Ce facem cand sotia (sotul) nu este crestin, accepta vaccinarile, accepta cipul sau pur si simplu nu accepta opinia noastra anti-sistem?

   Iata o propunere de dezbatere a cititorului Marian Norvegia:

   „Saccsiv…am o mare nedumerire care ma framinta de cateva zile si pe care, daca este cu putinta, sa o supui dezbaterii [...] consider ca este un fapt de o importanta uluitoare si care cred ca va face ravagii in familiile in care se afla crestini adevarati. Da…am inteles mai bine ca oricand ca nu mai este cale de intors si nu ne asteptam decat la desfasurarea marilor semne ale Apocalipsei si bineinteles pregatindu-ne duhovniceste. Ce ma framinta pe mine este problema crestinilor ortodocsi cu familii ( sot, sotie si copii). Pentru crestinii care inca nu s-au casatorit si nu vor face, cred ca va fi mai simplu dar incercarile zguduitoare vor fi in familii. Deci sa zicem ca de exemplu : esti crestin cu frica Domnului…ai inteles ce se intimpla…ai decis ca vrei sa te mantuiesti si sa apuci pe calea Domnului….ai decis ca vrei sa lupti sa-ti duci si familia spre mintuire…..dar costati cu amaraciune ca sotia ta care pina nu demult te urma cu credinta si era dispusa sa plece cu tine si in munti , dintr-o data bate in retragere. Constati la un moment dat ca din tot ceea ce i-ai spus nu a inteles nimic sau ca nu vrea sa mai inteleaga. Iti dai seama ca isi astupa urechile fiindca ceea ce ai spui despre vremurile astea o sperie. Iti dai seama ca de fapt mai vrea in lume. Tu ai spui ca ne pregatim de pustie sau de mucenicie iar ea iti spune ca trebuie sa ne angajam la servici (in tzara). Tu ai spui sa fie atenta cu copiii la vaccinurile HPV si contra gripei porcine, ea este de acord dar iti spune ca pe unul din copii il duce la dispensar sa ai faca vaccinul impotriva rujeolei si varicelei. Tu ai spui ca nu mai este timp nici pentru angajare ca salariat, nici de viatza frumoasa si ca traim in plina Apocalipsa iar ea iti spune ca vom intirzia prin lume pina in ultimul moment dupa care cand nu se va mai putea deloc, vom parasi orasul. ………………As dori sa supui dezbaterii aceasta problema. Cum trebuie sa ne comportam in familia in care sotul sau sotia ne devin potrivnici. Stiu ca trebuie ca in familie sa dam dovada de adevarati crestini ortodocsi…sa ne iubim sotia si copiii si sa ne sacrificam pentru ei, la nevoie sa ne dam si viata. Si mai stiu ca trebuie sa raminem uniti in Hristos si in iubire si respect pina cand moartea ne va desparti. Pe copii stiu ca suntem datori ca si parinti sa-i aparam si sa-i educam in spiritul traditiei noastre ortodoxe si sa fim linga ei tot timpul pentru a-i sprijini. Dar eu intreb acum, in conditiile acestea cumplite…pina unde trebuie sa margem cu ascultarea in familie ? Daca sotia vrea sa ramina in lume si sa traiasca dupa lume…daca vrea vaccinuri sau cipuri pentru ea si copii, ce trebuie sa faca un adevarat crestin ? Sa ramina alaturi de familie si la nevoie sa si moara impotrivindu-se ? Poate ca va fi chiar si mai rau : va fi vindut si dat pe mina autoritatilor chiar de sotia sa. Ce trebuie sa faca ? Trebuie sa paraseasca familia si sa plece cautind comunitatile de ortodocsi care vor sa traiasca crestineste in satele de munte ? Sau trebuie sa ramina in familiile lor pina in ultima clipa ? Mi-as dori din suflet luminare in aceasta privinta, tu si comentatorii sa veniti cu argumente, citate din invataturile sfinte si chiar astept si cuvintul fratilor de la razboi intru cuvint. Cred ca este timpul sa fim gata pentru orice fel de incercari…sa ne obisnuim cu ceea ce ne asteapta. Mai cred ca in familii, multi dintre noi vom avea pietre de poticneala si sa ma ierte Dumnezeu de asemenea afirmatie dar cred ca femeile vor fi adevarate pietre de poticneala si din cauza lor multi isi vor pierde mintuirea. Poate fi si invers nu zic ca ar fi imposibil. Si iarasi pentru copii, multi vor fi dispusi de a face compromisuri. Zic asta deoarece femeia si sotia zilelor noastre a capatat infricosatoare puteri de decizie mai ales in privinta copiilor, iar sistemul le protejeaza pina la nebunie. Mi se pare un subiect foarte interesant de discutie si bine ar fi sa ne luminam in chestiunea aceasta. Multumesc pentru rabdare si astept.”

   Marian enumera in comentariul sau mai multe scenarii posibile. Unele se pot intampla acum, altele intr-un viitor relativ apropriat. Desigur, mai sunt si altele. Uneori unul din soti se trezeste pe parcurs, celalalt inca doarme pe el. Consider insa ca probabilitatea ca cel amortit sa fie chiar sotul este foarte mare. Iar daca iau in considerare proportia femeilor care comenteaza pe acest blog, cred ca pana acum majoritatea celor care s-au trezit apartin “sexului frumos”, in timp ce “sexul tare” se dovedeste mai degraba tare de cap.

   Revenind la intrebarea din titlu, chiar, ce facem?

   In vechime se intampla ca fiice de imparati sau de dregatori sa se crestineze, iar tatii lor sa gaseasca de cuviinta sa le tortureze pana la moarte din acest motiv. Se implinea astfel cuvantul Mantuitorului:

   „Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.

   Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. 

   Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.” 

   (Luca 12, 51-53)

   „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.   

   Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.  

   Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.  

   Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.  

   Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.  

   Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.  

   Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.  

   Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.”  

   (Matei 10, 32-39)

   E limpede ca in forme mai „blande” sau mai dure, asa se va petrece si de acum incolo.

   Consider ca e clar e avem de facut cand e vorba despre credinta si cipuri.

   Ce facem insa daca e vorba de vaccinuri? Daca sotul sau sotia spune ca nu-i nici o problema? Vom spune oare: „Poate nu va apare un efect negativ chiar la noi in familie” si vom ceda? Sau daca noi consideram ca trebuie sa ne pregatim de ce-i mai rau si sotii sau sotiile spune ca nu-i motiv de panica, deoarece au auzit la tv ca SUA se redreseaza?