si-stapanitorii-lumii-acesteia/
carti:
http://www.piticipecreier.ro/carte/30820-Revrajirea-lumii-sau-de-ce-nu-mai-vrem-sa-ne-desprindem-de-televizor.htmlml
http://www.piticipecreier.ro/carte/37258-Stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii-fata-nevazuta-a-tele-viziunii.html
http://www.librarie.net/autor/19707/virgiliu-gheorghe
http://www.supercarti.ro/editura/prodromos.html
http://www.scribd.com/doc/20719031/Efectele-Micului-Ecran-Asupra-Mintii-Copilului
De aici poate fi descarcata una dintre carti.
recenzii carti:
http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/efectele-televiziunii-asupra-mintii-umane/
http://www.bookblog.ro/sociologie-antropologie/homo-videns-imbecilizarea-prin-televiziune-si-post-gandirea/
http://www.energobiologie.ro/index.php/Carte/Fata-nevazuta-a-televiziunii-Virgiliu-Gheorghe.html
conferinte:
http://www.arhiva-ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=2.audio/Virgiliu%20Gheorghe/
http://www.crestinortodox.ro/asculta/a304-virgiliu-gheorghe-lansarea-cartii-stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii
http://www.crestinortodox.ro/asculta/a304-virgiliu-gheorghe-lansarea-cartii-stiinta-si-razboiul-sfarsitului-lumii
http://www.arhiva-ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=2.audio/Virgiliu%20Gheorghe/
http://www.misiune-ortodoxa.ro/audio/conferinte/conferinta-efectele-tv-si-internetului-asupra-sanatatii-ment
ale-virgiliu-gheorghe.html
http://www.misiune-ortodoxa.ro/audio/conferinte/conferinta-formatarea-si-programarea-creierului-uman-prin-televizor.html
articole:
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69507-o-ipoteza-tragica-triumful-mondial-al-statului-magic
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69705-televizorul-templu-al-lumii-moderne
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69755-viata-de-familie-si-televizorul
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/70197-este-vizionarea-tv-un-comportament-religios
http://www.crestinortodox.ro/diverse/69456-sexualitatea-prin-intermediul-lumii-tv
http://apologeticum.wordpress.com/2009/01/22/virgiliu-gheorghe-despre-microcipuri-istorii-paralele-si-stapanitorii-lumii-acesteia/
Intai de toate la multi ani si un 2010 mai bun decat 2009; Sarbatori fericite fratilor pe stil vechi!
Roxana – cam superfluu efortul dumitale. Oameni care tasteaza in transa sau in speranta ca vor atinge un nou record la blogging-viteza au fost si vor mai tot fi. Eu am inteles, de exemplu, ca Boborul nu i-a facut vacari pe masoni ci ne-a atentionat pe noi ca nu-i prioritar sa ne vaicarim de ei.
Boborul – am aruncat o privire pe blogul dumitale, e chiar coerent, imi place la nebunie postarea despre adevaratele titluri ale monumentelor lui Brancusi, e o restituire valoroasa, ar trebui sa mai circule prin blogosfera.
Si razboiul pluteste in aer… Devine din ce in ce mai greu sa locuiesti in marele oras, din toate punctele de vedere. Sa strangem randurile!
Rufin Liban – iti doresc cat mai putine momente de cinism.
Doamne-ajuta!
Catalin Kirk
nu sunt un foarte bune amic al netului iar al blogsferei aprope deloc, ma folosesc ca de o cârpa de aceasta masinarie care pe zi ce trece imi produce sila tot mai mare. Spatiu virtual românesc este foarte murdar (nu ma refer la siturile deocheate), cu greu poti gasi un grup in care sa dialoghezi fara a te sudui reciproc. Am sperat ca macar siturile crestin-ortodocse sa fie un loc mai aparte in aceste vremuri rebele impotirva omului religios. Citind postarile din acest topic mi-am dat sema ca sunt sincere, sunt strigate de disperare , nespus de tulburati la vederea unor fenomene mai ciudate. Mi-am zis ca impartasind unul altuia din micile experiente ne vom ajuta reciproc. Nu mi-am propus lansa teze academice, incurca prin tot felu de teori care tot vorbarie goala vor ramâne. Nu stiu cum au fost uni invatati, dar una o stiu cu precize: Limba a cunoscut serioase imbunatatiri, dar care mai degraba au ucis duhul de viata al limbi, nu ma mir ca azi nu mai se face literatura autentica, ca articolele, dialogul s-a mcdoanlizat , internetul este un exceptional MC-Donlad,s, ce imi este tot mai strain, iar de comit pacatul atasa prea mult ajung si eu un zombi… unde orce admit dar aista NU!
Multumesc ptr aprciere, dar blogu meu este sarman inca, nu bag orce pe el ci doar ce consider ca merita atentie. Un blog nu poate si nici nu trebuie sa se substituie biserici, si nici sa bata câmpi cu limba de lemn, ori mai corect spus, otel, ca cea de azi s-a otelit tare rau.
Regret ca am deranjat acest grup, am sa bag o perioada de post pentru a nu dernaja, a nu ispiti pe nimeni a ma jigni, sudui.. dar nici moderatorului sa nu-i pricinuiesc probleme
Doamne ajuta!
Sper sa nu supar pe nimeni, dar ieri am avut un soc citind un materila pe acest topic din partea unuicont care banuiesc este un preot mai tinerel ce cf proprilor postari recunoaste ca mai are serioase probleme nerezolvate. Nu vreau deschide o discutie cu dânsul, dar vreau atrage atentia asupra unui aspect foarte grav pentru Poporul Român, mai grav decât a “chinui” limba de lemn-otel!
Biserica nu bleastama, cel putin orce blestem dat de biserica reprezinta o gravitate enorma pentru acea natiune in cazul care, blestemul neântemieat ajunge la destinatar, Dumnezeu il intoarce asupra celui care la dat, asta o stim, insa, in cazul biserici lucuruile sunt mult mai grave, implica natiunea. O anatema nu are drept da orcine, cel putin asa stiu din canoane pe care le-am citit cu oarecare atentie, exista niste reguli foarte stricte care bag seama incep fi incalcate de recenta generatie de preoti majoritar si simonsti. Daca nu este preot acel cont, cu atât mai mult nu are voie sa se joace cu asa ceva. Un preot responsabil dedicat lui Dumnezeu ce iubeste neamul si biserica nici de il pici cu sare nu da anatema nici nu bleastama. Cel putin asa am invatat eu de la duhovnici si mai multe figuri proeminente a BOR, stâlpi solizi ai biserici. Poate am fost gresit invatat, si dvs corect, in acest caz ma duc si ma fac musluman, macar la ei pot lua gâtul celui care ma calca pecoada , dar nu si vesnicia sa si a mea!
Sper sa fiu corect înteles , iar cine nu poate intelge, sa treaca si cu vederea ca eu nu am sa va mai supar cu mesaje ce va incurca , streseaza…
Orice suflet conteaza, pe mine nu ma deranjezi. Despre anateme, blesteme ai dreptate, însa într-un coş de legume daca s-a stricat o leguma – se ia si se arunga ca sa nu le strice pe celelalte, dar cu plecatul la musulmani – taie coada asta urita, nu sade bine la om sa aiba coada. Odata ce ai calcat pe calea duhovniceasca ortodoxa nu astepta ca vrajmasul sa ne netezeasca pe cap. Ramîi vertical, ca nu ai sa fii judecat pentru ceea ce nu stii, cineva o se te corecteze daca gresesti, pentru asta ar trebui sa-i multumesti. Altfel ajungem sa fim câti oameni atîtea secte pierzatoare.
Mari ma gandesc cati te inteleg !! ce incerci sa subliniezi !! Din punctul meu de vedere tv tine locul socializari intre oameni, sau incearca, sper ca ma`m exprimat bine. Daca inainte acum ceva anii buni oameni se mai adunau prin fata blocurilor sau in fata anumitor curti de la tara si mai schimbau, “barfeau” o vorba acum sau schimbat lucrurile. Oameni sunt mai retrasi, mai fricosi, putin cate putin ei nici macar nu au relizat ca nu mai au caracteristicile psihice ale unui om normal…..iar tv inlocuieste aceea necesitate sa zicem de schimb de informatii, desi nu stiu daca este corect spuns “schimb”, pentru ca mai mult primim decat sa dam ceva la categoria tv. Apropo de participarea noastra in cadru tv, se refera mai mult prin acte de genul…donati 2 uro pt nu stiu ce cauza nobila, sau “vreti sa faceti un bine si nu puteti ?, folositi nu stiu ce banca, pt a dona in ajutorarea…….copiilor, batranilor…etc”, deci tot prin banca facem ajutorul….interesant. Trebuie sa recunosc in momentele acelea fugitive de rugaciune, “pt ca am si eu canon, ca orice crestin”, gandurile cu monstri din filme nu imi dau pace, stiu ca in permanenta langa noi sunt doi ingeri, iar in timpul rugaiuni pe cel rau, mintea cel putin pt mine incepe sa`l infatiseze pe baza imaginilor monstuase de la tv cele cu monstri.
Se vede ca aici nu se intelege nimic,de aceea nici nu voi mai posta si sper sa nu se stearga acest mesaj.Nu despre asta e vorba.Toti zic ca anatemele au fost date de sinoade ecumenice sau locale.Deci,anatemele sunt date de insusi Dumnezeu prin invatatura bisericii apostolice.Sinoadele nu fac decat sa confirme aceste anateme,sub care oricum intri automat daca nu primesti invatatura cea dreapta. Prin urmare ele nu pot fi date si nici ridicate de nici un om.De sub anatema poti iesi numai cand revii in sanul bisericii apostolice.Ideea era ca oamenii de aceea traiesc cum traiesc acum,deoarece suntem sub ANATEMA.Da,anatema e un blestem,dar un blestem sfant,pentru pocainta,prin chinurile ei Dumnezeu vrea sa ne intoarca la EL.Asta si scrie in continutul ei,ca Dumnezeu ne lungeste viata sa ne indreptam in lacrimile amare ale pocaintei…altfel vom fi osanditi la focul vesnic al iadului,noi si copiii nostri,asa s-a propagat pacatul exponential in lume,prin pacatele parintilor.Pentru ca in ce ne va gasi moartea in aceea ne va judeca.
Faptul ca a fost stearsa postarea anatemei m-a convins ca aici nu se urmareste mantuirea,ci cat de inteligent e unul fata de altul in lupta impotriva sistemului,prin deslusirea planurilor masonice…Deci,cine sta cu diavolul de mana nu poate fi impotriva lui.CLAR.Daca nu intelegeti asta,nu faceti decat sa va furati singuri caciula crezand ca va lucrati mantuirea.
Sa nu ziceti ca n-ati stiut.
S-a gasit într-un sat din apropiere o ratacita de femeie care stii ce facea? Boteza ca un preot, miruia, mai facea si o panihida toate la ea acasa. Cine i-a dat voie sa faca acestea in numele preotului? Urmarile stii care au fost: i-a murit sotul, apoi si un copil s-a sinucis, altul grav s-a imbolnavit… Cine ti-a dat asa împuterniciri sa dai anatema, blesteme? Urmarile sunt grave, nici un cuvint nu dispare în desert. Porunca Domnului a fost alta pentru noi, dragostea. Da este da, nu este nu, daca ai însusit asta deja este bine.
Metodios
Acum vi cu o explicatie oarecum complecta si as sublinia, necesar a fi cunoscuta, asa trebuia sa vi de la bun inceput. Bine au facut moderatori ca au sters postarea respectiva, suna rau, tare, rau, si atât de rau ca eu
incepând de ieri când am cetiti-o in jurul amiezi nu am mai fost om, alti care nu cunsoc bine problema poate au trecut usor, asa ceva numai mai mari (autentici-puternici sfinti), nostri in cazuri grozave au drept sa faca probage, nici macar comunisti nu au fost pusi sub blestem, stiai lucru acesta? Pentru ca printre ei erau multi români, implicând natiunea. Analizeaza atent acele anateme si ia te rog unele aspecte din tara noastra, unde a ajuns, nu doar masoni, nu doar ovrei ci si noi insine am contribuit inconstienti cu sudalmele la adresa Bunului Dumnezeu si blestemele, la care dupa stinta mea doar unguri ne mai întrec.
Pâna când spurcatul va fi urcat pe tron, Biserica lui Hristos trebuie sa binecuvânte si roage pentru absolut toti oameni, iar biserica-mama pentru natie, fii si ficele sale, care suntem noi români,, ptr spurcat, biserica nu se roaga, aici este o intreaga filozofie foarte adânca ce merita dezbatuta si cunoscuta de orce crestin.
Si acum inchei cu una si mai tare, sper sa intelgei motivul pentru care eu nu am mai fost om si nici acum nu mi-am revenit.
Cine bleastama ce lmai aprig omul, creatia lui Dumnezeu? Te rog sa raspunzi tie insuti°
!
Acum; am sa aduc un exemplu trait de mine intr-unmoment al iadului comunist.
Eu eram rebel ca orce tânar de azi si o rebeliune m-a costat libertatea si era chair si viata (au fost mai multe), si astfel ajung impreuna cu un preot batrân ce aducea nitel ca Pr Justin intr-o celula a TERORI! In acesta celula au fost si câtiva generali ulterior impuscati de regim, se stie istoria, nu o repet, Cum eram luati la rând fi batuti, si lipisti de incosntienta pusi pe pat, dupa acele ore fara gram de apa si in celula intrat, cereai APA. APA, APA, APA, APA
asa cerea si acest preot
caruai un nebun pus de diavoli bolsevici i-a luat cana, -sa urinat in ea si dat sa bea…
Atunci, in gând si cu privirea atintit-a spre preot, i-am dat apa, dupa ce a baut si aratat nespus de potolit s-a uitat direct la mine si biecuvântat, dupa care -sa dus la nebun si la binecuvântat.
Dupa ce is-a revenit si am discutat noi acea diavoleasca agresiune, proetul imi zice,
tu mi-ai dat cana de apa
si i-am zis NU, eu doar am gândit-o si vrut alunga mâna diavolului, dar totii eram imobilizati,
Ba tu mi-ai da-to apa…
Inf ine, dupa , vom intelge si minunea dar altcdeva vreau zice;
Si atunci de ce ai mai binecuvântat pe bestie l-am inteebat eu pe preot
-Pai si de ma ard astia eu nu am voie blestema si ca sa-i scot din iad trebuie ai biecuvânta
Dupa care mi-a explicat cum este aceasta aceasta problema si anteme.. mi-am dat seama cât rau imi faceam eu mie insumi . Experienta mi-a dovedit ca asa si este!
Acum intelgi de ce sunt atât de sensibil la blesteme si ananteme date de orce profan si orce timp si individ
Ce am spus fugar mai sus, este real, trait de mine, consemant , asa ca nu va grabiti lua ideia si posta pe unde va screme dovelacul ca intrati sub incidenta acelei legi.. Iar eu pe trântori nu am voie ierta, si stimula, asa ca nu abuzati de Dumnezeu prea mult ca vi-o trage in ocarina de nu va vedeti…
Si cu asta inchei;
sti ca si anatemele unor crestini pot fi intoarse? Cine cunoaste bine mecanismul iti poate da la urgenta peste bot! Asa au supreavietuit bolsevici! Biserica sa ia aminte cum se cuvine, ca si sprucatul va folois la fel pe multi crestini de buna credinta!
Ce trebuia sa zic am zis, cine nu a priceput sa nu pricepa si basta
Boborul – cred ca iti inteleg trauma.
Toti cei care am ajuns la acest blog am suferit si/sau suferim cumplit sub acest sistem demonic care si-a schimbat foarte abil avatarul de-a lungul deceniilor (era un timp cand regretam ca n-am prins decat cativa ani din comunism, acum insa cred ca inteleg, aproape fara efort, mai mult decat mi-as fi dorit… Cand gandesc la comunism, mi se pare ca ma reculeg in fata unui cimitir urias al intentiilor de tot felul, dar vandalizat bestial… ma opresc, e o viziune teribila, dar altceva mai coerent nu pot concepe).
Peste zi incepeam sa rememorez cele citite aici pana sa indraznesc sa comentez, si cugetam cum ca strangerea randurilor, cum am scris aseara, ar putea fi facuta relativ usor in spatiul virtual, un blog, sau o ‘confederatie’ de bloguri putand lucra tactic si incisiv, ca o arma de mare performanta. O arma spirituala, care dezintegreaza tentaculatul dar salveaza oamenii prinsi in el.
Dar pentru asta trebuie un duh de unitate, care la poporul roman al secolului 21 se prezinta la fel si in spatiul real si in cel virtual: e sublim, dar lipseste cu desavarsire. Cat despre sicanele din comentarii, mai mult sau mai putin camuflate (depinzand de stacheta impusa pe cutare sau cutare blog), Bobor, am vazut foarte bine.
Si da, blogosfera s-a poluat aproape ireversibil, o asemenea infectie morala nu mai poate fi eradicata… decat prin organe de cenzura! Colosul cu picioare de chirpic EU (caruia ii intrevad o prabusire monumentala dupa jumatatea secolului, si inca mai dihai daca se va degrada mai brusc – tot bunul Dumnezeu cunoaste cel mai bine) a avut anul recent incheiat asemenea idei, nu s-a grabit sa le dea forma intr-un proiect, bine ca da Dumnezeu si nu se inteleg europarlamentarii caci, atentie, era vorba de cenzurarea in blogosfera a discursului intolerant la adresa religiilor necrestine, de exemplu a islamului – care ar fi tras multa spuza pe turta sa dintr-o asemenea reglementare.
Acum ca am vazut ultimele impresii aici, cateva lacrimi au fost retinute, dar greu. Ce ma mai gandisem eu azi: trebuie sa ne unim cat mai multi in spatiul virtual sa ne organizam in a persifla sistemul, multora li se pare ca cea mai eficienta opozitie este incrancenarea in a te nesupune civic pur si simplu, cat mai multi dar fiecare pe barba lui – absolut gresit, e cea mai simpla metoda de a obosi cu totii zdravan si degeaba, vezi manifestatiile cu inlantuiri de portile sediilor stapanirii sau grevele foamei, sa fi consemnat la un loc cronicile lor, s-ar fi vazut ca prea putine au provocat schimbari reale; cel viclean si acolitii lui stiu perfect asta si mama, ce le mai place.
Dar daca – ma tot gandeam – te-apuci si faci forumuri/bloguri in care comentatorii isi pun la bataie inspiratia pentru a lua in tarbaca, artistic si pe componente, sistemul, sau a lansa boicoturi… sistemul si cei ce-l tin sunt si orgoliosi si ahtiati dupa profit, daca lumea va incepe sa le faca din ce in ce mai putin profit si sa le mai faca si faima proasta, vor incepe sa se basice de ciuda, sa vorbeasca precum Gollum, apoi sa scoata fumuri divers colorate pe orificii…
Doamne-ajuta sa apuc sa-i vad pe mai marii Uniunii sau pe alde Donald Trump, Rockefeller etc. etc. isterizandu-se ca la gradinita!!!
Insa ma intorc iar la voi, dragilor, si vad intristare, sau acreala, si parca iar incep sa ma inchid…
Catalin Kirk, citind postul tau am rememorat scurt-fulger un fragment – “Despre intelepciune” – citit recent intr-un articol de pe site-ul fratilor de la Razboi intru Cuvant:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/02/05/cuvinte-duhovnicesti-esentiale-de-la-ioan-ianolide-despre-infranare-si-intelepciune-in-marturisirea-adevarului/
Si tot ca o fulgerare, mi’am dat seama ca in adevar toata intelepciunea de care avem nevoie se afla ascunsa in Scripturi. Cred ca pildele si parabolele Mantuitorului sunt cheia; modul Sau de a trata problemele cele mai diverse ivite in calea Sa ne ajuta sa intelegem…mda, trebuie sa ma pun serios cu burta pe Carte.
Cata (Kirik),
ai pus pe tapet o chestiune pe care totii o trâmbitam, asa-zisa unitate si actiune. Usor de zis greu de facut, si asta o stim bine absolut toti. Hai sa le luam pe rând:
1) Ce fel de unitate vrem si cum o vedem , pentru ca fiecare are o abrodare separata si de fiecare data când difera putin unghiurile apare dezbinarea si pentru faptul ca inca nu stim dialoga. Democrata si politic corectituidnea nu sunt ele perfecte insa de departe sunt si instrumente bune , dar folosite cu întelepciune nici prea mutl intr-o extrema nici prea mult in celalata, cum este cazul de fata când atât demcoratia cât si politic-corectitudinea au devenit bastoanele prin care se incalca drepturile, disturg valorile, se atenteaza direct la Dumnezeu, care adesea se mai manifesta si prin mase, vointa lor fie majoritara fie minoritara. Daca am sti folosi cum trebuie, mai ales noi crestini am reusi performanta deveni autentica forta de care sa se tina seama, dar asa, desi suntem o forta si chair uniti in probleme fundamnetale, cel rau reuseste cu suces reputa victorie dupa victorie, iar noi stam si ne vaicarim ca niste copii mai obraznici ce prin preiune vrea optine de la Tatal cea ce nu-i este ingaduit , sa zicem, pusca ca s-asi ucida fratele asemeni lui Cain, si asta o facem noi crestini, nu cei de afara.
Cât timp nu se întelege acest aspect, cât timp crestinul este batut de vânt incolo si colo.. nu sta pe piciaorele sale fiind usor de manipulat (vezi remarca lui Alin cu întelpciunea si burta pe carte), adesea nu ne diferentiem de anumite secte, practicile sunt identice , formula new-age o identificam cu usurinta in toate domenile inclusiv ograda noastra. Este optimal ca s-a ajuns in aceasta situatie ce trzeveste crestinul, vremurile de fata sunt poate cele mai linistite vremuri ptr crestin, in ciuda a ce se vede si auzim (vaciareli), sunt fenomenale aceste vremuri al gasi cu adevarat pe Hristos,, daca vrei fiecare suntem intr-o pustie pe care vad ca nu stim exploata. Cine nu exmploateaza aceste zile de pustie tare, tare greu va fi când vor aplica acele vrajitori dupa care mase si de crestini se vor duce, sfârsind lepada de Hristos, mari clerici vor fi promotori, oamnei ai lui Dumnezeu cu greu vor fi gasiti, ce vor face cei care nu si-au incarcat bateriile acum când de bine de rau mai gasesti un duhovnic, o invatatura, un frate cu care sa schimbi o vorba. Semnele insingurari crestinilor sunt tot mai evidente, peste tot in lume cei care vor dori trai dupa cum a spus Hristos vor avea tot mai mari probleme iar daca mai sunt si neântelepti.. va fi tare, tare rau de ei, multi vor ajunge in noapte deprimari, unul nu va scapa, nici sfinti parinti nu au fost scutit, din aceasta noapte cu greu se iese teafar, putini, foarte putini ca de aici vine si ateismul, renegarea existentei lui Dumnezeu.
A actiona intr-o directie ori alta dupa ce am fi realizat unitatea.. hm… pai insusi grupul dvs are o expereienta foarte interesanta de la care sunt multe de invatat, Vreau sa va spun ca de urmariti va urmaresc de ani de zile, pâna zilele acestea nu m-am bagat, am stat retras si continui sta tot retras, in absolut nici o grupare nu vreau sa ma integrez, desi, in majoritatea sunt cu duhul in acele parti care le consider benefice. Dar sa admitem ca am relaiza unitatea aceia… in ce directi am actiona
Sa o punem de o revolutie contra NOM si a masonilor, cum vad tendinta destul de crescânda… uni zic da, eu spun NU , nu se lupta contra masonilor cu sabia lumi asteia ci sabia lumi lui Dumnezeu pe aceia vrea sa ne -o daruiasca fiecaruia pentru a putea invinge cu adevarat realul dusman. OMul, este doar un instrument prin care draci ori Dumnezeu se manifesta, a treia cale nu exista, mai devrme ori mai târziu fiecare om va opta in cunsotinta de cauza, si aici este buba; Rolul nostru este ca sa aratam , punem in evidneta filozofia noastra, ca sa ajunga fiecare cum spunea un tânar in alt topic, ma invadeaza imaginile filmelor cu mosntri când ma rog, vad cei doi ingeri ce se lupta, pai… aista este un imnes pas, el nici nu stie ca a si vazut cerurile deschise. Multe materiale publicate pe acest blog sunt foarte bune, in sensul ca deschide ochii , sau tâlcuieste profetiile pâna mai ieri greu de dibuit si aceptat. Spuneam ca cunsoc bine acest grup, activitatea, stiu ca era mai mare cu mai multe personalitati care contribuia si mai contribuie serios la aceasta alternativa a lui Dumnezeu, dupa ce s-au unit, pus pe picioare, au câstigat increderea publicului … au aparut probemele, pe care eu le prevazusem din primele zile,motiv ptr care am stat deoparte. Celaalt grup s-a liberalizat in asa masura incât te întrebi daca mai sunt ori ba crestini, acesta marseaza pe o varianta mai dura care nu va avea sanse prea mari, si uni si ceilanti se considera reprezentanti ortodociei, apratori dreptei credintei. De câstigat au avut doar cei care au vrut pune mâna pe un segement pe care sa-l foloseasca in scopuri persoanle, de aici si pâna a face jocul diavolului nu mai este decât un pas, iar de pierdut sunt atât crestini bulversati, deceptioanti cât si cei care cauta raspunsu adecvat la provocarile vremurilor, ptr ca totii simt ca ceva nu este in regula, asta releva ca Bunul Dumnezeu cerceteaza omul foarte intens sub ochi nostri. Daca noi care ne laudam fi treziti suntem orbiti de rautate si egoism, cum am vrea calauzi pe alti? Asa s-a ajuns compromite mesajul Pr Justin Pârvu care avea toate sansele sa ridice intreg Poporul Român impotriva legilor impuse de satanisti ,legi contrare lui Dumnezeu. Asa s-a ajuns dilua si mesajul lui Puric, care este un actor ce interpreteaza foarte bine rolul, si poate ca Puric este sincer iar noi vedemin el masonerie si alte bazaconi, omitem faptul ca Puric are si o vasta cultura motiv pentru care are si o abrodare diferita de a noastra a celor cu o minima cultura, care de nu am avea masoni si elita asupra careia ne concnetram atacurile (inutil), nu stiu ce am avea de spus ca sa convingem lumea, sa fim reala alternativa. Cine a câstigat… este lesne de înteles!
Masoneria este o forta teribila deoarece foloseste forta noastra, eu nu ma refer politic-social, asta-i alta daravea ci eu ma refer spiritual, masoni , autentici, cei initiati, nu astia de trei lulele, stiu foarte bine exploata forta pe care Hristos ne-a lasat-o, si tot Alin da un raspuns la aceasta, sfat pe care si Pr Cleopa ni-l dadea cu insitenta. Impotriva masoneriei nu se lupta cu tunurile, ei nici nu ar trebui sa existe pentru noi, nu impotriva lor, organizatiei lor trebuie lupta noi, asta este o pista total gresita din care iesim invinsi, plin de rani, Hristos nu ne lasa, ca de ne-ar fi lasat de mult eram sfâsiati, partial si suntem , fiecare crestin trebuie constientiza ca lupta lui nu este impotriva omului, ci a duhurilor rele, ca ele sunt cele care fac cele mai mari ravagi, ele il orbesc si fac pe om sa fie calau. Sigur, o arma este rugaciunea, meditatia, aprofundarea , dar si pustia in care chair si suntem pentru a lupta eficient, fara galagie, a lupta impotriva raului din noi si dupa aceia al altora, cât timp nu vedem asemeni acelui tânar cu imaginile, riscam ramâne la faza care vedem paiul din ochiul aproapelui si nu bârna din ochii nostri.
Uite cât de uniti suntem in aspectele fundamentale si cât de dezbinati ne mentinem datorita unor aspecte total nesemnicative, asa sfârsim compromite totul si pe Dumnezeu, ca din pricina noastra este hulit Numele Sau! Se vede deslusit ca fii lumi acestiea sunt mai întelpeti decât noi, normal ar trebui sa fie invers, acestia ne inving cu armele noastre, aici este buba, adica, el are o pusca ruginita si eu io i-ua ptr ai da tunu cu care trage in mine de ma face zob. Cazul masonilor este acesta, noi tragem in ei cu o pusca ruginita ce duce aiurea glontele, iar ei cu tunurile noastre ne face de comanda. Un mason respecta si are mare teama de un crestin care nu si-a dat tunul… cu ceilanti nici nu discuta … ba, ei insasi îi alimenteaza cu gloante, isi fac vânzare la gloante, bune gloante, nu oarbe, iar daca pusca este rea mai nimeristi când si când ceva dar fara a socate din mecanism acel rau.
Trebuie sa spun ca acest site are gloante bune, dar nu si arma, acleeasi gloante le au si cei de la MISA, baieti lui Oreste care se joaca, noi insa nu ne jucam ca si ei, si totusi, daca facem un bilant vom vedea ca am compromis respectivele actiuni , mesaje, si ajuns un grupulet pe care nimeni nu pune mare pret, ba mai mult, sunt multi care citesc regulat acest blog, vad ca sunt gloante bune, le ia si pe aici iti este drumul… de implicat nu se va implica, pe când noi (crestini), trebuie ajunge la o unitate a noastra mai serioasa ca sa devenim acel tun din fata caruia fuge vrajmasul de numa-numa!
Si ar mai fi ceva,
cât timp ne credem buricul pamântului nu vom reputa nici o victorie. Una este a constientiza forta de care dispui de la Dumnezeu si alta a face din ea motiv de fala, folosi in satisifacerea carni… Fiecare crestin este o forta teribila, dar aceasta forta i-a fost furata precum i-sa luat lui Adam paradisul. MUlti nu primesc aceasta forta pentru ca se apuca si bleastama… dar acestia sunt prunci carora nu li se pune mai mutl pe umeri decât pot duce, noii astialnati care ne dam mari si tari cu hrana tare suntem o mai mare problema din cauza ca suntem inaintati ca vârsta dar am ramas mici de statura, adica pitici . Generatia actuala are toate sansele sa se rupa de multe chingi, sa recupereze tunul. Noi care am iesit invigatori impotriva comunismului s-a datorat faptului ca nu am lasat tunul, nu l-am schimbat pe un blid de linte, am fost putini, foarte putini, azi se dau multi mari eroi, dar… le are Dumnezeu pe toate bine puse spre pastrare, in acea zi vom vedea cine va sta cu fruntea sus si cine o va pleca la pamânt. Experienta comunismului trebuie sa fie multor crestini de azi si de mâine un model dupa care sa invete bine elctia, ptr ca comunismul a fost mizilic fata de ce va urma si cea ce si este in prezent. Si nu doar cei care am stat in picioare prin Mila lui Dumnezeu ci si cei care au abdicat (80%), trebuie sa fie analizat cu bagare de seama, si fie frica nu de tortura si moarte ci de cadere, de vânzare a lui Hristos, biserici, Nu ne intereseaza cei cazuti, ci alt asepct trebuie sa ne intereseze pe noi care este identic cu ideia mai sus spusa privitor la masoni. Caderile care azi ne supara tare rau, cca 80% , trebuie sa ne arate deslusit , a câta oara, ca nu avem nici o putere, singura noastra putere este a fi invinsi, a face pact cu vrajamsul,si asta se datorzea pentruca ne credem buricul pamântului, facem parada de smerenie si de acest adevar, dar numai când atacam pe fratele nostru, in el tragem gloantele, pe el il ucidem, in loc sa ucidem acel rau din noi ptr a face loc lui Hristos, puteri Sale
Sper sa fi fost intels ce am vrut spune cu acest prea lung mesaj, ptr care imi cer scuze. Mi s-a partu necesar complecta ce spuneai tu si multi alti colegi de grup
“Sa o punem de o revolutie contra NOM si a masonilor, cum vad tendinta destul de crescânda… uni zic da, eu spun NU”
si eu zic tot NU.
citeam undeva, acum multi multi ani (e posibil sa fie vorba de parintele Serafim Rose desi s’ar putea sa ma insel) ca orice revolutie e de natura satanica. pe de alta parte, exemplul trebuie sa fie tot Iisus. sa ne amintim de Barabas, de zelotii care se opuneau cu sabia. de Petru care ii taie urechea soldatului cu sabia si de cuvintele lui Iisus catre el: ““Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.”
si as vrea sa mai subliniez un lucru: cred ca intai trebuie sa fim atenti la suflet, sa ne punem fortele la bataie pentru a ne putea tine pe cale si a nu le risipii prea mult in lupte uneori inutile, legate de evenimente exterioare.
ca probabil asta ii si unul din aspectele pe care vrajmasul nu le neglijeaza deloc: cucereste cetatea din interior in timp ce tine atentia concentrata pe exterior prin tot felul de artificii, miscari de trupe si alte spaimantaturi. dar adevaratul razboi e inauntru. se cuvine cred, atentie mare. dreapta socotinta in toate. fericiti cei ce o au deja…
Intr-adevar,mare dreptate aveti si eu simt,imi este mult mai greu sa ma impotrivesc celor rele,insa cu ajutorul Lui Dumnezeu si al aproapelui voi reusi sa trec cu bine.Multumesc mult pentru tot ceea ce faceti prin acest blog si prin credinta adevarata pe care o aveti.
Doamne ajuta!
nu ma simt nici eu bine in tara.am fost in italia si austria si se simte o usurare.
de aceea prefer singuratatea in natura.mai mult stau cu ciinii si bufnitele de la mine de acasa.
apropo natura e un prieten bun si rugaciunea.
imi plac bufnitele foarte mult.
@tutenes: Stilist, nestilist, Harul Duhului Sfant nu a parasit nici bisericile pe stil vechi nici pe cele pe stil nou. Marturisirea de credinta este aceeasi si nu ne este rusine a ne impartasi unii cu altii.
Nu ma pot abtine sa nu zic “idem”.
Dar cel mai important e ca incercam, c-am deschis ochii, ca luptam.
In fata Domnului lupta conteaza cel putin la fel de mult ca si izbanda. Lupta e continua, clipa de clipa, pana la final. Sa nu ne amagim c-am scapat, c-am biruit nu stiu care patima, “samanta putreziciunii” ramane in noi. Sa ramanem atenti, alerti, vigilenti.
Zilele astea am avut o discutie cu un frate, exact pe tema articolului, fara sa-l fi citit in prealabil.
Cu totii simtim ca ceva mocneste, sta sa dea in foc, buboiul e copt si va erupe iminent.
Eu am auzit ceva legat de “vremea spanacului”, dar pana nu ma documentez, nu intru in detalii.
Pana una alta, sa ne rugam mai cu foc si cu zdrobire de inimi sa ne mai pasuiasca Bunul Dumnezeu.
Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne si ne mantuieste pe noi, pacatosii. Amin.